Nullity of 1990 land exchange agreement due to violation of statutory prohibition on inter vivos alienation

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, la 15 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Comuna Bradu şi Comisia Locală de Fond Funciar Bradu, Comuna Moşoaia şi Comisia Locală de Fond Funciar Moşoaia, Comuna Bascov - Comisia Locală de Fond Funciar Bascov, Municipiul Piteşti - Comisia de Fond Funciar Piteşti, Staţiunea de Cercetare Agricolă Albota, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, solicitând următoarele: constatarea nulităţii absolute parţiale a actului de schimb redactat la 06.08.1990 şi înregistrat în registrul de transcripţiuni sub nr. x/29.08.1990, în privinţa suprafeţei de 29,19 ha teren, înscris în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008; obligarea pârâţilor Aeroclubul României şi Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti să dezmembreze din totalul suprafeţei de 114 ha, teren deţinut în punctul Turceşti, suprafaţa de 29,19 ha teren, în vederea rectificării cărţii funciare nr. x, în sensul radierii din aceasta a suprafeţei de 29,19 ha descrise anterior; rectificarea cărţii funciare nr. x, în sensul radierii din aceasta a suprafeţei de 29,19 ha; obligarea OCPI Argeş la înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 29,19 ha teren intravilan, înscrisă în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008.

Prin sentinţa civilă nr. 1266/16.02.2018, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtele Comuna Bradu şi Comisia Locală de Fond Funciar Bradu, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Argeş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârile pronunţate în primă instanţă

Prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în petitul cererii de chemare în judecată, la pct. 2 şi 3, privitor la numărul cărţii funciare şi numărul cadastral, în sensul că, în loc de cartea funciară nr. x, se va trece corect cartea funciară nr. x, iar, în loc de nr. cadastral x, se va trece corect nr. cadastral x. A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Aeroclubul României. A apreciat că nu se impune calificarea juridică diferită a celorlalte capete de cerere, dat fiind că acestea sunt aspecte accesorii şi decurg din capătul principal de cerere. A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor. A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Piteşti şi a Comisiei Locale de Fond Funciar Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 345 din 5 iulie 2021, aceeaşi instanţă a hotărât următoarele:

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Piteşti şi Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti, invocată de aceştia prin întâmpinare;

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă, Comuna Bradu şi Comisia Locală de Fond Funciar Bradu, Comuna Moşoaia şi Comisia Locală de Fond Funciar Moşoaia, Comuna Bascov - Comisia Locală de Fond Funciar Bascov, Municipiul Piteşti - Comisia de Fond Funciar Piteşti, Staţiunea de Cercetare Agricolă Albota, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, în sensul că: a constatat nulitatea absolută parţială a actului de schimb redactat la 06.08.1990 şi înregistrat în Registrul de transcripţiuni sub nr. x/29.08.1990, în privinţa suprafeţei de 29,19 ha, suprafaţă cu amplasamentul şi configuraţia redată în planul parcelar întocmit de Comuna Bradu pentru tarlaua x intravilan, teren înscris în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008, în tarlaua x, parcelele 345, 347, 348 şi 349, cu vecinii:

Comuna Bascov, str. x şi C.; E - C. şi particulari Moşoaia; S - D. şi Drum acces; V - Comuna Bascov (E.); a obligat pârâţii Aeroclubul României şi Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti să dezmembreze din totalul suprafeţei de 114 ha teren deţinut în punctul "Turceşti", suprafaţa de 29,19 ha, astfel cum a fost descrisă mai sus, în vederea rectificării cărţii funciare nr. x- CF nou x (nr. cadastral x) a localităţii Piteşti, în sensul radierii din aceasta a suprafeţei de 29,19 ha descrisă anterior şi înscrisă în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008, titular F.; a dispus rectificarea cărţii funciare nr. x N- CF nou x a localităţii Piteşti, în sensul radierii din aceasta a suprafeţei de 29,19 ha; a obligat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 29,19 ha, teren intravilan, suprafaţa cu amplasamentul şi configuraţia redată în planul parcelar întocmit de Comuna Bradu, pentru tarlaua x, intravilan, teren înscris în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008 în tarla x, parcelele 345, 347, 348 şi 349, cu vecinii:

Comuna Bascov, str. x şi C.; E - C. şi particulari Moşoaia; S - D. şi Drum acces; V - Comuna Bascov (E.); a obligat în solidar pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 7.130 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru şi onorariu expert.

Pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a declarat apel atât împotriva încheierii de şedinţă din 13 aprilie 2018, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 345/2021 din 5 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă.

Pârâţii Aeroclubul României, Municipiul Piteşti, Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor - DGRFP Ploieşti - AJFP Argeş au declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 345/2021.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 2912 din 2 iunie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia netimbrării apelului declarat de pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, invocată din oficiu, şi a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de această parte împotriva încheierii de şedinţă din 13 aprilie 2018 şi a sentinţei civile nr. 345/2021. A respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâţii Aeroclubul României şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş. A admis apelul formulat de pârâţii Municipiul Piteşti şi Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti, după cum urmează: a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Piteşti şi Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti, excepţie invocată de aceştia; a respins acţiunea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor Municipiul Piteşti şi Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a menţinut, în rest, sentinţa; a obligat pe reclamantă să plătească pârâţilor Municipiul Piteşti şi Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Recursurile formulate în cauză

Hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs separat de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi de Aeroclubul României.

i) În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, a expus, în esenţă, următoarele aspecte:

A considerat că hotărârea recurată este nelegală, întrucât acţiunea vizează, în fapt, anularea în parte a unui act de schimb pentru un imobil aflat în proprietate publică, în administrarea Aeroclubului României, în baza actului de schimb nr. 1647/29.08.1990. În speţă, instanţele nu au ţinut cont de faptul că, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, imobilul-teren din litigiu aparţine domeniului public aflat în administrarea Aeroclubului României, iar potrivit dispoziţiilor art. 11 din aceeaşi lege, aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Acest principiu a fost preluat de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., care defineşte în Titlul VI Proprietatea publică, menţionând inclusiv obiectul, caracterele dreptului de proprietate publică, cazurile de dobândire şi stingerea acestui drept.

Or, apartenenţa la domeniul public al Statului determină ca bunurile care fac obiectul litigiului să aibă ca trăsături esenţiale cele consacrate în mod expres în Constituţie, la art. 16 alin. (4), precum şi în legea care reglementează regimul juridic al proprietăţii publice, respectiv aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

Prin urmare, acţiunea reclamantei se impunea a fi respinsă, având în vedere şi faptul că suprafaţa de 114 ha teren, aflată în administrarea Aeroclubului României, reprezentat prin Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Piteşti, se află înregistrată în inventarul bunurilor din domeniul public pentru ordonatorul principal, Ministerul Transporturilor, aprobat atât prin anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004, cât şi prin anexa nr. 16 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Potrivit art. 4 şi 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate terenurile aflate în proprietatea publică a statului şi nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

Legea nr. 213/1998 stabileşte că trecerea unui bun aparţinând domeniului public al statului din domeniul public în domeniul privat sau în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se poate face numai prin hotărâre de guvern, iar sancţiunea actelor juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziţii este nulitatea absolută, conform art. 11 alin. (2) din lege.

A mai precizat că nu a fost prezentată nicio dovadă de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei, iar Statul Român nu a revocat niciodată dreptul de administrare înscris de către Aeroclubul României în Cartea Funciară, astfel că emiterea titlurilor de proprietate pentru reclamantă de către Primăria Bradu nu a fost făcută print-un act legal.

A apreciat că instanţele nu au dat eficienţă dispoziţiilor legale cu privire la domeniul public al statului şi nu au avut în vedere că, pentru a fi posibilă trecerea terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al comunelor, ar fi fost necesară emiterea unei hotărâri de guvern prin intermediul căreia să se aprobe această trecere, iar pentru ca acest lucru să fie posibil, Comisia Judeţeană Argeş trebuia să solicite şi să obţină o hotărâre de guvern care să transfere mai întâi terenul din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei, astfel încât emiterea titlurilor de proprietate să fie în conformitate cu legea.

A mai arătat că pârâtul Aeroclubul României are un drept de administrare cu privire la terenul ce i-a fost atribuit de Statul Român în vederea exercitării activităţii pe care o desfăşoară, având destinaţia de teren de zbor, teren ce se află în domeniul public, aşa cum a fost încadrat prin H.G. nr. 2060/2004, anexa 12, poz. 35491, cod clasificare 82906.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată dispuse de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, recurentul a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 şi 455 C. proc. civ., întrucât fiind mai mulţi pârâţi - instituţii publice distincte, trebuia să se menţioneze în mod clar cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligat fiecare pârât - instituţie în parte.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei civile nr. 2912/2.06.2022, admiterea apelului şi respingerea, în tot, a acţiunii reclamantei.

ii) În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Aeroclubul României a expus, în esenţă, următoarele aspecte:

A arătat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea art. 136 alin. (2) din Constituţia României, care arată că bunurile aflate în proprietatea publică sunt inalienabile.

În acest sens, a considerat că au fost încălcate prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, care stabilesc că aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, porturi şi aeroporturi şi că terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Astfel, ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

A mai arătat că instanţa de apel a încălcat prevederile Deciziei ICCJ nr. 23/2011, care arată faptul că sintagma "în condiţiile legii" se referă la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat prin hotărâre de guvern, emisă cu privire la terenurile respective. În lipsa unui astfel de act normativ, actele încheiate asupra terenurilor sunt lovite de nulitate, ele făcând parte în continuare din domeniul public. Cu privire la acest motiv, s-a reproşat instanţei de apel că nu a analizat admisibilitatea acţiunii având în vedere lipsa oricăror dovezi, acte normative prin care să se prevadă trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat.

De asemenea, a mai precizat că instanţa de apel a ignorat prevederile H.G. nr. 2060/2004 şi H.G. nr. 1706/2006, hotărâri de guvern care produc efecte şi astăzi, nefiind modificate, Anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 fiind menţinută prin H.G. nr. 1705/2006. Doar guvernul, printr-o hotărâre emisă la solicitarea Comisiei Judeţene Argeş, hotărâre care ar fi putut să aprobe transferul terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei, ar fi putut dispune schimbarea regimului juridic.

Prin urmare, toate aceste dispoziţii legale au fost ignorate de instanţa de apel, care a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea greşită a legii.

A menţionat că titular al acestui drept de proprietate publică este Statul Român, Aeroclubul României deţinând un drept de administrare care a fost înscris în cartea funciară în baza HCM nr. 117/12.02.1975, Protocolului nr. 413/12.04.1977 şi H.G. nr. 509/12.05.1990. Dreptul Aeroclubului a fost înscris în mod legal în cartea funciară, cu respectarea Legii nr. 7/1996, caracterele juridice ale dreptului de administrare derivând din dreptul de proprietate publică, care, la rândul său, are aceleaşi caractere, respectiv este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil.

A mai arătat că imobilul deţinut de Aeroclub este un bun public de uz şi de interes naţional, fiind administrat de către acesta încă din anul 1940.

În concluzie, suprafaţa de teren din prezentul litigiu nu a ieşit din domeniul public al statului român, în cauză fiind vorba de un bun de uz şi utilitate publică de interes naţional.

A apreciat că titlul Aeroclubului este mai bine caracterizat, iar prin comparaţie de titluri, actelor normative care stabilesc situaţia juridică a unor imobile declarate ca domeniu public, nu le pot fi opuse titluri de proprietate emise de entităţi juridice care nu pot dispune şi emite titluri de proprietate decât asupra unor imobile ce aparţin domeniului privat al statului.

A mai menţionat că instanţa de apel nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat, respectiv decizia civilă nr. 1399/23.09.2010, pronunţată în dosarul nr. x/2007, prin care a fost menţinut ca fiind temeinic şi legal actul de schimb.

Având în vedere faptul că, în mod nelegal, a fost constatată nulitatea absolută parţială a actului de schimb nr. 1647/29.08.1990, redactat la 6 august 1990, aspectele adiţionale invocate de reclamant ar trebui apreciate, de asemenea, ca fiind nelegale.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş au formulat, pe rând, întâmpinări la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. Totodată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş a răspuns în întâmpinare şi la recursul promovat de pârâtul Aeroclubul României, solicitând admiterea acestuia.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două recursuri, ca nefondate, şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune dovezi în acest sens.

Au fost depuse răspunsuri la întâmpinare de către recurenţi şi intimata-reclamantă, prin care au fost solicitate înlăturarea apărărilor părţilor adverse şi admiterea recursurilor, respectiv respingerea acestora.

6. Procedura de filtru:

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din 21 septembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul, fiind stabilit termen, cu citare părţi, la 9 noiembrie 2023, pentru soluţionarea recursurilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată a fost menţinută soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi Aeroclubul României, constatându-se nulitatea absolută parţială a actului de schimb din data de 06.08.1990, înregistrat sub nr. x/29.08.1990 în registrul de transcripţiuni, referitor la terenul în suprafaţă de 29,19 ha, situat în comuna Bradu, cu consecinţa obligării pârâţilor la dezmembrarea acestei suprafeţe din totalul de 114 ha deţinut în punctul Turceşti şi a rectificării corespunzătoare a cărţii funciare. În esenţă, instanţele de fond au reţinut că este fondat motivul de nulitate absolută invocat constând în încălcarea interdicţiei de înstrăinare a terenurilor, prevăzută de art. 1 - art. 3 din Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi Aeroclubul României, invocând greşita interpretare şi aplicare a unor dispoziţii de drept material. Întrucât, în esenţă, criticile formulate de cei doi recurenţi sunt similare şi presupun o soluţie unitară, Înalta Curte consideră că este justificată analizarea împreună a celor două cereri de recurs, urmând a se oferi răspuns atât argumentelor comune invocate de ambii recurenţi, cât şi celor menţionate în mod distinct de fiecare dintre aceştia.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate de recurenţii pârâţi, încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate şi nu pot conduce la admiterea căilor de atac exercitate în prezenta cauză, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la ipoteza în care hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Din observarea criticilor formulate de ambii recurenţi, prin cererile de recurs, rezultă că aceştia nu au înţeles să aducă vreun argument prin care să combată modalitatea în care instanţele de fond au făcut interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii.

Într-adevăr, în conformitate cu art. 1 din actul normativ invocat, intrat în vigoare începând cu data de 01.08.1990, "până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afara localităţilor." Potrivit art. 3 din legea menţionată, "înstrăinările de terenuri de orice fel, (…), făcute prin acte între vii, după intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt nule de drept." Astfel cum a reţinut instanţa de apel, Legea nr. 9/1990 prevede o interdicţie generală şi temporară de înstrăinare a terenurilor, fiind lipsite de relevanţă categoria de folosinţă a terenurilor, titularul dreptului de proprietate sau actul juridic încheiat între vii având efect translativ de proprietate.

În raport dispoziţiile C. civ. din anul 1864, în vigoare la data încheierii contractului de schimb din data de 06.08.1990, trebuie subliniat că înstrăinarea terenurilor pe perioada interdicţiei temporare de înstrăinare se sancţionează cu nulitatea absolută, deoarece lipseşte cerinţa obiectului actului translativ de proprietate de a se afla în circuitul civil. În conformitate cu art. 948 pct. 3 C. civ., una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea oricărei convenţii este aceea de a avea un obiect licit şi determinat, ceea ce presupune, în privinţa actelor translative de proprietate, şi condiţia ca bunul să poată forma obiectul comerţului, astfel cum prevede art. 963 C. civ. Sancţiunea civilă care intervine pentru nerespectarea acestei cerinţe a obiectului este nulitatea absolută a actului juridic, deoarece a fost încheiat cu încălcarea unei condiţii de validitate prevăzute de lege pentru ocrotirea unui interes general, public, determinat de asigurarea stabilităţii circuitului juridic civil.

Contractul de schimb cu privire la care s-a solicitat nulitatea absolută a fost încheiat la data de 06.08.1990, adică la o dată la care era în vigoare Legea nr. 9/1990, care instituia interdicţia temporară şi generală a înstrăinării terenurilor prin acte juridice între vii. Contractul de schimb a fost încheiat sub imperiul prevederilor art. 1405 - art. 1409 C. civ. 1864, fiind relevant că schimbul este un contract prin care părţile dau un lucru pentru altul, iar regulile de drept material aplicabile acestui tip de contract sunt cele prevăzute pentru contractul de vânzare - cumpărare, astfel cum dispune art. 1409 C. civ. În conformitate cu art. 1310 C. civ. 1864, pot fi vândute numai lucrurile care sunt în comerţ. Aşa fiind, obiectul contractului de schimb, care este un act juridic încheiat între vii şi translativ de proprietate, poate fi reprezentat numai de bunuri care se găsesc în circuitul civil, fără a putea fi valabil schimbul unor bunuri pentru care legiuitorul a instituit o interdicţie de înstrăinare. Or, în speţa de faţă, părţile contractului au înţeles să transfere dreptul de proprietate asupra unor terenuri aflate în patrimonii diferite, respectiv în patrimoniul statului şi în patrimoniul cooperatist, astfel cum a reţinut instanţa de apel. Atât timp cât acest act translativ de proprietate a fost încheiat la o dată la care era în vigoarea dispoziţia legală ce instituia o interdicţie absolută de înstrăinare, indiferent de categoria de folosinţă a terenului, de titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor sau de tipul actului translativ încheiat, în mod just au reţinut instanţele de fond împrejurarea că bunurile schimbate nu se aflau în circuitul civil, ceea ce justifică aplicabilitatea sancţiunii nulităţii absolute a actului juridic contestat.

Niciunul dintre recurenţii pârâţi nu a înţeles să aducă vreo critică în privinţa interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 1 - art. 3 din Legea nr. 9/1990, coroborate cu art. 1405 - art. 1409 şi art. 1310 C. civ. 1864, astfel încât soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată şi de constatare a nulităţii absolute parţiale a contractului de schimb din data de 06.08.1990, cu toate consecinţele ce decurg din adoptarea acestei soluţii, este pe deplin legală.

În esenţă, ambii recurenţi au înţeles să invoce apartenenţa terenului la domeniul public al statului şi caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publică, indicând dispoziţiile art. 858 şi art. 861 din noul C. civ., art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Toate aceste norme de drept material nu sunt în măsură să fundamenteze motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât timp cât instanţa de apel nu a efectuat vreo interpretare sau aplicare a acestor prevederi de drept material şi nici nu putea să efectueze o atare analiză, din moment ce normele juridice menţionate nu sunt incidente în cauza de faţă, prin raportare la data intrării lor în vigoare. Contractul de schimb atacat a fost încheiat la data de 06.08.1990, astfel încât verificarea respectării condiţiilor de validitate ale convenţiei trebuie să se realizeze exclusiv în raport de dispoziţii legale în vigoare la data încheierii actului juridic contestat. Altfel spus, cauza de nulitate absolută invocată se verifică în raport de situaţia contemporană încheierii contractului de schimb, iar nu în raport de împrejurări ivite ulterior perfectării actului încheiat de părţi. În aceste condiţii, sunt lipsite de relevanţă toate apărările indicate de recurenţii pârâţi, care au în vedere dispoziţii legale adoptate ulterior încheierii actului translativ de proprietate.

Totodată, Înalta Curte precizează că legalitatea soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată se întemeiază pe ideea că, la data perfectării schimbului, interdicţia de înstrăinare era prevăzută de legiuitor în mod absolut, pentru orice fel de act translativ (deci, inclusiv pentru contractul de schimb), pentru orice fel de terenuri (deci, inclusiv pentru terenul situat în intravilan, la care se referă litigiul de faţă) şi pentru orice titular al dreptului de proprietate (indiferent dacă este vorba despre persoane fizice sau juridice, despre stat, unităţi administrativ-teritoriale sau organizaţii cooperatiste).

Toate susţinerile legate de caracterul inalienabil al terenurilor la care se referă contractul anulat sunt lipsite de relevanţă pentru soluţionarea cauzei de faţă, deoarece, pe de-o parte, temeinicia cauzei de nulitate se apreciază în raport de situaţia juridică a bunurilor existentă la data perfectării actului şi nu în raport de împrejurări ivite ulterior, iar pe de altă parte, caracterul de bun inalienabil susţine tocmai ideea neaflării bunurilor în circuitul juridic civil şi, implicit, neîndeplinirea cerinţei de valabilitate cu privire la obiectul actului translativ de proprietate. Or, aceste argumente sprijină tocmai aplicarea sancţiunii de drept civil a nulităţii absolute a actului de schimb încheiat cu privire la un bun ce nu poate fi înstrăinat prin acte juridice între vii.

Împrejurarea că terenul în litigiu ar face parte din domeniul public al statului şi că s-ar afla în administrarea Aeroclubului României nu înlătură cauza de nulitate absolută existentă la data încheierii contractului de schimb, când dispoziţiile art. 1 - art. 3 din Legea nr. 9/1990 interziceau în mod imperativ orice transfer prin acte între vii a dreptului de proprietate asupra terenurilor, indiferent de titularul acestuia.

Cauza de nulitate absolută nu poate fi acoperită nici prin invocarea anexei nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 şi a anexei nr. 16 din H.G. nr. 1705/2006 referitoare la aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, atât timp cât lipsa de valabilitate a obiectului convenţiei de schimb din data de 06.08.1990 nu poate fi acoperită prin emiterea ulterioară a unor acte administrative date în organizarea executării legilor.

Susţinerile recurenţilor privind lipsa unei hotărâri de guvern pentru trecerea terenului din domeniul public al statului în cel privat şi pretinsa încălcare a deciziei nr. 23/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt nefondate, deoarece nu sunt apte să determine lipsa de temeinicie a motivului de nulitate absolută invocat, în condiţiile încălcării interdicţiei de înstrăinare a terenurilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate.

Faptul că recurenţii pârâţi contestă legalitatea titlului de proprietate asupra terenurilor reconstituite pe numele autorului intimatei reclamante excede cadrului procesual de faţă, deoarece obiectul cererii deduse judecăţii se referă la constatarea nulităţii absolute a unui act translativ încheiat cu încălcarea interdicţiei de înstrăinare, în timp ce valabilitatea titlului de proprietate nr. x/2008, emis în temeiul Legii nr. 18/1991, a format obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Piteşti, soluţionat în sensul respingerii acţiunii în nulitatea titlului de proprietate menţionat, prin sentinţa civilă nr. 627/23.0.2009, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

De asemenea, invocarea comparării titlurilor deţinute de reclamantă şi de pârâtul Aeroclubul României cu privire la imobilul în discuţie este lipsită de orice relevanţă, prin raportare la obiectul litigiului de faţă, acesta vizând o acţiune în constatarea nulităţii absolute, iar nu o acţiune în revendicare imobiliară, astfel cum în mod just a argumentat instanţa de apel.

Recurentul pârât Aeroclubul României a mai invocat încălcarea de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1399/23.09.2010, pronunţată în dosarul nr. x/2007. Cu privire la această susţinere, recurentul s-a limitat la enunţarea acestei apărări, fără nicio argumentare şi fără a se formula vreo critică de nelegalitate cu privire la decizia pronunţată de instanţa de apel. Nu s-au arătat nici dispoziţiile legale de drept material pretins încălcate şi nici în ce manieră autoritatea de lucru judecat ar fi fost nesocotită, în condiţiile în care curtea de apel a arătat explicit că hotărârea menţionată nu poate avea autoritate de lucru judecat deoarece acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 nu a fost soluţionată în contradictoriu cu titularul dreptului dedus judecăţii şi, în plus, reclamanta din prezentul litigiu nu a avut calitatea de parte în dosarul menţionat. Referitor la aceste considerente, nu a fost expusă nicio critică de nelegalitate cu privire la care instanţa de recurs să fie învestită şi să poată să examineze legalitatea deciziei pronunţate în apel. În orice caz, faţă de dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească beneficiază de autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, ceea ce presupune a se realiza o judecată cu privire la problema litigioasă. Or, în dosarul menţionat, nu s-a stabilit valabilitatea contractului de schimb în raport de dispoziţiile legale invocate de reclamantă, în prezentul litigiu, vizând încălcarea interdicţiei temporare de înstrăinare a terenurilor prin acte juridice între vii.

Toate aceste considerente sunt suficiente pentru a reţine lipsa de temeinicie a motivelor de recurs invocate de ambii recurenţi şi, implicit, legalitatea soluţiei de admitere a acţiunii în constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de schimb din data de 06.08.1990.

Cât priveşte soluţia de admitere a celorlalte capete de cerere accesorii, vizând dezmembrarea terenului în suprafaţă de 114 ha şi rectificarea corespunzătoare a cărţii funciare, nu au fost formulate critici de nelegalitate distincte de cele care au vizat capătul principal, astfel încât instanţa de recurs nu este învestită cu verificarea în mod distinct a legalităţii soluţiei pronunţate asupra petitelor accesorii.

Recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a mai criticat decizia instanţei de apel prin prisma reţinerii greşite a culpei sale procesuale, susţinându-se, implicit, o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 1349 şi art. 1357 C. civ., în privinţa condiţiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Contrar susţinerilor recurentului, culpa procesuală a acestuia a fost stabilită în mod corect de instanţele de fond, prin raportare la soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată şi de constatare a nulităţii absolute a actului juridic atacat. Ceea ce este relevant este faptul că Statul român a avut calitatea de pârât la judecata în fond a cererii de chemare în judecată, iar prin hotărârea pronunţată s-a reţinut, pe de-o parte, legitimitatea sa procesuală, rezultată din calitatea de parte la încheierea contractului de schimb, iar pe de altă parte, s-a constatat faptul că acesta a căzut în pretenţii prin aceea că s-a aplicat sancţiunea de drept civil a nulităţii absolute a actului juridic încheiat cu nerespectarea unei dispoziţii legale imperative. În consecinţă, culpa procesuală a fost corect stabilită în sarcina acestui pârât, astfel încât dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 1349 şi art. 1357 C. civ., au fost corect interpretate şi aplicate cu prilejul obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Tot astfel, în privinţa caracterului solidar al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, conform art. 455 C. proc. civ., trebuie spus că instanţele de fond au interpretat şi aplicat în mod corect aceste dispoziţii, atât timp cât temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de delictul civil constând în provocarea din culpă a procesului, rezultată din împrejurarea căderii în pretenţii în litigiul dedus judecăţii. Or, în materia răspunderii civile delictuale, regula este aceea a răspunderii solidare, în conformitate cu art. 1382 C. civ., care dispune în sensul că "cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat." Art. 455 C. proc. civ. prevede explicit că, într-o cauză având mai mulţi pârâţi, cum este ipoteza din speţă, aceştia vor putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei. Faţă de împrejurarea că litigiul a fost purtat cu mai mulţi pârâţi, care au căzut în pretenţii, constatând că obligaţia de suportare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă s-a născut pe temeiul răspunderii civile delictuale, este pe deplin legală soluţia dată asupra capătului de cerere accesoriu în sensul reţinerii solidarităţii obligaţiei de plată între debitori, în temeiul prevederilor legale anterior menţionate.

Toate aceste argumente sunt suficiente pentru a reţine caracterul nefondat al motivului de casare invocat de către recurenţii pârâţi, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi de pârâtul Aeroclubul României împotriva deciziei civile nr. 2912 din 2 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi de Aeroclubul României împotriva deciziei civile nr. 2912 din 2 iunie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2023.