Nullity of cassation appeal for failure to identify specific illegality grounds challenging appellate reasoning on land restitution inadmissibility

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamanţii comuna Cristian, reprezentată legal de primar, Primarul comunei Cristian, şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cristian au chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care, în condiţiile art. 1404 alin. (4) din C. civ., să constate neîndeplinită condiţia rezolutorie, ca modalitate a obligaţiei civile la care se raportează sentinţa civilă nr. 11187/15.07.2013 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2021, aşa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1154/7.10.10.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, în condiţiile art. 1399 din acelaşi cod, să desfiinţeze retroactiv obligaţia de plată fixată prin această sentinţă, să oblige pârâtul la restituirea sumei de 580.000 de RON, ce reprezintă contravaloarea imobilului înscris în cartea funciară nr. x Cristian, sub numărul topografic x, număr cadastral x, teren intravilan în suprafaţă de 15.000 mp, să constate nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit de expertul B., în dosarul civil nr. xal Judecătoriei Braşov, să suspende efectele sentinţei civile nr. 11187/15.072013 şi ale sentinţei civile nr. 9032/7.07.2010, ambele pronunţate de judecătoria Braşov, şi să instituie în sarcina pârâtului obligaţia de a achita cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentinţa civilă nr. 9270/3.11.2021, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de partea pârâtă, şi, în consecinţă, a declinat, în favoarea Tribunalului Braşov, competenţa materială de soluţionare a procesului, reţinând la adoptarea acestei soluţii că acesta are un obiect de o valoare mai mare de 200.000 de RON, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu cele ale art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., trebuie să fie soluţionat de această instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 8.11.2021, sub numărul x/2021.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 134/S din data de 16 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepţia de fond a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de partea pârâtă şi, în consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii comuna Cristian, reprezentată legal de primar, Primarul Comunei Cristian şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cristian, reprezentată legal de Primar, în contradictoriu cu pârâtul A..

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în apel:

Prin decizia civilă nr. 2102/Ap. din data de 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii reclamanţi UAT Comuna Cristian, Primarul Comunei Cristian şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Comunei Cristian împotriva sentinţei civile nr. 134/S/16.05.2022 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosar nr. x/2021, pe care a păstrat-o şi a obligat apelanţii reclamanţi să plătească intimatului pârât A. suma de 11.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 2102/Ap. din 20 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cristian, Primarul Comunei Cristian şi Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cristian.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 iunie 2023, sub nr. x/2021, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 19 iunie 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurenţii-reclamanţi au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport de dispoziţiile art. 28 rap. la art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a constatat că recurenţii-reclamanţi sunt scutiţi de la plata taxei de timbru.

II.1. Motivele de recurs:

Prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, întrucât prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului. Cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea recursului, recurenţii-reclamanţi au învederat că prin hotărârea atacată instanţa de fond a apreciat că demersul judiciar iniţiat de reclamante este inadmisibil în raport cu finalitatea pe care o are, întrucât singura cale procedurală de infirmare în tot sau în parte a dispoziţiilor şi statuărilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească definitivă este aceea a promovării unei căi de atac ordinare sau extraordinare, iar aceste hotărâri judecătoreşti nu pot fi desfiinţate pe calea unei acţiuni de drept comun, deoarece acestea au puterea lucrului judecat şi ele sunt prezumate că exprimă adevărul.

Aceeaşi abordare a avut-o şi instanţa de apel.

În dezacord cu instanţa de apel, recurentele-reclamante au învederat instanţei de control judiciar că prin prezentul demers nu se încearcă desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti, ci este vorba de o acţiune în constatare, cu privire la petitul nr. 1 al cererii de chemare în judecată, prin care se pun în discuţie aspecte ulterioare pronunţării hotărârii judecătoreşti nr. 11187/15.07.2013 a Judecătoriei Braşov, astfel încât nu se încalcă nicio putere de lucru judecat a hotărârii mai sus arătate.

Aspectele ulterioare pronunţării sentinţei nr. 11187/15.07.2013, pe care se fundamentează petitul nr. 1 rezultă din următoarele: sentinţa civilă nr. 4468/27.04.2015 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul nr. x/2013, care stabileşte cu autoritate de lucru judecat că sentinţa civilă nr. 9032/2010 prevede operaţiuni care nu se pot efectua nici sub aspect tehnic şi nici sub aspect juridic, în condiţiile în care numerele de parcele sunt inexistente; sentinţa civilă nr. 4324/28.04.2016 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 61/R/27.03.2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, prin care se prevede că adevăratul amplasament al imobilului creditorului cu nr. top x se suprapune peste alte parcele care aparţin altor proprietari care au titluri de proprietate ce nu au fost anulate pe cale judecătorească, iar prin această sentinţă s-a respins acţiunea creditorului A. cu privire la anularea titlurilor de proprietate ale acestor proprietari.

Toate aceste aspecte sunt situate temporar ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 11187/15.07.2013 a Judecătoriei Braşov şi sunt deopotrivă opozabile intimatului-pârât A.. Pe aceste aspecte se fundamentează solicitarea din petitul nr. 1 al acţiunii de constatare a neîndeplinirii condiţiei rezolutorii la care se raportează sentinţa nr. 11187/15.07.2013 care prevede că aceste penalităţi pe zi de întârziere vor curge până la momentul executării integrale a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 9032/2010.

Cu privire la executarea integrală a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa nr. 9032/2010, s-a susţinut că acest lucru este imposibil tehnic şi juridic de realizat, fapt ce reiese din cele două sentinţe civile amintite mai sus, respectiv sentinţa civilă nr. 4468/2015 şi nr. 4324/2016 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 61/R/2018. Aşa fiind, prin demersul iniţiat conform petitului I al cererii de chemare în judecată, se aduce în atenţia instanţei de judecată aceste aspecte care fac să fie neîndeplinită condiţia rezolutorie prevăzută în sentinţa civilă nr. 11187/2013, pentru motive apărute ulterior pronunţării acesteia şi asupra cărora s-au pronunţat deja două instanţe de judecată diferite prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Recurenţii-reclamanţi au mai susţinut că au adus argumente în sprijinul expunerii situaţiei de drept şi de fapt pentru care se află în imposibilitatea de a pune în executare sentinţa civilă nr. 9032/07.07.2010 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2008, întrucât obligaţia lor de a reconstitui dreptul de proprietate a domnului A. pentru suprafaţa de 5 ha identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul B. nu se poate materializa în ceea ce priveşte amplasamentul terenului.

Niciuna dintre instanţele de judecată nu a luat în considerare lipsa opoziţiei reclamanţilor la obligaţia de a reconstitui dreptul de proprietate al petentului din dosarul nr. x/2008, anume a intimatului pârât A..

În acest context, după cum însuşi intimatul pârât a precizat în întâmpinare, reclamantele au solicitat ca instanţa de judecată să constate că raportul de expertiză întocmit de către dl expert B. nu exprimă realitatea din teren, că apelanta Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Cristian nu avea la dispoziţie terenul de 5 ha indicat în expertiză, întrucât suprafaţa de teren aparţinea Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pajişti Braşov şi că singura modalitate de ducere la îndeplinire şi de executare a sentinţei nr. 9032/2010 este reconstituirea dreptului de proprietate a dlui A. în echivalent pe un alt amplasament.

Pentru a pune în executare sentinţa nr. 9032/2010, au fost înaintate două propuneri către pârât, iar probele au fost depuse în cadrul dosarului de apel. Prin aceste demersuri s-a dorit punerea în executare a dispoziţiilor sentinţei civile precizate mai sus, însă pârâtul a refuzat această modalitate de soluţionare.

Urmare a soluţiilor instanţelor de judecată prin care s-a stabilit că nu se poate acorda echivalent bănesc pentru imobilul teren în suprafaţă de 5 ha, UAT comuna Cristian l-a invitat pe numitul A. la sediul Primăriei Cristian pentru a-i aduce la cunoştinţă alte amplasamente propuse pentru a fi pus în posesie, conform planurilor parcelare şi pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie în vederea eliberării Titlului de Proprietate pentru alt amplasament.

În data de 10.11.2022, numitul C. în calitate de mandatar al creditorului A., însoţit de avocat, s-a prezentat la sediul Primăriei Cristian, ocazie cu care i-a fost prezentat un amplasament pe care se putea face punerea în posesie, precum şi propunere de proces-verbal aferent de punere în posesie nr. x/06.10.2022.

Prin adresa nr. x/21.11.2022, acesta a comunicat că propunerea formulată de UAT Cristian este inacceptabilă, întrucât în opinia sa, valoarea economică a terenului oferit este mult inferioară terenului deţinut anterior, insistând în continuare asupra executării prin echivalent valoric în vederea stingerii litigiului, deşi instanţa de judecată s-a pronunţat asupra acestui aspect.

Având în vedere refuzul primei propuneri, UAT Cristian a revenit cu o altă propunere de amplasament şi propunere de proces-verbal de punere în posesie, cu nr. x/08.12.2022, însă şi această din urmă propunere a fost refuzată de către creditor prin adresa nr. x/19.12.2022 din acelaşi considerent al valorii economice inferioare.

Propunerile reclamanţilor şi răspunsul la prima propunere au fost depuse la dosar în cadrul procedural al apelului, iar alăturat cererii de recurs s-a depus adresa nr. x/19.12.2022 prin care pârâtul a refuzat şi a doua propunere înaintată prin procesul-verbal nr. x/08.12.2022.

Luându-se în considerare faptul că raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. x/2008 nu se poate materializa în ceea ce priveşte amplasamentul terenului şi refuzul pârâtului de a accepta atribuirea terenului pe alt amplasament, după cum acesta însuşi a propus prin întâmpinarea formulată în cadrul apelului, recurenţii-reclamanţi au susţinut că sunt în imposibilitate de a pune în executare sentinţa civilă nr. 9032/07.07.2010 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul mai sus precizat, motiv pentru care vor proceda la continuarea modalităţii de punere în posesie potrivit art. 12 din Legea nr. 165/2013.

Prin efectuarea acestor demersuri, recurenţii-reclamanţi doresc să pună în aplicare şi să execute sentinţa civilă nr. 9032/07.07.2010 pronunţată de Judecătoria Braşov, instanţa de recurs urmând să constate acest aspect.

Faţă de cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 12 din Legea nr. 165/2013, art. 16 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat şi obligarea recurenţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că acesta se concretizează în reluarea considerentelor apelului, neconţinând critici privind nelegalitatea hotărârii recurate, prevederile legale de drept material indicate, pretins încălcate, fiind cele cuprinse în art. 12 din Legea nr. 165/2013 şi art. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013. Or, aceste dispoziţii nu au incidenţă în cauză în raport cu cererea de chemare în judecată formulată de recurenţii-reclamanţi.

În ceea ce priveşte fondul recursului, intimatul-pârât a susţinut că este vădit nefondat, cererea de chemare în judecată fiind inadmisibilă, întrucât o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi lipsită de efecte.

S-a mai învederat că cele două hotărâri la care recurenţii se referă în calea de atac a recursului privesc alte părţi, au un alt obiect şi o altă cauză decât cele ale cauzei în care s-a pronunţat hotărârea irevocabilă care se doreşte a fi invalidată.

Prin cererea de chemare în judecată se urmăreşte invalidarea efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin invocarea imposibilităţii de executare a acesteia. Cu privire la aceasta există autoritate de lucru judecat/putere de lucru judecat.

În dovedirea excepţiei inadmisibilităţii, intimatul-pârât a invocat sentinţa civilă nr. 904/07.02.2019 definitivă prin decizia civilă nr. 1146/12.07.2019 a Tribunalului Braşov, pronunţate în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestaţie la executare, în modalitatea contestaţiei la titlu.

Sentinţa civilă nr. 11187/2013 a Judecătoriei Braşov, care se doreşte a fi invalidată, nu conţine o condiţie rezolutorie, ci un termen până la care se datorează despăgubirile stabilite/acordate.

A mai susţinut intimatul-pârât că executarea hotărârii privind restituirea terenului de 5 ha se poate realiza în două modalităţi: prin atribuirea, punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru teren echivalent ca suprafaţă şi valoric ori prin plata echivalentului bănesc al terenului, la preţuri actuale.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Recurenţii-reclamanţi nu au formulat răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 14 iunie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 05 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 07 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deşi recurenţii-reclamanţi au indicat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, precum şi o reiterare a susţinerilor din răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de apel, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia recurată.

Recurenţii-reclamanţi ignoră faptul că asupra criticilor prezentate drept motive de recurs a existat deja o cenzură din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, recurenţii-reclamanţi trebuiau să se raporteze la considerentele acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar. Simpla reluare a susţinerilor făcute în etapa procesuală anterioară, ca şi cum hotărârea atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare valabilă a recursului.

A prezenta din nou argumentele expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanţei de recurs, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenţii-reclamanţi tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor lor, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Cum accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac şi recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat acestor imperative, argumentele expuse în apel şi reluate prin cererea de recurs nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac.

De asemenea, nu sunt apte de a reprezenta veritabile critici de nelegalitate nici susţinerile potrivit cărora, pentru a pune în executare hotărârea, reclamantele au înaintat două propuneri către pârât şi l-au invitat la sediul Primăriei Cristian pentru a-i propune alte amplasamente pentru a fi pus în posesie, însă acesta a refuzat această modalitate de soluţionare. Aceste critici reprezintă aspecte subsumate situaţiei de fapt, care nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei elementelor de fapt ale cauzei.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cristian, Primarul Comunei Cristian şi Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cristian împotriva deciziei civile nr. 2102/Ap din data de 20 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Ca părţi căzute în pretenţii, recurenţii-reclamanţi datorează intimatului-pârât cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatul-pârât a solicitat suma de 12.000 RON cu acest titlu, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei depuse la dosar.

Având în vedere dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., care dau posibilitatea instanţei ca, şi din oficiu, să reducă motivat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama de circumstanţele cauzei, Înalta Curte, reţinând că prezenta cauză a avut un grad redus de complexitate, că munca avocatului în dosar a constat în formularea unei întâmpinări în care apărările au fost relativ simple şi a unor concluzii scrise prin care au fost reluate identic susţinerile din întâmpinare, precum şi că litigiul a fost soluţionat de la primul termen de judecată acordat, apreciază că suma de 12.000 RON solicitată de intimatul-pârât cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat este disproporţionat de mare, astfel că se impune reducerea ei până la limita sumei de 2.500 RON, pe care instanţa o consideră ca fiind mult mai rezonabilă şi corespunzătoare volumului de muncă prestată pentru executarea mandatului primit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 453 alin. (1) în referire la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., vor fi obligaţi recurenţii-reclamanţi să îi plătească intimatului-pârât suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cristian, Primarul Comunei Cristian şi Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cristian împotriva deciziei civile nr. 2102/Ap din data de 20 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata către intimatul-pârât a sumei de 2500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 noiembrie 2023.