Nullity of cassation appeal for failure to develop specific illegality critiques under Art. 488 CPC, rather than re-litigating factual identity of commercial names

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2020, la data de 23.10.2020, reclamanta A.; în contradictoriu cu pârâţii A. S.R.L., Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică şi titularul numelui de domeniu A.-internaţional.ro, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei A. să procedeze la modificarea numelui comercial astfel încât acest nume comercial să nu mai încalce drepturile de proprietate industrială aparţinând reclamantei; să se dispună interzicerea folosirii de către pârâta A. a denumirii A. în activitatea sa comercială, inclusiv dar nu limitat la utilizarea pe pagina web http:/x.com precum şi utilizarea pe pagina de x https:/www.x.com; să se dispună ştergerea numelui de domeniu A.-international.ro şi obligarea pârâţilor A. şi titularul domeniului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 129/09.02.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta A. S.R.L. să procedeze la modificarea numelui comercial, astfel încât acest nume comercial să nu mai încalce drepturile de proprietate industrială aparţinând reclamantei, a interzis pârâtei A. S.R.L. folosirea denumirii A. în activitatea sa comercială, inclusiv, dar nu limitat la utilizarea pe pagina de web http:/x.com, precum şi utilizarea pe pagina de x https:/www.x.com, a obligat pârâţii B. şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) să şteargă numele de domeniu A.-international.ro. a admis în parte cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată şi a obligat pârâţii A. S.R.L. şi B. la plata către reclamantă a sumei de 16.875,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (300 RON) şi onorariu avocat (16.575,43 RON).

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în apel:

Prin decizia civilă nr. 331A/01.03.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 129/09.02.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi cu intimaţii-pârâţi B. şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatica; a obligat apelanta la 9000 RON cheltuieli de judecată către intimată, cu aplicarea art. 451 (2) C. proc. civ.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 331A din 01 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, a declarat recurs pârâta A. S.R.L.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 mai 2023, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 16 mai 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) rap. la art. 13 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a constatat că recurenta-pârâtă datorează o taxă de timbru în cuantum de 200 RON, dovada achitării aflându-se la dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a învederat că în fapt reclamanta a solicitat schimbarea numelui societăţii pârâte şi ştergerea numelui de domeniu A. pe motiv că există identitate de denumire cu o societate din Rusia, societate care sponsorizează fotbalul, dă gratuit produse cu termen redus de garanţie şi susţine genocidul mondial, aducând teamă şi suferinţă şi posibil să finanţeze şi declanşarea celui de al treilea război mondial.

Recurenta-pârâtă a solicitat să se constate că nu există nicio identitate sau asemănare de nume între cele două societăţi A. scrisă cu litere chirilice şi denumirea societăţii pârâte A. S.R.L..

Totodată, a susţinut că societatea sa a respectat toate dispoziţiile legale cu ocazia înfiinţării, a rezervat denumirea la ONRC, înfiinţarea societăţii fiind avizată şi autorizată de un judecător al Tribunalului Bucureşti, lucru recunoscut şi de instanţele de fond.

A mai solicitat să se constate că denumirea A. nu este protejată în România la OSIM şi orice persoană, cu achitarea unei taxe, poate face rezervarea de denumire. Mai mult, societatea pârâtă a fost înregistrată în România în anul 2009, iar societatea reclamantă în anul 2012, după patru ani.

Judecătorul care a avizat înfiinţarea societăţii pârâte a constatat că nu există nicio asemănare între cele două societăţi, fapt pentru care a autorizat societatea pârâtă, astfel că denumirea şi rezervarea sunt legale.

De asemenea, a susţinut că la acest moment toate convenţiile încheiate cu Rusia şi societăţile din Rusia au fost declarate nule de către forurile internaţionale, iar hotărârile date în România nu pot fi ţinute de convenţii nule şi alte convenţii la care Rusia a fost parte şi a fost exclusă.

Referitor la logo-ul G, a susţinut că această literă poate proveni de la orice cuvânt (Gheorghe, găinaţ, guşă, gargară, găluşcă, găină etc.).

Faţă de cele arătate, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susţinut în prealabil că partea din hotărâre referitoare la obligaţiile puse în sarcina pârâtului B., în calitate de titular al domeniului A.-international.ro a intrat în puterea lucrului judecat, având în vedere că această parte a hotărârii nu face obiectul recursului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimata-reclamantă a susţinut că acest motiv a fost invocat fără a fi argumentat.

De asemenea, a susţinut că motivarea instanţei de fond a fost suficient de precisă, clară şi completă, îndeplinind astfel toate condiţiile legale.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata-reclamantă a susţinut, în esenţă, că disponibilitatea unui nume comercial raportat la practicile Registrului Comerţului nu exclude posibilitatea ca acel nume să încalce drepturile unui terţ, la înmatriculare verificându-se numai legalitatea formală a firmei. Analiza riscului de confuzie între un nume comercial şi o marcă anterioară nu intră în atribuţiile judecătorului delegat care acordă înmatricularea unei firme, ci se analizează doar în cadrul unei acţiuni în încălcare de drepturi.

Referitor la încălcarea drepturilor reclamantei prin utilizarea semnului A. şi a numelui comercial A. S.R.L., intimata-reclamantă a susţinut că aserţiunile părţii adverse, în sensul că termenul A. este grafiat cu litere chirilice, nu sunt pertinente, întrucât este vorba de acelaşi termen, iar în cadrul acţiunii reclamanta nu a invocat marca A. grafiată cu litere chirilice. A mai susţinut că este vorba despre un element verbal identic mărcilor anterioare, utilizat într-un domeniu de activitate strâns legat de cel al intimatei-reclamante, riscul de confuzie fiind inevitabil.

În ceea ce priveşte logo-ul G, intimata-reclamantă a susţinut că ambele părţi folosesc, pentru servicii puternic similare, un logo format din lit. G) însoţită de o flacără, ceea ce va conduce la risc de confuzie pentru public.

În concluzie, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea în tot a hotărârii atacate şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a solicitat admiterea acesteia, urmând a se constata că nu are calitate în cauză pentru solicitările invocate, deoarece nu le poate pune în executare fiind necompetente. Totodată, a arătat că lasă la aprecierea instanţei temeinicia recursului.

În susţinerea excepţiei a învederat că instanţa de fond în mod eronat nu s-a pronunţat asupra excepţiilor pe care le-a invocat, însă a admis cererea de ştergere a domeniului în contradictoriu cu pârâtul ICI, dispunând obligarea la ştergerea domeniului.

Or, ICI nu este titularul domeniilor în dispută. Dacă persoana interesată doreşte, poate solicita ICI punerea în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate.

Atât apelul, cât şi acţiunea de fond sunt lipsite de justificare practică, iar interesul nu este nici material, nici moral şi cu atât mai puţin legitim.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 octombrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 07 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică invocată de acesta prin întâmpinare, Înalta Curte constată că această excepţie a fost tranşată de prima instanţă a fondului, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin încheierea de dezbateri din data de 11 ianuarie 2022 a hotărât următoarele:

"Tribunalul, deliberând, în ceea ce priveşte cele trei excepţii invocate de către pârâta ICI, constată că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faptul că prin precizările depuse de către reclamant la dosar s-a indicat faptul că doar capătul 3 din cererea de chemare în judecată este formulat şi în contradictoriu cu ICI, acest capăt de cerere vizând ştergerea numelui de domeniu, iar faţă de prevederile art. 36 C. proc. civ., reţinând atribuţiile acestei pârâte cu privire la numele de domeniu în mod special atribuţiile prevăzute la punctul 34 al regulilor ROTLD, reţine că în cauză reclamanta a dovedit legitimarea procesuală pasivă a acestei pârâte motiv pentru care respinge această excepţie ca neîntemeiată." .

Împotriva soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, intimatul-pârât Institutul de cercetare-dezvoltare în informatică nu a declarat apel, astfel că această excepţie a fost soluţionată în mod definitiv, nemaiputând fi pusă în discuţie.

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, în condiţiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate, apte a fi încadrate în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că nu există nicio identitate sau asemănare de nume între cele două societăţi, A. scrisă cu litere chirilice şi denumirea societăţii pârâte A. S.R.L., că societatea sa a fost înregistrată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie încă din anul 2009, spre deosebire de societatea intimată-reclamantă care a fost înregistrată în anul 2012, precum şi că logo-ul reprezentat de lit. G) poate proveni de la orice cuvânt (Gheorghe, găinaţ, guşă, gargară, găluşcă, găină etc.).

Înalta Curte apreciază că o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceste aserţiuni ale recurentei-pârâte, prezentate drept motive de recurs, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, ci reprezintă aspecte subsumate situaţiei de fapt, care nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

Prin aceste critici, recurenta-pârâtă tinde la o devoluare a fondului cauzei, a temeiniciei sale, ceea ce este incompatibil cu această cale de atac, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei elementelor de fapt ale cauzei.

Nu constituie critici de nelegalitate nici susţinerile referitoare la faptul că societatea intimată-reclamantă susţine genocidul mondial, aducând teamă şi suferinţă şi posibil să finanţeze şi declanşarea celui de al treilea război mondial, că la acest moment toate convenţiile încheiate cu Rusia şi societăţile din Rusia au fost declarate nule de către forurile internaţionale, precum şi că hotărârile date în România nu pot fi ţinute de convenţii nule şi alte convenţii la care Rusia a fost parte şi a fost exclusă. Acestea reprezintă consideraţii personale ale recurentei-pârâte, neprocedurale, redundante, improprii căii extraordinare de atac promovate, care nu au legătură cu pricina dedusă judecăţii şi care nu vor fi analizate de către instanţă.

În consecinţă, pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care susţin nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Ca atare, cum, în speţă, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 331A din 01 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Ca parte căzută în pretenţii, recurenta-pârâtă datorează intimatei-reclamante cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-reclamată a solicitat suma de 1400 euro cu acest titlu, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii depuse la dosar.

Având în vedere dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., care dau posibilitatea instanţei ca, şi din oficiu, să reducă motivat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama de circumstanţele cauzei, Înalta Curte, reţinând că prezenta cauză a avut un grad redus de complexitate, că munca avocatului în dosar a constat în formularea unei întâmpinări în care apărările au fost relativ simple, precum şi că litigiul a fost soluţionat de la primul termen de judecată acordat, apreciază că suma de 1400 euro solicitată de intimata-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat este disproporţionat de mare, astfel că se impune reducerea ei până la limita sumei de 700 euro, pe care instanţa o consideră ca fiind mult mai rezonabilă şi corespunzătoare volumului de muncă prestată pentru executarea mandatului primit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 453 alin. (1) în referire la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă să îi plătească intimatei-reclamante suma de 700 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 331A din 01 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 700 euro reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 noiembrie 2023.