Inadmissibility of cassation against final appeal decision in political party exclusion dispute

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă, în data de 26 iulie 2021, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu B. - Filiala Judeţeană Mehedinţi şi B., a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 9/15.01.2021 pronunţată de Consiliul Executiv Judeţean (CEJ) al B. Mehedinţi, a Hotărârii nr. 1/25.02.2021 pronunţată de Comisia de Arbitraj şi Integritate (CAI) a B. Filiala Mehedinţi, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 9/15.01.2021 dată de Consiliul Executiv Judeţean al B. Mehedinţi şi anularea Hotărârii nr. 1/CNAI/08.07.2021 pronunţată de Comisia Naţională de Arbitraj şi Integritate (CNAI) a B. prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1/25.02.2021 dată de Comisia de Arbitraj şi Integritate a B. Mehedinţi.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa nr. 42 din 6 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. - Filiala Judeţeană Mehedinţi şi B.. A fost anulată hotărârea nr. 9/15.01.2021 emisă de CEJ al B.- Filiala Mehedinţi. A fost anulată hotărârea nr. 1/25.02.2021 emisă de CAI a B. Filiala Mehedinţi. A fost anulată hotărârea nr. 1/08.07.2021 pronunţată de CNAI a B. în dosar nr. x/2021 S-a luat act că reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 409/2022 din 25 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâtul B. -Filiala Judeţeană Mehedinţi, împotriva sentinţei civile nr. 42/06.07.2022, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în contradictoriu cu reclamanta A. şi pârâtul B..

A schimbat sentinţa în sensul că a respins în tot contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 9/15.01.2021 emisă de CEJ al B.- Filiala Mehedinţi, a Hotărârii nr. 1/25.02.2021 emisă de CAI a B. Filiala Mehedinţi şi a Hotărârii nr. 1/8.07.2021 emisă de CNAI a B..

4. Calea de atac a recursului

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 30 ianuarie 2023.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate în primă instanţă.

În dezvoltarea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată nu este motivată în fapt şi în drept, fiind nelegală şi fără fundament juridic.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor legale incidente în speţă.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a învederat că instanţa de apel a încălcat şi prevederile legale referitoare la judecarea excepţiilor de fond. Astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat prin dispozitiv asupra celor două excepţii invocate, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitei C. şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional a avocatului D.., care a semnat cererea de chemare în judecată, fiind astfel încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că în dispozitiv este cuprinsă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii.

În continuare, recurenta a indicat motivele de apel invocate în faţa instanţei de prim control judiciar, prezentând pe larg situaţia de fapt a litigiului.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât B. - Filiala Judeţeană Mehedinţi, urmare a comunicării cererii de recurs, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Note scrise

În data de 19 octombrie 2023, recurenta a depus note scrise şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

În data de 2 noiembrie 2023, recurenta a depus note scrise, prin care a învederat că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, nu a fost pusă în discuţia părţilor, respectiv că se impunea ca părţile să fie citate cu menţiunea să depună punct de vedere cu privire la excepţia invocată din oficiu, în caz contrar fiind încălcat principiul contradictorialităţii. A mai arătat că articolele în temeiul cărora a fost invocată excepţia nu se referă la căile de atac împotriva hotărârilor emise de partidele politice, motiv pentru care se impune repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Ca atare, împrejurarea că în dispozitivul hotărârii recurate se menţionează că aceasta are deschisă calea de atac a recursului nu este de natură a determina concluzia admisibilităţii prezentei căi de atac, raportat la obiectul litigiului pendinte.

Obiectul demersului juridic dedus judecăţii îl reprezintă cererea prin care recurenta-reclamantă a solicitat anularea Hotărârii nr. 9/15.01.2021 dată de Consiliul Executiv Judeţean (CEJ) al B. Mehedinţi, a Hotărârii nr. 1/25.02.2021 pronunţată de Comisia de Arbitraj şi Integritate (CAI) a B. Filiala Mehedinţi prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 9/15.01.2021 dată de CEJ al B. Mehedinţi şi anularea Hotărârii nr. 1/CNAI/08.07.2021 pronunţată de CNAI a B. prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1/25.02.2021 dată de CAI a B. Mehedinţi.

În ceea ce priveşte Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18 din lege, competenţa Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cererii de înregistrare a unui partid politic, iar la art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ se prevede că împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti se poate face apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în şedinţă publică, de Curtea de Apel Bucureşti, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanţe fiind definitivă (alin. (4).

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, reţinându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, liberul acces la justiţie fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reţinut, totodată, că se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluţionare, pentru raţiuni de analogie, mutatis mutandis, instanţelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanţă, şi curtea de apel, în calea de atac a apelului.

Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie şi simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu menţiunea că instanţele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripţia teritorială în care domiciliază sau îşi au sediul părţile.

Aplicând aceste considerente şi dispoziţii legale în speţă, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Mehedinţi, iar în apel de Curtea de Apel Craiova.

Dând eficienţă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 14/2003 şi reţinând că alin. (4) al acestui articol stabileşte caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în apel, reiese că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs.

Normele legale menţionate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., potrivit cu care sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs.

Raportat la argumentele expuse, aşa cum s-a prezentat anterior, potrivit principiului legalităţii căii de atac, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi inserat în art. 129 din Constituţia României.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-reclamante din cuprinsul notelor scrise depuse în data de 2 noiembrie 2023, se reţine că excepţia inadmisibilităţii a fost invocată, din oficiu, la termenul din 19 octombrie 2023, aşa cum reiese din încheierea de dezbateri de la acea dată, a fost pusă în discuţia părţii prezente, respectiv a reprezentantului convenţional al recurentei-reclamante, şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise a fost amânată pronunţarea în data de 2 noiembrie 2023, motiv pentru care nu se poate aprecia că nu a fost respectat principiul contradictorialităţii, cum eronat susţine recurenta.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 409/2022 din 25 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.