Conflict of jurisdiction in execution challenge: enforcing court retains competence despite debtor's superior institutional status under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Contestaţia la executare:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş la 20 decembrie 2022, înregistrată sub numărul x/2022, contestatorul Tribunalul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu intimatele A., B., C., D., E., F., G., H., I., anularea încheierii nr. 6265 din 11 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2022, prin care s-a încuviinţat executarea silită, şi anularea somaţiei din 28 noiembrie 2022 şi a încheierii nr. 95 din 28 noiembrie 2022, emise de Biroul executorului judecătoresc J. în dosarul execuţional nr. x/2022.

În drept, au fost indicate prevederile art. 720 din C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1314 din data de 11 aprilie 2023, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru determinarea competenţei teritoriale, prima instanţă învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare a stabilit că, în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sibiu este instanţa de executare, întrucât a pronunţat încheierea nr. 6265 din 11 noiembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, prin care a admis cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de petentul J., în numele creditorilor E., D., C.,F., G., H., A., B., I., împotriva debitorilor Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Această instanţă a clarificat noţiunea "instanţă de executare" prin prisma considerentelor Deciziilor nr. 20/1021 şi nr. 27/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, reţinând că în procedura executării silite trebuie dată valoare principiului unicităţii instanţei de executare.

În ceea ce dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., a reţinut că incidenţa acestora trebuie analizată cu ocazia încuviinţării executării silite, iar nu cu ocazia analizării competenţei de către instanţa învestită cu contestaţia la executare.

2.2 Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 3322 din data de 15 septembrie 2023, Judecătoria Sibiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Sibiu şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei de executare, raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sibiu a reţinut că, dată fiind calitatea contestatorilor (instanţă ierarhic superioară), se impune aplicarea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., care reglementează un caz de incompatibilitate teritorială absolută.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte contestaţia la executare formulată de debitorul Tribunalul Sibiu, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatele A., B., C., D., E., F., G., H., I., anularea încheierii nr. 6265 din 11 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2022, prin care s-a încuviinţat executarea silită, şi anularea somaţiei din 28 noiembrie 2022 şi a încheierii nr. 95 din 28 noiembrie 2022, emise de Biroul executorului judecătoresc J. în dosarul execuţional nr. x/2022.

Sub aspectul determinării instanţei competente teritorial să soluţioneze contestaţia la executare sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, o astfel de cerere fiind de competenţa judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Principiul unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 din C. proc. civ., încă din această fază.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 6265 din 11 noiembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2022, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Sibiu cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2023.