Competence of the single enforcement court for multiple debtors under differing domiciles

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului de competenţă, reţine următoarele:

I. Obiectul cererii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Salonta la 25 aprilie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2023, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B. împotriva debitorilor C., cu domiciliul în judeţul Bihor şi D., cu domiciliul în Târgu Mureş, judeţul Mureş, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 601 din 24 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Salonta, completată prin sentinţa civilă nr. 723/2022 din 19 decembrie 2022.

Prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, instanţa a dispus disjungerea cererii de încuviinţare a executării silite formulate împotriva debitorului D., fiind format dosarul nr. x/2023.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 665 alin. (1) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea nr. 877 din 8 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Salonta a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului D., cu domiciliul în Târgu Mureş, judeţul Mureş, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite a reţinut că, faţă de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prin urmare, pentru stabilirea competenţei teritoriale a avut în vedere că debitorul D., cu privire la care s-a dispus disjungerea, are domiciliul în Târgu Mureş, Bulevardul 1948, nr. 27/1, judeţul Mureş.

2.2. Prin încheierea civilă nr. 4716 din 24 mai 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, secţia civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Învestită prin declinare, această instanţă a constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a două persoane, obligate împreună la achitarea sumei de 4.532 RON, faţă de dispoziţiile titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 601 din 24 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Salonta completată prin sentinţa civilă nr. 723 din 19 decembrie 2022 fiind format un unic dosar de executare silită, cu nr. x/2023, deschis la Biroul executorului judecătoresc A..

Faţă de domiciliile debitorilor, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., a reţinut le revine competenţa, ca instanţă de executare, atât Judecătoriei Salonta, cât şi Judecătoriei Târgu Mureş.

Instanţa a apreciat că, în absenţa unui text de lege special, care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile art. 112 din acelaşi cod, ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

De asemenea, a reţinut că se aplică, prin analogie, şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel că, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Salonta, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul debitorului C..

A precizat că un argument suplimentar în favoarea acestor interpretări îl reprezintă Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A. împotriva debitorului D., cu domiciliul în Târgu Mureş, judeţul Mureş, urmare a disjungerii dispuse de Judecătoria Salonta prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023, prin care a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorului C..

Prin încheierea din 19 aprilie 2023, Biroul executorului judecătoresc A. a admis cererea formulată de creditorul B. şi a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2023 împotriva debitorilor C., cu domiciliul în sat Ghiorac, judeţul Bihor, şi D., cu domiciliul în Târgu Mureş, judeţul Mureş.

Prin cererea de încuviinţare a executării silite înregistrată la 25 aprilie 2023 pe rolul Judecătoriei Salonta, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2023, la cererea creditorului B., împotriva debitorilor C. şi D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 601 din 24 octombrie 2022, astfel cum a fost completată prin sentinţa civilă nr. 723/2022 din 19 decembrie 2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Salonta

Se constată astfel că a fost formulată o unică cerere de executare silită împotriva celor doi debitori obligaţi prin titlul executoriu, creditorul tinzând la a obţine realizarea creanţei sale în cadrul unei singure proceduri execuţionale.

Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, "în momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut că, în materia executării silite, dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. sunt relevante pentru stabilirea competenţei.

Acest text de lege, forma în vigoare la data cererii de executare silită (19 aprilie 2023), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 336/2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1177 din 8 decembrie 2022, prevede următoarele: "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Prin urmare, în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispoziţiile art. 112 din acelaşi cod, care prevăd următoarele:,,(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

În cauza pendinte, se constată că cererea de încuviinţare a executării silite a fost depusă la Judecătoria Salonta, care prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023 a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2023 împotriva debitorului C., fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul acestui debitor.

Actuala reglementare nu mai permite situaţia excepţională a pluralităţii de instanţe de executare, astfel că, din această perspectivă, măsura disjungerii capătului de cerere referitor la încuviinţarea executării silite cu privire la debitorul D. (cu domiciliul în Târgu Mureş, judeţul Mureş), dispusă de Judecătoria Salonta, nu este de natură a îngădui declinarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării faţă de acest debitor în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenţei de soluţionare în favoarea unei alte instanţe decât cea care a încuviinţat executarea silită s-ar ajunge la încălcarea principiului unicităţii instanţei de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) coroborate cu prevederile art. 112 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Salonta, aceasta fiind instanţa de executare sesizată cu cererea de încuviinţare a executării silite împotriva ambilor debitori, în considerarea domiciliului debitorului C., şi care a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2023 împotriva acestui debitor, prin încheierea nr. 841 din 2 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2023.