Exequatur of foreign adoption judgments: exclusion of domestic substantive review under cumulative foreign national law

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă sub nr. x/2022 la data de 14.11.2022, reclamanţii A., B., C. şi D., au solicitat recunoaşterea, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat pe teritoriul României, a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunţată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x F 67/19, definitivă şi executorie la data de 23.05.2019, prin care a fost încuviinţată adopţia petentei A., de către petentul D. şi totodată, s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E., precum şi recunoaşterea, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat pe teritoriul României, a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunţată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x, definitivă şi executorie la data de 29.04.2021, prin care a fost încuviinţată adopţia petentului B., de către petentul D. şi totodată s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1095-1102 C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa nr. 162/PI/09.02.2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 165/23.06.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 162/PI/09.02.2023.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 165/23.06.2023 au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanţii A., B., C. şi D..

Recurenţii au arătat că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 2607 alin. (1) şi art. 2568 alin. (1) şi (2) C. civ.

Motivând calea de atac, au arătat că recurenţii A. şi B., persoane cu dublă cetăţenie, germană şi română, au avut domiciliul, la data pronunţării celor două hotărâri judecătoreşti de adopţie, în Germania şi, în atare situaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 2568 alin. (2) C. civ., legea naţională aplicabilă este legea germană. Potrivit prevederilor art. 2607 din acelaşi cod, condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a celui care urmează să fie adoptat. În consecinţă, întrucât atât D., în calitate de adoptator, cât şi A. şi B., în calitate de adoptaţi, la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti de adopţie, au avut domiciliul în Germania, legislaţia naţională aplicabilă în ceea ce priveşte condiţiile de fond ale adopţiei este legislaţia germană.

Prin urmare, instanţa de apel a apreciat eronat că în situaţia de faţă adopţia trebuie să îndeplinească şi condiţiile de fond prevăzute de legislaţia din România întrucât legislaţia naţională aplicabilă adopţiei a fost cea germană, dat fiind că adoptaţii au avut dublă cetăţenie şi au domiciliat pe teritoriul Germaniei la data adopţiei.

Faptul că recurenţii adoptaţi au avut dublă cetăţenie rezultă cu evidenţă din hotărârile pronunţate de instanţele din Germania, solicitat a fi recunoscute pentru a beneficia de autoritatea lucrului judecat pe teritoriul României prin cererea pendinte.

Pentru aceste considerente, solicită instanţei de recurs să constate că statuarea instanţei de apel, potrivit căreia în situaţia de faţă adopţiile încuviinţate de instanţele din Germania ar fi trebuit să îndeplinească şi condiţiile de fond impuse de legislaţia din România, este greşită, respectiv reprezintă consecinţa încălcării normei de drept material prevăzută la art. 2568 alin. (1) şi (2) C. civ. şi aplicării greşite a normei de drept material regăsită la art. 2607 alin. (1) C. civ.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. priveşte, în mod exclusiv, aplicarea greşită a normelor de drept material şi are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea extinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată.

Reclamanţii au supus controlului judiciar decizia Curţii de Apel Timişoara, apreciind că instanţa de apel a aplicat eronat dispoziţiile art. 2568 alin. (1) şi alin. (2) precum şi art. 2607 alin. (1) C. civ.

În cauza pendinte, reclamanţii au învestit instanţa cu o cerere prin care au solicitat recunoaşterea, pe teritoriul României, a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunţată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x F 67/19, definitivă şi executorie la data de 23.05.2019, prin care a fost încuviinţată adopţia petentei A., de către petentul D. şi totodată, s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E., precum şi a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunţată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x, definitivă şi executorie la data de 29.04.2021, prin care a fost încuviinţată adopţia petentului B., de către petentul D. şi totodată s-a stabilit că persoana adoptată va purta numele de E..

Recurenţii invocă în susţinerea cererii, în esenţă, faptul că au dublă cetăţenie, respectiv română şi germană, iar la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti au avut domiciliul în Germania.

Înalta Curte reţine că pentru acordarea forţei executorii şi a autorităţii de lucru judecat hotărârii străine, în raport de circumstanţele particulare ale cauzei, trebuie analizate cerinţele impuse de art. 1096, art. 1097 şi art. 1098 din C. proc. civ. ce, în speţă, se completează cu dispoziţiile art. 2568 alin. (2) şi art. 2607 C. civ.

Din interpretarea acestor texte de lege se desprinde ideea că, pentru a soluţiona o cerere de recunoaştere a unei hotărâri pronunţate în Germania, instanţa învestită trebuie să analizeze o serie de condiţii formale, extrinseci actului jurisdicţional. Aceasta nu are competenţa de a examina temeiurile de fond ale hotărârii, pentru a ajunge la o altă stare de fapt şi la o altă concluzie în drept, în ce priveşte drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, decât aceea la care a ajuns instanţa străină. De asemenea, nu are competenţa de a se pronunţa asupra altor împrejurări care ar modifica sau stinge raportul juridic dintre părţi.

Legiuitorul a stabilit, expres, limitele analizei pe care trebuie să o realizeze instanţa învestită cu o astfel de cerere, analiză care se rezumă doar la cerinţe extrinseci actului jurisdicţional.

Transpunând aceste aspecte teoretice la prezenta cauză, Înalta Curte reţine că prin legea naţională se înţelege legea statului a cărui cetăţenie sau naţionalitate o are persoana fizică, iar pentru determinarea legii naţionale, conform alin. (2) al art. 2568 C. civ., alături de cetăţenie se analizează noţiunea de reşedinţă obişnuită. Astfel, în situaţia în care partea are mai multe cetăţenii, se va aplica legea statului a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată în special prin reşedinţa sa obişnuită.

Instanţa de apel a analizat circumstanţe ale situaţiei de fapt privind cetăţenia reclamanţilor însă, aceste împrejurări, nu fac obiect al prezentului demers în raport de considerentele hotărârilor a căror recunoaştere se solicită.

În concret, din considerentele hotărârii pronunţată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x, reiese că atât A. cât şi D. au cetăţenie germană şi au domiciliul în Germania- la aceeaşi adresă din x, iar din considerentele hotărârii pronunţată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x reiese că atât B. cât şi D. au cetăţenie germană şi au domiciliul în Germania- la aceeaşi adresă din x.

Din considerentele hotărârii recurate reiese că instanţa de apel nu a identificat textul de lege ce determină legea naţională în ipoteza expusă de reclamanţi privind dubla cetăţenie a persoanelor adoptate, or potrivit prevederilor art. 2568 alin. (2) C. civ., "dacă persoana are mai multe cetăţenii, se aplică legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată, în special prin reşedinţa sa obişnuită."

Potrivit art. 2607 alin. (1) C. civ. condiţiile de fond pentru încheierea adopţiei sunt supuse cumulativ legii naţionale a adoptatorului şi legii naţionale a adoptatului, în speţă legii germane- întrucât atât persoanele adoptate cât şi adoptatorul au cetăţenie germană şi domiciliul în Germania- şi au fost analizate de către Tribunalul Straubing la momentul pronunţării hotărârilor în dosarul nr. x F 67/19 şi în dosarul nr. x.

În procedura de exequator, instanţa învestită cu o astfel de cerere nu are prerogativa analizei fondului, ci se limitează la verificarea aspectelor extrinseci actului jurisdicţional a cărui recunoaştere se solicită.

Prin urmare, fiind interpretate şi aplicate eronat textele de lege arătate, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei nr. 165 din 23 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pe care o va casa, în temeiul dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării urmează a se analiza cererea de recunoaştere pe teritoriul României a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunţată la data de 21.05.2019, în dosarul nr. x F 67/19, definitivă şi executorie la data de 23.05.2019 şi a hotărârii Tribunalului Straubing - Germania, pronunţată la data de 27.04.2021, în dosarul nr. x, definitivă şi executorie la data de 29.04.2021, prin raportare la cerinţele impuse de prevederile art. 1096 şi art. 1097 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 2568 alin. (2) şi art. 2607 C. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei nr. 165 din 23 iunie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.