Inadmissibility of cassation against final party exclusion decision under Law 14/2003 Article 21

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată iniţial sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.05.2021, reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea deciziei nr. 1/21.12.2020 a BPL al C. Orţişoara, deciziei nr. 1/15.01.2021 a CCL al C., deciziei nr. 31/20.01.2021 a BPJ al C. Timiş şi a deciziei nr. 0019/10.02.2021 a Comisiei de Arbitraj Judeţean a C. Timiş, precum şi a hotărârii nr. 167/28.04.2021 a Curţii de Arbitraj Naţionale a C., pronunţată în dosarul nr. x/2021, solicitând anularea acestora pe motiv de necompetenţă materială şi nelegalitate şi revocarea sancţiunii aplicate de excludere a reclamanţilor din cadrul C. Timiş, revenirea la situaţia anterioară, respectiv obligarea BPJ al C. Timiş, să dispună repunerea reclamanţilor în funcţiile deţinute anterior emiterii acestor acte, respectiv în calitatea de membru al C., în functia de consilier local al comunei Orţişoara, pentru A., respectiv viceprimar al comunei Orţişoara pentru B.. Pe cale de exceptie au invocat necompetenţa materială a organizatiei locale C. Ortişoara de a emite hotărârea nr. 1/21.12.2020 de excludere a reclamanţilor, luând în considerare faptul că deţin calitatea de viceprimar, respectiv consilier local şi tinând cont de dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Statul Partidului; Hotararea pronunţată este neîntemeiată, având în vedere că motivele ce au stat la baza excluderii reclamantului nu pot constitui un argument solid de excludere din partid şi nu au corespondent cu dispoziţiile Statutul Partidului, faptele prezentate în propunerea de excludere sunt neadevarate şi fără fundament juridic.

Prin încheierea din 17 septembrie 2021, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Timiş.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa civilă nr. 732/31.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., C. Filiala Timiş şi C. Organizaţia Orţişoara.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 59/2.03.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 732/31.05.2022 şi a obligat apelanţii-reclamanţi la plata sumei de 2.975 RON, cu titilu de cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 59/2.03.2023 a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A..

În motivare, recurentul a expus o scurtă circumstanţiere a situaţiei de fapt şi arată că decizia atacată conţine motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pretinde că instanţa de apel invocă în considerentele hotărârii atacate, o altă decizie a organizaţiei locale decât cea care a făcut obiectul validării de către forul superior al partidului. Arată că instanţa de apel se raportează la Decizia nr. 1 din 21.12.2020 a Biroului Politic Local al C. Orţişoara, or Biroul Permanent Judeţean Interimar al C. Timiş a introdus pe ordinea de zi în şedinţa din 20.01.2021 "validarea Hotărâre CCL al C. Ortisoara nr. 1/15.01.2021". Hotărâre nr. 1/15.01.2021 a fost adoptată de către Comitetul de Coordonare Local al C. Ortişoara, contrar dispoziţiilor art. 27 punctul 2 din Statutul C., care statuează faptul că "sancţionarea membrilor care ocupă funcţii la nivel local (...) se decide de către BPJ, prin hotărâre, la propunerea BPL (...)".

Recurentul susţine că instanţa de apel nu a menţionat la care dintre şedinţele organizaţiei locale a partidelor se referă -din 21.12.2020 sau din 15.01.2021- atunci când a reţinut că din cuprinsul procesului-verbal al şedinţei reiese că reclamanţii au fost prezenţi şi asistaţi de avocat.

Precizează recurentul că la şedinţa din 20.01.2021 i-a fost restricţionat accesul, fiind în imposibilitatea de a-şi expune punctul de vedere şi de a se apăra. Procedând în această manieră, Comitetul de Coordonare Local al C. Ortişoara a încălcat dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f), art. 32 din Statutul C..

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 şi a ignorat prevederile art. 47 pct. 2 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Curţii de Arbitraj.

Deşi în preambulul considerentelor invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 530/2013 şi îşi asumă rolul privind verificarea regularităţii desfăşurării procedurii statutare în faţa organelor cu atribuţii jurisdictionale ale partidului, instanţa de apel ignoră prevederile statutare incidente şi prevederile art. 15 alin. (3) din Legea 14/2003.

Hotărârea nr. 0019/10.02.2021 a Comisiei de arbitraj Judeţeană a C. Timiş a fost luată de un singur arbitru şi cu încalcarea art. 14 pct. (2) lit. b), art. 38, art. 40 şi art. 47 din Regulamentul de Organizare şi funcţionare al Curţii de arbitraj (CA), al comisiilor de arbitraj judeţene (COAT).

Referior la Decizia Curţii de arbitraj C. nr. 167/28.04.2021 (cu număr de înregistrare 3174/24.06.2021), recurentul apreciază că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor Statutului C. şi ale Regulamentului de Organizare şi funcţionare al Curţii de arbitraj (CA), al comisiilor de arbitraj judeţene (COAJ). Cu privire la această decizie instanţa de apel nu a realizat un control de legalitate a procedurii aferente căii de atac prevăzute atât în Statutul C. cât şi în Regulamentul de Organizare şi funcţionare al Curţii de arbitraj (CA), al comisiilor de arbitraj judeţene (COAJ).

În opinia recurentului Decizia Curţii de arbitraj C. nr. 167/28.04.2021 a fost pronunţată cu încălcarea art. 29 pct. 2 şi art. 32 pct. 2 din Statutul C., prevederile art. 35, art. 40 lit. c), art. 41 şi art. 47 pct. 2 din Regulamentul de Organizare şi funcţionare al Curţii de arbitraj (CA), al comisiilor de arbitraj judeţene (COAJ).

5. Apărări formulate în cauză

La data de 29.06.2023 intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, anularea recursului, faţă de neîncadrarea criticilor invocate în recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Reclamanţii au dedus judecăţii cererea prin care au invocat necompetenţa materială a organizaţiei locale C. Orţişoara de a emite hotărârea nr. 1/21.12.2020 şi au reclamat, în esenţă, încălcarea drepturilor acestora la apărare şi la opinie şi au solicitat anularea deciziei nr. 1/21.12.2020 a BPL al C. Orţişoara, deciziei nr. 1/15.01.2021 a CCL al C., deciziei nr. 31/20.01.2021 a BPJ al C. Timiş şi a deciziei nr. 0019/10.02.2021 a Comisiei de Arbitraj Judeţean a C. Timiş, precum şi a hotărârii nr. 167/28.04.2021 a Curţii de Arbitraj Naţionale a C., pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În ceea ce priveşte Legea partidelor politice nr. 14/2003, Înalta Curte constată că aceasta reglementează, la art. 18, competenţa Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cererii de înregistrare a unui partid politic, art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ stipulând că împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti se poate declara apel în termen de 5 zile de la comunicare, apelul urmând a fi analizat în şedinţă publică, de Curtea de Apel Bucureşti, în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea acestuia (alin. (3), hotărârea acestei din urmă instanţe fiind definitivă (alin. (4).

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, reţinându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, liberul acces la justiţie fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reţinut, totodată, că se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluţionare, în virtutea prevederilor art. 18 şi art. 21 din Legea nr. 14/2003 şi aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), instanţelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanţă şi curţii de apel, în calea de atac a apelului.

Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie şi simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu menţiunea că instanţele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripţia teritorială în care domiciliază sau îşi au sediul părţile.

Aplicând aceste considerente şi dispoziţii legale în speţă, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii a fost soluţionat în fond de Tribunalul Timiş, iar în apel de Curtea de Apel Timişoara.

Dând eficienţă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 14/2003 şi reţinând că alin. (4) al acestui articol stabileşte caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în apel, reiese că decizia nr. 59 din 2 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă nu este susceptibilă de recurs.

Normele legale menţionate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs. Rezultă că deciziile definitive, date în soluţionarea apelului, nu pot fi supuse recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

Raportat la argumentele expuse, urmează a se reţine şi că, potrivit principiului legalităţii căii de atac, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi inserat în art. 129 din Constituţia României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 59 din 2 martie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 59 din 2 martie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.