Tort damages appeal annulled for lack of valid cassation grounds, upholding prescription ruling

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 22.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligarea acestora la plata daunelor morale şi materiale în cuantum de 100.000 euro.

Reclamantul a depus precizări prin care a menţionat că acţiunea a fost introdusă pentru a recupera sumele de bani achitate de acesta în procesele intentate de pârâţi împotriva sa.

Pârâţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii. Pe cale de excepţie, au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, lipsa calităţii procesual pasive, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin sentinţa nr. 12308/20.11.2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 1921/19.05.2020, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, dispunând declinarea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1256/16.10.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea, ca prescrisă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 813A/25.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 1256/16.10.2020.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 813A/25.05.2022 a declarat recurs neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că nu a solicitat 100.000 euro astfel cum s-a menţionat în hotărâre, această sumă fiind derizorie prin raportare la comportamentul intimaţilor. Pretinde recurentul că acţiunea nu este prescrisă, întrucât pârâţii au achitat sumele de bani reclamantului în luna octombrie a anului 2016, iar procesul a fost iniţiat în luna mai a anului 2019, astfel încât nu au trecut 3 ani.

A mai arătat recurentul că intimaţii l-au înşelat cu suma de 12.000 euro, iar aceştia au efectuat demersuri privind înscrierea autoturismului D. cu scopul de a induce în eroare organele judiciare.

Recurentul învederează că a avut cunoştinţă că poate solicita daune după finalizarea litigiilor întrucât nu era determinat cuantumul onorariilor de avocaţi, taxelor de timbru, cheltuielile aferente xeroxurilor pe care le-a efectuat. Arată că procesele au fost demarate în anul 2009 şi au fost finalizate în anul 2016, cheltuielile fiind în cuantum de 7.000 euro -8.000 euro, la care se adaugă suma de 12.000 euro.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 20 aprilie 2023 intimata-pârâtă B. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din acelaşi act normativ, prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac, ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul, ca nefondat, motivat de faptul că este corectă soluţia tribunalului -prin care a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune- fiind depăşit termenul de prescripţie de 3 ani, prin raportare la data la care a început să curgă termenul de prescripţie, 8.12.2014 şi data înregistrării cererii de chemare în judecată, 22.05.2019.

Prin recursul formulat, recurentul nu a indicat, nici măcar formal, motivul de casare invocat şi nici nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) punctele 1 - 8 C. proc. civ.

Din lecturarea memoriului de recurs reiese că toată expunerea de motive -inclusiv pretinsa remitere a unei sume în luna octombrie a anului 2016- este străină soluţiei adoptate de instanţă, fiind invocate simple nemulţumiri ale recurentului cu privire la raporturile juridice dintre părţi.

Ca atare, se constată că nu poate fi realizat controlul judiciar, din moment ce recurentul-reclamant nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greşit de către instanţa de apel.

Cum, în raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel, astfel cum au fost menţionate în decizia atacată şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, reiterând pe cele deduse judecăţii în calea devolutivă de prim control judiciar, recurentul-reclamant a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii extraordinare de atac a recursului.

Drept urmare constatându-se că nu au fost formulate motive de nelegalitate, în condiţiile prevăzute de art. 497 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 813 A din 25 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 813 A din 25 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.