Nullity of cassation appeal for failure to identify specific legal errors challenging lack of passive procedural capacity

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Lingvistică al Academiei Romane Iorgu Iordan Al. Rosetti, să se constate originalitatea primului manuscris românesc, redactat la data de 08.11.1513, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7974 din 11 decembrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost astfel înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 04 februarie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 715 din 05 mai 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Institutul de Lingvistică al Academiei Române Iorgu Iordan Al. Rosetti şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Lingvistică al Academiei Române Iorgu Iordan Al. Rosetti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 610A din 21 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi B. şi A., împotriva sentinţei civile nr. 715/05.05.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Lingvistică al Academiei Române Iorgu Iordan - Al. Rosetti.

4. Calea de atac a recursului

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B. şi A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în data de 10 ianuarie 2023.

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei la instanţa competentă pentru a soluţiona fondul cauzei.

În dezvoltarea căii de atac, recurenţii au prezentat soluţia şi considerentele esenţiale din cuprinsul sentinţei pronunţate de prima instanţă, iar ulterior au prezentat cuprinsul mai multor texte legale, respectiv art. 3 alin. (3) din Legea nr. 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei române, art. 1 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului de Lingvistică Iorgu Iordan Al. Rosetti.

Concluzionând, recurenţii au susţinut că instanţele de fond au respins acţiunea pe motiv că pârâtul nu are printre atribuţii constatarea autenticităţii unor înscrisuri deţinute de către persoane private, respectiv că nu poate fi parte în raportul obligaţional dedus judecăţii.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât, urmare a comunicării cererii de recurs, în 27 februarie 2023, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În data de 13 martie 2023, respectiv în 17 octombrie 2023, recurenţii-reclamanţi au depus concluzii scrise.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia recurată a fost validat raţionamentul primei instanţe, reţinându-se, în esenţă, că raportat la dispoziţiile art. 36 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi la normele care reglementează domeniul de activitate al pârâtului, reclamanţii nu au justificat în temeiul cărei obligaţii juridice pârâtul ar fi ţinut să constate, la cererea unei persoane private, autenticitatea unor înscrisuri deţinute de aceasta din urmă, neinteresând pentru stabilirea calităţii pârâtului de parte în raportul obligaţional dedus judecăţii finalitatea urmărită de reclamant prin evaluarea manuscrisului sau, după caz, importanţa documentului vizat din punct de vedere istoric, pretinsă prin cererea de chemare în judecată.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la argumentele prezentate de instanţa de apel, ci doar s-a limitat la a prezenta conţinutul unor norme legale şi a preciza că instanţele erau datoare să afle adevărul.

Însă, administrarea probatoriului şi aprecierea asupra probelor este o operaţiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate, iar faptul că instanţa ar fi trebuit să administreze probe suplimentare pentru dovedirea pretenţiilor reclamanţilor este exclusiv o chestiune de apreciere a instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.

În plus, sunt de observat şi dispoziţiile art. 254 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cu care părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

Prin urmare, rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea însăşi a părţii în exercitarea propriilor obligaţii procesuale prevăzute de art. 254 C. proc. civ.

Astfel, având în vedere că cererea de chemare a fost respinsă în temeiul unei excepţii procesuale, respectiv că reclamanţii nu au justificat cerinţa legitimării procesual pasive a pârâtului, prin calea de atac dedusă judecăţii recurenţii nu au decelat veritabile critici de nelegalitate care să poate fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi care să combată cele reţinute de instanţele de fond, în sensul că reclamanţii au introdus cererea împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În aceste condiţii, având în vedere că recurenţii nu au formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 610 A din data de 21 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 610 A din data de 21 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.