Extraordinary annulment inadmissible for challenging judicial interpretation of procedural capacity and representation norms as mere material error

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin încheierea din data de 30 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, având ca obiect revendicare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a menţinut măsura suspendării judecării cauzei având ca obiect soluţionarea apelului formulat de apelanta reclamantă A. (decedată), prin avocat B., împotriva sentinţei nr. 1407 din 28 septembrie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 552 din 5 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de avocatul B., pentru reclamanta A. (decedată), împotriva încheierii din 30 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat încheierea recurată şi a trimis cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

3. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei civile nr. 552 din 5 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pârâtul C. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi, ca urmare a rejudecării, respingerea recursului declarat împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2019, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. întrucât, în opinia sa, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În motivarea contestaţiei în anulare a arătat că, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, s-a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, înregistrată la instanţă la data de 26 mai 2022. În cuprinsul acesteia, s-a indicat numita D. ca fiind succesor testamentar cu titlu universal al defunctei A..

La termenul acordat în acest sens, nu s-a prezentat nimeni din partea defunctei. Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din data de 30 septembrie 2022, a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut suspendarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, avocatul B., pentru defuncta A., a declarat recurs. La singurul termen de judecată, din data de 5 aprilie 2023, a fost depus Certificatul de moştenitor nr. x din 21 octombrie 2021, prin care s-a stabilit că moştenitoarele reclamantei sunt D. şi E..

Prin urmare, recursul trebuia să fie declarat de moştenitoare iar nu de o persoană fără capacitate de folosinţă. Întrucât aceste două succesoare în drepturi ale defunctei nu au formulat recurs, dezlegarea dată acestuia este rezultatul unei erori materiale.

Pentru aceste argumente, se solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi respingerea recursului.

4. Apărări formulate

Contestaţia în anulare a fost comunicată intimaţilor care nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorul a invocat ca temei de drept al demersului său judiciar dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

În ceea ce priveşte semnificaţia conceptului de eroare materială, cuprins în dispoziţiile menţionate anterior, Înalta Curte aminteşte că aceasta a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial, prin opoziţie cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, astfel încât, în acest cadru procesual, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale, cum se pretinde în prezenta cauză.

În speţă, în cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat drept greşeală materială împrejurarea că instanţa de recurs a soluţionat calea extraordinară de atac, deşi partea care a formulat recursul nu mai avea capacitate de folosinţă, fiind decedată, iar mandatul acordat avocatului a încetat la data decesului.

Însă, împrejurarea învederată nu reprezintă o greşeală materială în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. întrucât se critică modul în care instanţa de recurs a aplicat normele de procedură civilă în ceea ce priveşte condiţiile de exercitare a căii de atac a recursului şi reprezentarea convenţională a părţilor în instanţă.

Mai mult, cele două aspecte, referitoare la capacitatea de folosinţă a defunctei şi încetarea mandatului acordat avocatului, au fost avute în vedere de către instanţa de recurs, au fost dezbătute şi au primit o dezlegare jurisdicţională. Astfel, la termenul din data de 5 aprilie 2023, pârâtul C., prin avocat, a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a părţii care a formulat recursul, care a fost respinsă cu motivarea că cererea de fost formulată de avocatul al cărui mandat nu a încetat prin moartea reclamantei.

Prin urmare, criticile din cuprinsul contestaţiei în anulare reprezintă, în fapt, nemulţumirile sale cu privire la soluţia adoptată în cauză, prin care încearcă să repună în discuţie raţionamentul logico-juridic efectuat de instanţa de recurs.

Însă, pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare nu se mai poate pune în discuţie modul în care a raţionat instanţa de recurs sau argumentele ce au fost avute în vedere întrucât s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice. Astfel, întrucât contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, şi nu de reformare a unei decizii definitive, aceasta nu poate fi formulată pentru a pune în discuţie nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greşeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanţă cererilor de recurs, care nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. Astfel, realizarea unei evaluări în coordonatele propuse de contestator ar echivala cu o nouă judecată în recurs, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. Astfel, dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de articolul 6 alin. (1) trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenţie, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanţele au soluţionat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării (Hotărârea pronunţată în Cauza Brumărescu contra României, publicată în Monitorul Oficial nr. 758/28 noiembrie 2001, alin. (61).

Pentru considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de contestator nu se încadrează în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 552 din 5 aprilie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 552 din 5 aprilie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.