Restitution claim under null legal services contract time-barred; high court upholds partial nullity and limits repayment to March–May 2015.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A, în contradictoriu cu pârâta Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "A." SPRL, a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de asistenţă juridică FN din 2 mai 2006, perfectat la data de 2 mai 2013 prin prelungirea, în mod nelegal, a duratei de valabilitate, cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare a unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare şi, pe cale de consecinţă, anularea parţială a contractului pentru perioada mai 2013 - mai 2015, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 504.916,61 RON, încasată de aceasta, în mod nelegal, în perioada nevalidă a contractului (mai 2013 - mai 2015).

Prin sentinţa civilă nr. 452 din 20 iunie 2018, Tribunalul Sibiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2018*.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2970 din 20 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A, în contradictoriu cu pârâta Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "A." SPRL, a fost constatată nulitatea absolută parţială a contractului de asistenţă juridică încheiat la 2 mai 2006, ulterior prelungit automat, pentru perioada mai 2013 - mai 2015; a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă; a fost respinsă, ca prescrisă, cererea de restituire a sumei de 384.415,04 RON, aferentă facturilor fiscale emise în perioada 2 iulie 2013 - 09 februarie 2015; a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 120.501,57 RON, aferentă facturilor fiscale emise în perioada 9 martie 2015 - 7 mai 2015; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.515 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, stabilită conform art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 1719 A din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A, în contradictoriu cu pârâta Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "A." SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 2970 din 20 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a fost admis apelul declarat de apelanta - pârâtă Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "A." SPRL împotriva aceleiaşi sentinţe, a fost schimbată, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost dispusă restituirea prestaţiilor constând în serviciile deja efectuate de apelanta - pârâtă, au fost constatate ca stinse datoriile reciproce între părţi, prin compensaţie, şi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate; a fost obligată apelanta - reclamantă la plata sumei de 1.758 RON, către apelanta - pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 2523 şi art. 2526 din C. civ., modalitatea de soluţionare a excepţiei şi raţionamentul folosit fiind valid doar în situaţia în care obiectul cererii ar fi fost reprezentat de o obligaţie de a da sau de a face. Însă, a învestit instanţa cu o acţiune mixtă, în constatare şi realizare: capătul de cerere principal vizează constatarea nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică FN din 2 mai 2006 pentru perioada mai 2013 - mai 2015, iar capătul de cerere subsecvent vizează restituirea plăţilor realizate în baza contractului lovit de nulitate, ca efect ex tunc a nulităţii absolute.

A susţinut că norma de drept incidentă în speţă este reprezentată de art. 2525 din C. civ., iar termenul de prescripţie pentru restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul unui act juridic anulat începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost desfiinţat actul.

Efectele nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică se întind in integrum asupra perioadei mai 2013 - mai 2015 deoarece, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2012, la 12 iunie 2012, nu ar mai fi putut opera, în mod legal, dispoziţiile art. 2 din contractul încheiat de părţi privind prelungirea automată a duratei de valabilitate cu perioade succesive de câte un an, după expirarea perioadei mai 2012 - mai 2013. Prin urmare, dacă nulitatea absolută parţială a contractului se întinde, în integralitate, asupra perioadelor de prelungire automată, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 26/2012, termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea prestaţiilor ca efect al nulităţii absolute nu poate curge succesiv, raportat la data efectuării fiecărei plăţi în parte, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de desfiinţare parţială a contractului.

Recurenta a arătat că, prin modalitatea de formulare a acţiunii, tinde atât la constatarea nulităţii absolute a contractului, cât şi la valorificarea efectelor acestei nulităţi, respectiv restituirea prestaţiilor. Prin urmare, nu a început să curgă termenul de prescripţie extinctivă.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de apel.

6. Apărările formulate

Prin întâmpinare, intimata Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "A." SPRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

7. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin încheierea din data de 15 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. împotriva deciziei civile nr. 1719/A din 2 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie şi s-a fixat termen de judecată, pentru soluţionarea acestuia, la data de 19 octombrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin cererea cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de asistenţă juridică încheiat, la data de 2 mai 2006, cu pârâta Societatea Profesională cu Răspundere Limitată "A." SPRL, pentru perioada mai 2013 - mai 2015, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 504.916,61 RON, încasată de aceasta, în mod nelegal, în perioada menţionată.

Instanţele de fond au constatat nulitatea absolută parţială a convenţiei şi au dispus restituirea prestaţiilor efectuate în perioada 9 martie 2015 - 7 mai 2015. În ceea ce priveşte cererea de restituire a sumelor achitate în perioada 2 iulie 2013 - 9 februarie 2015, aceasta a fost respinsă ca prescrisă.

Reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a declarat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. potrivit cu care se poate cere casarea unei hotărâri atunci când aceasta "a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material." Circumscris acestui motiv de recurs, recurenta afirmă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2523, 2526 şi art. 2525 din C. civ.

Criticile sunt nefondate, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

În primul rând, recursul reprezintă calea extraordinară de atac prin intermediul căreia partea interesată poate solicita instanţei de control judiciar, reformarea hotărârii recurate, în condiţiile prevăzute de lege şi în limitele stabilite prin cererea de recurs.

În cauza pendinte, recurenta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. a solicitat examinarea legalităţii hotărârii atacate doar cu privire la soluţia de respingere, ca prescrisă, a cererii de restituire a sumei de 384.415,04 RON, aferentă facturilor fiscale emise în perioada 2 iulie 2013 - 9 februarie 2015. Prin urmare, instanţa de recurs este învestită să analizeze doar concordanţa deciziei recurate cu dispoziţiile de drept material invocate, referitoare la instituţia prescripţiei extinctive. Celelalte situaţii dezlegate de instanţa de apel, nefiind contestate sub aspectul legalităţii lor, au intrat în puterea lucrului judecat.

În al doilea rând, Înalta Curte reţine că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Aplicarea greşită a legii, susţinută de recurentă, presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţă.

Recurenta afirmă că, în cauză, norma incidentă în ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune este reprezentată de dispoziţiile art. 2525 din C. civ. potrivit cu care "prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul, ori, după caz, de la data la care declaraţia de rezoluţiune sau reziliere a devenit irevocabilă".

Incidenţa acestui text de lege a fost susţinută şi în faţa instanţei de apel. Însă, cu privire la această chestiune, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că dispoziţia legală şi instituţia juridică pe care o reglementează nu au fost invocate şi puse în discuţia părţilor în faţa primei instanţe, astfel că este inadmisibilă invocarea lor direct în apel.

Soluţia instanţei de apel este corectă şi se fundamentează pe principiul tantum devolutum quantum iudicatum, reglementat de art. 478 din C. proc. civ.. Potrivit regulii instituite de acest adagiu, poate face obiectul controlului instanţei superioare doar ceea ce s-a analizat în prima instanţă.

Or, recurenta - reclamantă s-a apărat în faţa Tribunalului Bucureşti, faţă de excepţia invocată de intimata - pârâtă, în sensul că demersul său judiciar nu este prescris întrucât termenul de prescripţie curge de la data comunicării deciziei Curţii de Conturi. În consecinţă, instanţa de fond a examinat această excepţie prin raportare la apărările de fapt şi de drept ale părţilor şi a apreciat că a intervenit prescripţia pentru o parte din sumele de bani pretinse de reclamantă.

Prin urmare, prin înlăturarea incidenţei dispoziţiilor art. 2525 din C. civ. conduita procesuală a instanţei de apel se înscrie în limitele stabilite de legiuitor.

Recurenta apreciază că efectele nulităţii absolute a contractului de asistenţă juridică supus controlului judiciar se întind in integrum asupra perioadei mai 2013 - mai 2015 deoarece după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 26/2012 convenţia nu putea produce efecte. Prin urmare, susţine că dispoziţiile art. 2523 şi 2526 din C. civ. nu au aplicabilitate în cauză.

Însă, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic este imprescriptibilă, nu şi acţiunea de restituire a prestaţiilor efectuate în baza actului a cărui nulitate a fost constatată, care este prescriptibilă. Recurenta nu neagă prescriptibilitatea cererii sale ci critică modalitatea în care instanţa de apel a aplicat dispoziţiile legale referitoare la începutul prescripţiei.

Data naşterii dreptului la acţiune reprezintă un aspect esenţial al acestei instituţii juridice, întrucât momentul de la care începe cursul prescripţiei determină data la care ea urmează să se împlinească. Acesta este motivul pentru care începutul prescripţiei are o reglementare legală expresă, legiuitorul neputând lăsa la latitudinea/voinţa părţilor fixarea acestei date.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, în speţă se aplică regula generală de începere a curgerii prescripţiei, reglementată de dispoziţiile art. 2523 din C. civ. potrivit cu care "Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui".

Această reglementare stabileşte un moment obiectiv al începutului prescripţiei, anume acela la care titularul dreptului a avut cunoştinţă de naşterea acestui drept şi, în subsidiar, un moment subiectiv, respectiv când ar fi trebuit să cunoască faptul că acest drept s-a născut. În cauza pendinte, cele două momente se suprapun, dreptul de a apela la forţa de constrângere a statului pentru recunoaşterea şi apărarea dreptului său pecuniar luând naştere la data achitării facturilor fiscale. Aceasta cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 26/2012, care reprezintă fundamentul cererii de restituire, era în vigoare la data emiterii şi achitării fiecărei facturi fiscale. Astfel, la data achitării facturilor, recurenta cunoştea sau trebuia să cunoască nelegalitatea prelungirii contractului de asistenţă juridică şi, implicit, nelegalitatea plăţilor efectuate în baza acestui contract.

Fiind un contract cu executare în timp (pro rata temporis), care a presupus mai multe prestaţii, pentru fiecare factură în parte curge un termen de prescripţie de 3 ani. Prin urmare, faţă de data cererii de chemare în judecată şi a faptului că nu există cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de prescrpţie, în mod corect a fost respinsă, ca prescrisă, cererea de restituire a sumelor plătite în perioada 2 iulie 2013 - 09 februarie 2015.

În consecinţă, dat fiind că dispoziţiile legale de drept material au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale ROMGAZ S.A. împotriva deciziei civile nr. 1719/A din 2 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale ROMGAZ S.A. împotriva deciziei civile nr. 1719/A din 2 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2023.