Preventive seizure lift request barred by res judicata after same claim already rejected

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cererea

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022, petenta A., în contradictoriu cu intimaţii S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţele nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011 şi, respectiv din data de 5 mai 2011, în dosarul penal nr. x/2005, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi prin ordonanţa nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, în dosarul penal nr. x/2015, cu privire la bunurile proprii ce au fost determinate, individualizate şi care i-au revenit acesteia în proprietate exclusivă în urma procesului de partaj al bunurilor comune pe care l-a avut cu numitul B..

În motivare, petenta a arătat că, prin ordonanţele nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011, respectiv din data de 5 mai 2011, în dosarul nr. x/2005, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra unor bunuri şi sume de bani aparţinând numitului B..

A precizat că, prin sentinţa penală nr. 300 pronunţată la data de 31 martie 2014 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 66 pronunţată la data de 29 februarie 2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost menţinută măsura sechestrului aplicată numitului B..

Petenta a menţionat că sumele de bani datorate de B. sunt datorii proprii ale acestuia şi nu sunt datorii comune, aspect ce rezultă din hotărârea penală menţionată şi din dispoziţiile art. 364 alin. (1) C. civ.

A mai arătat petenta şi că, prin ordonanţa nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, dată în dosarul penal nr. x/2015, s-au dispus măsuri asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani aparţinând numitului B., iar, prin ordonanţa din data de 30 iulie 2018, dată în acelaşi dosar penal, constituit prin conexarea dosarului nr. x/2003 cu dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2014, s-a dispus clasarea cauzei şi menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 246/D/P/2003, cu condiţia introducerii de către S.P.E.E.H Hidroelectrica S.A. a unei acţiuni civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei de clasare, în caz contrar urmând a înceta de drept măsurile asigurătorii luate.

A învederat că, prin sentinţa civilă nr. 1725 pronunţată la data de 12 iunie 2019 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul civil nr. x/2018, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. în contradictoriu cu B., hotărârea fiind definitivă prin respingerea apelului promovat împotriva acesteia, conform deciziei civile nr. 354 pronunţate la data de 26 februarie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

De asemenea, a arătat şi că, prin sentinţa civilă nr. 12 pronunţată la data de 6 ianuarie 2021, de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus partajarea bunurilor comune realizate de petentă împreună cu numitul B., s-a dispus sistarea stării de indiviziune a părţilor şi atribuirea lotului I din masa partajabilă către petentă; prin sentinţa amintită, i-au revenit în proprietate exclusivă o serie de bunuri asupra cărora măsurile asigurătorii nu mai subzistă.

Conform susţinerilor petentei, aceasta a solicitat intimatelor ridicarea măsurilor asigurătorii, însă acestea au refuzat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 957 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată la data de 29 noiembrie 2022 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza secţiei penale a Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2022, judecătorul de cameră preliminară a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2191 din data de 8 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

I.2. Apărările formulate în cauză

La data de 27 decembrie 2022, intimatul Ministerul Economiei a depus precizări, prin care a solicitat scoaterea sa din cauză şi introducerea, în calitate de intimat, a Ministerului Energiei, solicitare pe care a reiterat-o şi prin întâmpinarea depusă la data de 6 martie 2023.

Intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la data de 20 februarie 2023, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 septembrie 2023, intimatul Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, Bucureşti a solicitat respingerea cererii, ca rămasă fără obiect, având în vedere că au fost emise decizii de ridicare a măsurilor de executare silită aplicate asupra bunurilor sechestrate.

I.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2022*, la data de 9 mai 2023 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 2.

Prin rezoluţia din data de 11 mai 2023, s-a stabilit termen de judecată la data de 10 octombrie 2023, termen la care Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, urmând a analiza cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, prin raportare la încheierea nr. 1884 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, petenta A., în contradictoriu cu intimaţii S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţele nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011 şi, respectiv din data de 5 mai 2011, în dosarul penal nr. x/2005, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi prin ordonanţa nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, în dosarul penal nr. x/2015, cu privire la bunurile proprii ce au fost determinate, individualizate şi care i-au revenit acesteia în proprietate exclusivă în urma procesului de partaj al bunurilor comune pe care l-a avut cu numitul B..

Anterior, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 iulie 2022, sub nr. x/2022, petenta A. A., în contradictoriu cu intimatul B., a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispuse prin ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2011, în dosarul penal nr. x/2005 şi menţinută prin sentinţa penală nr. 300 din data de 31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 66 din data de 29 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie şi ridicarea măsurilor asigurătorii asupra unor bunuri şi sume de bani, dispuse prin ordonanţa nr. 246/D/P/2003 din data de 29 mai 2013, în dosarul penal nr. x/2015, măsuri asigurătorii menţinute prin ordonanţa din 30 iulie 2018, emisă în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

La termenul din data de 19 septembrie 2022, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte, având în vedere că obiectul cauzei vizează ridicarea unor măsuri asiguratorii instituite în scopul garantării unor creanţe constatate în procesul penal ca fiind datorate de intimatul B. părţilor civile din acel dosar, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a Ministerul Economiei, a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală Bucureşti şi a Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Naţională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

Prin încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea formulată de petenta A., privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Or, cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti este autoritatea de lucru judecat, instituţie juridică reglementată de art. 430 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Formele de manifestare ale autorităţii de lucru judecat, reglementate de art. 431 C. proc. civ., corespund, pe de o parte, unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată a aceluiaşi litigiu şi, pe de altă parte, unui efect pozitiv care presupune ca modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, să nu mai poată fi contrazică, impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

În ceea ce priveşte efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, în timp ce art. 432 din acelaşi act normativ statuează că:

"Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs."

În cauză, Înalta Curte a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, hotărâre definitivă prin care a fost respinsă o cerere identică formulată anterior de petentă.

Efectul negativ au autorităţii de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între cele două litigii, condiţie pe care Înalta Curte o constată a fi îndeplinită.

Astfel, atât în prezentul dosar, cât şi în dosarul anterior - nr. x/2022 -, calitatea de părţi o au petenta A., precum şi părţile civile titulare ale creanţelor constatate în procesul penal ca fiind datorate de intimatul B., respectiv: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, Bucureşti.

Împrejurarea că intimata S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. nu a figurat ca parte în primul dosar nu este de natură a infirma identitatea de părţi între cele două cauze, în condiţiile în care aceasta este parte a raportului juridic dedus judecăţii şi în primul litigiu, având calitatea de parte civilă în dosarul penal în care s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate prin ordonanţa nr. 246D/P/2003, măsurii a căror ridicare a solicitat-o petenta în ambele litigii.

În plus, cum prin încheierea pronunţată în litigiul anterior a fost pronunţată o soluţie de respingere a cererii petentei de ridicare a măsurilor asiguratorii, se poate vorbi despre un efect favorabil al acestei hotărâri în ceea ce o priveşte pe intimata S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., astfel că aceasta nu se află în situaţia în care ar fi prejudiciată prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat. De altfel, în cadrul concluziilor orale, reprezentantul intimatei a solicitat admiterea excepţie autorităţii de lucru judecat.

Identitatea de obiect şi cauză între cele două pricini este indubitabilă, în condiţiile în care petenta a solicitat, atât în prezentul dosar, cât şi în cel anterior, în temeiul art. 957 C. proc. civ., ridicarea măsurilor asigurătorii dispune prin aceleaşi ordonanţe şi hotărâri judecătoreşti, cu privire la bunurile care i-au revenit în proprietate exclusivă în urma procesului de partaj bunuri comune pe care l-a avut cu B..

Ca atare, Înalta Curte reţine că, în dosarul pendinte, petenta a învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată pe care a mai formulat-o anterior şi asupra căreia instanţa supremă s-a pronunţat în mod definitiv prin încheierea nr. 1884 din data de 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, iar, în condiţiile în care, cu privire la cele două litigii, se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, o a doua cerere nu mai poate fi analizată.

Astfel, constatând incidenţa excepţiei reglementate de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta A., privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător, pentru autoritate de lucru judecat, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A., privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător, pentru autoritate de lucru judecat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.