Commercial guarantee claim annulled for insufficient judicial stamping after increasing claim quantum

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 8315/2003 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul G.S.A., a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) București pentru a fi obligată prin hotărâre judecătorească să pună în executare contractul de fidejusiune-cauțiune încheiat între F.N.I. și C.E.C. și să-i restituie suma de 157.045.960 lei cu cheltuielile de judecată aferente, precizând în petitul acțiunii că la suma rezultată solicită să fie adăugată rata inflației de la data depunerii banilor la F.N.I. în proporție de 100%.

Ulterior, acțiunea a fost precizată în sensul că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 157.045.960 lei daune calculate în raport de rata inflației.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12652 din 15 octombrie 2003 a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului, reținând că acesta nu s-a conformat dispozițiilor luate prin încheierea din 10 septembrie 2003 de a completa taxa judiciară de timbru cu 8.088.996 lei.

Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 32 din 12 februarie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 de către instanța de fond atâta vreme cât reclamantul și-a majorat câtimea obiectului acțiunii față de pretențiile inițiale dar nu a timbrat la valoare deși a precizat și cuantumul diferenței pretențiilor din acțiune.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 371 C. proc. civ., precum și pe prevederile art. 2 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, pe art. 5 pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și pe dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, motivând că:

- nu era obligat să întregească taxa de timbru întrucât organul de executare avea posibilitatea să actualizeze reîntregirea taxei de timbru ;

- instanța de fond nu l-a obligat să achite diferența respectivă de taxă de timbru la primul termen de judecată ci doar după 3 termene succesive și de altfel nu se impune completarea acestei taxe de timbru cu 8.088.996 lei cum a stabilit instanța ci numai cu 6.667.242 lei.

Recursul reclamantului este nefondat.

Din analiza actelor dosarului rezultă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre corectă reținând că prin formularea cererii din 29 august 2003 depusă la dosarul instanței de fond reclamantul nu și-a modificat cererea introductivă la instanță ci doar a precizat-o sub aspectul cuantificării diferenței calculată la rata inflației, majorând astfel câtimea obiectului față de cererea sa inițială. În această situație nu erau incidente prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, ce obligau instanța să soluționeze cererea reclamantului în limitele a ceea ce se timbrase inițial.

De asemenea, nu sunt incidente nici articolele din legea procedurală invocate de reclamantă respectiv art. 299-304 pct. 9 și art. 371 C. proc. civ., nefăcându-se de către reclamant nici o susținere concretă care să probeze încălcarea acestora.

Prin hotărârea recurată, s-a apreciat corect că instanța de fond a sancționat neîndeplinirea obligației de completare a taxei judiciare de timbru și în baza prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a anulat ca insuficient timbrată acțiunea.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unor motive de ordine publică, care să poată fi luate în considerare, din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.S.A., împotriva deciziei comerciale nr. 32 din 12 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 decembrie 20054