Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1519/2023 AI generated

Tardy recourse against jurisdictional declination under transitional Civil Procedure Code deadlines

Case Number Decizia nr. 1519/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice rejected the appeal as late-filed, thereby leaving in force the appellate court's decision to decline jurisdiction and remit the case to the Buzau Tribunal. The dispute involved a procedural conflict arising from a prior ruling that recognized the builder's ownership of structures erected on another's land, which the opposing party contested in a subsequent claim for property rights; the immediate issue before the High Court was the admissibility of an appeal against a lower court's decision to decline jurisdiction under the old Civil Procedure Code. Relying on Article 725(3) of the old Civil Procedure Code, the court determined that the procedural rules in force at the time of the original 2010 judgment governed the appeal period, and applying Article 158(3), it held that the five-day deadline for appealing a jurisdictional declination began at the pronouncement of the decision (November 9, 2022), not at communication, rendering the appeal filed in February 2023 inadmissible due to the expiration of the statutory term.

Legislator headnote

AI generated

art. 492 C. civ, art. 36 C. proc. civ, art. 563 alin. (1) C. civ, art. 457 alin. (4) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Tardy recourse against jurisdictional declination under transitional Civil Procedure Code deadlines: Instanţa a reţinut că, potrivit art. 492 C. civ., proprietarul terenului este prezumat a fi şi proprietarul construcţiilor edificate pe acest teren; situaţia contrară, în care o persoană edifică un imobil pe un teren aparţinând altuia, iar proprietarul terenului nu invocă dobândirea proprietăţii asupra imobilului-construcţie pe calea accesiunii, a fost reglementată de doctrina civilă ca fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate - dreptul de superficie, ce înglobează dreptul de proprietate al constructorului asupra imobilului construit şi dreptul de folosinţă asupra terenului.

Keywords

AI generated
procedural deadline Civil Procedure Code civil jurisdictional conflict transitional justice statutory right transitional period

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Dosarul nr. x/2009

I.1.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 29 octombrie 2009, sub nr. x/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Săhăteni reprezentată prin Primar şi B., solicitând ca pe cale de hotărâre judecătorească să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului casă de locuit compus din trei camere, hol, bucătărie şi baie, corpului de clădire cu destinaţia bucătărie, anexelor gospodăreşti constând în coteţ pentru găini, coteţ pentru porci, coteţ pentru capre, bazin colector de apă şi grup sanitar vidanjabil, situate în comuna Săhăteni, sat Săhăteni judeţul Buzău.

În motivarea cererii a arătat că, în perioada 1991-2002, pe terenul aparţinând pârâtului B. - tatăl său, situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni judeţul Buzău, a edificat imobilele precizate; în anul 2005, a încheiat cu tatăl său un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul pe care sunt edificate construcţiile, însă nu s-a putut perfecta actul autentic deoarece terenul nu fusese înscris în cartea funciară.

A menţionat că imposibilitatea înscrierii terenului s-a datorat construcţiilor edificate de reclamant pe teren, fără a deţine act de proprietate pentru ele; în prezent, îi este necesar act de proprietate asupra imobilelor pentru a încheia ulterior actul autentic de înstrăinare a terenului.

I.1.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia civilă, în dosarul nr. x/2009

Prin sentinţa civilă nr. 2035 din data de 18 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/2009, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Săhăteni reprezentată prin Primar şi B..

A constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra: imobilului casă de locuit compus din trei camere, hol, bucătărie şi baie; corpului de clădire cu destinaţia bucătărie; anexelor gospodăreşti constând în coteţ pentru găini, coteţ pentru porci, coteţ pentru capre, bazin colector pentru apă şi grup sanitar, edificate pe terenul în suprafaţă de 240 m.p. proprietatea pârâtului B., situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni judeţul Buzău, cu vecini N - C.., E - familia D., S - familia Bratu, V - ieşire la drum comunal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Buzău, secţia civilă, prin prisma susţinerilor reclamantului, a constatat că pe terenul în suprafaţă de 240 m.p. aparţinând tatălui reclamantului, situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni judeţul Buzău, reclamantul a edificat în intervalul 1991-2002, fără autorizaţie de construcţie, un imobil casă de locuit cu trei camere, un corp de clădire cu destinaţia bucătărie, anexe gospodăreşti constând în coteţe pentru păsări, porci şi capre, bazin colector pentru apă şi grup sanitar.

A apreciat că nu este un impediment în constatarea dreptului de proprietate, ci doar o operaţiune administrativă subsecventă, faptul că imobilele nu au fost înregistrate în evidenţele agricole sau fiscale ale localităţii.

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 492 C. civ., proprietarul terenului este prezumat a fi şi proprietarul construcţiilor edificate pe acest teren; situaţia contrară, în care o persoană edifică un imobil pe un teren aparţinând altuia, iar proprietarul terenului nu invocă dobândirea proprietăţii asupra imobilului-construcţie pe calea accesiunii, a fost reglementată de doctrina civilă ca fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate - dreptul de superficie, ce înglobează dreptul de proprietate al constructorului asupra imobilului construit şi dreptul de folosinţă asupra terenului.

În consecinţă, a apreciat ca fiind fondată şi a admis cererea reclamantului, ca titular al dreptului de superficie.

I.2. Dosarul nr. x/2019

I.2.1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 7 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia civilă, sub nr. x/2019, reclamanţii E. şi B., fiu şi tata, cumpărător şi vânzător, au chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că E. este proprietarul de drept al suprafeţei de 550-600 m.p., teren pentru curţi şi clădiri, şi al construcţiilor existente pe acest teren, conform contractului de vânzare-cumpărare şi a cărţii funciare pe care le deţine, având în vedere că pârâtul îi ţine casa şi o parte din teren sechestrate, i-a astupat geamurile şi uşile de acces în casa sa.

În motivarea acţiunii, reclamantul E. a arătat că, în anul 1990, a cumpărat de la părinţii săi, B. şi F., proprietatea acestora, constând în terenul aferent curţii de 550-600 m.p., conform titlului de proprietate, şi clădirile existente pe acest teren, proprietăţile dânşilor, care se învecinează la nord cu familia C., la est cu familia D., la sud cu familia G. şi la vest cu drumul judeţean, însă fără să încheie actele la notar, cu chitanţă de mână, iar, la începutul anului 2016, au vrut să intre în legalitate.

A menţionat şi că au apărut neînţelegeri cu fratele vitreg, A., care nu i-a lăsat să măsoare întreaga suprafaţă, spunând ca el este proprietar şi arătând, în acest sens, o hotărâre judecătorească.

Totodată, a precizat că această hotărâre, data în dosarul nr. x/2009, este neconformă cu realitatea, deoarece nimeni nu i-a vândut teren şi nu a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu A.; acesta a făcut un fals de mână, pentru a duce o instanţă de judecată în eroare şi a dat o declaraţie mincinoasă, pentru a obţine acea hotărâre care îi este favorabilă.

A arătat că scopul pentru care a promovat prezenta acţiune este acela de a obţine o hotărâre de anulare a hotărârii de superficie din dosarul nr. x/2009 sau o altă hotărâre peste ea, care să reglementeze situaţia creată de pârâtul A..

Ca atare a solicitat anularea hotărârii de superficie din dosarul nr. x/2009 sau pronunţarea unei alte hotărâri care să reglementeze această situaţie, precum şi evacuarea de pe proprietăţile sale (lor) a pârâtului A..

I.2.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019

Prin sentinţa civilă nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Buzău, secţia civilă: a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B. şi a respins acţiunea formulată de acesta pentru lipsa calităţii procesuale active; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul A., a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate reclamantului suprafaţa de 409 m.p. (din acte 550 m.p.), situată în intravilanul satului Săhăteni, tarlaua x, parcelele 511, 512, şi să plătească reclamantului suma de 263 RON cheltuieli de judecată.

Astfel, Judecătoria Buzău, secţia civilă, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B., a reţinut că acesta nu are calitatea de proprietar al bunurilor revendicate alături de reclamantul E., întrucât la data de 8 februarie 2017, împreună cu soţia sa F. au înstrăinat acestuia din urmă imobilul casă şi teren aferent, situat în judeţul Buzău, identificat conform contractului autentificat sub nr. x din data de 8 februarie 2017 la BNP H..

A reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios; cum acest reclamant nu este proprietar al bunurilor revendicate, instanţa a admis excepţia şi a respins acţiunea acestuia ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut în fapt următoarele:

La data de 8 februarie 2017, reclamantul B. împreună cu soţia sa F. au înstrăinat reclamantului imobilul casă, anexe şi teren aferent de 409 m.p., amplasate în tarlaua x, parcelele 511 şi 512 în intravilanul judeţul Buzău, conform contractului autentificat sub nr. x din data de 8 februarie 2017 la BNP H..

La data de 18 martie 2010, la solicitarea pârâtului A., Judecătoria Buzău a pronunţat, în contradictoriu cu reclamantul B., sentinţa civilă nr. 2035, în dosarul nr. x/2009, prin care a constatat că pârâtul este proprietarul-imobilului casă de locuit compus din trei camere, hol, bucătărie şi baie, a corpului de clădire cu destinaţia bucătărie, a anexelor gospodăreşti constând în coteţ pentru găini, coteţ pentru porci, coteţ pentru capre, bazin colector pentru apă şi grup sanitar, edificate pe terenul în suprafaţă de 240 m.p. proprietatea pârâtului B., situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni jud. Buzău cu vecini N - C.., E - familia D., S - familia Bratu, V - ieşire la drum comunal.

Conform susţinerilor reclamanţilor, aceştia locuiesc împreună cu pârâtul şi familia sa, însă între ei este o stare conflictuală, nu se înţeleg, motiv pentru care au promovat prezenta acţiune în revendicare.

Instanţa a solicitat ca, prin raportul de expertiză, să se identifice, în funcţie de actele de proprietate ale părţilor, construcţiile pe care le deţine fiecare parte.

Faţă de cele identificate de expert, a reţinut că pârâtul foloseşte doar construcţiile menţionate în hotărârea judecătorească, hotărâre care îi consacră drept de proprietate asupra acestora şi îi este opozabilă şi reclamantului E..

A observat şi că titlul de proprietate al reclamantului asupra construcţiilor este ulterior hotărârii judecătoreşti şi, probabil, la momentul încheierii contractului reclamantul ştia de existenţa hotărârii.

În ceea ce priveşte terenul aferent construcţiilor, a constatat că acesta este proprietatea exclusivă a reclamantului I., întrucât prin sentinţa civilă menţionată mai sus, pârâtului nu i s-a recunoscut niciun drept asupra acestuia.

Totodată, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 563 alin. (1) C. civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Faţă de cele de mai sus, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate reclamantului, suprafaţa de 409 m.p. (din acte 550 m.p.), situată în intravilanul satului Săhăteni, tarlaua x, parcelele 511, 512.

I.2.3. Apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunţate de Judecătoria Buzău, secţia civilă în dosarul nr. x/2019

Împotriva sentinţei civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunţate de Judecătoria Buzău, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, au declarat apel reclamanţii B. şi I., apreciind-o ca fiind o hotărâre nedreaptă.

În motivarea în fapt, apelantul-reclamant B., în esenţă, a precizat că nu a fost lăsat să vorbească şi nici nu a fost întrebat nimic, că el a fost proprietarul asupra întregii case, curţi, anexe, garaj, etc şi în anul 1990, iar conform chitanţei încheiate cu E., a vândut acestuia toată proprietatea: casă, anexe, bucătării, magazii, etc şi toată curtea (terenul) care se învecinează cu vecinii respectivi.

A învederat că în mod greşit prima instanţă a constatat dreptul de proprietate al intimatului-pârât asupra casei de locuit şi terenului, acesta din urmă neavând niciun drept de proprietate asupra acestora, iar hotărârea în posesia căreia se află intimatul-pârât este neconformă cu realitatea, astfel că se impune anularea ei. Totodată, apelanţii-reclamanţi au prezentat starea conflictuală dintre părţi, materializată în plângeri penale şi certuri ce nu au legătură cu temeinicia şi legalitatea hotărârii apelate.

Intimatul-pârât A. a depus la dosar un memoriu în care a subliniat de asemenea starea conflictuală dintre părţi, ataşând în acest sens soluţiile pronunţate în plângerile penale formulate de apelanţii-reclamanţi.

I.2.4. Decizia pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 245 din data de 5 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2019, instanţa a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi E. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunţate de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2019, având ca obiect acţiune în constatare, în contradictoriu cu intimatul-pârât A., ca nefondat.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că în mod corect prima instanţă a apreciat că, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită, respectiv revendicare, apelantul-reclamant B. nu justifică calitatea procesuală activă, întrucât, la data de 8 februarie 2017, el împreună cu soţia sa au vândut imobilele, casă şi teren, ce fac obiectul prezentei acţiuni, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din data de 8 februarie 2017, fiului său, apelantului E..

De asemenea, a validat şi cele constatate de către prima instanţă în sensul existenţei dreptului de proprietate al intimatului-pârât asupra construcţiilor menţionate în hotărârea nr. 2035 din data de 18 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Buzău, secţia civilă, reţinând că titlul de proprietate al apelantului-reclamant asupra construcţiilor este ulterior hotărârii judecătoreşti.

Totodată, a apreciat că alegaţiile apelanţilor cu privire la terenul aferent construcţiilor nu pot fi primite, în condiţiile în care prima instanţă recunoaşte dreptul de proprietate al acestora asupra suprafeţei de teren de 409 m.p. (550 m.p. din acte) şi obligă intimatul să lase acestora această suprafaţă în deplină proprietate şi paşnică posesie.

I.2.5. Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 245 din data de 5 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2019

Împotriva deciziei civile nr. 245 din data de 5 aprilie 2021, pronunţate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2019, au declarat apel reclamanţii B. şi E., cale de atac înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Curtea, faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 22 din acelaşi act normativ, a calificat apelul ca fiind recurs.

La data de 19 iulie 2021, în motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi au susţinut, în esenţă, că intimatul-pârât nu este proprietarul vreunei construcţii şi nici al vreunui teren, imobilul în cauză fiind vândut lui E., iar intimatul-pârât nu le permite proprietarilor de drept să înscrie în cartea funciară suprafaţa de teren, cu clădirea şi anexele aferente.

Recurentul-reclamant B. a arătat că nu a fost lăsat să vorbească şi nici nu a fost întrebat ceva, pentru a dovedi adevărul şi dreptatea, întrucât el a fost proprietarul întregii case, a curţii, anexe, garaj, etc. şi în anul 1990, conform chitanţei încheiată între B. şi E., a vândut acestuia toată proprietatea: casă, anexe, bucătării, magazii, etc. şi toată curtea (terenul) care se învecinează cu vecini respectivii conform chitanţei depusă la dosar; atunci când au vrut să înscrise proprietatea în cartea funciară nu au fost lăsaţi de fiul vitreg, A., care a obţinut o hotărâre judecătorească care nu este conformă cu realitatea.

Recurenţii-reclamanţi au menţionat că restul proprietăţii ce nu este înscris în cartea funciară, anexele construite odată cu casa cu acte conform legii sunt în acte pe numele lui B., acesta fiind proprietarul, A. neavând niciun drept legal să deţină o hotărâre judecătorească pe bunurile altora şi să ţină casa şi curtea sechestrate, turburându-i posesia lui E.; deşi intimatul-pârât A. nu a construit pe anexele teren de locuit şi nu avea dreptul să obţină acea hotărâre pe anexele terenului recurenţilor-reclamanţi, expertul a văzut că în curte nu e decât o casă şi că acesta se află în proprietatea lui E..

Ca atare, au solicitat anularea hotărârii atacate şi evacuarea intimatului-pârât de pe proprietatea acestora.

I.2.6 Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019

Prin decizia civilă nr. 364 din data de 19 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, şi a constatat nulitatea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi E. şi B..

Astfel, Curtea, în condiţiile în care nu a identificat existenţa unor motive de ordine publică, a făcut aplicarea a art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, în cuprinsul cererii de recurs, recurenţii-reclamanţi nu au invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu au arătat în concret care sunt motivele pentru care au declarat recurs.

I.3. Dosarul nr. x/2021

I.3.1. Cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin cererea înregistrată sub nr. x din data de 9 noiembrie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apelanţii E. şi B. au solicitat "verificarea, analizarea şi chiar judecarea" dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Buzău, acuzând instanţele din Buzău de imparţialitate.

Cererea a fost înaintată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Tribunalului Buzău, fiind înregistrată la data de 23 noiembrie 2021, pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, sub nr. x/2021.

I.3.2. Decizia pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021

Prin decizia civilă nr. 235 din data de 13 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de reclamanţii E. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunţate de Judecătoria Buzău, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "acţiune în constatare", în contradictoriu cu intimatul-pârât A., invocată de instanţă din oficiu.

Astfel, tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că, prin calea de atac exercitată, reclamanţii au formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 4834 din data de 29 octombrie 2020 pronunţate de Judecătoria Buzău, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, în condiţiile în care au mai formulat o astfel de cale de atac, ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 245 din data de 5 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Ca atare a apreciat că, în speţă, nu se respectă una dintre regulile comune pentru folosirea căilor de atac, şi anume aceea a unicităţii dreptului de a folosi calea de atac.

I.3.3. Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 235 din data de 13 aprilie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Buzău, secţia I civilă

Reclamanţii E. şi B. au formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 235 din data de 13 aprilie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Buzău, secţia I civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii-reclamanţi au învederat că sunt nemulţumiţi de modalitatea în care instanţele de fond şi apel au instrumentat cauza, respectiv de modul în care a fost efectuat de către expertul desemnat raportul de expertiză, fără a se arăta că pe terenul ţinut cu forţa de intimatul A. au o construcţie, garaj, beci şi anexe.

Totodată, recurenţii-reclamanţi au arătat că prin pronunţarea sentinţei nr. 2035 din data de 18 martie 2010 în dosarul nr. x/2009 (termen la care recurentul-reclamant B. nu a fost prezent), le-au fost sechestrate bunurile de către intimatul-pârât A., motiv pentru care au solicitat anularea acestei hotărâri şi evacuarea intimatului-pârât.

Au mai învederat recurenţii-reclamanţi că, în dosarul nr. x/2021, la termenul din data de 13 aprilie 2022, instanţa nu le-a acordat cuvântul, fiind evacuaţi din sală, cu precizarea că acţiunea va fi respinsă ca inadmisibilă.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, instanţa a respins acţiunea, ca inadmisibilă, fără a încerca să afle adevărul şi, mai mult decât atât, a mai fost înregistrat un dosar civil, nr. x/2021, cu scopul de a-i intimida.

Drept urmare, au solicitat instanţei de control judiciar să constate că, în speţă, construcţiile de pe terenul în discuţie sunt ale recurentului-reclamant B., iar acestea nu au fost vândute lui A., care nu i-a permis să le înscrise în cartea funciară. Totodată, au solicitat anularea sentinţei civile nr. 2035 din data de 18 martie 2010, dată în dosarul nr. x/2009, şi evacuarea intimatului A., cu cheltuieli de judecată.

I.3.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021

Prin decizia civilă nr. 378 din data de 9 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii E. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2035 din data de 18 martie 2010 pronunţate în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Buzău, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, în cauză, sentinţa supusă recursului a fost pronunţată la data de 18 martie 2010 de către Judecătoria Buzău, secţia civilă, în primă instanţă, într-un litigiu având ca obiect cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Săhăteni prin Primar şi B., solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni, judeţul Buzău.

Ca atare, raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 3 din vechiul C. proc. civ. - potrivit cărora "Tribunalul judecă: (3) ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului" -, a apreciat că Tribunalul Buzău are competenţa materială funcţională să soluţioneze cererea de recurs formulată de reclamanţii B. şi E..

Deopotrivă, a constatat că, din motivarea cererii de recurs, rezultă că recurenţii-reclamanţi au arătat fără echivoc că înţeleg să formuleze recurs împotriva hotărârii nr. 2035/2010 pronunţate de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2009.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 378 din data de 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs reclamanţii E. şi B..

Recurenţii-reclamanţi au arătat că motivele recurs şi întregul material probator se află în dosarul cauzei, fiind vorba despre aceleaşi aspecte care au fost arătate în dosarul curţii de apel şi pe care urmează să le actualizeze la primul termen de judecată.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. nu a depus întâmpinare. La 29 martie 2023 şi, respectiv, la 25 septembrie 2023, a depus note scrise însoţite de înscrisuri (copii de pe hotărâri judecătoreşti şi acte de procedură emise în litigiile purtate între părţi), arătând, în esenţă, că părţile adverse îl cheamă în faţa instituţiilor statului fără niciun motiv real.

II.3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 21 februarie 2023, sub nr. x/2021 şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare, prin rezoluţia din data de 3 mai 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 10 octombrie 2023, când Înalta Curte a dispus transpunerea cauzei în evidenţa dosarelor înregistrate pe vechiul C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii prezentului recurs, în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei atacate cu recurs, 18 martie 2010, şi a reţinut cauza în pronunţare prin prisma acestei excepţii.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând recursul prin prisma excepţiei tardivităţii, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 725 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.

Prin urmare, în privinţa căilor de atac şi a termenelor de exercitare a acestora, legea de procedură aplicabilă este cea în vigoare la data pronunţării sentinţei civile nr. 2035 din data de 18 martie 2010, în dosarul nr. x/2009 de Judecătoria Buzău, secţia civilă, atacată prin recursul a cărui judecată a fost declinată în favoarea Tribunalului Buzău, prin decizia atacată prin prezentul recurs.

Astfel, potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data de 18 martie 2010:

"Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."

În speţă, decizia prin care curtea de apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău a fost pronunţată la data de 9 noiembrie 2022, iar recursul a fost declarat la data de 6 februarie 2023 (astfel cum rezultă din ştampila poştală aplicată pe plicul cu care a fost înaintată instanţei cererea de recurs).

Or, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, termenul de 5 zile în care poate fi exercitat recursul, conform dispoziţiilor legale anterior citate, nu a început să curgă de la comunicarea hotărârii de declinare (2 februarie 2023), ci de la data pronunţării acesteia (9 noiembrie 2022).

Ca atare, prezentul recurs (declarat la data de 6 februarie 2023), a fost promovat tardiv, după împlinirea, la data de 15 noiembrie 2022, a termenului în care reclamanţii puteau să-şi exercite în condiţiile legii dreptul la calea de atac, termen calculat pe zile libere conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

În consecinţă, constatând că recursul a fost declarat după împlinirea termenului legal, reţinând şi dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. de la 1865, care sancţionează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul procedural, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanţii E. şi B. împotriva deciziei civile nr. 378 din data de 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.