County sanitation tax component: procedural nullity from ignoring claim reduction and validity of statistical population base

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă la 30 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamaţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au solicitat obligarea pârâtului Oraşul Luduş la plata sumei totale de 1.795.961,40 RON, reprezentând contravaloarea componenţei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, compusă din suma de 425.607,72 RON, aferentă anului 2019, şi din suma de 1.370.353,68 RON, aferentă anului 2020; la plata sumei de 271.779,68 RON, reprezentând majorări de întârziere pentru debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ce se compune din suma de 93.633,70 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la introducere cererii, suma de 109.628,30 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la data introducerii cererii, şi suma de 68.517,68 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la data introducerii prezentei cereri, precizându-se că aceste sume se constituie în venituri la bugetul judeţean.

Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere de 1%, conform art. 183 din Legea nr. 207/2015, de la data introducerii cererii de chemare şi până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, iar în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, de la data scadenţei (01.10.2019, 01.04.2020 şi 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, art. 1073, art. 1085-1086 şi art. 1088 din C. civ. de la 1864, art. 102 din Legea nr. 71/2011, art. 17 din contractul de asociere încheiat la 02.11.2009, Hotărârile Consiliului Judeţean Mureş nr. 77/2019 şi nr. 161/2019, Hotărârile Consiliului Local al Oraşului Luduş nr. 73/2019 şi nr. 224/2019, O.G. nr. 13/2011.

La 4 octombrie 2021, reclamanţii au depus cerere de modificare a acţiunii civile, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, compusă din suma de 229,880,82 RON, aferentă anului 2019, şi suma de 1.371.358,08 RON, aferentă anului 2020, învederându-se că, dintr-o eroare suma de 193,512,86 RON, achitată cu ordinul de plată nr. x/31.12.2019 nu a fost scăzută din evidenţa analitică anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Reclamanţii au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata sumei totale de 261.837,13 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ce se compune din suma de 69.907,26 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la 30.09.2021, suma de 109.708,65 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la 30.09.2021, şi suma de 82.221,22 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la 30.09.2021 (sume care se constituie venituri la bugetul judeţean).

Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în continuare de la data introducerii cererii modificatoare, 04.10.2021, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit sau, în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, de la data scadenţei (01.10.2019, 01.04.2020 şi 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

La 2 decembrie 2021, reclamanţii au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul micşorării cuantumului pretenţiilor, arătând că solicită obligarea pârâtului Oraşul Luduş la plata sumei totale de 1.238.763,98 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, ce se compune din suma de 105.151,35 RON, aferentă anului 2019 şi suma de 133.612,63 RON, aferentă anului 2020; suma de 247.181,47 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, compusă din suma de 43.131,19 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la 31.12.2021, suma de 119.029,33 RON aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la 31.12.3021, suma de 85.020,95 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la 31.12.2001, sume care se constituie venituri la bugetul judeţean; la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de la data introducerii cererii modificatoare, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate sau, în subsidiar, plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilite conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

2. Hotărârea Tribunalului Mureş

Prin sentinţa nr. 123 din 08.02.2022, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată, modificată şi precizată de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Luduş.

3. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş

Prin decizia nr. 796A din 7 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de reclamantul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş împotriva sentinţei nr. 123 din 8 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Luduş. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, din care suma de 229.880,82 RON, aferentă anului 2019 şi suma de 1.371.358,08 RON, pentru anul 2020. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului dobânzi legale penalizatoare, calculate de la data scadenţei obligaţiilor de plată principale, până la data plăţii efective a debitului principal. A respins restul pretenţiilor solicitate.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 796A din 7 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Luduş, prin primar, invocând incidenţa în drept a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor, prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., arătând că nu s-a ţinut cont de cererile formulate de reclamant la 4 octombrie 2022 şi 2 decembrie 2022, prin care a fost precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul diminuării debitului principal.

În raport de ultima cerere modificatoare formulată, recurentul a invocat dispoziţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora reclamantul poate să modifice cererea de chemare în judecată până la primul termen la care acesta este legal citat, precum şi alin. (2) al aceluiaşi articol, care stipulează că, nu se va da termen şi se va proceda la judecarea cauzei, precum şi la consemnarea în încheierea de şedinţă, atunci când reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii

Recurentul a susţinut că acţiunea nu se consideră modificată şi se poate proceda la judecarea cauzei chiar şi după depunerea cererii ulterior primului termen la care reclamantul este citat, când prin intermediul acesteia reclamantul măreşte sau micşorează valoarea obiectului cererii.

Întrucât prin cererea modificatoare din 2 decembrie 2021, reclamantul a diminuat cuantumul pretenţiilor, a apreciat că decizia recurată este nelegală, întrucât părţile au fost private de garanţia procesuală consacrată de principiul disponibilităţii părţilor, conform căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările acestora. Iar, nerespectarea principiilor care guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare drepturilor părţilor şi se sancţionează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite în aceste condiţii, remediul fiind casarea hotărârii, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în considerentele hotărârii instanţei de apel s-a reţinut, prin raportare la Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, HCJ Mureş nr. 77/2019, HCL Luduş nr. 73/2019, HCJ Mureş nr. 161/20,1212019 şi HCL Luduş nr. 224/17.12.2019, că reclamantul a determinat corect contravaloarea componentei judeţene a taxei de salubrizare pretinsă.

Curtea a apreciat că singurul element care se impune a fi clarificat este numărul de beneficiari ai serviciilor de salubritate.

Constatarea instanţei de apel, în sensul că, prin avizarea documentaţiilor de delegare a gestiunii activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi a altor fluxuri de deşeuri, s-a stabilit că numărul beneficiarilor serviciului de salubrizare se raportează la populaţia rezidentă a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, astfel cum este comunicat acest număr de către instituţiile abilitate, s-a făcut ca urmare a interpretării greşite a normelor de drept material, întrucât la calculul acestei taxe trebuie avută în vedere doar populaţia care beneficiază de acest serviciu.

În ceea ce priveşte contravaloarea componentei judeţene a taxei speciale de salubrizare, raportată la populaţia oraşului Luduş, recurentul a afirmat că, în mod greşit a apreciat instanţa de apel actele administrative depuse la dosar, prin care s-a prevăzut un număr de referinţă abstract şi teoretic al populaţiei, în afara cadrului de reglementare a taxei speciale.

Raţionamentul curţii este oscilant în analiza numărului populaţiei beneficiare a serviciului de salubrizare, menţionându-se, pe de o parte că recurentul şi-a asumat datele comunicate de instituţiile abilitate, referitoare la populaţia rezidentă a oraşului Luduş, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada că numărul de persoane care figurează în evidenţele statistice nu coincide cu numărul real de persoane care există, în fapt, la nivelul unităţii administrativ teritoriale.

Această concluzie este greşită, întrucât porneşte de la premisa că taxa specială poate fi încasată pe baza unor informaţii statistice, chiar aprobate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, care nu reflectă modalitatea de reglementare a taxei speciale.

Instanţa de apel a stabilit că reclamantul a determinat corect sumele pretinse, prin raportare la numărul de locuitori evidenţiaţi pe raza oraşului Luduş, fără a analiza şi clarifica conţinutul noţiunii de "taxă specială", de strictă aplicabilitate şi care, în afara cadrului de reglementare, conduce, în final, la angajarea unor cheltuieli din bugetul local care nu au susţinere legală.

Recurentul a invocat dispoziţiile art. 2 pct. 55 şi art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, art. 454 şi art. 484 Codul fiscal, învederând că din interpretarea sistematică a acestora rezultă că "taxa specială" poate fi percepută doar de la beneficiarii/utilizatorii serviciului public, iar nu de la toată populaţia unităţii administrativ-teritoriale, aşa cum figurează în evidenţele oficiale, întrucât o astfel de interpretare este contrară scopului neîndoielnic al reglementării de excepţie şi strictă aplicabilitate, a taxei speciale.

Noţiunea de "componentă judeţeană a taxei de salubrizare" semnifică faptul că este un element intrinsec al acestei taxe, contravaloarea componentei neputând fi pretinsă decât în raport cu taxa încasată, în mod efectiv, de la beneficiarii/utilizatorii serviciului public de salubrizare.

Conform definiţiei din art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006, persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, nu pot fi determinate pe baze demografice, întrucât utilizatorii serviciului sunt persoanele contribuabile şi/sau cele aflate în întreţinerea contribuabililor şi care reprezintă un număr real, semnificativ diferit faţă de numărul prezentat în rapoarte, date statistice sau evoluţii demografice,

Din perspectivă fiscală, a apreciat că nu pot prevala datele statistice, în condiţiile în care bugetul local al unităţii administrativ teritoriale este constituit din veniturile proprii care sunt impozitele şi taxele locale percepute în mod efectiv de la populaţia declarată utilizator, contribuabil, în evidenţele fiscale.

Astfel, suma pretinsă cu titlu de "contravaloare a componentei judeţene a taxei speciale de salubrizare" este fundamentată pe o cifră a populaţiei oraşului Luduş care nu beneficiază în mod real de prestaţiile de salubritate şi de la care nu s-a încasat această taxă,

Conform raportărilor către ANAF sub titlul "Gradul de realizare a veniturilor proprii ale Unităţii Administrativ-Teritoriale Oraşul Luduş", în anul 2019 a fost încasată taxa de salubritate pentru un număr de 10.722 persoane fizice, faţă de numărul de 17.431 persoane preluate din evidenţele Direcţiei Judeţene de Statistică, iar în anul 2020 taxa de salubritate a fost încasată de la un număr de 11.511 persoane, faţă de numărul de 17.413 persoane preluate din evidenţele Direcţiei Judeţene de Statistică.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 15 februarie 2023, în termenul procedural, intimaţii au solicitat admiterea, în parte, a recursului pârâtului, cu privire la cuantumul pretenţiilor indicate prin cererea formulată la 26 noiembrie 2021, respectiv respingerea acestuia în ceea ce priveşte numărul de beneficiari pentru care se datorează contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 28 noiembrie 2023.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Un prim motiv de recurs invocat de recurentul Oraşul Luduş este cel încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în susţinerea căruia a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii procesului civil, prevăzut la art. 9 alin. (2) din acest act normativ, conform căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, întrucât nu s-a ţinut cont de cererea reclamanţilor, formulată la 2 decembrie 2021, prin care s-a precizat obiectul cererii de chemare în judecată şi s-a diminuat debitul principal.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 204 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recurentul a afirmat, în raport de ignorarea, de către curtea de apel, a cererii de modificare a acţiunii, că părţile au fost private de garanţia procesuală consacrată de principiul disponibilităţii procesului civil, iar încălcarea acestui principiu produce o vătămare care sancţionează cu nulitatea actele procedurale îndeplinite.

Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt fondate.

Textul legal menţionat prevede că se poate solicita casarea atunci când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ, cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

În ceea ce priveşte vătămarea, Înalta Curte reţine că aceasta rezidă şi din încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, în speţă principiul disponibilităţii, expresie a dreptului de dispoziţie al părţilor, prevăzut la art. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş au solicitat obligarea pârâtului Oraşul Luduş la plata sumei totale de 1.795.961,40 RON, reprezentând contravaloarea componenţei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, compusă din suma de 425.607,72 RON, aferentă anului 2019 şi suma de 1.370.353,68 RON, aferentă anului 2020; la plata sumei de 271.779,68 RON, reprezentând majorări de întârziere raportate la debitul total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, sumă ce se compune din 93.633,70 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la introducere cererii, suma de 109.628,30 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la data introducerii cererii, şi suma de 68.517,68 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la data introducerii prezentei cereri, precizându-se că aceste sume se constituie în venituri la bugetul judeţean.

La 4 octombrie 2021, reclamanţii au depus cerere de modificare a obiectului acţiunii civile, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.601.238,90 RON, cu acelaşi titlu, compusă din suma de 229,880,82 RON, aferentă anului 2019 şi suma de 1.371.358,08 RON, aferentă anului 2020, învederându-se că, dintr-o eroare suma de 193,512,86 RON, achitată cu ordinul de plată nr. x/31.12.2019 nu a fost scăzută din evidenţa analitică anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel că la modificarea cuantumului pretenţiilor s-a avut în vedere şi această sumă.

La 2 decembrie 2021, reclamanţii, invocând dispoziţiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că micşorează valoarea acestuia la suma totală de 1.238.763,98 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare, pentru finanţarea Sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, ce se compune din suma de 105.151,35 RON, aferentă anului 2019, şi suma de 133.612,63 RON, aferentă anului 2020; suma de 247.181,47 RON, reprezentând majorări de întârziere pentru debitul total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, compusă din suma de 43.131,19 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2019), până la 31.12.2021, suma de 119.029,33 aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenţei (01.04.2020), până la 31.12.3021, suma de 85.020,95 RON aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenţei (01.10.2020), până la 31.112.2001, sume ce se constituie venituri la bugetul judeţean; plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de la data introducerii cererii modificatoare, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate sau, în subsidiar, plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilite conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

Prin încheierea din 2 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mureş, secţia civilă, constatând că la dosar a fost depusă, de către reclamanţi, cerere modificatoare a acţiunii civile, precum şi întâmpinarea formulată de pârât cu privire la această cerere, a dispus amânarea judecării cauzei la 25 ianuarie 2022, pentru ca partea interesată să ia cunoştinţă de conţinutul acestui din urmă act procedural.

Prin sentinţa nr. 123 din 8 februarie 2022, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată, modificată şi precizată de reclamanţii Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş‚ în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Luduş.

Prin decizia nr. 796A din 7 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş împotriva sentinţei nr. 123 din 8 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Mureş, secţia civilă. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că a admis, în parte, acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamant, şi l-a obligat pe pârâtul Oraşul Luduş să îi plătească acestuia suma totală de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubritate pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş, din care suma de 229.880,82 RON, aferentă anului 2019, şi suma de 1.371.358,08 RON, aferentă anului 2020. L-a obligat pe pârât să plătească părţii reclamante dobânzi legale penalizatoare calculate de la data scadenţei obligaţiilor de plată principale, până la data plăţii efective a debitului principal.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.795.961,40 RON, cu titlu de taxă specială de salubrizare neachitată, aferentă anilor 2019 şi 2020, precum şi a majorărilor de întârziere aferente taxei neachitate, în valoare de 271.779,68 RON, calculate conform prevederilor Codului de procedură fiscală, iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, calculate de la data scadenţei, până la plata efectivă a debitului.

De asemenea, curtea a constatat că reclamantul a modificat acţiunea civilă, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.601.238,90 RON, pentru perioada 2019-2020, a sumei de 261.837,13 RON, cu titlu de majorări de întârziere, calculate conform prevederilor Codului de procedură fiscală, precum şi la plata dobânzilor legale penalizatoare, de la data scadenţei, până la plata efectivă a debitului.

Potrivit considerentelor deciziei recurate, la pronunţarea acesteia, instanţa de apel a avut în vedere numai prima modificare a acţiunii civile, formulată de reclamant la 4 octombrie 2021 (prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei judeţene din taxa specială de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş), pe care şi-a întemeiat întregul raţionament ce fundamentează soluţia, iar nu şi cererea ulterioară, depusă la 2 decembrie 2021, formulată în baza art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., prin care pretenţiile pecuniare au fost diminuate la suma de 1.238.763,98 RON.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor."

Expresie a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, art. 9 C. proc. civ. consacră autonomia de voinţă a acestora în exercitarea anumitor prerogative procesuale, fiindu-le recunoscut dreptul de a iniţia procesul civil, de a dispune de obiectul acestuia, precum şi de mijloacele de apărare.

Corelativ, prin art. 22 C. proc. civ., a fost consacrat rolul activ al judecătorului în procesul civil, conform căruia acesta are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale (alin. (2), judecătorul fiind ţinut să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel (alin. (6).

În cauză, reclamanţii au formulat, succesiv, două precizări ale acţiunii civile, la 4 octombrie 2021, respectiv la 2 decembrie 2021, prin care au diminuat pretenţiile solicitate iniţial prin cererea de chemare în judecată.

Reclamanţii au învederat că această diminuare s-a impus faţă de apărările formulate de pârât prin întâmpinările depuse la dosar, în raport de numărul populaţiei rezidente în municipiul Luduş în anul 2020, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, precum şi de necesitatea deducerii sumei de 193.512,86 RON, deja achitate conform ordinului de plată nr. x/31.12.2019 (în cazul cererii din 4 octombrie 2021), respectiv prin raportare la cantităţile de deşeuri menajere şi similare colectate de la utilizatorii non-casnici de pe raza unităţii teritorial administrative în cursul anilor 2019-2020, comunicate de Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "A." (în cazul cererii din 2 decembrie 2021).

Ultima cerere privind cuantumul pretenţiilor a fost formulată în baza dispoziţiilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi a fost consemnată în cuprinsul încheierii din 2 decembrie 2021 a Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Deşi precizarea de acţiune de la 2 decembrie 2021 a fost depusă ulterior stabilirii primului termen de judecată la care recurenţii au fost legal citaţi, 5 octombrie 2021, aceasta nu constituia un impediment legal obiectiv în a fi luată în considerare la soluţionarea apelului faţă de dispoziţiile legale invocate la data menţionată.

Cu toate acestea, curtea a ignorat manifestarea de voinţă a reclamanţilor prin precizarea de acţiune de la 2 decembrie 2021 şi a analizat cauza, exclusiv, prin raportare la cererea modificatoare din 4 octombrie 2021, obligând pârâtul la plata sumei consemnate în cuprinsul acesteia, respectiv 1.601.238,90 RON.

Această modalitate de soluţionare a cauzei contravine principiului disponibilităţii procesului civil, instanţa de apel nefiind îndreptăţită să ignore coordonatele judecăţii, stabilite în primă instanţă de către reclamanţi, care, nefiind contestate de pârât în etapele procesuale anterioare, creau premisa legală a examinării cererii modificatoare din 2 decembrie 2021, conform art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Deşi art. 22 alin. (2) C. proc. civ. consacră rolul judecătorului în aflarea adevărului, acesta nu trebuie să afecteze dreptul de dispoziţie al părţilor asupra procesului civil, ci trebuie să se armonizeze cu iniţiativa lor, coordonatele trasate de reclamanţi prin cererea precizatoare din 2 decembrie 2021 stabilind limitele procesului şi individualizând obiectul acestuia.

Având în vedere că principiul disponibilităţii se circumscrie noţiunii de proces echitabil prevăzute la art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar nulităţile decurgând din nesocotirea acestui principiu sunt nulităţi virtuale şi operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării, Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentului producându-i-se vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulităţii actelor de procedură.

În plus, faţă de subzistenţa vătămării, se constată că aceasta nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea rejudecării în raport de cererea formulate de reclamanţi la 2 decembrie 2021.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia instanţei de apel pentru determinarea greşită a sumei solicitate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin raportare la Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, HCJ Mureş nr. 77/2019, HCL Luduş nr. 73/2019, HCJ Mureş nr. 161/20.12.2019 şi HCL Luduş nr. 224/17.12.2019, respectiv faţă de populaţia rezidentă pe teritoriul oraşului Luduş, fără a se lua în calcul faptul că determinarea componentei judeţene a taxei de salubrizare trebuie să se facă prin raportare la sumele efectiv colectate cu acest titlu.

Recurentul a susţinut că raţionamentul curţii este oscilant în analiza numărului populaţiei beneficiare a serviciului de salubrizare, menţionându-se, pe de o parte că au fost asumate datele comunicate de instituţiile abilitate, referitoare la populaţia rezidentă a oraşului Luduş, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada că numărul de persoane care figurează în evidenţele statistice nu coincide cu numărul real de persoane care există, în fapt, la nivelul unităţii administrativ teritoriale. Or, această concluzie este greşită, întrucât porneşte de la premisa că taxa specială poate fi încasată pe baza unor informaţii statistice, chiar aprobate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, care nu reflectă modalitatea de reglementare a taxei speciale.

S-a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 pct. 55 şi art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, art. 454 şi art. 484 Codul fiscal, art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006.

Critica nu este fondată.

Astfel cum reiese din decizia recurată, sumele pretinse de la pârât au fost calculate pornindu-se de la valoarea taxelor care au fost stabilite prin Regulamentul de instituire şi administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanţarea sistemului de management integrat al deşeurilor solide menajere şi similare în judeţul Mureş (adoptat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Mureş nr. 77 din 27.06.2019) şi prin Hotărârea nr. 161 din 20.12.2019. Calculul s-a raportat la beneficiarii serviciilor în discuţie, un număr de 17.431 de locuitori ai Oraşului Luduş, atât pentru anul 2019, cât şi pentru anul 2020. La stabilirea numărului de locuitori menţionat, reclamantul a avut în vedere informaţiile furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi de Direcţia de Evidenţa Persoanelor Mureş.

Aşa cum rezultă din datele speţei, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Mureş nr. 126/24.10.2018 au fost avizate documentaţiile de delegare a gestiunii activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi a altor fluxuri de deşeuri, componente ale serviciului de salubrizare al judeţului Mureş din cadrul Sistemului de management integrat al deşeurilor municipale solide din judeţul Mureş. Această documentaţie a fost aprobată şi de recurent prin Hotărârea Consiliului Local al Oraşului Luduş nr. 144/10.10.2018. La data adoptării acestor hotărâri, în privinţa numărului beneficiarilor serviciului de salubrizare s-a avut în vedere populaţia rezidentă a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale (pe segmentele urban şi rural), prin raportare la datele oficiale comunicate de instituţiile abilitate.

În atare condiţii, pârâtul şi-a asumat datele comunicate de instituţiile abilitate referitoare la populaţia rezidentă a Oraşului Luduş, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare.

De altfel, la calcularea debitului datorat de pârât este necesar a se avea în vedere numărul de locuitori evidenţiaţi pe raza Oraşului Luduş, neputând fi primite apărările acestei părţi în sensul că determinarea componentei judeţene a taxei de salubrizare trebuia să se facă prin raportare la sumele efectiv colectate cu acest titlu.

Potrivit Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii.

În acest context, taxele pentru serviciul de salubrizare sunt datorate de persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu. Conform art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, "Taxele speciale se fac venit la bugetul local şi se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective".

Având în vedere aceste prevederi legale, în cauză pârâtul trebuia să-şi îndeplinească obligaţia de a colecta de la toţi beneficiarii serviciului de salubrizare taxa aferentă şi apoi să vireze reclamantului componenta judeţeană a acestei taxe, sens în care critica fondată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primită.

În consecinţă, în rejudecare instanţa de trimitere va proceda, în condiţiile art. 501 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că soluţia în cauza pendinte s-a pronunţat în sensul admiterii recursului şi casării hotărârii recurate pentru că s-a constatat încălcarea regulilor de procedură instituite de art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Oraşul Luduş împotriva deciziei nr. 796/A din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Oraşul Luduş împotriva deciziei nr. 796/A din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.