Revision inadmissibility due to prior res judica analysis in conflicting judgments

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub dosar nr. x/2017, disjunsă prin încheierea din 3 septembrie 2018 (formându-se dosarul nr. x/2018), reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 56/02.10.2017 emise de intimata Autoritatea Naţională pentru Administrarea Activelor Statului şi obligarea intimatei să emită decizie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea contestatorului pentru cele 15.220 de acţiuni deţinute de antecesorii săi la fosta societate B.., după refacerea documentaţiei referitoare la recalcularea acţiunilor deţinute de autorii săi la fosta societate naţionalizată la 11 iunie 1948, valori actualizate cu rata inflaţiei de la data de 14.02.2001 şi până la data de 21.12.2016.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 974 din 20 iulie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A..

A anulat decizia nr. 56/02.10.2017 emisă de intimata Autoritatea Naţională pentru Administrarea Activelor Statului şi a obligat-o să emită decizie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea contestatorului pentru cele 15.220 de acţiuni deţinute de antecesorii săi - C., D., E. şi F. - la fosta societate B. în suma de 4.631.406,9840 RON, astfel cum a rezultat din răspunsul la obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat de expert G..

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 1805 din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 974 din 20 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

A fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei civile nr. 1805 din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantul A. a formulat la 10 ianuarie 2022 cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub dosar nr. x/2022, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea cererii de revizuire:

Prin decizia civilă nr. 724 A din 10 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1805 din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 724 A din 10 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuentul A. a formulat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-revizuent a arătat că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, indicând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 4 coroborat cu art. 13 şi art. 22 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. civ. şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ., respectiv art. 5 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Contrar acestor texte legale, instanţa de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, recurentul-revizuent arătând că se putea admite cererea de revizuire dacă instanţa aplica prioritar dreptul UE şi respecta art. 4, art. 13 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 5 alin. (1)-(3) C. proc. civ. Contrar celor reţinute de instanţa de revizuire, instanţa de apel nu s-a pronunţat pe chestiunea litigioasă legată de "condiţiile art. 49 din Legea nr. 165/2013".

Recurentul-revizuent a arătat, în continuare, că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat pe apărarea sa referitoare la aplicarea directă şi prioritară a dreptului UE, încălcând dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1805/2021 Curtea de Apel Bucureşti nu a "dezlegat" cazul când se prefigurează o "inadmisibilitate" viitoare a revizuirii, pentru că instanţa de apel s-a pronunţat pe chestiunea lucrului anterior judecat, iar instanţa de revizuire pe lucrul anterior judecat dat de condiţiile art. 49 din Legea nr. 165/2013, nu referitor la "forma (conţinutul) art. 49 din Legea nr. 165/2013 aplicabil la momentul recalculării acţiunilor".

Apreciază că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra condiţiilor impuse la nivelul anului 2013 de art. 49 din Legea nr. 165/2013, dintre care unele se regăsesc sau nu se regăsesc în art. VII din O.U.G. nr. 98/2016.

În finalul cererii de recurs, recurentul face referire la fondul litigiului şi la teze doctrinare vizând revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.

7. Apărările formulate în cauză:

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-revizuent a transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată.

8. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 2 martie 2023, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 21 septembrie 2023, preschimbat ulterior la 27 septembrie 2023, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Se constată că prin cererea de recurs, deşi a enumerat diferite texte legale, recurentul-revizuent nu a indicat în mod concret niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Cu toate acestea, criticile ce fac referire la faptul că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii pot fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar cele referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt susceptibile de a fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de revizuire reţinând că prin decizia civilă nr. 1805A din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, a fost analizată excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1209/2013 şi a celor două încheieri din 26 noiembrie 2015 şi din 12 februarie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti în dosarul x/2008 cu privire la legea aplicabilă, respectiv a prevederilor art. 49 din Legea nr. 165/2013, fiind respinsă pentru considerentele expuse în cadrul hotărârii, ce nu se impun a mai fi reluate.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Astfel cum a reţinut şi curtea de apel, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în această cale de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, astfel cum susţine recurentul-revizuent, ci se verifică exclusiv aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate. Acesta este şi considerentul pentru care nu se impunea ca instanţa de revizuire să răspundă tuturor criticilor formulate de revizuent, fiind ţinută a examina cererea de revizuire doar în limita îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel cum în mod corect a reţinut curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea verificării îndeplinirii acestor condiţii o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Una dintre condiţiile impuse pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera pe calea revizuirii aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepţia puterii de lucru judecat.

Raportat la datele speţei, se constată că prin decizia civilă nr. 1805A din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost analizată cuprinzător problema autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile irevocabile nr. 1209/2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - acesta fiind considerentul pentru care instanţa de revizuire a respins cererea de revizuire, constatând că nu a fost îndeplinită una dintre condiţiile anterior enunţate - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat.

De altfel, recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs nu a susţinut contrariul, nefiind formulate critici concrete cu privire la acest aspect. Nemulţumirea părţii vizează în fapt soluţia pronunţată de instanţa de apel asupra autorităţii de lucru judecat, chestiune ce nu poate fi reanalizată în cadrul unei cereri de revizuire. Instanţa nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii, ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate anterior menţionate.

Astfel cum a fost formulată cererea de recurs, se constată că susţinerile recurentului-revizuent îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate formulate împotriva deciziei nr. 1805A din 10 decembrie 2021, vizând modul în care instanţa de apel a apreciat cu privire la autoritatea de lucru judecat, reţinând că prin sentinţa nr. 1209/2013 Tribunalul Bucureşti nu a dezlegat modalitatea concretă de actualizare, ci a dispus doar ca recalcularea acţiunilor să aibă loc în condiţiile art. 49 din Legea nr. 165/2013.

Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.

Nemulţumirea recurentului-revizuent este legată de reţinerea instanţei de apel cu privire la autoritatea de lucru judecat, partea solicitând "înlăturarea" din hotărâre a acestor considerente. Trebuie subliniat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de revizuire, scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

În mod repetat, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-revizuent susţine că "se putea admite cererea de revizuire, dacă instanţa de revizuire aplica prioritar dreptul UE", precizând că a invocat "dreptul UE prin art. 47 din Carta precitată şi prin decizia Târşia a CJUE, spre a se înlătura textul din dec 1805/2021". Or, cum anterior s-a arătat, instanţa de revizuire nu ar putea exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă (în cauză, instanţa de apel) s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 4 C. proc. civ., potrivit căruia "normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor", se reţine că judecătorul naţional este obligat a face aplicarea prioritară, directă, a dreptului comunitar atunci când există neconcordanţe între tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi dreptul intern, textul legal anterior enunţat completând prevederile art. 3 C. proc. civ. privind consacrarea priorităţii normelor obligatorii ale dreptului UE.

Legiuitorul a avut în vedere doar posibilul conflict între normele consacrate de Cod şi normele obligatorii ale dreptului UE, aspect ce nu se verifică în speţă, recurentul-revizuent invocând în mod formal aceste dispoziţii, fără a evidenţia care ar fi pretinsa contradictorialitate a dreptului UE cu dreptul intern, respectiv cu normele prevăzute de art. 509-513 C. proc. civ. ce reglementează condiţiile în care poate fi formulată cererea de revizuire, având în vedere că în cadrul revizuirii dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii, astfel cum anterior s-a evidenţiat.

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, fără a încălca normele de procedură, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a reţinut că prin decizia civilă nr. 1805A din 10 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost analizată problema autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1209/2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 724 A din 10 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2023.