Revision of Judgment: Annulment of Appeal for Failure to Identify Specific Grounds of Illegality Under Art. 304 CPC

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

Cererea de revizuire:

Prin decizia civilă nr. 477A din 20 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. (1) teza finală C. proc. civ., formulată de revizuenta A..

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentă.

A fost admisă excepţia tardivităţii introducerii cererii de revizuire, invocată de intimata B. S.R.L..

A fost respinsă, ca tardiv introdusă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimaţii C., D. şi S.C. B. S.R.L..

Calea de atac declarată:

Împotriva deciziei civile nr. 477A din 20 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuenta A. a formulat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 mai 2023.

În cuprinsul memoriului de recurs, revizuenta a arătat că prima instanţă, cu încălcarea legii, a respins cererea de recurs, ca tardiv introdusă, deşi, faţă de motivul concret de revizuire, o astfel de cerere nu putea fi promovată în termenul instituit de art. 324 C. proc. civ.

În continuare, revizuenta a menţionat că, pentru asigurarea accesului la justiţie, instanţa putea face o aplicare directă a dispoziţiilor art. 6 din CEDO şi a dreptului UE, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii, la principiul proporţionalităţii şi la principiul supremaţiei dreptului Uniunii.

În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate.

Într-o opinie, se consideră că revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii.

Într-o alta opinie, se consideră că, dimpotrivă, noţiunea de lucru judecat (fiind mai ampla decât aceea a autoritarii de lucru judecat) inclusiv considerentele pot face obiectul caii de atac, în măsura în care prin acestea se aduce atingere principiului puterii lucrului judecat.

Neclaritatea legii din această perspectivă, creează un viciu de constituţionalitate având în vedere exigenţele constituţionale minimale impuse oricărei reglementări, ca aceasta să fie clară şi univocă.

După redarea dispoziţiilor art. 342 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a arătat că la ipoteza prevăzuta de pct. 5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, termenul de revizuire curge de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacităţii - în aceste din urmă două cazuri termenul fiind de 6 luni.

Apreciază că deşi situaţia este similară, există totuşi un tratament diferenţiat, fapt ce încalcă art. 16 din Constituţie şi dreptul Uniunii, caz în care se impunea aplicarea prioritară a acestuia din urmă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.

De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susţinerile recurentei-revizuente din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat, aceasta prezentând, în mod detaliat, aspecte ce ţin de jurisprudenţa Curţii, la principiul proporţionalităţii şi la principiul supremaţiei dreptului Uniunii.

Soluţia pronunţată de instanţa de revizuire viza trei aspecte:

- soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. (1) teza finală C. proc. civ. (respinsă ca inadmisibilă);

- soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (respinsă ca inadmisibilă);

- soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 (respinsă ca tardivă).

Susţinerile recurentei-revizuente prezentate în cuprinsul cererii de recurs, astfel cum au fost formulate, nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de instanţa de apel în pronunţarea soluţiei, ci detaliază chestiuni generale legate de jurisprudenţa CEDO, de aplicarea în dreptul intern a normelor comunitare, iar în final se arată că ar exista un tratament discriminatoriu raportat la momentul de la care justiţiabilii pot depune cererea de revizuire întemeiată pe diferite cazuri de revizuire, redând textele de lege referitoare la termenul de revizuire.

Cu privire la termenul în care poate fi exercitată cererea de revizuire, Curtea Constituţională a reţinut, în repetate rânduri, că împrejurarea că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri şi nu de la comunicarea acesteia nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire pentru contrarietate de hotărâri nu presupune cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar existenţa identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

De asemenea, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie.

În ceea ce priveşte motivarea căii de atac, Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii, în mod generic, faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, în mod concret, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei de revizuire, fiind necesară o argumentare motivată a criticii în drept.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 477A din 20 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2023.