Judicial error claim rejected: state liability barred absent use of ordinary appeals

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, la data de 07 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, în urma erorii judiciare comise în dosarul nr. x/2021, să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 5217 RON plătiţi în executare silită, 548,78 RON plătiţi cu titlu de taxe de timbru în prima instanţă şi în apel, precum şi toate cheltuielile ce le va face pe parcursul derulării procesului până la hotărârea definitivă.

De asemenea, a solicitat ca toate sumele mai sus precizate să fie indexate cu rata inflaţiei din momentul achitării lor până la hotărârea definitivă dată în cauză.

În drept, a invocat prevederile din Constituţia României, art. 21 C. proc. civ., art. 30, art. 9, art. 192, art. 6, art. 96 din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Gorj

Prin sentinţa civilă nr. 92/2022 din 12 aprilie 2022, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi intervenientul în interesul pârâtului Tribunalul Gorj.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Tribunalul Gorj.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj a formulat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 30 iunie 2022 sub nr. x/2022.

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia civilă nr. 293 din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 92 din 12 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi cu intimatul-intervenient Tribunalul Gorj, ca nefondat.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 293 din 20 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul motivelor de recurs expuse, recurentul-reclamant a arătat că înţelege să-şi întemeieze recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A arătat că în dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2022 s-au identificat subterfugii ale instanţei pentru a nu i se da dreptate; a ilustrat, cu titlu de exemplu, că în judecarea apelului în dosarul nr. x/2022 s-a invocat că nu ar fi făcut apel în dosarul nr. x/2018 prin care să critice admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc, deşi prin alte considerente ale aceleiaşi decizii instanţa statuează contrar celor sus-menţionate că "instanţele au reţinut corect care sunt părţile din cadrul executării silite, au înlăturat răspunderea executorului judecătoresc, acesta neavând calitate de parte". Precizează că în apel nu s-a valorificat decizia nr. 193/11.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă, care atestă calitatea de părţi a intimaţilor.

Mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (1) şi art. 670 alin. (1) C. proc. civ., creditorul trebuie să plătească dacă s-a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită sau s-a renunţat la executare. Mai arată că în cauză nu este aplicabilă niciuna din aceste ipoteze, doamnele judecător acţionând cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, concretizate într-o eroare judiciară.

Arată că nu poate proceda la recuperarea banilor de la executorul judecătoresc.

Cât priveşte intervenţia accesorie, apreciază că este un amestec în actul de justiţie, o antepronunţare, exprimă un conflict de interese şi conţine erori. A criticat faptul că intervenţia accesorie a fost admisă cu încălcarea procedurii impuse de art. 64 alin. (2) C. proc. civ., nefiind ascultat intervenientul (ascultarea lui nu se poate face în lipsă) apreciind că acest motiv de nelegalitate se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai arată că intervenientul nu a depus întâmpinare în apel întrucât a realizat că cererea de intervenţie a fost formulată eronat.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 483, art. 488 şi art. 497 C. proc. civ.

5. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 31 octombrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 9.

Prin rezoluţia de primire a dosarului din 02 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea cererii de recurs.

Recursul a fost comunicat intimaţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Tribunalul Gorj la data de 10 noiembrie 2022.

Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. are caracter nefondat, pentru argumentele ce succed.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, se constatată că în cuprinsul cererii de recurs se pot identifica susţineri de natură a fi analizate din perspectiva dispoziţiilor legale anterior menţionate, în sensul că reclamantul expune, pe de o parte, critici care pot fi încadrate în pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., şi anume caracterul contradictoriu al motivării hotărârii şi, pe de altă parte, critici privind admiterea intervenţiei accesorii cu încălcarea procedurii impuse de art. 64 alin. (2) C. proc. civ., fără ascultarea intervenientului, ce pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere că recursul poate fi examinat din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., excepţia nulităţii urmează a fi respinsă.

În cadrul primului motiv de recurs, reclamantul susţine cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ipoteza contradictorialităţii motivării deciziei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Contrar criticilor recurentului, hotărârea nu cuprinde considerente contradictorii. Înalta Curte observă în acest sens că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., iar decizia atacată conţine elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate.

Instanţa de apel a reliefat că răspunderea statului poate fi antrenată pentru erori judiciare potrivit art. 96 alin. (1) şi alin. (3) din Legea 303/2004, modificată, acestea existând atunci când s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor legale de drept material şi procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinar sau când s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

Curtea a subliniat că, în concret, criticile din apel privind greşita apreciere a instanţei asupra modului în care s-au soluţionat dosarele având ca obiect contestaţie la executare privesc faptul că reclamantul este nemulţumit nu numai de soluţia pronunţată în dosarul x/2021 în care a avut calitatea de contestator, ci şi de soluţia din dosarul nr. x/2018, în care s-a admis contestaţia la executare a Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A.

Instanţa de apel a reţinut, într-adevăr, că în dosarul nr. x/2018, în care debitorul Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a contestat cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de către executorul judecătoresc în dosarul de executare x/2018, prin încheierea nr. 6564/2018 din 11 octombrie 2018, acestea au fost reduse de către Judecătoria Târgu Jiu; totodată, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a executorului judecătoresc şi s-a anulat parţial încheierea şi somaţia de executare. În acest context, intimatul A. nu a înţeles să formuleze vreo cale de atac, în care să pună în discuţie soluţia primei instanţe cu privire la stabilirea lipsei calităţii procesual pasive a B. şi la cuantificarea cheltuielilor de executare.

În continuarea raţionamentului instanţei, s-a relevat că nu se poate reţine că instanţa a săvârşit erori judiciare legate de determinarea calităţii procesual pasive a uneia dintre părţi în ipoteza în care partea nemulţumită de o soluţie are la îndemână mijloace procesuale pentru a-şi susţine drepturile şi nu le exercită, respectiv nu declară apel împotriva sentinţei care a statuat asupra unor chestiuni de fond şi asupra unor excepţii. Aceasta întrucât dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 deschid posibilitatea antrenării răspunderii statului pentru erori judiciare, doar în situaţia în care s-a produs o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

Considerentele instanţei de apel în care se arată că "instanţele au reţinut corect care sunt părţile din cadrul executării silite, au înlăturat răspunderea executorului judecătoresc, acesta neavând calitate de parte" nu sunt contrare afirmaţiei că nu s-a formulat apel privind încheierea nr. 6564/2018 din 11 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018, ele fiind desprinse din argumentaţia instanţei de apel care privea analiza săvârşirii unor erori judiciare prin modul defectuos de aplicare a dispoziţiilor art. 670 C. proc. civ.

În acest context, instanţa de apel a relevat că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, în cauză autoritatea de lucru judecat purtând asupra încheierii pronunţate în dosarul nr. x/2018, definitivă.

Întrucât în decizia recurată nu se identifică viciul de nelegalitate privind motivarea contradictorie, acest motiv de recurs urmează a fi respins, ca nefondat.

În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, reclamantul impută instanţei de apel faptul că intervenţia accesorie a fost admisă cu încălcarea procedurii impuse de art. 64 alin. (2) C. proc. civ., nefiind ascultat intervenientul, motiv de nelegalitate care se poate circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând această critică de recurs, o apreciază ca fiind nefondată întrucât, aşa cum a reţinut instanţa de apel, dispoziţiile legale în materia intervenţiei voluntare au fost corect aplicate de către instanţa de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, cererea de intervenţie voluntară având caracter accesoriu atunci când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi, ipoteză care se regăseşte în cauză.

Instanţa de apel a apreciat că Tribunalul Gorj a dovedit existenţa unui interes determinat, legitim, personal, născut şi actual, conform art. 33 C. proc. civ., deoarece s-a susţinut de către reclamant că erorile judiciare au fost săvârşite de către judecători ai instanţei interveniente, existând interesul de a fi formulate apărări în cauză în condiţiile în care judecătorii nu sunt parte în proces.

Nu se poate imputa instanţei de fond că a încălcat procedura de judecată prevăzută de dispoziţiile art. 64 C. proc. civ., atât timp cât cererea de intervenţie a fost comunicată părţilor, conform alin. (1) al articolului sus-menţionat. De asemenea, instanţa a acordat cuvântul reclamantului prezent la termenul de judecată asupra acestei cereri, respectând astfel dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. civ. şi s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu.

În mod corect a reţinut instanţa de apel că lipsa intervenientului la termenul de judecată la care s-a admis în principiu cererea nu atrage nelegalitatea soluţiei de admitere a cererii, aşa cum susţine reclamantul, deoarece instanţa era investită prin depunerea acesteia la dosar, având, astfel, obligaţia de a se pronunţa asupra cererii, chiar în absenţa părţilor, fiind solicitată de către intervenient judecata cauzei în lipsă.

De altfel, reclamantul nu a indicat niciuna dintre ipotezele de nulitate condiţionată sau necondiţionată a actului de procedură prevăzute de dispoziţiile art. 176 şi 177 C. proc. civ. şi nici nu a invocat vreo vătămare care să-i fi fost produsă prin admiterea cererii de intervenţie accesorie.

Legat de aceasta, instanţa de recurs observă că neascultarea intervenientului reprezintă un motiv de nulitate relativă a actului de procedură, însă numai acesta este în măsură să se plângă de încălcarea acestei obligaţii, iar nu recurentul, deoarece ascultarea celui care intervine reprezintă o garanţie menită a proteja dreptul la apărare al acestuia, drept cu caracter privat, ocrotit de norme relative.

Cât priveşte restul criticilor invocate de reclamant, şi anume că nu i s-a dat câştig de cauză în mod greşit în dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2022, acestea reprezintă critici de netemeinicie, prin care se reiterează susţinerile care au fundamentat cererea de chemare în judecată prin care s-a susţinut existenţa unei erori judiciare; aceste susţineri au primit un răspuns argumentat în decizia instanţei de apel şi, de vreme ce privesc faptele deduse judecăţii prin acţiune, ele nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, întrucât, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 488 din acelaşi cod, controlul jurisdicţional al instanţei de recurs este unul exclusiv de legalitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 293 din 20 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi cu intimatul-intervenient Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 293 din 20 septembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi cu intimatul-intervenient Tribunalul Gorj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2023.