Cassation appeal dismissed in claim for moral damages from forced execution of credit contract with forged signature

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Deliberând asupra cauzei, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la 21 decembrie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. S.A. a solicitat instanţei să dispună: - obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 RON, cu titlu de daune morale pentru prejudicii aduse reclamantului prin fapta ilicită constând în "executare silită în dosarul de executare x/2013 al B.E.J.A. C.; - obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 RON/lunar, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul viitor, până la încetarea consecinţelor negative ale ilicitului; - obligarea pârâtului la plata dobânzii legale cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 524 din 1 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Intimata-pârâtă D. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la 1 august 2019 a avut loc fuziunea prin absorbţie între societatea absorbanta B. S.A. şi societatea absorbita D. S.A., rezutând o singură entitate juridică care a preluat denumirea de D. S.A.

Prin decizia civilă nr. 807A din 23 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 524 din 1 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., ca nefondat.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 807A din 23 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A..

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat aplicarea dispoziţiilor art. 1349 raportat la art. 1357 C. civ., art. 1364 şi art. 1358 teza finală C. civ.

Fapta ilicită este definită de art. 1349 C. civ. drept o încălcare a regulilor de conduită care, omisivă sau comisivă, aduce atingere unui drept sau interes legitim. Îndeplinirea unei activităţi permise de lege nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei săvârşite în asemenea împrejuri. Pentru aprecierea vinovăţiei se ţine seama de faptul că prejudiciul a fost cauzat de către un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Instanţa de apel a reţinut că nu poate fi vorba de o culpă a intimatei - pârâte, întrucât deşi aceasta a pus în executare un contract de credit falsificat, aceasta s-a încrezut în prezumţia de legalitate a contractului de credit - titlu executoriu.

În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că nu există o atare prezumţie legală, singurul temei care ar fi îndreptăţit intimata - pârâtă să valorizeze ca valid contractul de credit era semnătura celui căruia i se opunea, contractul de credit fiind un înscris sub semnătură privată conform art. 273 C. civ.

Intimata-pârâtă este un profesionist, avea la dispoziţie departament juridic şi nu se putea prevala de necunoaşterea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 273 C. civ.

Aprecierea instanţei de apel în sensul că "intimata-pârâtă care şi-a executat obligaţia asumată în contract, eliberând suma de bani împrumutată, nu avea motive să se îndoiască de legalitatea titlului său, chiar dacă apelanta reclamantă a invocat faptul că nu a semnat ea contractul" nu poate acredita incidenţa art. 1353 C. civ. (n.n. - producerea prejudiciului în exercitarea dreptului), cât timp creditul - premisă a executării silite delictuale, a fost acordat cu uşurinţă.

În aprecierea recurentei, executarea silită/înregistrarea la biroul de credit reprezintă o faptă ilicită, grefată pe ilicitul acordării creditului, la momentul 2007, fiind întrunite cerinţele de la 1349 C. civ.. Prin executarea silită preţ de 5 (cinci) ani şi înregistrarea la biroul de credit cu consecinţa imposibilităţii obţinerii unei creditări, esenţiale pentru un tânăr la început de drum, s-a produs un prejudiciu moral, în condiţiile art. 1357 C. civ.

Executarea silită a fost permisă de lege, însă creditorul avea posibilitatea să îşi dea seama că execută un nedebitor, fiind incidentă teza finală a art. 1364 C. civ., în contextul în care fusese avizat prin motivele contestaţiei la executare din 2014 (n.n. - interesează şi faptul că orice contact fizic a fost declinat de către I.F.N., deşi, recurenta - reclamantă a vrut să se întâlnească cu I.F.N.-ul şi să explice situaţia ei).

Fiind un profesionist, intimata-pârâtă trebuia să întreprindă demersuri legale pentru a clarifica dacă fusese victima unei înşelăciuni, întrucât fapta autorului necunoscut, care uzurpase identitatea reclamantei şi obţinuse, pe bază de documente false, un credit de la aceasta, întrunea elementele constitutive ale unei infracţiuni de înşelăciune, în dauna intimatei-pârâte. Prejudiciul urma să fie recuperat de la acela care uzurpase identitatea reclamantei şi care încasase creditul.

Conform art. 1358 C. civ., constituie un criteriu de evaluare a vinovăţiei împrejurarea că prejudiciul a fost cauzat de către profesionistul aflat în exploatarea unei întreprinderi.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea principiului contradictorialităţii, întrucât la soluţionarea apelului, nu s-a dat reclamantei posibilitatea de a pune în discuţie situaţia de fapt invocată în cursul procesului, anume că executarea silită a avut ca premisă uşurinţa cu care pârâta, prin agent, acordase creditul unei persoane care s-a prezentat drept reclamanta.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună admiterea excepţiei netimbrării cererii de recurs, admiterea excepţiei nulităţii cererii de recurs, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Cum în cauză a fost invocată excepţia nulităţii recursului susţinându -se că au fost invocate critici de netemeinicie în ceea ce priveste hotărârea instanţei de apel, Înalta Curte reţine că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.," recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinare, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul cailor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens este de subliniat faptul că prin dispoziţiilor art. 489 C. proc. civ., se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că, noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt exprese şi limitativ prevăzute în art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Prin urmare, reglementând calea de atac a recursului legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi de atac este acela de a se supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportând cele expuse la criticile recurentei-reclamante dezvoltate în cererea de recurs, Înalta Curte reţine că acestea se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata- pârâtă.

Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudicii aduse prin fapta ilicită constând în "executarea silită în dosarul de executare x/2013 al B.E.J.A. C."; obligarea pârâtului la plata sumei de 2500 RON/lunar, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul viitor, până la încetarea consecinţelor negative ale ilicitului; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa, aferent petitului daune morale global stabilite; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cel de-al cincilea motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.,vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi,nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii. Cum recurenta reclamantă a invocat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând încălcarea principiului contradictorialităţii, întrucât la soluţionarea apelului, nu s-a dat reclamantei posibilitatea de a pune în discuţie situaţia de fapt invocată în cursul procesului, anume că executarea silită a avut ca premisă uşurinţa cu care pârâta, prin agent, acordase creditul unei persoane care s-a prezentat ca fiind reclamanta, Înalta Curte verificând mersul dezbaterilor atât din şedinţa publică din 14 martie 2022, precum şi din şedinţa publică din 23 mai 2022 când instanţa de apel a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul asupra apelului, reţine că susţinerile recurentei sunt nefondate.

Astfel, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 14 martie 2022 instanţa de apel a încuviinţat reclamantei în raport de obiectul acţiunii şi de cererea de apel, în ce priveşte antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei proba cu înscrisuri cu excepţia înscrisurilor reprezentate de fişa postului, precum şi proba cu interogatoriul intimatei pârâtei. Or, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 14 martie 2022, instanţa de apel în raport de obiectul acţiunii precum şi în raport de cererea de apel, în respectarea dreptului la apărare, la un proces echitabil şi în respectarea principiului contradictorialităţii a încuviinţat probele solicitate de reclamantă, fiind nefondate susţinerile legate de încălcarea principiului contradictorialităţii în raport de art. .488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cum recurenta reclamantă a invocat incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva greşitei interpretări/aplicări a dispoziţiilor art. 1349 raportat la art. 1357 C. civ., Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise motivului de recurs enunţat se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, aspecte ce însă nu se verifică în cauză.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat raporturile juridice dintre părţi în raport de succesiunea actelor şi faptelor juridice, din perspectiva dispoziţiilor art. 1357, art. 1358, 1364 C. civ. Astfel, Înalta Curte reţine că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în raport de dispoziţiile art. 1357 C. civ., este necesară întrunirea cumulativă a celor 4 conditii prevăzute de art. 1357 C. civ., şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, vinovăţia faptuitorului, şi stabilirea unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

În ceea ce priveşte vinovăţia, element fundamentul al răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, Înalta Curte reţine că instanţa de apel în urma unei riguroase analize şi sinteze a succesiunii faptelor şi actelor juridice a constatat lipsa vinovăţiei reţinând că în cauză "Intimata - pârâtă a demarat procedura executării silite în baza unui titlu executoriu care se bucura de prezumţia de legalitate până la proba contrară. Această probă a fost făcută de apelanta - reclamantă abia la data de 07.02.2018 când instanţa a constatat nulitatea contractului de credit." Din această perspectivă şi în analiza vinovăţiei, condiţiie esenţială a răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanţa de apel a mai reţinut că " la acel moment executarea silită era suspendată, iar intimata - pârâtă nu a înţeles să formuleze apel împotriva sentinţei civile nr. 1019/07.02.2018, chiar dimpotrivă, a renunţat la executarea silită demarată împotriva apelantei - reclamante.

Prin urmare, fiind în posesia unui înscris căruia legea îi conferă putere executorie, în mod rezonabil intimata pârâtă a procedat la punerea în executare, fără a i se putea imputa vreo vinovăţie în exercitarea drepturilor sale. De asemenea, nu se poate considera că intimata pârâtă avea posibilitatea să îşi dea seama în mod rezonabil că executa silit un contract care avea semnătura debitorului falsificată. Vinovăţia presupune atitudinea subiectivă a autorului faţă de faptă şi de urmările acesteia. În speţă însă intimata - pârâtă care şi-a executat obligaţia asumată în contract, eliberând suma de bani împrumutată, nu avea motive să se îndoiască de legalitatea titlului său, chiar dacă apelanta reclamantă a invocat faptul că nu a semnat ea contractul.

Curtea apreciază că nici calitatea de profesionist a intimatei nu poate fi reţinută pentru evaluarea vinovăţiei acesteia la producerea prejudiciului prin punerea în executare a titlului executoriu. Astfel, nu se poate pretinde intimatei pârâte să demareze cercetări ori de câte ori se invocă nulitatea unui contract, acest interes aparţinând, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, debitorului executat". Or, faţă de succesiunea actelor şi faptelor juridice în raport de care au fost analizate condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, Înalta Curte reţine că în cauză nefiind îndeplinită condiţia vinovăţiei, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material în ceea ce priveşte instituţia răspunderii civile delictuale..

Cum în recurs o reapreciere a probelor nu este procedural posibilă, şi cum niciuna din susţinerile recurentei reclamante nu se cirumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă D. S.A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 3208 din 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2023.