Decizia nr. 397/RC/2023 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 1897 din 16.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală a hotărât următoarele:

A respins, ca nefondate, cererile de excludere a probelor (interceptări) administrate în cursul urmăririi penale, formulate de inculpaţii A. și B.

A respins cererile de aplicare a art. 19 din Legea nr. 682/2002, formulate de inculpaţii C., D. si E., ca nefondate.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. şi aplic. art. 309 C. pen. a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu producerea unor consecinţe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. a fost condamnat F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani si 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an, în final 8 ani si 6 luni închisoare, precum şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 06.11.2015 la 11.11.2015.

A fost menţinut măsura asigurătorie dispusa prin Ordonanţa DNA din 17.12.2015 .

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și aplic. art. 309 C. pen., a condamnat-o pe inculpata G., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu producerea unor consecințe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen., a condamnat-o inculpata G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpata G. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, în final 8 ani închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii şi arestării preventive de la 07.11.2015 la 11.11.2015.

A menţinut măsura asigurătorie dispusă prin Ordonanța DNA din 17.12.2015.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. si aplic. art. 309 C. pen., a condamnat-o pe inculpata H., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu producerea unor consecințe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 07.11.2015 la 11.11.2015.

A menţinut măsura asigurătorie dispusă prin Ordonanța DNA din 17.12.2015.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe inculpata I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a dispus că pe durata termenului de supraveghere, inculpata I. va trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinţei din Bucureşti, Str. (…), și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea în privința locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., a impus condamnatei ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul A.D.P. Sector 4 şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 4 București.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca executarea pedepsei complementare să înceapă la data rămânerii definitive a hotărârii.

A menținut măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanța DNA din 17.12.2015.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 62.298 RON, folos necuvenit pentru S.C. J. S.R.L. S.R.L.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 147.133 RON, folos necuvenit pentru S.C. K. S.R.L.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 349 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an si 8 luni, și anume 11 ani si 8 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 02.11.2015 la 28.03.2016.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul E., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul E., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 349 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul E., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an si 8 luni, și anume 11 ani și 8 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 02.11.2015 la 28.03.2016.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 349 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an si 8 luni, si anume 11 ani și 8 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 02.11.2015 la 28.03.2016.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 349 alin. (1) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 275 alin. (1) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani si 8 luni, și anume 12 ani si 8 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 06.11.2015 la 28.03.2016.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul L. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an si 8 luni, și anume 9 ani și 8 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 06.11.2015 la 28.03.2016.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul M. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, și anume 10 ani închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 275 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. d) C. pen., a condamnat-o pe inculpata S.C. J. S.R.L. S.R.L. (cu sediul social în Mun. Bucureşti, Str. (…), fiind înregistrată la O.N.R.C. cu numărul x şi având CUI x), la pedeapsa amenzii de 400 zile amenda, cu o suma corespunzătoare de 5.000 RON pentru ziua amenda, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. b), teza I (pe o durata de 3 ani), lit. f) C. pen.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen., a condamnat-o pe inculpata S.C. J. S.R.L. S.R.L., la pedeapsa amenzii de 210 zile amenda, cu o suma corespunzătoare de 5.000 RON pentru ziua amenda, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. b), teza I (pe o durata de 3 ani), lit. f) C. pen.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. c), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpata S.C. J. S.R.L. S.R.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 400 zile amenda, la care s-a adăugat un spor de 70 zile amendă, și anume 470 zile amendă, cu o sumă corespunzătoare de 5.000 RON pentru ziua amendă, precum și interzicerea drepturilor prev. de art. 136 alin. (3) lit. b), teza I (pe o durata de 3 ani), lit. f) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. d) C. pen., a condamnat-o pe inculpata S.C. N. S.R.L. (cu sediul social în Bucureşti, Str. x, fiind înregistrată la O.N.R.C. cu numărul x şi având CUI x), la pedeapsa amenzii de 400 zile amendă, cu o sumă corespunzătoare de 5.000 RON pentru ziua amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. b), teza I (pe o durata de 3 ani), lit. f) C. pen.

În baza art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen., condamna pe inculpata S.C. N. S.R.L, la pedeapsa amenzii de 210 zile amenda, cu o suma corespunzătoare de 5.000 RON pentru ziua amenda, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 136 alin. (3) lit. b), teza I (pe o durata de 3 ani), lit. f) C. pen.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. c), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpata S.C. N. S.R.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 400 zile amendă, la care s-a adăugat un spor de 70 zile amendă, și anume 470 zile amendă, cu o sumă corespunzătoare de 5.000 RON pentru ziua amenda, precum şi interzicerea drepturilor prev. de art. 136 alin. (3) lit. b), teza I (pe o durata de 3 ani), lit. f) C. pen.

A menţinut măsurile asigurătorii luate prin:

- ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 06.11.2015 cu privire la bunurile mobile - sumă de bani ce aparţin S.C. J. S.R.L. S.R.L.,

- ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 24.11.2015 cu privire la toate bunurile mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor D., C., E. şi S.C. J. S.R.L. S.R.L.,

- ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 25.11.2015 cu privire la toate bunurile mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor L., B. şi S.C. N. S.R.L.,

- ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 12.06.2017 cu privire la toate articolele pirotehnice aparţinând S.C. N. S.R.L., aflate în custodia S.C. O. S.R.L., care în prezent se află în custodia Companiei Naţionale Romarm S.A. ‒ Uzina Mecanică Plopeni,

- ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 19.09.2017 cu privire la bunurile mobile - sume de bani ce aparţin S.C. J. S.R.L. S.R.L.,

- ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 05.07.2018 cu privire la bunurile mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor D., C., E., B., L., M., S.C. J. S.R.L. S.R.L., S.C. N. S.R.L.

În baza art. 132 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. si aplic. art. 309 C. pen., a condamnat-o pe inculpata căpitan P., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu producerea unor consecințe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 300 C. pen. și aplic. art. 309 C. pen., a condamnat-o pe inculpata căpitan P., la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare a funcţiei dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu producerea unor consecințe deosebit de grave.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpata P. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an si 2 luni, și anume 9 ani și 2 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 09.11.2015 la 11.02.2016.

A menţinut măsura asigurătorie dispusa prin Ordonanţa DNA din 17.10.2016.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. și aplic. art. 309 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul căpitan (r) Q. (fără antecedente penale, ofiţer activ în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov, la data săvârșirii faptelor), la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu producerea unor consecințe deosebit de grave (în conformitate cu Decizia nr. 405/2016 a CCR).

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 300 C. pen. și aplic. art. 309 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul căpitan (r) Q., la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare a funcţiei dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu producerea unor consecințe deosebit de grave.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul Q. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an si 2 luni, și anume 9 ani si 2 luni închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 72 C. pen. a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 09.11.2015 la 11.02.2016.

A menținut măsura asigurătorie dispusă prin Ordonanța DNA din 17.10.2016.

I.a. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20, 24 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., art. 1387 C. civ., art. 1388 C. civ., art. 1390 alin. (1), (2), (3) C. civ., art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1392 C. civ., a admis următoarele acţiuni civile exercitate şi a obligat în solidar pe inculpaţii F., G., H., C., D., E., B., L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L. S.R.L., S.C. N. S.R.L. și părțile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (în solidar cu inculpații F., G., H.), Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,Dealu Spirii”, București-Ilfov (în solidar cu inculpații P. si Q.) la plata sumelor solicitate, după cum urmează:

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile R. şi S. (victimă T.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civila U. (victimă T.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile V. şi W. (victimă X.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civila Y. (victimă X.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile Z. şi AA. (victimă BB.);

- 1.000.000 RON reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile CC. și DD. (victimă EE.);

- 300.000 euro reprezentând daune morale și 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă FF. (victimă GG.);

- 1.500.000 RON reprezentând daune morale şi 5.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile HH. şi II. (victimă JJ.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile KK. şi LL. (victimă MM.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 6.881,24 RON reprezentând daune materiale către partea civilă NN. (victimă MM.).

b. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20, 24 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., art. 1387 C. civ., art. 1388 C. civ., art. 1390 alin. (1), (2), (3) C. civ., art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1392 C. civ., a admis in parte următoarele acţiuni civile exercitate şi a obligat în solidar pe inculpaţii F., G., H., C., D., E., B., L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L. S.R.L., S.C. N. S.R.L. si părțile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (în solidar cu inculpații F., G., H.), Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,Dealu Spirii”, București-Ilfov (în solidar cu inculpații P. si Q.) la plata următoarelor sume, după cum urmează:

- 2.385.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă OO. (acţ. civilă continuată pentru numitul PP., decedat în cursul procesului) (victimă QQ.);

- 1.908.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă OO. (acţ. civilă exercitată in nume propriu, inclusiv pentru vătămări) (victimă QQ.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile RR. şi SS. (victimă TT.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile UU. şi VV. (victimă WW.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către partea civila XX. (victimă WW.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale, către fiecare dintre părţile civile YY. şi ZZ. (victimă AAA.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile BBB. şi CCC. (victimă DDD.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile EEE. şi FFF. (victimă GGG.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către partea civilă HHH. (victimă GGG.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă III. (victimă JJJ.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă KKK. (victimă LLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.040 RON reprezentând daune materiale către partea civilă MMM. (victimă LLL.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNN., (acţ. civilă continuată pentru numitul OOO., decedat în cursul procesului) (victimă PPP.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 30.000 RON daune materiale, către partea civilă NNN., (acţ. civilă exercitata in nume propriu) (victimă PPP.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQ. (acţ. civilă continuată pentru numita RRR., decedată în cursul procesului) (victimă SSS.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale si 25.000 RON daune materiale, către partea civilă QQQ. (acţ. civilă exercitata in nume propriu) (victimă SSS.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 RON lunar până la împlinirea vârstei de 18 ani sau pana la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani, către partea civilă TTT. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă SSS.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 RON lunar pana la împlinirea vârstei de 18 ani sau pana la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani, către partea civilă UUU. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă SSS.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale, către partea civilă VVV. (acţ. civilă exercitata in nume propriu, inclusiv pentru vătămări) (victimă SSS.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile WWW. şi XXX. (victimă YYY.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile ZZZ. si AAAA. (victimă YYY.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 5.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile BBBB. şi CCCC. (victimă DDDD.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civila EEEE. (victimă X.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către părţile civile FFFF. şi GGGG. (victimă HHHH.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 4.438,6 RON către partea civilă IIII. (victimă HHHH.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile JJJJ. şi KKKK. (victimă LLLL.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă MMMM. (victimă LLLL.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNNN. (victimă LLLL.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă OOOO. (victimă LLLL.);

- 25.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPP. (victimă LLLL.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă QQQQ. (victimă RRRR.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă SSSS. (victimă TTTT.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă UUUU. (victimă TTTT.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă VVVV. (victimă TTTT.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 12.500 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile WWWW. şi XXXX. (victimă YYYY.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă ZZZZ. (victimă YYYY.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile AAAAA. şi BBBBB. (victimă CCCCC.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila DDDDD. (victimă CCCCC.);

- 200.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila EEEEE. (victimă FFFFF.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila GGGGG. (victimă FFFFF.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila HHHHH. (victimă FFFFF.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă IIIII. (victimă FFFFF.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale și 1.000 RON lunar până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani, către partea civilă JJJJJ. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă FFFFF.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile KKKKK. şi LLLLL. (victimă MMMMM.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 RON reprezentând daune materiale, către partea civilă NNNNN. (victimă OOOOO.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPP. (victimă OOOOO.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQ. (victimă OOOOO.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile RRRRR., SSSSS., TTTTT. si UUUUU. (acţ. civile exercitate prin reprezentant legal) (victimă OOOOO.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile VVVVV. şi WWWWW. (victimă XXXXX.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civila ZZZZZ. (acţiune civila exercitata prin reprezentant legal) (victimă XXXXX.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale, către fiecare dintre părţile civile AAAAAA. si BBBBBB. (victimă XXXXX.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile CCCCCC. şi DDDDDD. (victimă EEEEEE.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civila FFFFFF. (acţiune civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă EEEEEE.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale, către fiecare dintre părţile civile GGGGGG., HHHHHH. si IIIIII. (victimă EEEEEE.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile JJJJJJ. şi KKKKKK. (victimă LLLLLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila MMMMMM. (victimă LLLLLL.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile NNNNNN. şi OOOOOO. (victimă PPPPPP.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile RRRRRR. şi SSSSSS. (victimă TTTTTT.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile UUUUUU. si VVVVVV. (victimă TTTTTT.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile WWWWWW. şi XXXXXX. (victimă YYYYYY.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila ZZZZZZ. (victimă YYYYYY.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile AAAAAAA. şi BBBBBBB. (victimă CCCCCCC.);

- 200.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă DDDDDDD. (victimă CCCCCCC.);

- 250.000. euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile EEEEEEE. şi FFFFFFF. (victimă GGGGGGG.);

- 150.000. euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHH. (victimă GGGGGGG.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile IIIIIII. şi JJJJJJJ. (victimă KKKKKKK.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLL. (victimă KKKKKKK.);

- 200.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMM. (victimă NNNNNNN.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOO. (victimă NNNNNNN.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă PPPPPPP. (victimă NNNNNNN.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă QQQQQQQ. (victimă NNNNNNN.);

- 250.000. euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile RRRRRRR. şi SSSSSSS. (victimă TTTTTTT.);

- 50.000. euro reprezentând daune morale către partea civila UUUUUUU. (victimă TTTTTTT.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă VVVVVVV. (victimă WWWWWWW.);

- 750.000 RON reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile XXXXXXX. şi YYYYYYY. (victimă ZZZZZZZ.);

- 700.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă AAAAAAAA. (victimă EE.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBB., (victimă CCCCCCCC.);

- 25.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDD. (victimă CCCCCCCC.);

- 25.000 euro reprezentând daune morale şi 6.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părțile civile EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH. si IIIIIIII. (victimă JJJJJJJJ.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKK. (victimă GG.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile LLLLLLLL. şi MMMMMMMM. (victimă MMMMMMMM.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civila NNNNNNNN. (victimă MMMMMMMM.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila OOOOOOOO. (victimă PPPPPPPP.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila QQQQQQQQ. (victimă PPPPPPPP.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă RRRRRRRR. (victimă SSSSSSSS.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile TTTTTTTT. şi UUUUUUUU. (victimă VVVVVVVV.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila WWWWWWWW. (victimă VVVVVVVV.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile XXXXXXXX. şi YYYYYYYY. (victimă ZZZZZZZZ.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila YYYYYYYY. (victimă ZZZZZZZZ.);

- 715.500 RON reprezentând daune morale către partea civilă AAAAAAAAA. (victimă JJ.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă BBBBBBBBB. (victimă CCCCCCCCC.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila DDDDDDDDD. (victimă CCCCCCCCC.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila EEEEEEEEE. (victimă CCCCCCCCC.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFF. (victimă CCCCCCCCC.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă GGGGGGGGG. (victimă CCCCCCCCC.);

- 25.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHHHH. (victimă CCCCCCCCC.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile IIIIIIIII. şi JJJJJJJJJ. (victimă KKKKKKKKK.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLLLL. (victimă KKKKKKKKK.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile MMMMMMMMM. şi NNNNNNNNN. (victimă OOOOOOOOO.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPP. (victimă OOOOOOOOO.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile QQQQQQQQQ. şi RRRRRRRRR. (victimă SSSSSSSSS.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 6.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părțile civile TTTTTTTTT. si UUUUUUUUU. (victimă VVVVVVVVV.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 6.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părțile civile WWWWWWWWW. si XXXXXXXXX. (victimă VVVVVVVVV.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 6.000 RON reprezentând daune materiale către YYYYYYYYY. (acţ. civilă exercitata in nume propriu, inclusiv pentru vătămări) (victimă VVVVVVVVV.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila ZZZZZZZZZ. (victimă AAAAAAAAAA.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila BBBBBBBBBB. (victimă AAAAAAAAAA.);

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 33.269 RON reprezentând daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCC. (victimă DDDDDDDDDD.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 7.500 RON reprezentând daune materiale către fiecare din părțile civile EEEEEEEEEE. si FFFFFFFFFF. (victimă GGGGGGGGGG.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 7.500 RON reprezentând daune materiale către fiecare din părțile civile HHHHHHHHHH. si IIIIIIIIII. (victimă GGGGGGGGGG.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile JJJJJJJJJJ. şi KKKKKKKKKK. (victimă LLLLLLLLLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila MMMMMMMMMM. (victimă LLLLLLLLLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 RON lunar pana la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani, către partea civilă NNNNNNNNNN. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă LLLLLLLLLL.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. (victimă QQQQQQQQQQ.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civila OOOOOOOOOO. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă QQQQQQQQQQ.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile RRRRRRRRRR. şi SSSSSSSSSS. (victimă TTTTTTTTTT.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUU. (victimă TTTTTTTTTT.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile VVVVVVVVVV. şi WWWWWWWWWW. (victimă XXXXXXXXXX.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile YYYYYYYYYY. şi ZZZZZZZZZZ. (victimă ZZZZZZZZZZ.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile AAAAAAAAAAA. (victimă ZZZZZZZZZZ.);

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părțile civile BBBBBBBBBBB. si CCCCCCCCCCC. (victimă DDDDDDDDDDD.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civila EEEEEEEEEEE. (victimă DDDDDDDDDDD.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civila FFFFFFFFFFF. (victimă PPPPPP.-GABRIELA);

A luat act că pentru victima GGGGGGGGGGG., numiții HHHHHHHHHHH. şi IIIIIIIIIII. (părinţi), precum şi numita JJJJJJJJJJJ. (soră), nu s-au constituit părți civile în cauza.

A luat act că pentru victima KKKKKKKKKKK., numiții LLLLLLLLLLL. şi MMMMMMMMMMM. (părinţi), nu s-au constituit părți civile în cauza.

A respins acțiunea civilă formulată de NNNNNNNNNNN. ca nefondată.

II.a. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20, 24 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., art. 1387 C. civ., art. 1388 C. civ., art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1392 C. civ., a admis următoarea acţiune civilă exercitată şi a obligat în solidar pe inculpaţii F., G., H., C., D., E., B., L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L. S.R.L., S.C. N. S.R.L. și părțile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (în solidar cu inculpații F., G., H.), Inspectoratul pentru situații de Urgență ,,Dealu Spirii”, București-Ilfov (în solidar cu inculpații P. și Q.) la plata sumelor solicitate, după cum urmează:

- 350.000 RON reprezentând daune morale şi 165.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOO.;

b. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20, 24 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., art. 1387 C. civ., art. 1388 C. civ., art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1392 C. civ., a admis in parte următoarele acţiuni civile exercitate şi obligă în solidar pe inculpaţii F., G., H., C., D., E., B., L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L., S.R.L., S.C. N. S.R.L. și părțile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4 (în solidar cu inculpații F., G., H.), Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,Dealu Spirii”, București-Ilfov (în solidar cu inculpații P. și Q.) la plata următoarelor sume, după cum urmează:

-250.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPP.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQ.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 76.215 RON reprezentând daune materiale, din care suma de 71.675 RON reprezintă pierderea salariului lunar în cuantum de 1525 RON/lună cumulat din data de 30.10.2015 şi până la data de 01.10.2018, către partea civilă RRRRRRRRRRR.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 59.490 RON reprezentând daune materiale către partea civilă SSSSSSSSSSS.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă TTTTTTTTTTT.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale precum şi 12.000 euro + 7.500 RON reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUU.;

- 250.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă VVVVVVVVVVV.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWW.;

- 200.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă XXXXXXXXXXX.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă YYYYYYYYYYY., 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZ., 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă AAAAAAAAAAAA.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 660 RON reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBBBBBB.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale şi 50.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCCCC.;

- 200.000 euro reprezentând daune morale şi 50.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDD.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 450.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEE.;

- 200.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFFF.;

- 200.000 euro reprezentând daune morale şi 40.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă GGGGGGGGGGGG.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă HHHHHHHHHHHH.;

- 250.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă IIIIIIIIIIII.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 60.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă JJJJJJJJJJJJ. (cu reținerea unei culpe concurente);

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă KKKKKKKKKKKK.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă LLLLLLLLLLLL.;

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMMMMMMM.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNNNNNNNNNNN.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 89.838 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOO.;

- 200.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPPP.;

- 1.000.000 RON reprezentând daune morale şi 50.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă QQQQQQQQQQQQ.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă YYYYY.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRR.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 5.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă SSSSSSSSSSSS.

- 300.000 euro reprezentând daune morale şi 100.000 euro şi 18.531 RON reprezentând daune materiale către partea civilă TTTTTTTTTTTT.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 1.194,35 euro + 22.816,50 RON reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUUU.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă VVVVVVVVVVVV.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWWW.;

- 375.000 euro reprezentând daune morale şi 25.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă XXXXXXXXXXXX.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 euro reprezentând daune materiale(din care suma de 10.000 euro reprezintă pierderea capacităţii de muncă în perioada noiembrie 2015-ianuarie 2016) către partea civilă YYYYYYYYYYYY.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZ.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale si 75.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă AAAAAAAAAAAAA.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 2.682 RON reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBBBBBBB.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale (inclusiv câştigul nerealizat pe zi ca urmare a pierderii capacităţii de muncă) către partea civilă CCCCCCCCCCCCC.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDD.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale şi 100.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEEE.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 5.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă FFFFFFFFFFFFF.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 71.762,31 RON reprezentând daune materiale către partea civilă GGGGGGGGGGGGG.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale si 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă HHHHHHHHHHHHH.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă IIIIIIIIIIIII.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJJJJJJ.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKKKKKKK.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă LLLLLLLLLLLLL.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale şi 100.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMMMMMMMM.;

- 200.000 euro reprezentând daune morale şi 3420 euro reprezentând daune materiale către partea civilă NNNNNNNNNNNNN.;

- 477.000 RON reprezentând daune morale şi 1.812,50 + 1968,83 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOOO.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale, precum şi 11.736,03 RON + 8.553,31 euro reprezentând daune materiale către partea civilă PPPPPPPPPPPPP.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQQQ.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRRR.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă SSSSSSSSSSSSS.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 5.000 euro + 5.805,75 RON reprezentând daune materiale către partea civilă TTTTTTTTTTTTT.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale şi 147.600 RON + 22.500 euro + 500 USD + 200 CHF reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUUUU.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale şi 60.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă VVVVVVVVVVVVV.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 35.000 euro + 7.230 RON reprezentând daune materiale către partea civilă WWWWWWWWWWWWW.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă XXXXXXXXXXXXX..

A luat act ca numitul YYYYYYYYYYYYY. nu s-a constituit parte civila.

A luat act ca au renunțat la pretențiile civile numiții ZZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDDD., KKKKKKKKKKKK., EEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFFFFF., GGGGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHHHH., NNNNNNNNNNNNN., IIIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLLL. si MMMMMMMMMMMMMM.

A respins ca inadmisibile acțiunile civile exercitate de părțile civile NNNNNNNNNNNNNN., AAAAAAAAAAAA., OOOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTTTT.

A respins ca inadmisibile cererile privind acordarea de daune morale pentru perioadele de spitalizare ale persoanelor decedate.

III.a. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20, 24 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., art. 1387 C. civ., art. 1388 C. civ., art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1392 C. civ., a admis următoarele acţiuni civile exercitate şi a obligat în solidar pe inculpaţii F., G., H., P., Q., și părțile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (in solidar cu inculpatii F., G., H.), Inspectoratul pentru Situații de Urgență ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov (in solidar cu inculpatii P. si Q.) la plata sumelor solicitate, după cum urmează:

- 25.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre partile civile UUUUUUUUUUUUUU. si VVVVVVVVVVVVVV. (acţ. civilă continuată pentru numitul WWWWWWWWWWWWWW., decedat în cursul procesului);

- 3.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă XXXXXXXXXXXXXX.;

b. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20, 24 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., art. 1387 C. civ., art. 1388 C. civ., art. 1391 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1392 C. civ., a admis in parte urmatoarele acţiuni civile exercitate şi a obligat în solidar pe inculpaţii F., G., H., P., Q., si partile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (in solidar cu inculpatii F., G., H.), Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov (in solidar cu inculpatii P. si Q.) la plata urmatoarelor sume, după cum urmează:

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă YYYYYYYYYYYYYY.;

- 7.500 euro reprezentând daune morale si 2.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZZZ.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă AAAAAAAAAAAAAAA.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă BBBBBBBBBBBBBBB.;

- 7.500 euro reprezentând daune morale către partea civilă CCCCCCCCCCCCCCC.;

- 7.500 euro reprezentând daune morale si 2.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDDDD.;

- 40.000 euro reprezentând daune morale si 30.000 RON reprezentand daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEEEEE.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFFFFFF.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă GGGGGGGGGGGGGGG.;

- 20.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHHHHHHHHHH.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă IIIIIIIIIIIIIII.;

- 7.500 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJJJJJJJJ..

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKKKKKKKKK.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLLLLLLLLLL.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă MMMMMMMMMMMMMMM.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă NNNNNNNNNNNNNNN.;

- 7.500 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOOOOO.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPPPPPP.;

- 7.500 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQQQQQ.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRRRRR.;

- 40.000 euro reprezentând daune morale si 5.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă SSSSSSSSSSSSSSS.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă TTTTTTTTTTTTTTT.;

- 20.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUUUUUU.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă VVVVVVVVVVVVVVV.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWWWWWW.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă XXXXXXXXXXXXXXX.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă YYYYYYYYYYYYYYY.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZZZZ.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale si 5.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă AAAAAAAAAAAAAAAA.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă BBBBBBBBBBBBBBBB.;

- 60.000 euro reprezentând daune morale si 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCCCCCCCC.;

- 7.500 euro reprezentând daune morale si 1.200 RON reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDDDDD.;

- 50.000 euro reprezentând daune morale si 1.200 RON reprezentând daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEEEEEE.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFFFFFFF.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale si 8.992,39 RON reprezentând daune materiale către partea civilă GGGGGGGGGGGGGGGG.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHHHHHHHHHHH.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă IIIIIIIIIIIIIIII.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJJJJJJJJJ.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKKKKKKKKKK.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLLLLLLLLLLL.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă MMMMMMMMMMMMMMMM.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNNNNNNNNNNNNNNN.;

- 7500 euro reprezentând daune morale si 5.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOOOOOO.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPPPPPPP.;

- 40.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQQQQQQ.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRRRRRR.;

- 20.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă SSSSSSSSSSSSSSSS.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă TTTTTTTTTTTTTTTT.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJ.;

- 6.500 euro reprezentând daune morale către partea civilă UUUUUUUUUUUUUUUU.;

- 20.000 euro reprezentând daune morale si 1.216,12 RON reprezentând daune materiale către partea civilă VVVVVVVVVVVVVVVV.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWWWWWWW.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă XXXXXXXXXXXXXXXX.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă YYYYYYYYYYYYYYYY.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZZZZZ.;

-6.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă AAAAAAAAAAAAAAAAA.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale si 1.200 RON reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBBBBBBBBBBB.;

- 40.000 euro reprezentând daune morale si 3.616,59 RON reprezentând daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCCCCCCCCC.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDDDDDD.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă EEEEEEEEEEEEEEEEE.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFFFFFFFF.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă GGGGGGGGGGGGGGGGG.;

A respins actiunile civile formulate de partile civile mentionate la subcapitolul III. (a + b) fata de inculpatii C., D., E., B., L., M., S.C. J. S.R.L., S.R.L. si S.C. N. S.R.L. ca inadmisibile, avand in vedere ca fata de acestia nu a fost pusa in miscare actiunea penala.

A luat act ca au renuntat la pretentiile civile formulate partile civile HHHHHHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKKKKKKKK. si LLLLLLLLLLLLLLLLL.

A stabilit că despagubirile fixate in euro vor fi achitate la cursul BNR din momentul platii.

A respins actiunile civile formulate de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta ,,Dealu Spirii” Bucuresti-Ilfov si Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4, ca inadmisibile.

IV. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., a admis in parte urmatoarele acţiuni civile exercitate şi a obligat în solidar pe inculpaţii F., G., H., C., D., E., B., L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L., S.C. N. S.R.L. si partile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (in solidar cu inculpatii F., G., H.), Inspectoratul pentru Situații de Urgenta ,,Dealu Spirii, Bucuresti-Ilfov (in solidar cu inculpatii P. si Q.) la plata urmatoarelor sume, după cum urmează:

a. 1.399.209,36 RON către Spitalul YX. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penala, respectiv:

Persoane decedate:

- YYYYYY., CNP x - 24.183,65 RON

- SSS., CNP x - 62.954,80 RON

- DDDD., CNP x - 54.470,27 RON

- TTTTTT., CNP x - 40.091,13 RON

- NNNNNNN., CNP x - 78.655,40 RON

- TTTT., CNP x - 4.785,17 RON

- MMMMMMMMMMMMMMMMM., CNP x - 47.162,65 RON

- DDD., CNP x - 331.897,06 RON

- DDDDDDDDDDD., CNP x - 106.627,43 RON

- JJJ., CNP x - 14.702,18 RON

- YYY., CNP x - 30.284,09 RON

- PPP., CNP x - 12.345,17 RON

- QQ., CNP x - 9.153,24 RON

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- FFFFFFFFFFFF., CNP x - 93.274,14 RON

- PPPPPPPPPPP., CNP x - 23.447,90 RON

- AAAAAAAAAAAAA.,CNP x - 46.118,98lei 4646.118,98 RON

- SSSSSSSSSSSS., CNP x - 86.821,56 RON

- UUUUUUUUUUUUU., CNP x - 68.144,07 RON

- EEEEEEEEEEEE., CNP x - 60.060,38 RON

- SSSSSSSSSSSSS., CNP x - 52.922,70 RON

- OOOOOOOOOOOO., CNP x - 62.469,31 RON

- RRRRRRRRRRRR., CNP x - 16.101,96 RON

- YYYYYYYYYYYY., CNP x - 38.559,72 RON

- BBBBBBBBBBBBB., CNP x - 20.714,52 RON

- VVV., CNP x - 9.261,88 RON

b. 1.322.981,71 RON către Spitalul X. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penala, respectiv:

Persoane decedate:

- CCCCC., CNP x - 103.586,50 RON

- QQQQQQQQQQ., CNP x - 187.937,43 RON

- CCCCCCC., CNP x - 133.149,37 RON

- YYYY., CNP x - 163.515,25 RON

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- DDDDDDDDDDDDD., CNP x - 97.587,97 RON

- DDDDDDD., CNP x - 115.806,71 RON

- YYYYY., CNP x - 57.900,24 RON

-XXXXXXXXXXXX., 26 ani - 142.613,73 RON

-KKKKKKKKKKKKK., CNP xx - 138.983,06 RON

-QQQQQQQQQQQ., CNP x - 54.868,54 RON

-BBBBBBBBBBBB., CNP x - 90.500,13 RON

-HHHHHHHHHHHH., CNP x - 46.532,78 RON

c. 789.471,94 RON (sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală până la plata efectivă) către Spitalul Y. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- RRRRRRRRRRRRR., CNP x - 10.449,54 RON

- UUUUUUUUUUUU., CNP xx - 101.458,06 RON

- GGGGGGGGGGGG., CNP x - 83.422,53 RON

- LLLLLLLLLLLL., CNP x - 36.524,26 RON

- RRRRRRRRRRR., CNP x - 44.695,54 RON

- WWWWWWWWWWWWW., CNP x - 34.815,69 RON

- VVVVVVVVVVVV., CNP x - 31.997,13 RON

- IIIIIIIIIIIII., CNP x - 8.545,62 RON

- JJJJJJJJJJJJ., CNP x - 42.762,55 RON

- KKKKKKKKKKKK., CNP x - 309.403,29 RON

-OO., CNP x - 85.397,73 RON

d. 1.558.495 RON şi dobânda legală până la plata efectivă către Spitalul Z. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane decedate:

- KKKKKKKKK., CNP x - 475.651,17 RON

- PPPPPPPP., CNP x - 29.906,53 RON

- TT., CNP x - 98.239,98 RON

- ZZZZZZZZ., CNP x - 66.495,38 RON

- KKKKKKK., CNP xx - 19.471,05 RON

- ZZZZZZZ., CNP x - 36.960,07 RON

- WW. - 13.114,31 RON

- VVVVVVVVV., CNP x - 21.804,01 RON

- MMMMMMMM., CNP x - 49.170,99 RON

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- GGGGGGGGGGGGG., CNP x - 61.901,65 RON

- CCCCCCCCCCCCC., CNP x - 368.689,60 RON

- MMMMMMMMMMMM., CNP x - 19.601,10 RON

- XXXXXXXXXXX., CNP x - 19.799,19 RON

- NNNNNNNNNNNNNNNNN., CNP x - 22.754,26 RON

e. 732.941,49 RON (sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală până la plata efectivă) către Spitalul XX. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- XXXXXXXXXXXXX., CNP x - 198.423,28 RON

- SSSSSSSSSSS., CNP x - 123.807,04 RON

- FFFFFFFFFFFFF., CNP x - 46.206,96 RON

- WWWWWWWWWWW., CNP x - 35.397,00 RON

- EEEEEEEEEEEEE., CNP x - 27.947,16 RON

- ZZZZZZZZZZZZ., CNP x - 58.338,99 RON

- JJJJJJJJJJJJJ., CNP x - 42.817,04 RON

- CCCCCCCCCCCC., CNP x - 31.046,19 RON

- KKKKKKKKKKKK., CNP x - 324,88 RON

- VVVVVVVVVVVVV., CNP x - 168.632,95 RON

f. 73.779,45 RON către Spitalul XY. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane decedate:

- JJJJJJJJ., CNP x - 29.869,39 RON

- KKKKKKKKKKK., - 33.540,84 RON

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- UUUUUUUUUUU., CNP x - 10.369,22 RON

g. 41.677,36 RON şi dobânda legală până la plata efectivă către Spitalul XZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane decedate:

- LLL., CNP x - 7.546,36 RON

- PPP., CNP x - 15.141,73 RON - Transferat Spitalul YX.

- YYY., CNP x - 15.944,99 RON - Transferat Spitalul YX.

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- NNNNNNNNNNNNNNNNN., CNP x - 1.672,46 RON - Transferat Z.

h. 484.312,79 RON către YZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- HHHHHHHHHHHHH., CNP x - 168.447,18 RON

- QQQQQQQQQQQQQ., CNP x - 84.961,96 RON

- RRRRRRRRRRRRR., CNP x - 77.419,48 RON - Transferat Sp. Y.

- TTTTTTTTTTT., CNP x - 17.242,05 RON

- IIIIIIIIIIIII., CNP x - 45.080,71 RON - Transferat Sp. Y.

- VVVVVVVVVVV., CNP x - 91.161,41 RON

i. 703.696,98 RON şi dobânda legală calculată până la data plăţii efective a debitului principal către YY. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane decedate:

- EEEEEE., CNP x - 49.976,41 RON

- GGGGGGG., CNP x - 28.523,10 RON

- PPPPPP., CNP x - 1.514,26 RON

- CCCCCCCC., CNP x - 52.437,86 RON

- XXXXXXXXXX., CNP x - 8.046,48 RON

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- DDDDDDDDDDDD., CNP x - 49.047,61 RON

- IIIIIIIIIIII., CNP x - 28.519,82 RON

- PPPPPPPPPPPP., CNP x - 44.384,26 RON

- QQQQQQQQQQQQ., CNP xx - 126.781,19 RON

- NNNNNNNNNNNNN., CNP x - 46.545,67 RON

- YYYYYYYYYYY., CNP x - 95.510,62 RON

- NNNNNNNNNNNN., CNP x - 40.420,23 RON

- TTTTTTTTTTTT., CNP x - 43.042,70 RON

- MMMMMMMMMMMMM., CNP x - 55.336,77 RON

- PPPPPPPPPPPPP., CNP x - 17.046,25 RON

- TTTTTTTTTTTTT., CNP x - 16.563,75 RON

j. 728.099,86 RON către YZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, respectiv:

Persoane decedate:

- XXXXX., CNP xx - 310.439,93 RON

- QQ., CNP x - 243.521,95 RON - Transferat Spitalul YX.

- OOOOOOOOO., CNP x - 42.798,95 RON

- LLLL., CNP x - 82.060,44 RON

Persoane vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală:

- WWWWWWWWWWWW., CNP x - 43.141,95 RON

- VVVVVVVVVVV., CNP x - 6.078,64 RON - Transferat la Sp. YZ.

V. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., admite in parte urmatoarele acţiuni civile exercitate şi obliga în solidar pe inculpaţii F., G., H., P., Q. si partile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (in solidar cu inculpatii F., G., H.), Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov (in solidar cu inculpatii P. si Q.) la plata urmatoarelor sume, după cum urmează:

a. 219.818,35 RON către YX. reprezentând cheltuieli de spitalizare la persoanele vătămate, respectiv:

- EEEEEEEEEEEEEEE., CNP x - 29.545,58 RON

- CCCCCCCCCCCCCCCCC., CNP x - 28.834,18 RON

- GGGGGGGGGGGGGGGGG., CNP x - 7.364,56 RON

- EEEEEEEEEEEEEEEEE., CNP xx - 7.519,26 RON

- CCCCCCCCCCCCCCCC., CNP x - 30.163,90 RON

b.171.298,05 RON către Spitalul X. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate, respectiv:

- OOOOOOOOOOOOOOOOO., CNP x - 3.730,62 RON

- IIIIIIIIIIIIIII., CNP x - 23.619,22 RON

- LLLLLLLLLLLLLLLL., CNP x - 572,44 RON

- HHHHHHHHHHHHHHH., CNP x - 84.041,25 RON

- IIIIIIIIIIIIIIIII., CNP x - 9.758,26 RON

- UUUUUUUUUUUUUUU., CNP x - 24.968,73 RON

- JJJJJJJJJJJJJJJ., CNP xx - 3.244,41 RON

- ZZZZZZZZZZZZZZ., CNP x - 1.291,63 RON

- GGGGGGGGGGGGGGG., CNP x - 13.099,94 RON

- YYYYYYYYYYYYYYY., CNP x - 891,08 RON

- FFFFFFFFFFFFFFF., CNP x - 6.080,51 RON.

c.83.442,06 RON(sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală până la plata efectivă) către Spitalul Y. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate, respectiv:

- EEEEEEEEEEEEEEEE., CNP x - 14.849,26 RON

- TTTTTTTTTTTTTTT., CNP xx - 7.363,75 RON

- VVVVVVVVVVVVVVVV., CNP x - 19.025,67 RON

- GGGGGGGGGGGGGGGG., CNP x - 42.203,38 RON

d.1.613,77 RON şi dobânda legală până la plata efectivă către Spitalul Z. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate, respectiv:

- PPPPPPPPPPPPPPP., CNP x - 293,26 RON

- PPPPPPPPPPPPPPPPP., CNP x - 473,17 RON

- YYYYYYYYY., CNP x - 847,34 RON.

e.49.851,19 RON(sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală până la plata efectivă) către Spitalul XX. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate, respectiv:

- SSSSSSSSSSSSSSSS., CNP x - 51,91 RON

- WWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, sectorul 1 - 264,70 RON

- JJJJJJJJJJJJJJJJ., CNP x - 22.011,40 RON

- OOOOOOOOOOOOOOO., CNP x - 33.296,69 RON

f.8.874,44 RON către Spitalul XY. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate, respectiv:

- WWWWWWWWWWWWWWW., cetăţean spaniol - 1.106,54 RON

- AAAAAAAAAAAAAAA., cetăţean spaniol - 1.346,88 RON

- VVVVVVVVVVVVVVV., CNP x - 7.421,02 RON.

g.13.526,13 RON şi dobânda legală până la plata efectivă către Spitalul XZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate, respectiv:

- DDDDDDDDDDDDDDDDD., CNP x - 6.745,60 RON

- OOOOOOOOOOOOOOOO., CNP x - 6.638,12 RON

- NNNNNNNNNNNNNNN., CNP x - 142,71 RON

h.4.696,78 RON către YZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate, respectiv:

- DDDDDDDDDDDDDDDD., CNP x - 3.307,56 RON

- CCCCCCCCCCCCCCC., CNP xx - 546,29 RON

- JJJJJJJJJJJJJJJJJ., CNP x - 841,93 RON

i.98.303,47 RON şi dobânda legală calculată până la data plăţii efective a debitului principal către YY. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate, respectiv:

- DDDDDDDDDDDDDDD., CNP x - 34.782,03 RON

- FFFFFFFFFFFFFFFF., CNP x - 1.812,86 RON

- NNNNNNNNNNNNNNNN., CNP x - 19.090,82 RON

- QQQQQQQQQQQQQQQQQ., CNP x - 37.466,66 RON

- ZZZZZZZZZZZZZZZZ., CNP x - 8.238,10 RON

j.18.988,28 RON către YZ. reprezentând cheltuieli referitoare la persoanele vătămate, respectiv:

- YYYYYYYYYYYYYYYY., CNP x - 14.701,81 RON

- SSSSSSSSSSSSSSS., CNP xx - 4.286,47 RON

A luat act că Spitalul YW. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză întrucât toate îngijirile medicale acordate pacienţilor spitalizaţi au fost decontate de către Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

A luat act că Spitalul ZZ. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

VI. În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 19, art. 20 C. proc. pen. rap. la art. 1349 C. civ., art. 1373 C. civ., art. 1382 C. civ., art. 1385 C. civ., art. 1386 C. civ., a admis următoarele acţiuni civile exercitate şi a obligat în solidar pe inculpaţii F., G., H., C., D., E., B., L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L., S.C. N. S.R.L. și părtile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 (in solidar cu inculpatii F., G., H.), Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta "Dealu Spirii, Bucuresti-Ilfov (in solidar cu inculpatii P. si Q.) la plata sumelor solicitate, după cum urmează:

a. 56.188,83 euro către Ministerul Transporturilor ‒ Şcoala Superioară de Aviaţie şi 1551,36 euro către Ministerul Afacerilor Interne ‒ Inspectoratul General de Aviaţie;

b. 126.054,56 euro şi 562,5 dolari către Ministerul Apărării Naţionale UM 02515 L;

Pacienţii transportaţi:

- WWWWWWWWWWW. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50$;

- EEEEEEEEEEEEE. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50 $.

- JJJJJJJJJJJJ. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50 $.

- XXXXXXXXXXX. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50 $.

- LLLLLLLLLLLLL. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50 $.

- HHHHHHHHHHHH. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50 $.

- KKKKKKKKKKK. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50 $.

- JJJJJJJJ. - Rotterdam - 6.927,40 euro + 22,50 $.

- RRRRRRRRRRR. - Bruxelles - 4.906,96 euro + 22,50 $

- RRRRRRRRRRRRRRRRR. - Bruxelles - 4.906,96 euro + 22,50 $

- PPPPPPPPPPPPP. - Bruxelles - 4.906,96 euro + 22,50 $

- WWWWWWWWWWWW. - Bruxelles - 4.906,96 euro + 22,50 $

- IIIIIIIIIIIII. - Bruxelles - 4.906,96 euro + 22,50 $

- YYY. - Ramstein - 23.050,28 euro + 105 $

- CCCCCCCC. - Koln - 23.050,28 euro + 105 $.

c. 51.358,97 RON - ce reprezintă tratament medical acordat victimelor, precum şi plata orelor suplimentare efectuate de către personalul medical, existând o defalcare cheltuielilor pe produsele medicale (12.376,4 RON) şi pe costurile cu salariaţii (35.118 RON), precum şi în ceea ce priveşte cheltuieli cu tratamentul medical acordat în favoarea unor victime (3.864,06 RON) - şi dobânzile legale aferente, calculate începând cu data externării pacienţilor şi până la data plăţii efective către Spitalul ZY.;

Persoane vătămate:

- AAAAAAAAAAAAA. - 383,66 RON

- KKKKKKKKKKKKK. - 466,21 RON

- DDDDDDDDDDDD. - 178,36 RON

- JJJJJJJJJJJJJ. - 328,73 RON

- CCCCCCCCCCCC. - 81,43 RON

- RRRRRRRRRRRRRRRRR. - 38,21 RON

- PPPPPPPPPPPPP. - 142,93 RON

- RRRRRRRRRRR. - 346,11 RON

- WWWWWWWWWWWW. - 316,32 RON

- LLLLLLLLLLLL. - 322,30 RON

Persoane decedate:

- QQQQQQQQQQ. - 447,53 RON

- YYYY. - 489,57 RON

- NNNNNNN. - 174,03 RON

- SSSSSSSSSSSSSSSSS. - 148,67 RON

d. 6.657,33 RON - ce reprezintă medicamente (2164,24 RON) şi materiale sanitare (4493,09 RON) -, sumă care nu a fost defalcată raportat la pacienţi, către Spitalul ZW.;

e. 6.725,36 RON - ce reprezintă îngrijirile medicale acordate pacienţilor în timpul deplasării către aeroportul Otopeni, pentru a fi transportate în străinătate - către Spitalul Z.;

Pacienţii transportaţi:

- YYY. - 901,51 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Germania;

- CCCCCCCC. - 974,84 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Germania;

- ZZZZZZZZZZZZ. - 1.144,15 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Austria;

- CCCCC. - 234,34 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Austria;

- BBBBBBBBBBBBB. - 30,96 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Austria;

- QQQQQQQQQQQQ. - 11,73 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Austria;

- OO. - 3,08 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Austria;

- HHHHHHHHHHHH. - 378,24 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Olanda;

- JJJJJJJJ. - 171,16 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Olanda;

- TTTTTTTTTTTTTTTTT. - 171,16 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Olanda;

- DDDD. - 278,74 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Elveţia;

- KKKKKKKKKKK. - 499,60 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Elveţia;

- LLLLLLLLLLLLL. - 236,95 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Olanda;

- MMMMMMMM. - 195,24 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Franţa;

- WWWWWWWWWWW. - 858,76 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Olanda;

- EEEEEEEEEEEEE. - 190,89 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Olanda;

- UUUUUUUUUUUUUUUUU. - 474,97 RON - cheltuieli pentru îngrijiri medicale acordate la transportul în Olanda.

f.1.832,16 RON - ce reprezintă cheltuieli constând în servicii medicale şi medicamente - sumă care nu a fost defalcată raportat la pacienţi, către Spitalul XZ.;

g. 21.905,4 RON - ce reprezintă un număr de 93 de misiuni de salvare la J. în data de 30.10.2015 - către Ministerul Sănătăţii - Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov;

h. 28.090.578,83 RON - din care suma de 11.340.578,83 RON reprezintă plăţi către clinicile din străinătate şi plăţi directe către victime şi suma de 16.784.000 RON reprezintă suplimentarea finanţării spitalelor din România care derulează programul AP-ATI în cadrul cărora sunt trataţi pacienţii critici de la accidentul J. - către Ministerul Sănătăţii;

i. 980.725,5 RON - ce reprezintă contravaloarea ajutoarelor de urgenţă acordate din bugetul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale -, sumă actualizată la data plăţii efective cu indicele inflaţiei şi dobânda legală, către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale;

j. 722.142,54 RON - ce reprezintă contravaloarea serviciilor medicale acordate de VVVVVVVVVVVVVVVVV. părţii civile ZZZZZZZZZZZZ. - sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi până la data plăţii către Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti;

k. A luat act că Ministerul Afacerilor Interne ‒ Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză,

l. A luat act că Ministerul Afacerilor Externe nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză

A stabilit ca despagubirile fixate in euro, vor fi achitate la cursul BNR din momentul platii.

A dispus ca onorariul aparatorilor din oficiu pentru inculpatii S.C. J. S.R.L. si S.C. N. S.R.L. in cuantum de 7.000 RON fiecare, să fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei.

A dispus ca onorariul aparatorilor din oficiu, in rest, in cuantum de 750 RON fiecare, să fie avansat din fondurile Ministerului Justitiei.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpatii C., D., E., B., L., M., S.C. J. S.R.L., S.C. N. S.R.L., la plata sumei de 28.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A., la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. (2), (3) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpatii F., G., in solidar cu partea responsabila civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 la plata sumei de 12.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. (2), (3) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţii H., I. în solidar cu partea responsabilă civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 la plata sumei de 9.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. (2), (3) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpatii P., Q. in solidar cu partea responsabila civilmente Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov la plata sumei de 15.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (1), (4) C. proc. pen. a obligat pe fiecare din inculpatii F., G., H., C., D., E., B., A. L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L., S.C. N. S.R.L. in solidar cu partile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 si Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov, la plata sumei de 888,77 RON reprezentand cheltuieli judiciare avansate de părti.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut în sarcina inculpatei P. că, în perioada septembrie 2014 (22-26.09.2014), momentul la care a luat cunoştinţă de funcţionarea în afara cadrului legal a Clubului J.) şi până data de 30.10.2015 (momentul producerii incendiului în Clubul J.), în calitate de ofiţer specialist 2, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti ,,Dealul Spirii” al mun. Bucureşti, Inspecţia de Prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4 până la data de 15.01.2015, dar şi ulterior, începând cu data de 16.01.2015, în calitate de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov, Serviciul supraveghere şi audit persoane autorizate - Compartimentul inspecţia de prevenire, împreună cu inculpatul cpt. (r) Q., cu bună ştiinţă, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, încălcând prevederile următoarelor acte normative: art. 29, art. 30 alin. (1), art. 44 pct.

III lit.

i) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; art. 2 alin. (2) şi (3), art. 3 alin. (1) lit. a) şi b), art. 11 lit. d), e), u), art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), e), f), h), i) şi l), alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1492 din 09 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste; art. 12, lit. a), c), f), ş) şi u) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 89/18.06.2013 privind aprobarea regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate;

Ordinul nr. 1047 din 31.08.2007 al Inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă privind aprobarea procedurii generale de control privind apărarea împotriva incendiilor PG-IP-001; Ordinele directoare ale inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă cuprinse în "Concepţia generală privind desfăşurarea activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă pe anul 2014" transmisă de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă tuturor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi mun.

Bucureşti cu adresa nr. x din 11.12.2013 şi în "Precizări privind planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii preventive în anul 2015, cerinţele pentru Raportările privind unele activităţi preventive desfăşurate precum şi Structura cadru a evaluării activităţii preventive" transmise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă tuturor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă cu adresa nr. x din 21.12.2014, cu referire la obligativitatea raportării concluziilor desprinse din activităţile preventive în ceea ce priveşte construcţiile şi amenajările puse în funcţiune fără autorizaţie de securitate la incendiu identificate la nivelul mun.

Bucureşti şi măsurile întreprinse pentru intrarea acestora în legalitate şi a următoarelor atribuţii regăsite ca obligaţie în Fişa postului nr. x din 15.04.2014 şi asumate prin semnătură la data de 15.04.2014: de a executa, potrivit legii, inspecţii şi controale privind modul de aplicare a prevederilor legale în vigoare în domeniul situaţiilor de urgenţă; de a executa, potrivit metodologiei stabilite şi a planului aprobat, controale tehnice, verificând respectarea normelor, normativelor şi altor prescripţii tehnice, precum şi îndeplinirea măsurilor de protecţie împotriva incendiilor şi protecţie civilă; de a stabili măsurile obligatorii pentru prevenirea şi înlăturarea stărilor de pericol, cauzelor de risc constatate; de a organiza, executa, îndruma şi controla activităţile, măsurile şi acţiunile în vederea îndeplinirii misiunilor specifice ale Inspecţiei de prevenire; de a planifica şi executa, potrivit metodologiei stabilite, controale, verificând respectarea normelor, normativelor şi altor prescripţii tehnice, precum şi îndeplinirea măsurilor de protecţie stabilind activităţi de prevenire şi înlăturare a stărilor de pericol, a cauzelor de risc constatate, precum şi realizarea lor; de a întocmi la timp şi de calitate documentele de control; de a constata şi sancţiona încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul de competenţă; de a propune sistarea/oprirea lucrărilor, funcţionarea operatorilor economici şi instituţiilor în cazul nerespectării prevederilor legale în domeniu; de a participa, potrivit competenţelor, la îndeplinirea misiunilor specifice încredinţate unităţii; de a colecta şi furniza date şi informaţii necesare întocmirii bazei de date privind sursele de risc pe tipuri de risc din zona de competenţă şi a următoarelor atribuţii regăsite ca obligaţii în fişa postului nr. x din 16.01.2015 şi asumate prin semnătură la data de 13.01.2015: de a planifica şi executa misiuni de control sau verificare la autorităţi ale administraţiei publice locale, instituţii publice şi operatori economici, conform competenţelor conferite de lege; de a colabora şi conlucra cu celelalte structuri din cadru Inspecţiei de Prevenire din Inspectorat, I.G.S.U., C.N.S.I.P.C.

şi alte organisme la nivel local şi naţional; de a informa şeful Serviciului cu privire la neregulile şi deficienţele constatate pe timpul controalelor; de a planifica şi executa misiuni de control sau verificare la autorităţi ale administraţiei publice locale, instituţii publice şi operatori economici, conform competenţelor conferite de lege; de a controla modul de respectare a prevederilor actelor normative şi a celorlalte reglementări privind reglementările tehnice specifice securității la incendiu; de a planifica şi desfăşura controale, verificări precum şi alte acţiuni de prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile; de a controla îndeplinirea la construcţii a cerinţei fundamentale securitate la incendiu prin realizarea unor lucrări de calitate de către persoanele autorizate în condiţiile metodologiei specifice; de a acorda asistenţă tehnică de specialitate la solicitări scrise sau consemnate în registrul de audienţe; de a raporta şefului ierarhic, ori de câte ori situaţia impune, stadiul îndeplinirii sarcinilor planificate sau ordonate, prin aceea că, deşi a luat cunoştinţă şi a constatat că J., care până la data de 06.10.2014 a funcţionat ca persoana juridică S.C.

WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x atribuit în data de 13.05.2013, iar, ulterior, ca persoana juridică S.C. J. S.R.L. Bucureşti, C.U.I. x atribuit în data de 06.10.2014, desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, în spaţiul de 425 m2 închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. situat în mun. Bucureşti, str. x, fără a deţine aviz/autorizaţie de securitate la incendiu, a permis funcţionarea în continuare a clubului în condiţiile constatate şi nu a întreprins nicio măsură pentru intrarea în legalitate din acest punct de vedere şi, astfel, a cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J.

în perioada septembrie 2014-30.10.2015 dar şi ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov, prin producerea unei pagube în sumă de 12.156,42 RON (reprezentând costul intervenţiei din data de 30.10.2015) şi a asigurat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. J. S.R.L. Bucureşti, în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care această societate l-a realizat de la începerea funcţionării până la data dezastrului 30.10.2015.

S-a reţinut în sarcina aceeaşi inculpatei că, în perioada septembrie 2014-martie 2015 (stabilindu-se cu certitudine prezenţa în Clubul J. la sfârşitul lunii septembrie, într-una din zilele perioadei 22-26.09.2014, în luna octombrie 2014 şi în luna martie 2015, pe data de 12.03.2015), în calitate de ofiţer specialist 2, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti "Dealul Spirii" al mun. Bucureşti, Serviciul de Prevenire Sector 4 - Compartimentul Inspecţia de prevenire până la data de 15.01.2015, dar şi ulterior, începând cu data de 16.01.2015, în calitate de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti "Dealul Spirii" Bucureşti-Ilfov, Serviciul supraveghere şi audit persoane autorizate - Compartimentul inspecţia de prevenire, împreună cu inculpatul cpt. (r) Q., cu bună ştiinţă, aflându-se în timpul serviciului, fie în exercitarea controlului tematic pe platforma S.C.

XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A, fie în timpul programului de lucru, a întocmit în numele S.C. J. S.R.L. Bucureşti şi pentru această societate comercială, mai multe documente referitoare la protecţia împotriva incendiilor, respectiv: 1 (un) plan de evacuare a persoanelor/bunurilor în caz de incendiu, 8 (opt) dispoziţii privind organizarea apărării împotriva incendiilor, 1 (o) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului, 7 (şapte) fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, 1 (o) tematică orientativă pentru efectuarea de instructaje în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile, stabilite pentru a fi executate în anul 2014 în cadrul societăţii şi a instruit angajaţii societăţii comerciale în cauză pe linia securităţii la incendiu, activităţi care nu intrau în atribuţiile sale de serviciu şi, astfel, a cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J.

în perioada septembrie 2014-30.10.2015 dar şi ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov, prin producerea unei pagube în sumă de 12.156,42 RON (reprezentând costul intervenţiei din data de 30.10.2015) şi a asigurat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. J. S.R.L. Bucureşti, în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care această societate l-a realizat de la începerea funcţionării până la data dezastrului 30.10.2015.

În sarcina inculpatului Q. că, în perioada septembrie 2014 (22-26.09.2014, momentul la care a luat cunoştinţă de funcţionarea în afara cadrului legal a Clubului J.) şi până data de 28.09.2015 (momentul trecerii în rezervă) în calitate de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al mun. Bucureşti, Inspecţia de prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4 până la data de 15.01.2015, dar şi ulterior, începând cu data de 16.01.2015, în calitate de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” al mun. Bucureşti-Ilfov, Inspecţia de prevenire, Serviciul Prevenire-Biroul Prevenire 2, împreună cu inculpatul cpt. P., cu bună ştiinţă, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, încălcând prevederile următoarelor acte normative: art. 29, art. 30 alin. (1), art. 44 pct. III lit.

i) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor; art. 2 alin. (2) şi (3), art. 3 alin. (1) lit. a), b), art. 11 lit. d), e), u), art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), e), f), h), i) şi l), alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1492 din 09 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste; art. 12, lit. a), c), f), ş) şi u) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 89/18.06.2013 privind aprobarea regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate;

Ordinul nr. 1047 din 31.08.2007 al Inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă privind aprobarea procedurii generale de control privind apărarea împotriva incendiilor PG-IP-001; Ordinele directoare ale inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă cuprinse în "Concepţia generală privind desfăşurarea activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă pe anul 2014" transmisă de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă tuturor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi mun.

Bucureşti cu adresa nr. x din 11.12.2013 şi în "Precizări privind planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii preventive în anul 2015, cerinţele pentru Raportările privind unele activităţi preventive desfăşurate precum şi Structura cadru a evaluării activităţii preventive" transmise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă tuturor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă cu adresa nr. x din 21.12.2014, cu referire la obligativitatea raportării concluziilor desprinse din activităţile preventive în ceea ce priveşte construcţiile şi amenajările puse în funcţiune fără autorizaţie de securitate la incendiu identificate la nivelul mun.

Bucureşti şi măsurile întreprinse pentru intrarea acestora în legalitate şi a următoarelor atribuţii regăsite ca obligaţie în Fişa postului nr. x din 15.04.2014 şi asumate prin semnătură la data de 15.04.2014: de a executa, potrivit legii, inspecţii şi controale privind modul de aplicare a prevederilor legale în vigoare în domeniul situaţiilor de urgenţă; de a executa, potrivit metodologiei stabilite şi a planului aprobat, controale tehnice, verificând respectarea normelor, normativelor şi altor prescripţii tehnice, precum şi îndeplinirea măsurilor de protecţie împotriva incendiilor şi protecţie civilă; de a stabili măsurile obligatorii pentru prevenirea şi înlăturarea stărilor de pericol, cauzelor de risc constatate; de a organiza, executa, îndruma şi controla activităţile, măsurile şi acţiunile în vederea îndeplinirii misiunilor specifice ale Inspecţiei de prevenire; de a planifica şi executa, potrivit metodologiei stabilite, controale, verificând respectarea normelor, normativelor şi altor prescripţii tehnice, precum şi îndeplinirea măsurilor de protecţie stabilind activităţi de prevenire şi înlăturare a stărilor de pericol, a cauzelor de risc constatate, precum şi realizarea lor; de a întocmi la timp şi de calitate documentele de control; de a constata şi sancţiona încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul de competenţă; de a propune sistarea/oprirea lucrărilor, funcţionarea operatorilor economici şi instituţiilor în cazul nerespectării prevederilor legale în domeniu; de a participa, potrivit competenţelor, la îndeplinirea misiunilor specifice încredinţate unităţii; de a colecta şi furniza date şi informaţii necesare întocmirii bazei de date privind sursele de risc pe tipuri de risc din zona de competenţă şi a următoarelor atribuţii regăsite ca obligaţii în Fişa postului nr. x din 16.01.2015 şi asumate prin semnătură la dat de 13.01.2015: de a asigura aplicarea unitară a situaţiilor referitoare la prevenirea situaţiilor de urgenţă şi de a urmări îndeplinirea obiectivelor, direcţiilor de acţiune şi măsurilor din concepţia generală şi cea specifică de desfăşurare a activităţilor de prevenire, în părţile ce revin biroului; de a planifica şi desfăşura controale de prevenire, de fond, tematice şi inopinate privind modul de aplicare a prevederilor legale şi de stabilire a măsurilor necesare pentru creşterea nivelului de securitate al cetăţenilor şi bunurilor; de a verifica respectarea reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă la exploatarea şi post utilizarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor; de a constata contravenţiile prevăzute de actele normative în vigoare şi de a aplica sancţiuni contravenţionale persoanelor fizice şi juridice vinovate de săvârşirea lor; prin aceea că, deşi a luat cunoştinţă şi a constatat că J., care până la data de 06.10.2014 a funcţionat ca persoana juridică S.C.

WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x atribuit în data de 13.05.2013, iar, ulterior, ca persoana juridică S.C. J. S.R.L. Bucureşti, C.U.I. x atribuit în data de 06.10.2014, desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, în spaţiul de 425 m2 închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. situat în mun. Bucureşti, str. x, fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu, a permis funcţionarea în continuare a clubului în condiţiile constatate şi nu a întreprins nicio măsură pentru intrarea în legalitate din acest punct de vedere şi, astfel, a cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J.

în perioada septembrie 2014-30.10.2015 dar şi ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov, prin producerea unei pagube în sumă de 12.156,42 RON (reprezentând costul intervenţiei din data de 30.10.2015) şi a asigurat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. J. S.R.L. Bucureşti, în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care această societate l-a realizat de la începerea funcţionării până la data dezastrului 30.10.2015.

S-a reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat că, în perioada septembrie 2014-martie 2015 (stabilindu-se cu certitudine prezenţa în Clubul J. la sfârşitul lunii septembrie, într-una din zilele perioadei 22-26.09.2014, în luna octombrie 2014 şi în luna martie 2015, pe data de 12.03.2015), în calitate de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” al mun. Bucureşti, Inspecţia de prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4 până la data de 15.01.2015, dar şi ulterior, începând cu data de 16.01.2015, în calitate de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” al mun.

Bucureşti-Ilfov, Inspecţia de prevenire, Serviciul Prevenire-Biroul Prevenire 2, împreună cu inculpatul cpt. P., cu bună ştiinţă, aflându-se în timpul serviciului, fie în exercitarea controlului tematic pe platforma S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A, fie în timpul programului de lucru, a întocmit în numele S.C. J. S.R.L. Bucureşti şi pentru această societate comercială, mai multe documente referitoare la protecţia împotriva incendiilor, respectiv: - 1 (un) plan de evacuare a persoanelor/bunurilor în caz de incendiu, 8 (opt) dispoziţii privind organizarea apărării împotriva incendiilor, 1 (o) dispoziţie privind organizarea instruirii personalului, 7 (şapte) fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, 1 (o) tematică orientativă pentru efectuarea de instructaje în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile, stabilite pentru a fi executate în anul 2014 în cadrul societăţii şi a instruit angajaţii societăţii comerciale în cauză pe linia securității la incendiu, activităţi care nu intrau în atribuţiile sale de serviciu şi, astfel, a cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J.

în perioada septembrie 2014 - 30.10.2015 dar şi ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov, prin producerea unei pagube în sumă de 12.156,42 RON (reprezentând costul intervenţiei din data de 30.10.2015) şi a asigurat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. J. S.R.L. Bucureşti, în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care această societate l-a realizat de la începerea funcţionării până la data dezastrului 30.10.2015.

În sarcina inculpatului C., s-a reţinut că, în calitate de administrator al clubului S.C. J. S.R.L., împreună cu D. şi E., a încurajat şi permis accesul unui număr de persoane mult peste limita admisă a clubului, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgenţă, precum şi desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului situat pe strada x nr. 7, Bucureşti, în condiţiile amenajărilor interioare improprii unor astfel de activităţi, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile, montate cu încălcarea dispoziţiilor legale şi pentru evitarea costurilor suplimentare (obiecte de decor şi pentru izolare fonică pe stâlpii de susţinere, pereţi şi tavan, spumă poliuretanică neignifugată), cu consecinţa producerii în seara zilei de 30.10.2015 a unui incendiu, a morţii a 64 de persoane, şi vătămării corporale altor 64 de persoane.

În calitate de administrator la S.C. J. S.R.L., împreună cu D. şi E., nu a asigurat în societate cadrul organizatoric şi mijloacele necesare securității şi sănătăţii în muncă (încălcându-se dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4) lit. a) şi b) şi art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 46 şi art. 104 din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, şi art. 4 şi 5 din Anexa la H.G. nr. 1091/2006, privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă), prin inexistenţa planului de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, organizatorice, sanitare şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor specifice unităţii în activităţi de spectacole, în condiţiile condiţionării unui număr mare de auditori la aceste activităţi în lipsa cerinţelor minime privind securitatea şi sănătatea în muncă, nu au luat măsuri pentru evacuarea personalului şi ale clienţilor prin asigurarea unui număr de căi de ieşire, suficient şi prevăzut de lege, marcate şi dotate corespunzător (încălcându-se dispoziţiile art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 8 din H.G. nr. 1091/2006, privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă, şi art. 4 şi art. 11.7 din Anexa aceleiaşi hotărâri de guvern), şi nu au stabilit clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă în cadrul clubului la încheierea contractului de prestări servicii dintre S.C. J. S.R.L. şi S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. (încălcându-se dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 15 alin. (1) pct. 30 şi art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă).

În sarcina inculpatului A., s-a reţinut că, ulterior producerii incendiului din data de 30.10.2015 în incinta J., fiind director la S.C. N. S.R.L, împreună cu B. şi ZZZZZZZZZZZZZZZZZ., administrator respectiv salariată la aceeaşi societate, au procedat la distrugerea şi sustragerea de documente ce constituie probe în cadrul procesul penal, pentru a împiedica sau îngreuna cercetările în cauză.

În sarcina inculpatului F. s-a reţinut că, în calitate de primar al Sectorului X. al municipiului Bucureşti a încălcat dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 coroborat cu art. 268 alin. (5), (6) C. fisc., aprobat prin Legea nr. 571/2003 si art. 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006, si art. 63 alin. (1) si 5 lit. g) din Legea Administrației Publice Locale nr. 215/2001, şi, la data de 14.01.2015, a eliberat autorizaţia în folosul funcţionării S.C. J. S.R.L. deşi clubul nu era avizat/autorizat pentru securitatea la incendiu.

De asemenea, s-a reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat că, în calitate de primar al Sectorului X. al municipiului Bucureşti a încălcat dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 coroborat cu art. 268 alin. (5), (6) C. fisc., aprobat prin Legea nr. 571/2003 si art. 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006, si art. 63 alin. (1) si 5 lit. g) din Legea Administratiei Publice Locale nr. 215/2001, şi la data de la data de 30.01.2015 a emis autorizaţia de funcţionare nr. x/30.01.2015 pentru K. S.R.L. pentru activităţile de alimentaţie publică deşi restaurantul nu era autorizat pentru securitatea la incendiu, contribuind la folosul funcţionării K. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‒ Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti; inculpaţii: F., G., H., I., C., D., E., M., L., A., B., S.C. N. S.R.L., S.C. J. S.R.L., căpitan P., căpitan (r) Q. şi părţile civile: PPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQ., OO., SSSSSSSSSSS., RRRRRRRRRRR., ZZZZZZZZZZZZZZ., III., FFF., EEE., HHH., TTTTTTTTTTT., VVV., CCCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDD., CCC., BBB., UUUUUUUUUUU., YY., ZZ., FFFFFFFFFFFFFFF., DDDDDDDDDDDDDDD., XXXXXXXXXXX., JJJJJJJJJJJJJJJ., OOO. (decedat), NNN., MMM., QQQ., UUU., TTT., WWWWWWWWWWW., IIIIIIIIIIIIIII., HHHHHHHHHHHHHHH., VVVVVVVVVVV., EEEEEEEE., NNNNNNNN., BBBBBBBBBBBB., WWW., ZZZ., AAAA., XXX., MMMMMMMMMMMMMMM., QQQQQQQQQQQQQQQ., TTTTTTTTTTTTTTT., RRRRRRRRRRRRRRR., OOOOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPPPP., CCCCCCCCCCCC., NNNNNNNNNNNNNNN., CCCC., BBBB., AAAAAA., YYYYYYYYYYYYYYY., IIII., GGGG., FFFF., FFFFFFFFFFFF., DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE., JJJJJJJJJJJJ., ZZZZ., OOOO., KKKK., JJJJ., UUUU., SSSS., WWWW., XXXX., HHHHHHHHHHHH., GGGGGGGGGGGG., IIIIIIIIIIII., KKKKKKKKKKKK., DDDDD., AAAAAAAAAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBBBBBBBBB., AAAAAAAAAAAAAAAA., CCCCCCCCCCCCCCCCCC., PPPP., MMMM., NNNN., BBBBBB., VVVVV., WWWWW., DDDDDDDDDDDDDDDD., ZZZZZ., HHHHH., CCCCCCCCCCCCCCCC., MMMMMMMMMMMM., RRRRR. (prin reprezentant legal PPPPP.), QQQQQ., SSSSS. (prin reprezentant legal PPPPP.), TTTTT. (prin reprezentant legal PPPPP.), UUUUU. (prin reprezentant legal PPPPP.), PPPPP., NNNNN., BBBBBBBBBBBBBBBB., EEEEEEEEEEEEEEEE., LLLLLLLLLLLL., KKKKK., LLLLL., FFFFFFFF., HHHHHHHH., GGGGGGGG., HHHHHH., DDDDDD., CCCCCC., GGGGGG., FFFFFF., FFFFFFFFFFFFFFFF., PPPPPPPPPPPP., CCCCCCCCCC., OOOOOOOOOOOO., WWWWWW., ZZZZZZ., XXXXXX., BBBBBBB., AAAAAAA., DDDDDDD., QQQQQQQQQQQQ., GGGGGGGGGGGGGGGG., TTTTTTTTTTTT., SSSSSS., UUUUUU., MMMMMM., RRRRRR., KKKKKK., VVVVVV., JJJJJJ., EEEEEEE., FFFFFFF., HHHHHHH., UUUUUUUUUUUU., Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naţionale UM02515 L Bucureşti, Ministerul Muncii şi Protecţiei sociale (fost Ministerul Muncii şi Justiţiei sociale), IIIIIII., LLLLLLL., JJJJJJJ., SSSSSSSSSSSS., WWWWWWWWWWWW., VVVVVVVVVVVV., XXXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYYY., QQQQQQQ., MMMMMMM., AAAAAAAAAAAAA., WWWWWWWWW., ZZZZZZZZZZZZ., SSSSSSS., RRRRRRR., DDDDDDDD., BBBBBBBB., EEEEEEEEEEEEE., RRRRRRRRRRRRRR., CCCCCCCCCCCCC., FFFFFFFFFFFFF., VVVVVVV., TTTTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUU., QQQQQQQQQQQQQQQQ., IIIIIIII., GGGGGGGGGGGGG., YYYYYYY.

XXXXXXX., NNNNNNNNNNNNNNNN., SSSSSSSSSSSSSS., JJJJJJJJ., BBBBBBBBBBBBB., TTTTTTTTTTTTTT., HHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIII., VVVVVVVVVVVVVVVV., UUUUUUUUUUUUUUUU., QQQQQQQQ., OOOOOOOO., KKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLL., RRRRRRRR., WWWWWWWW., TTTTTTTT., UUUUUUUU., PPPPPPPPPPPPP., NNNNNNNNNNNNN., MMMMMMMMMMMMM., LLLLLLLLL., JJJJJJJJJ., IIIIIIIII., OOOOOOOOOOOOO., YY., Spitalul Z., FFFFFFFFF., BBBBBBBBB., GGGGGGGGG., EEEEEEEEE., XXXXXXXX., YYYYYYYY., YYYYYYYY., VVVV., BBBBBBBBBBBBBBBBB., AAAAAAAAAAAAAAAAA., PPPPPPPPP., NNNNNNNNN., QQQQQQQQQ., RRRRRRRRR., MMMMMMMMM., CCCCCCCCCCCCCCCCC., UUUUUUUUUUUUU., SSSSSSSSSSSSS., HHHHHHHHHH., EEEEEEEEEE., IIIIIIIIII., FFFFFFFFFF., UUUUUUUUU., XXXXXXXXX., TTTTTTTTT., TTTTTTTTTTTTT., BBBBBBBBBB., ZZZZZZZZZ., DDDDDDDDDDDDDDDDD., VVVVVVVVVVVVV., NNNNNNNNNN., KKKKKKKKKK., MMMMMMMMMM., JJJJJJJJJJ., Unitatea Administrativ Teritorială - Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4 - prin primar, WWWWWWWWWWWWW., DDDDDDDDDDDDDDDDDD., YYYYYYYYY., KK., XXXXXXXXXXXXX., UUUUUUUUUU., SSSSSSSSSS., RRRRRRRRRR., OOOOOOOOOO., OOOOOOOOOO., PPPPPPPPPP., OOOOOOO., PPPPPPP., EEEEEEEEEEEEEEEEEE., BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC. (decedată), EEEEEEEEEEE., IIIIII., GGGGGGGGGGGGGGGGG., părţile responsabile civilmente:

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov şi Unitatea Administrativ Teritorială - Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4 - prin primar şi apelantul FFFFFFFFFFFFFFFFFF. (avocat).

Prin decizia penală nr. 566/A din data de l2.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală în dosarul nr. x/2016 în baza art. 421 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate împotriva sentinţei penale nr. 1897/16.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‒ Direcţia Naţională Anticorupţie; Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti; inculpaţii: C.; E.; D.; S.C. J. S.R.L.; M.; L.; B.; A.; S.C. N.; P.; Q.; F.; G.; H.; I.; părţile responsabile civilmente: Unitatea Administrativ Teritorială ‒ Subdiviziunea sector 4 Bucureşti; Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă Dealu Spirii Bucureşti Ilfov; părţile civile:

QQQQQQQQQQQ., OO., SSSSSSSSSSS., RRRRRRRRRRR., ZZZZZZZZZZZZZZ., III., FFF., EEE., HHH., VVV., CCCCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDD., CCC., BBB., UUUUUUUUUUU., FFFFFFFFFFFFFFF., DDDDDDDDDDDDDDD., XXXXXXXXXXX., JJJJJJJJJJJJJJJ., OOO. (decedat), NNN., UUU. (prin reprezentant GGGGGGGGGGGGGGGGGG.), TTT. (prin reprezentant GGGGGGGGGGGGGGGGGG.), WWWWWWWWWWW., IIIIIIIIIIIIIII., HHHHHHHHHHHHHHH., VVVVVVVVVVV., NNNNNNNN., MMMMMMMMMMMMMMM., QQQQQQQQQQQQQQQ., TTTTTTTTTTTTTTT., RRRRRRRRRRRRRRR., OOOOOOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPPPPPP., CCCCCCCCCCCC., NNNNNNNNNNNNNNN., CCCC., BBBB., AAAAAA., YYYYYYYYYYYYYYY., IIII., GGGG., FFFF., FFFFFFFFFFFF., DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE., JJJJJJJJJJJJ., OOOO., KKKK., JJJJ., UUUU., SSSS., HHHHHHHHHHHH., GGGGGGGGGGGG., IIIIIIIIIIII., KKKKKKKKKKKK., AAAAAAAAAAAAAAAAAA., AAAAAAAAAAAAAAAA., PPPP., MMMM., NNNN., BBBBBB., VVVVV., WWWWW., DDDDDDDDDDDDDDDD., ZZZZZ., HHHHH., CCCCCCCCCCCCCCCC., MMMMMMMMMMMM., BBBBBBBBBBBBBBBB., LLLLLLLLLLLL., KKKKK., LLLLL., HHHHHH., DDDDDD., CCCCCC., GGGGGG., FFFFFF., FFFFFFFFFFFFFFFF., PPPPPPPPPPPP., OOOOOOOOOOOO., WWWWWW., XXXXXX., DDDDDDD., QQQQQQQQQQQQ., TTTTTTTTTTTT., SSSSSS., KKKKKK., JJJJJJ., UUUUUUUUUUUU., Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (fost Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale), IIIIIII., LLLLLLL., JJJJJJJ., SSSSSSSSSSSS., WWWWWWWWWWWW., VVVVVVVVVVVV., XXXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYYY., AAAAAAAAAAAAA., WWWWWWWWW., ZZZZZZZZZZZZ., SSSSSSS., RRRRRRR., DDDDDDDD., BBBBBBBB., EEEEEEEEEEEEE., RRRRRRRRRRRRRR., CCCCCCCCCCCCC., FFFFFFFFFFFFF., VVVVVVV., TTTTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUU., QQQQQQQQQQQQQQQQ., YYYYYYY.

XXXXXXX., NNNNNNNNNNNNNNNN., BBBBBBBBBBBBB., HHHHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIIIII., VVVVVVVVVVVVVVVV., KKKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLLL., RRRRRRRR., WWWWWWWW., TTTTTTTT., UUUUUUUU., PPPPPPPPPPPPP., MMMMMMMMMMMMM., JJJJJJJJJ., IIIIIIIII., OOOOOOOOOOOOO., YY., Spitalul Z., FFFFFFFFF., GGGGGGGGG., EEEEEEEEE., XXXXXXXX., YYYYYYYY., YYYYYYYY., VVVV., PPPPPPPPP., NNNNNNNNN., QQQQQQQQQ., RRRRRRRRR., MMMMMMMMM., CCCCCCCCCCCCCCCCC., UUUUUUUUUUUUU., SSSSSSSSSSSSS., EEEEEEEEEE., FFFFFFFFFF., UUUUUUUUU., XXXXXXXXX., TTTTTTTTT., TTTTTTTTTTTTT., DDDDDDDDDDDDDDDDD., VVVVVVVVVVVVV., NNNNNNNNNN., WWWWWWWWWWWWW., DDDDDDDDDDDDDDDDDD., KK., XXXXXXXXXXXXX., OOOOOOOOOO., PPPPPPPPPP., OOOOOOO., PPPPPPP., IIIIII., GGGGGGGGGGGGGGGGG..

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 1897/16.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, Secţia I-a penală şi, rejudecând:

S-a înlăturat dispoziţia de respingere ca neîntemeiate a cererilor de excludere a probelor (interceptări) administrate în cursul urmăririi penale, formulate de inculpaţii A. si B.

În temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 51/2016, 302/2017 şi 26/2019 s-a constatat nulitatea absolută a procedeului probatoriu al punerii în executare a supravegherii tehnice dispuse prin Ordonanţa din data de 31.10.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 102 C. proc. pen. s-a dispus excluderea suporţilor optici pe care sunt stocate rezultatele obţinute din activitatea de supraveghere tehnică şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate .

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de excludere a suportului optic ce conţine rezultatele percheziţiei informatice autorizate prin încheierea nr. 3 din 07.01.2016, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, a procesului-verbal din 18.01.2016 prin care au fost descrise datele informatice identificate ca urmare a efectuării percheziţiei informatice, a proceselor-verbale întocmite pe parcursul efectuării percheziţiei informatice şi a declaraţiilor numiţilor A., B., HHHHHHHHHHHHHHHHHH. şi ZZZZZZZZZZZZZZZZZ.

A fost menţinută condamnarea, dispusă prin sentinţa apelată, în privinţa inculpatului C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată prevăzută de art. 192 alin. (2) si 3 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost menţinută condamnarea, dispusă prin sentinţa apelată, în privinţa inculpatului C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată prevăzută de art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost menţinută condamnarea, dispusă prin sentinţa apelată în privinţa inculpatului C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzută de art. 349 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329 pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani inchisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an si 8 luni, în total 11 ani si 8 luni inchisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329 pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) şi la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 02.11.2015 la 28.03.2016.

În baza art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E. pentru infracţiunea de neluare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă prev. de art. 349 alin. (1) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329 pe o perioadă de 2 ani

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare care a fost sporită cu 1 an şi 6 luni (o treime din 4 ani şi 6 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329 pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) şi la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329.

În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 02.11.2015 la 28.03.2016.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D. pentru infracţiunea de neluare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă prev. de art. 349 alin. (1) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate activităţile indicate de codurile CAEN 5630, 5621, 6820, 9001, 9002, 9329.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an şi 4 luni (o treime din 4 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) şi la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 02.11.2015 la 28.03.2016.

S-a constatat că prin încheierea din data de 14.06.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce o priveşte pe inculpata B., din infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 C. pen. în infracţiunea de instigare la sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpata B. sub aspectul comiterii infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. ca urmare a decesului inculpatei.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpata B. sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. ca urmare a decesului inculpatei.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpata B. sub aspectul comiterii infracţiunii de neluare a măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., ca urmare a decesului inculpatei.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit faţă de inculpata B. sub aspectul comiterii infracţiunii de instigare la sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 275 C. pen., ca urmare a decesului inculpatei.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice.

În temeiul art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L. pentru infracţiunea de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 350 alin. (1) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele trei pedepse urmând ca inculpatul L. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare care a fost sporită cu 1 an şi 4 luni (o treime din 4 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist.

În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 06.11.2015 la 28.03.2016.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul M. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul M. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse urmând ca inculpatul M. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare care a fost sporită cu 1 an şi 4 luni (o treime din 4 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. şi la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a desfăşura activitatea de pirotehnist.

În temeiul art. 275 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, care s-a calculat conform art. 92 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze un program de reintegrare socială.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Compania Municipală Termoenergetica Bucureşti S.A. sau în cadrul ADP sector 1 Bucureşti, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu de la 06.11.2015 la 28.03.2016.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. d) a fost condamnată inculpata S.C. J. S.R.L., la pedeapsa amenzii penale de 40.000 RON (prin stabilirea unui număr de 400 zile amendă şi a cuantumului unei zile amendă la 100 RON) pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 140 C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a suspendării activităţii S.C. J. S.R.L. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. c) a fost condamnată inculpata S.C. J. S.R.L., la pedeapsa amenzii penale de 21 000 RON (prin stabilirea unui număr de 210 zile amendă şi a cuantumului unei zile amendă la 100 RON) pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. s-au contopit cele două pedepse pedepse urmând ca inculpata S.C. J. S.R.L., să execute pedeapsa cea mai grea de 40 000 RON, care a fost sporită cu 7000 RON (o treime din 21 000 RON), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 47.000 RON.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. raportat la art. 140 C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a suspendării activităţii S.C. J. S.R.L. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. d) a fost condamnată inculpata S.C. N. S.R.L, la pedeapsa amenzii penale de 40 000 RON (prin stabilirea unui număr de 400 zile amendă şi a cuantumului unei zile amendă la 100 RON) pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 140 C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a suspendării activităţii S.C. N. S.R.L pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. raportat la art. 137 alin. (4) lit. c) a fost condamnată inculpata S.C. N. S.R.L la pedeapsa amenzii penale de 21 000 RON (prin stabilirea unui număr de 210 zile amendă şi a cuantumului unei zile amendă la 100 RON) pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. s-au contopit cele două pedepse pedepse urmând ca inculpata S.C. N. S.R.L să execute pedeapsa cea mai grea de 40 000 RON, care a fost sporită cu 7000 RON (o treime din 21 000 RON), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 47 000 RON.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. raportat la art. 140 C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a suspendării activităţii S.C. N. S.R.L pe o perioadă de 3 ani.

S-a constatat că prin încheierea din data de 3.11.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îi priveşte inculpaţii P. şi Q. din infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. şi uzurpare a funcţiei prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 300 C. pen. şi art. 309 C. pen., în infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi uzurpare a funcţiei prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 300 C. pen. (eliminarea art. 309 C. pen.).

În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata P., fără antecedente penale, ofiţer activ în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 300 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata P. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uzurparea funcţiei.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse urmând ca inculpata P. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare care a fost sporită cu 1 an şi 2 luni (o treime din 3 ani şi 6 luni închisoare), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) şi la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 09.11.2015 la 11.02.2016.

În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul Q., fără antecedente penale, ofiţer activ în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Dealul Spirii” Bucureşti-Ilfov, la data savarsirii faptelor la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 300 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul Q. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uzurparea funcţiei.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse urmând ca inculpatul Q. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare care a fost sporită cu 1 an şi 2 luni (o treime din 3 ani şi 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) şi la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de ocupa o functie în cadrul IGSU si unităţile subordonate şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 09.11.2015 la 11.02.2016.

S-a constatat că prin încheierea din data de 3.11.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F. din infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. (autorizaţia S.C. J. S.R.L.) şi abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (autorizaţia IIIIIIIIIIIIIIIIII.) în infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (autorizaţia S.C. J. S.R.L.) şi abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (autorizaţia IIIIIIIIIIIIIIIIII.) - (eliminarea art. 309 C. pen. în raport cu prima infracţiune de abuz în serviciu).

În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul F. fără antecedente penale, funcţionar public, primar al Sectorul X. al municipiului Bucureşti la data faptelor) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu (autorizaţia S.C. J. S.R.L.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b),g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 06.11.2015 la 11.11.2015.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. K. S.R.L.), fapta nefiind prevăzută de legea penală.

S-a constatat că prin încheierea din data de 03.11.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce o priveşte pe inculpata G. din infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. (autorizaţia S.C. J. S.R.L.) şi complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (autorizaţia S.C. K. S.R.L.) în infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (autorizaţia S.C. J. S.R.L.) şi complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (autorizaţia S.C. K. S.R.L.) - (eliminarea art. 309 C. pen. în raport cu prima infracţiune de complicitate la abuz în serviciu).

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata G., fără antecedente penale, funcţionar public, şef al Serviciului autorizări comerciale din cadrul Sectorului 4 al municipiului Bucureşti la data faptelor sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. J. S.R.L.), fapta nefiind fapta nefiind săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata G. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. K. S.R.L.), fapta nefiind prevăzută de legea penală.

S-a constatat că prin încheierea din data de 03.11.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce o priveşte pe inculpata H. din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 309 C. pen. în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (autorizaţia S.C. J. S.R.L.)

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata H. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. C. S.R.L.), fapta nefiind săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata I. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. K. S.R.L.), fapta nefiind prevăzută de legea penală.

A fost înlăturată dispoziţia de confiscare a sumei de 62.298 RON, folos necuvenit pentru S.C. J. S.R.L.

A fost înlăturată dispoziţia de confiscare a sumei de 147.133 RON, folos necuvenit pentru S.C. K. S.R.L.

A. În baza art. 1357 C. civ. şi art. 2 şi 3 din CEDO au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C., E., D., S.C. J. S.R.L.., M., L., S.C. N. S.R.L., Unitatea Administrativ Teritorială -Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4 şi Inspectoratul Pentru Situaţii De Urgenţă ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov la plata următoarelor despăgubiri:

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile R. şi S. (victimă T.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civila U. (victimă T.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile V. şi W. (victimă X.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civila Y. (victimă X.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile Z. şi AA. (victimă BB.);

- 750.000 RON reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile CC. şi DD. (victimă EE.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă FF. (victimă GG.);

- 750.000 RON reprezentând daune morale şi 5.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile HH. şi II. (victimă JJ.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile KK. şi LL. (victimă MM.); 6881,24 RON daune materiale către partea civilă KK.

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civila NN. (victimă MM.).

- 625.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă OO. (acţ. civilă continuată pentru numitul PP., decedat în cursul procesului)(victimă QQ.);

- 375.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă OO. (victimă QQ.);

- 2.000.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă OO. (acţ. civilă exercitată pentru vătămări);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile RR. şi SS. (victimă TT.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile UU. şi VV. (victimă WW.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către partea civila XX. (victimă WW.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale, către fiecare dintre părţile civile YY. şi ZZ. (victimă AAA.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 35.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile BBB. şi CCC. (victimă DDD.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile EEE. şi FFF. (victimă GGG.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale, către partea civila HHH. (victimă GGG.);

- 10.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă III. (victimă JJJ.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă KKK. (victimă LLL.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.040 RON reprezentând daune materiale către partea civilă MMM. (victimă LLL.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNN., (acţ. Civilă continuată pentru numitul OOO., decedat în cursul procesului) (victimă PPP.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale si 30.000 RON daune materiale, către partea civilă NNN., (acţ. civilă exercitata in nume propriu-victimă PPP.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQ. (acţ. civilă continuată pentru numita RRR., decedata în cursul procesului) (victimă SSS.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 25.000 RON daune materiale, către partea civilă QQQ. (acţ. civilă exercitata in nume propriu-victimă SSS.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 2.000 RON lunar pana la implinirea varstei de 18 ani sau pana la finalizarea studiilor dar nu mai mult de implinirea varstei de 26 ani, către partea civilă TTT. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal-victimă SSS.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 2.000 RON lunar pana la implinirea varstei de 18 ani sau pana la finalizarea studiilor dar nu mai mult de implinirea varstei de 26 ani, către partea civilă UUU. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal-victimă SSS.);

- 200.000 euro reprezentând daune morale, către partea civilă VVV. (acţ. civilă exercitata in nume propriu, inclusiv pentru vatamari-victimă SSS.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile WWW. şi XXX. (victimă YYY.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile ZZZ. si AAAA. (victimă YYY.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 5000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile BBBB. şi CCCC. (victimă DDDD.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civila EEEE. (victimă X.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile FFFF. şi GGGG. (victimă HHHH.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale si 4.438,6 RON către partea civila IIII. (victimă HHHH.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 RON reprezentand daune materiale către fiecare dintre părţile civile JJJJ. şi KKKK. (victimă LLLL.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civila MMMM. (victimă LLLL.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civila NNNN. (victimă LLLL.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civila OOOO. (victimă LLLL.);

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civila PPPP. (victimă LLLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă QQQQ. (victimă RRRR.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 RON reprezentand daune materiale către partea civilă SSSS. (victimă TTTT.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale si 15.000 RON reprezentand daune materiale către partea civilă UUUU. (victimă TTTT.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă VVVV. (victimă TTTT.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 12.500 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile WWWW. şi XXXX. (victimă YYYY.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civila ZZZZ. (victimă YYYY.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile AAAAA. şi BBBBB. (victimă CCCCC.); 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila BBBBB.; 57.554,50 RON reprezentând daune materiale către partea civila AAAAA.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila DDDDD. (victimă CCCCC.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila EEEEE. (victimă FFFFF.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila GGGGG. (victimă FFFFF.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 euro reprezentând daune materiale către partea civila HHHHH. (victimă FFFFF.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale către partea civila IIIII. (victimă FFFFF.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 2.000 RON lunar până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani, către partea civilă JJJJJ. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă FFFFF.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile KKKKK. şi LLLLL. (victimă MMMMM.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 RON reprezentând daune materiale, către partea civilă NNNNN. (victimă OOOOO.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPP. (victimă OOOOO.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQ. (victimă OOOOO.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile RRRRR., SSSSS., TTTTT. si UUUUU. (acţ. civile exercitate prin reprezentant legal) (victimă OOOOO.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile VVVVV. şi WWWWW. (victimă XXXXX.); 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă WWWWW.; 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă VVVVV.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă ZZZZZ. (acţiune civilă exercitată prin reprezentant legal) (victimă XXXXX.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale, către fiecare dintre părţile civile AAAAAA. si BBBBBB. (victimă XXXXX.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 53.000 RON reprezentând daune materiale, către fiecare dintre părţile civile CCCCCC. şi DDDDDD. (victimă EEEEEE.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFF. (acţiune civilă exercitată prin reprezentant legal) (victimă EEEEEE.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale, către fiecare dintre părţile civile GGGGGG., HHHHHH. si IIIIII. (victimă EEEEEE.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile JJJJJJ. şi KKKKKK. (victimă LLLLLL.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila MMMMMM. (victimă LLLLLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile NNNNNN. şi OOOOOO. (victimă PPPPPP.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile RRRRRR. şi SSSSSS. (victimă TTTTTT.); 54.829 RON reprezentând daune materiale către partea civilă civile SSSSSS.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile UUUUUU. si VVVVVV. (victimă TTTTTT.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile WWWWWW. şi XXXXXX. (victimă YYYYYY.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă ZZZZZZ. (victimă YYYYYY.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile AAAAAAA. şi BBBBBBB. (victimă CCCCCCC.);

- 300.000 euro reprezentând daune morale către partea civila DDDDDDD. (victimă CCCCCCC.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile EEEEEEE. şi FFFFFFF. (victimă GGGGGGG.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHH. (victimă GGGGGGG.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 50.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile IIIIIII. şi JJJJJJJ. (victimă KKKKKKK.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLL. (victimă KKKKKKK.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMM. (victimă NNNNNNN.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOO. (victimă NNNNNNN.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă PPPPPPP. (victimă NNNNNNN.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă QQQQQQQ. (victimă NNNNNNN.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civilă RRRRRRR. şi SSSSSSS. (victimă TTTTTTT.);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă UUUUUUU. (victimă TTTTTTT.);

- 175.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă VVVVVVV. (victimă WWWWWWW.);

- 750.000 RON reprezentând daune morale şi 25.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile XXXXXXX. şi YYYYYYY. (victimă ZZZZZZZ.);

- 700.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă AAAAAAAA. (victimă EE.);

- 25.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBB., (victimă CCCCCCCC.);

- 25.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDD. (victimă CCCCCCCC.);

- 12.000 euro reprezentând daune morale şi 6.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre parţile civile EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH. şi IIIIIIII. (victimă JJJJJJJJ.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKK. (victimă GG.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile LLLLLLLL. şi MMMMMMMM. (victimă MMMMMMMM.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNNNNNNN. (victimă MMMMMMMM.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOO. (victimă PPPPPPPP.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă QQQQQQQQ. (victimă PPPPPPPP.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 60.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă RRRRRRRR. (victimă SSSSSSSS.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile TTTTTTTT. şi UUUUUUUU. (victimă VVVVVVVV.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila WWWWWWWW. (victimă VVVVVVVV.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 50.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile XXXXXXXX. şi YYYYYYYY. (victimă ZZZZZZZZ.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă YYYYYYYY. (victimă ZZZZZZZZ.);

- 500.000 RON reprezentând daune morale către partea civila AAAAAAAAA. (victimă JJ.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă BBBBBBBBB. (victimă CCCCCCCCC.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDD. (victimă CCCCCCCCC.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă EEEEEEEEE. (victimă CCCCCCCCC.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFF. (victimă CCCCCCCCC.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă GGGGGGGGG. (victimă CCCCCCCCC.);

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHHHH. (victimă CCCCCCCCC.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 50.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile IIIIIIIII. şi JJJJJJJJJ. (victimă KKKKKKKKK.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLLLL. (victimă KKKKKKKKK.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 12.500 euro reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile MMMMMMMMM. şi NNNNNNNNN. (victimă OOOOOOOOO.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPP. (victimă OOOOOOOOO.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile QQQQQQQQQ. şi RRRRRRRRR. (victimă SSSSSSSSS.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 50.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre partile civile TTTTTTTTT. şi UUUUUUUUU. (victimă VVVVVVVVV.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 6.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre partile civile WWWWWWWWW. si XXXXXXXXX. (victimă VVVVVVVVV.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 6.000 RON reprezentând daune materiale către DDDDDDDDDDDDDDDDDD. (acţ. civilă exercitata in nume propriu, inclusiv pentru vatamari-victimă VVVVVVVVV.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila ZZZZZZZZZ. (victimă AAAAAAAAAA.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civila BBBBBBBBBB. (victimă AAAAAAAAAA.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 33.269 RON reprezentând daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCC. (victimă DDDDDDDDDD.);

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 50.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare din părţile civile EEEEEEEEEE. si FFFFFFFFFF. (victimă GGGGGGGGGG.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 7.500 RON reprezentând daune materiale către fiecare din părţile civile HHHHHHHHHH. si IIIIIIIIII. (victimă GGGGGGGGGG.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile JJJJJJJJJJ. şi KKKKKKKKKK. (victimă LLLLLLLLLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMMMMM. (victimă LLLLLLLLLL.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale si 2.000 RON lunar până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani, către partea civilă NNNNNNNNNN. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă LLLLLLLLLL.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP. (victimă QQQQQQQQQQ.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă OOOOOOOOOO. (acţ. civilă exercitata prin reprezentant legal) (victimă QQQQQQQQQQ.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către fiecare dintre părţile civile RRRRRRRRRR. şi SSSSSSSSSS. (victimă TTTTTTTTTT.);

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUU. (victimă TTTTTTTTTT.);

- 150.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile VVVVVVVVVV. şi WWWWWWWWWW. (victimă XXXXXXXXXX.);

- 125.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile YYYYYYYYYY. şi EEEEEEEEEEEEEEEEEE. (victimă ZZZZZZZZZZ.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile AAAAAAAAAAA. (victimă ZZZZZZZZZZ.;

- 125.000 euro reprezentând daune morale şi 15.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBBBBB. (victimă DDDDDDDDDDD.- acţiune în nume propriu);

- 125.000 euro reprezentând daune morale pentru partea civilă CCCCCCCCCCC. (victimă DDDDDDDDDDD.- continuatori BBBBBBBBBBB.- cota de moştenire 1/4 şi EEEEEEEEEEE. cota de moştenire 3/4);

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă EEEEEEEEEEE. (victimă DDDDDDDDDDD.- acţiune în nume propriu);

- 50.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFF. (victimă PPPPPP.-GABRIELA);

- 350.000 RON reprezentând daune morale şi 165.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOO.;

- 250.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPP.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQ.;

-1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 76.215 RON reprezentând daune materiale, din care suma de 71.675 RON reprezintă pierderea salariului lunar în cuantum de 1525 RON/lună cumulat din data de 30.10.2015 şi până la data de 01.10.2018, către partea civilă RRRRRRRRRRR.;

- 800.000 euro reprezentând daune morale şi 59.490 RON plus 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă SSSSSSSSSSS.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă TTTTTTTTTTT.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale precum şi 12.000 euro + 7.500 RON reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUU.;

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 14.000 RON daune materiale către partea civilă VVVVVVVVVVV.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWW.;

- 250.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă XXXXXXXXXXX.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă YYYYYYYYYYY., 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZ., 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă AAAAAAAAAAAA.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 660 RON reprezentând daune materile către partea civilă BBBBBBBBBBBB.;

- 600.000 euro reprezentând daune morale şi 135.932,94 euro reprezentând daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCCCC.;

-500.000 euro reprezentând daune morale şi 138.919 euro reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDD.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 523.119 RON reprezentând daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEE.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFFF.;

- 500.000 euro reprezentând daune morale şi 40.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă GGGGGGGGGGGG.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale şi 85.800 euro reprezentând daune materiale către partea civilă HHHHHHHHHHHH.;

-400.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă IIIIIIIIIIII.;

-1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 400.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă JJJJJJJJJJJJ. (cu reținerea unei culpe concurente);

-1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 260.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă KKKKKKKKKKKK.;

-150.000 euro reprezentând daune morale şi 30.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă LLLLLLLLLLLL.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMMMMMMM.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNNNNNNNNNNN.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 89.958 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOO.;

- 300.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPPP.;

- 4.600.000 RON reprezentând daune morale şi 50.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă QQQQQQQQQQQQ.;

-100.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă YYYYY.;

-75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRR.;

-150.000 euro reprezentând daune morale şi 10.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă SSSSSSSSSSSS..

-1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro şi 18.531 RON reprezentând daune materiale către partea civilă TTTTTTTTTTTT.;

-600.000 euro reprezentând daune morale şi 1.194,35 euro + 22.816,50 RON reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUUU.;

-1.000.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă VVVVVVVVVVVV.;

-1.200.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWWW.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 25.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă XXXXXXXXXXXX.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 euro plus 10.540 RON reprezentând daune materiale(din care suma de 10.000 euro reprezintă pierderea capacităţii de muncă în perioada noiembrie 2015- ianuarie 2016) către partea civilă YYYYYYYYYYYY.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 210.000 euro plus 407.812 RON reprezentând daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZ.;

-1.000.000 euro reprezentând daune morale si 75.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă AAAAAAAAAAAAA.; acorda prestatie periodica 2000 RON pe lună de la 30.10.2015 până la încetarea stării de nevoie;

-600.000 euro reprezentând daune morale şi 2.682 RON reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBBBBBBB.;

-800.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale (inclusiv câştigul nerealizat pe zi ca urmare a pierderii capacităţii de muncă) către partea civilă CCCCCCCCCCCCC.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 20.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDD.;

- 800.000 euro reprezentând daune morale şi 18.531 euro plus 69.600 euro reprezentând daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEEE.;

- 200.000 euro reprezentând daune morale şi 5.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă FFFFFFFFFFFFF.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 71.762,31 RON reprezentând daune materiale către partea civilă GGGGGGGGGGGGG.;

-500.000 euro reprezentând daune morale si 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă HHHHHHHHHHHHH.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 85.139,63 euro plus 325.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă IIIIIIIIIIIII.;

- 350.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJJJJJJ.;

-500.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKKKKKKK.;

-1.200.000 euro reprezentând daune morale şi 300.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă LLLLLLLLLLLLL.;

- 1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 100.800 plus 4499 euro reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMMMMMMMM.;

-200.000 euro reprezentând daune morale şi 3420 euro reprezentând daune materiale către partea civilă NNNNNNNNNNNNN.;

-200.000 euro reprezentând daune morale şi 1.812,50 + 1968,83 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOOO.;

- 400.000 euro reprezentând daune morale, precum şi 11.736,03 RON + 8.553,31 euro reprezentând daune materiale către partea civilă PPPPPPPPPPPPP.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQQQ.;

-100.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRRR.;

-800.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă SSSSSSSSSSSSS.;

- 150.000 euro reprezentând daune morale şi 38.400 euro + 5.805,75 RON reprezentând daune materiale către partea civilă TTTTTTTTTTTTT.;

-1.000.000 euro reprezentând daune morale şi 164.315 RON + 38.321 euro + 2730 USD + 200 CHF reprezentând daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUUUU.;

-600.000 euro reprezentând daune morale şi 60.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă VVVVVVVVVVVVV.;

-350.000 euro reprezentând daune morale şi 28.062,77 euro + 7.230 RON reprezentând daune materiale către partea civilă WWWWWWWWWWWWW.;

-800.000 euro reprezentând daune morale şi 200.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă XXXXXXXXXXXXX..

B. În baza art. 2,3 CEDO au fost obligaţi, în solidar, Unitatea Administrativ Teritorială-Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4 şi Inspectoratul Pentru Situaţii De Urgenţă ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov la plata următoarelor despăgubiri:

- 25.000 euro reprezentând daune morale către fiecare dintre părţile civile UUUUUUUUUUUUUU. şi VVVVVVVVVVVVVV. (acţ. civilă continuată pentru numitul WWWWWWWWWWWWWW., decedat în cursul procesului);

- 3.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă XXXXXXXXXXXXXX.;

- 5000 euro reprezentând daune morale către partea civilă YYYYYYYYYYYYYY.;

- 15.000 euro reprezentând daune morale şi 2.000 euro plus 20.023,83 RON reprezentand daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZZZ.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă AAAAAAAAAAAAAAA.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă BBBBBBBBBBBBBBB.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă CCCCCCCCCCCCCCC.;

- 40.000 euro reprezentând daune morale si 2.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDDDD.;

- 40.000 euro reprezentând daune morale si 30.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEEEEE.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale plus 660 RON daune materiale către partea civilă FFFFFFFFFFFFFFF.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă GGGGGGGGGGGGGGG.;

- 30.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHHHHHHHHHH.;

- 25.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă IIIIIIIIIIIIIII.;

- 25.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJJJJJJJJ.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKKKKKKKKK.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLLLLLLLLLL.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă MMMMMMMMMMMMMMM.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă NNNNNNNNNNNNNNN.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOOOOO.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPPPPPP.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQQQQQ.;

- 7500 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRRRRR.;

- 40.000 euro reprezentând daune morale si 5.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă SSSSSSSSSSSSSSS.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă TTTTTTTTTTTTTTT.;

- 20.000 euro reprezentând daune morale si 1.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă UUUUUUUUUUUUUUU.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă VVVVVVVVVVVVVVV.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWWWWWW.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă XXXXXXXXXXXXXXX.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă YYYYYYYYYYYYYYY.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZZZZ.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale si 5.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă AAAAAAAAAAAAAAAA.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă BBBBBBBBBBBBBBBB.;

- 100.000 euro reprezentând daune morale si 10.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCCCCCCCC.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale si 1.200 RON reprezentand daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDDDDD.;

- 50.000 euro reprezentând daune morale si 1.200 RON reprezentand daune materiale către partea civilă EEEEEEEEEEEEEEEE.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFFFFFFF.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale si 8.992,39 RON reprezentand daune materiale către partea civilă GGGGGGGGGGGGGGGG.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă HHHHHHHHHHHHHHHH.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă IIIIIIIIIIIIIIII.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJJJJJJJJJ.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă KKKKKKKKKKKKKKKK.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă LLLLLLLLLLLLLLLL.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă MMMMMMMMMMMMMMMM.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă NNNNNNNNNNNNNNNN.;

- 7500 euro reprezentând daune morale şi 5.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă OOOOOOOOOOOOOOOO.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă PPPPPPPPPPPPPPPP.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă QQQQQQQQQQQQQQQQ.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRRRRRR.;

- 20.000 RON reprezentând daune morale către partea civilă SSSSSSSSSSSSSSSS.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă TTTTTTTTTTTTTTTT.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă JJJJJJJJ.;

- 5000 euro reprezentând daune morale către partea civilă RRRRRRRRRRRRRR.;

- 6.500 euro reprezentând daune morale către partea civilă UUUUUUUUUUUUUUUU.;

- 30.000 euro reprezentând daune morale şi 1.216,12 RON reprezentând daune materiale către partea civilă VVVVVVVVVVVVVVVV.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă WWWWWWWWWWWWWWWW.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă XXXXXXXXXXXXXXXX.;

- 10.000 euro reprezentând daune morale şi 1.000 euro reprezentand daune materiale către partea civilă YYYYYYYYYYYYYYYY.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale şi1.000 euro reprezentând daune materiale către partea civilă ZZZZZZZZZZZZZZZZ.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă AAAAAAAAAAAAAAAAA.;

- 6.000 euro reprezentând daune morale şi 1.200 RON reprezentând daune materiale către partea civilă BBBBBBBBBBBBBBBBB.;

- 75.000 euro reprezentând daune morale şi 3.616,59 RON reprezentând daune materiale către partea civilă CCCCCCCCCCCCCCCCC.;

- 15.000 euro reprezentând daune morale şi 1.000 RON reprezentând daune materiale către partea civilă DDDDDDDDDDDDDDDDD.;

- 1.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă EEEEEEEEEEEEEEEEE.;

- 5.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă FFFFFFFFFFFFFFFFF.;

- 25.000 euro reprezentând daune morale către partea civilă GGGGGGGGGGGGGGGGG.;

C. În baza art. 1357 C. civ. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C., E., D., S.C. J. S.R.L., M., L., S.C. N. S.R.L. la plata următoarelor despăgubiri:

-1.399.209,36 RON către YX. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penala fată de inculpaţi;

- 1.322.981,71 RON către Spitalul X. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penala faţă de inculpaţi;

- 789.471,94 RON (sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală de la data prezentei decizii până la plata efectivă) către Spitalul Y. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi;

- 1.558.495 RON şi dobânda legală, calculată de la data prezentei decizii până la plata efectivă, către Spitalul Z. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi;

- 732.941,49 RON (sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală calculată de la data prezentei până la plata efectivă) către Spitalul XX. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală fată de inculpaţi;

- 73.779,45 RON către Spitalul XY. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi;

- 41.677,36 RON şi dobânda legală calculată de la data prezentei decizii până la plata efectivă către Spitalul XZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi;

- 484.312,79 RON către YZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi;

- 906.414,33 RON şi dobânda legală calculată de la data prezentei decizii până la data plăţii efective a debitului principal către YY. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi.

- .728.099,86 RON către YZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele decedate, precum şi cele referitoare la persoanele vătămate în raport de care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţi;

D. Respinge, ca inadmisibile, acţiunile civile constând în solicitările de plată a următoarelor sume:

- 219.818,35 RON către YX. reprezentând cheltuieli de spitalizare la persoanele vătămate (EEEEEEEEEEEEEEE., CNP x - 29.545,58 RON; CCCCCCCCCCCCCCCCC., CNP x - 28.834,18 RON; GGGGGGGGGGGGGGGGG., CNP x - 7.364,56 RON; EEEEEEEEEEEEEEEEE., CNP xx - 7.519,26 RON; CCCCCCCCCCCCCCCC., CNP x - 30.163,90 RON.

- 171.298,05 RON către Spitalul X. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate (OOOOOOOOOOOOOOOOO., CNP x - 3.730,62 RON; IIIIIIIIIIIIIII., CNP x - 23.619,22 RON; LLLLLLLLLLLLLLLL., CNP x - 572,44 RON; HHHHHHHHHHHHHHH., CNP x - 84.041,25 RON; IIIIIIIIIIIIIIIII., CNP x - 9.758,26 RON; UUUUUUUUUUUUUUU., CNP x - 24.968,73 RON; JJJJJJJJJJJJJJJ., CNP xx - 3.244,41 RON; ZZZZZZZZZZZZZZ., CNP x - 1.291,63 RON; GGGGGGGGGGGGGGG., CNP x - 13.099,94 RON; YYYYYYYYYYYYYYY., CNP x - 891,08 RON; FFFFFFFFFFFFFFF., CNP x - 6.080,51 RON).

- 83.442,06 RON (sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală până la plata efectivă) către Spitalul Y. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate (EEEEEEEEEEEEEEEE., CNP x - 14.849,26 RON; TTTTTTTTTTTTTTT., CNP xx - 7.363,75 RON; VVVVVVVVVVVVVVVV., CNP x - 19.025,67 RON; GGGGGGGGGGGGGGGG., CNP x - 42.203,38 RON;

- 1.613,77 RON şi dobânda legală până la plata efectivă către Spitalul Z. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate (PPPPPPPPPPPPPPP., CNP x - 293,26 RON; PPPPPPPPPPPPPPPPP., CNP x - 473,17 RON;YYYYYYYYY., CNP x - 847,34 RON).

- 49.851,19 RON (sumă actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală până la plata efectivă) către Spitalul XX. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate (SSSSSSSSSSSSSSSS., CNP x - 51,91 RON; WWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, sectorul 1 - 264,70 RON; JJJJJJJJJJJJJJJJ., CNP x - 22.011,40 RON; OOOOOOOOOOOOOOO., CNP x - 33.296,69 RON)

- 8.874,44 RON către Spitalul XY. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate (WWWWWWWWWWWWWWW., cetăţean spaniol - 1.106,54 RON; AAAAAAAAAAAAAAA., cetăţean spaniol - 1.346,88 RON; VVVVVVVVVVVVVVV., CNP x - 7.421,02 RON)

- 13.526,13 RON şi dobânda legală până la plata efectivă către Spitalul XZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate (DDDDDDDDDDDDDDDDD., CNP x - 6.745,60 RON; OOOOOOOOOOOOOOOO., CNP x - 6.638,12 RON; NNNNNNNNNNNNNNN., CNP x - 142,71 RON)

- 4.696,78 RON către YZ. reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoanele vătămate (DDDDDDDDDDDDDDDD., CNP x - 3.307,56 RON; CCCCCCCCCCCCCCC., CNP xx - 546,29 RON; JJJJJJJJJJJJJJJJJ., CNP x - 841,93 RON)

- 98.303,47 RON şi dobânda legală calculată până la data plăţii efective a debitului principal către YY. reprezentând cheltuieli de spitalizare referitoare la persoanele vătămate (DDDDDDDDDDDDDDD., CNP x - 34.782,03 RON; FFFFFFFFFFFFFFFF., CNP x - 1.812,86 RON; NNNNNNNNNNNNNNNN., CNP x - 19.090,82 RON; QQQQQQQQQQQQQQQQQ., CNP x - 37.466,66 RON5. ZZZZZZZZZZZZZZZZ., CNP x - 8.238,10 RON).

- 18.988,28 RON către YZ. reprezentând cheltuieli referitoare la persoanele vătămate (YYYYYYYYYYYYYYYY., CNP x - 14.701,81 RON; SSSSSSSSSSSSSSS., CNP xx - 4.286,47 RON)

E. În baza art. 1357 C. civ. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C., E., D., S.C. J. S.R.L., M., L., S.C. N. S.R.L. la plata următoarelor despăgubiri:

a. 56.188,83 euro către Ministerul Transporturilor - Şcoala Superioară de Aviaţie şi 1551,36 euro către Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General de Aviaţie;

b. 126.054,56 euro şi 562,5 dolari către Ministerul Apărării Naţionale UM 02515 L;

c. 51.358,97 RON şi dobânzile legale aferente, calculate începând cu data externării pacienţilor şi până la data plăţii efective către Spitalul ZY.;

d. 6.657,33 RON către Spitalul ZW.;

e. 6.725,36 RON către Spitalul Z.;

f.1.832,16 RON către Spitalul XZ.;

g. 21.905,4 RON către Ministerul Sănătăţii ‒ Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov;

h. 28.090.578,83 RON către Ministerul Sănătăţii;

i. 11.328.392 RON către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (actual Ministerul Muncii şi Protecției Sociale);

j. 722.142,54 RON către Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti;

K. 21.096,68 euro plus 6950 GBP plus 5000 USD plus dobânda legală calculată de la data prezentei decizii până la plata efectivă către Ministerul Afacerilor Externe;

S-a stabilit ca toate despăgubirile, fixate în euro, să fie achitate la cursul BNR din momentul plăţii.

S-a stabilit aplicarea indicelui de inflaţie în raport cu toate despăgubirile în RON.

Au fost respinse, ca inadmisibile, toate acţiunile civile formulate împotriva inculpaţilor F., G., H., I., P., Q.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. au fost lăsate nesoluţionate toate acţiunile civile formulate împotriva inculpatei B.

A fost revocată măsura asigurătorie dispusă prin Ordonanţa DNA nr. y/P/2015 din 17.12.2015 - F.

A fost revocată măsura asiguratorie dispusă prin Ordonanţa DNA nr. y/P/2015 din 17.12.2015 - G.

S-a constatat că a fost revocată măsura asigurătorie dispusă prin Ordonanţa DNA nr. y/P/2015 DNA din 17.12.2015 - I.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii luate prin:

- Ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 06.11.2015 cu privire la bunurile mobile - sumă de bani ce aparţine S.C. J. S.R.L.,

- Ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 24.11.2015 cu privire la toate bunurile mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor D., C., E. şi S.C. J. S.R.L.,

- Ordonanţa nr. x/P/2015 din data de 25.11.2015 cu privire la toate bunurile mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor L., B. şi S.C. N. S.R.L.,

- Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 12.06.2017 cu privire la toate articolele pirotehnice aparţinând S.C. N. S.R.L., aflate în custodia S.C. O. S.R.L., care în prezent se află în custodia Companiei Naţionale Romarm S.A. - Uzina Mecanică Plopeni,

- Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 19.09.2017 cu privire la bunurile mobile - sume de bani ce aparţin S.C. J. S.R.L.,

- Ordonanţa nr. x/P/2016 din data de 05.07.2018 cu privire la bunurile mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor D., C., E., B., L., M., S.C. J. S.R.L., S.C. N. S.R.L.

A fost revocată măsura asigurătorie dispusă prin Ordonanţa DNA nr. y/P/2015 din 17.10.2016. - P.

A fost revocată măsura asigurătorie dispusă prin Ordonanţa DNA nr. y/P/2015 din 17.10.2016. - Q.

A fost desfiinţată autorizaţia de funcţionare nr. x/14.01.2015 emisă S.C. J. S.R.L. de către Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4.

Au fost înlăturate dispoziţiile de obligare a inculpatelor B., G., H. şi I. şi a părţilor responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 şi Inspectoratul Pentru Situații de Urgență ,,Dealu Spirii”, București-Ilfov la plata cheltuielilor judiciare către stat (urmărire penală şi fond).

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare (urmărire penală şi fond) în ceea ce le priveşte pe inculpatele B., G., H. şi I. au rămas în sarcina statului.

A fost redus de la 12.000 la 10.000 RON cuantumul cheltuielilor judiciare la care urmează a fi obligat inculpatul F., cheltuielile judiciare aferente infracţiunii de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. K. S.R.L.) urmând a rămâne în sarcina statului potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpaţilor F., G., H., C., D., E., B., A. L., M., P., Q., S.C. J. S.R.L., S.C. N. S.R.L. în solidar cu părțile responsabile civilmente Unitatea Administrativ Teritoriala ‒ Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dealu Spirii, București-Ilfov, la plata sumei de 888,77 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de părți.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

A fost admis apelul formulat de avocat FFFFFFFFFFFFFFFFFF. şi s-a stabilit onorariul avocatului din oficiu la instanţa fondului pentru avocat FFFFFFFFFFFFFFFFFF. la suma de 2506 RON care se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de părţile civile: PPPPPPPPPPP., TTTTTTTTTTT., BBBBBBBBB., YY., ZZ., MMM., QQQ. (în nume propriu şi continuator RRR.), EEEEEEEE., BBBBBBBBBBBB., WWW., ZZZ., AAAA., XXX., WWWW., XXXX., ZZZZ., DDDDD., BBBBBBBBBBBBBBBBBB., RRRRR. (prin reprezentant legal PPPPP.), QQQQQ., SSSSS. (prin reprezentant legal PPPPP.), TTTTT. (prin reprezentant legal PPPPP.), UUUUU. (prin reprezentant legal PPPPP.), PPPPP., NNNNN., EEEEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFF., HHHHHHHH., GGGGGGGG., CCCCCCCCCC., ZZZZZZ., BBBBBBB., AAAAAAA., GGGGGGGGGGGGGGGG., UUUUUU., VVVVVV., RRRRRR., MMMMMM., EEEEEEE., FFFFFFF., HHHHHHH., Ministerul Apărării Naţionale UM02515 L Bucureşti, QQQQQQQ., MMMMMMM., IIIIIIII., GGGGGGGGGGGGG., SSSSSSSSSSSSSS., JJJJJJJJ., TTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUUUUU., QQQQQQQQ., OOOOOOOO., LLLLLLLLL., NNNNNNNNNNNNN., BBBBBBBBBBBBBBBBB., AAAAAAAAAAAAAAAAA. HHHHHHHHHH., IIIIIIIIII., BBBBBBBBBB., ZZZZZZZZZ., KKKKKKKKKK., MMMMMMMMMM., JJJJJJJJJJ., Unitatea Administrativ Teritorială - Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4 - prin primar, UUUUUUUUUU., SSSSSSSSSS., RRRRRRRRRR., OOOOOOOOOO., EEEEEEEEEEEEEEEEEE., BBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCC. (decedată), EEEEEEEEEEE., LLLLLLLLL.

A fost respins, ca inadmisibil apelul formulat de partea civilă CCCCCCCCCCCCCCCCCC.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de extindere a apelurilor formulate de intimaţii părţi civile UUUUUUUUUUUUUU. şi VVVVVVVVVVVVVV..

În baza art. 275 alin. (2), (3) C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii părţi civile: PPPPPPPPPPP., TTTTTTTTTTT., BBBBBBBBB., YY., ZZ., MMM., QQQ. (în nume propriu şi continuator RRR.), EEEEEEEE., BBBBBBBBBBBB., WWW., ZZZ., AAAA., XXX., WWWW., XXXX., ZZZZ., DDDDD., BBBBBBBBBBBBBBBBBB., RRRRR. (prin reprezentant legal PPPPP.), QQQQQ., SSSSS. (prin reprezentant legal PPPPP.), TTTTT. (prin reprezentant legal PPPPP.), UUUUU. (prin reprezentant legal PPPPP.), PPPPP., NNNNN., EEEEEEEEEEEEEEEE., FFFFFFFF., HHHHHHHH., GGGGGGGG., CCCCCCCCCC., ZZZZZZ., BBBBBBB., AAAAAAA., GGGGGGGGGGGGGGGG., UUUUUU., VVVVVV., RRRRRR., MMMMMM., EEEEEEE., FFFFFFF., HHHHHHH., Ministerul Apărării Naţionale UM02515 L Bucureşti, QQQQQQQ., MMMMMMM., IIIIIIII., GGGGGGGGGGGGG., SSSSSSSSSSSSSS., JJJJJJJJ., TTTTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUUUUUU., QQQQQQQQ., OOOOOOOO., LLLLLLLLL., NNNNNNNNNNNNN., BBBBBBBBBBBBBBBBB., AAAAAAAAAAAAAAAAA. HHHHHHHHHH., IIIIIIIIII., BBBBBBBBBB., ZZZZZZZZZ., KKKKKKKKKK., MMMMMMMMMM., JJJJJJJJJJ., Unitatea Administrativ Teritorială - Subdiviziunea Administrativ Teritorială Sector 4 - prin primar, UUUUUUUUUU., SSSSSSSSSS., RRRRRRRRRR., OOOOOOOOOO., EEEEEEEEEEEEEEEEEE., UUUUUUUUUU., SSSSSSSSSS., RRRRRRRRRR., BBBBBBBBBBB., EEEEEEEEEEE. la plata a câte 100 de RON cheltuieli judiciare avansate in apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C., E., D., S.C. J. S.R.L., M., L., S.C. N. S.R.L. precum şi pe pe Unitatea Administrativ Teritoriala-Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 şi pe Inspectoratul pentru Situatii de Urgență ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov la plata următoarelor cheltuieli judiciare (onorarii avocați) făcute de părţile civile: câte 11.950 de RON pentru fiecare parte civilă CCCC. şi BBBB., 5000 RON-DDDDDDDDDDDD., 5000 RON- HHHHHHHHHHHH., 5000 RON-IIIIIIIIIIII., 5000 RON -KKKKKKKKKKKK., 2500 RON-PPPPPPPPPPPP., 5000 RON -TTTTTTTTTTTT., 5000 RON- ZZZZZZZZZZZZ., 5000 RON-EEEEEEEEEEEEE., 2000 RON- GGGGGGGGGGGGG., 5000 RON-IIIIIIIIIIIII., 2000 RON-NNNNNNNNNNNNN., 5000 RON - MMMMMMMMMMMMM., 2500 RON-TTTTTTTTTTTTT., 2500 RON-WWWWWWWWWWWWW., cheltuielile judiciare urmând a fi împărţite în mod egal între aceştia.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligată Unitatea Administrativ Teritoriala-Subdiviziunea Administrativ Teritoriala Sector 4 şi Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta ,,Dealu Spirii”, Bucuresti-Ilfov la plata următoarelor cheltuieli judiciare (onorarii avocati) făcute de părţile civile: 2500 RON - CCCCCCCCCCCCCCC., 5000 RON- DDDDDDDDDDDDDDD., 2500 RON- IIIIIIIIIIIIIII., 2500 RON- HHHHHHHHHHHHHHH., 2500 de RON- QQQQQQQQQQQQQQQ., 2500 RON - PPPPPPPPPPPPPPP., 2500 RON-JJJJJJJJJJJJJJJJJJ., 5100 RON -BBBBBBBBBBBBBBBB., 2000 RON.-EEEEEEEEEEEEEEEE., 2500 RON -FFFFFFFFFFFFFFFF., 2000 RON- GGGGGGGGGGGGGGGG.,1500 RON- RRRRRRRRRRRRRR., 2500 RON-QQQQQQQQQQQQQQQQ., 2500 RON-VVVVVVVVVVVVVVVV., 2000 RON-BBBBBBBBBBBBBBBBB., 2000 RON- AAAAAAAAAAAAAAAAA., cheltuielile judiciare urmând a fi împărţite în mod egal între acestea.

A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de partea civilă ZZZZZZZZZZZZZZ.

Onorariile avocaţilor din oficiu în apel pentru inculpatele persoane juridice S.C. J. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L. în sumă de câte 5012 RON fiecare şi onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii C.; E.; D.; M.; L.; B.; A.; P.; Q.; F.; G.; H.; I. în sumă de câte 2506 RON fiecare urmând a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pronunţată prin punerea la dispoziţia procurorilor şi a părţilor prin intermediul grefei instanţei la data de 12.05.2022.

B. Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat cereri de recurs în casaţie, respectiv:

I. Inculpatul C. prin avocat ales, la data de 14.06.2022, în principal, a invocat cazul de casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală-. solicitând, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi a sentinţei cu consecinţa achitării în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I sau teza II C. proc. pen., cu privire la toate cele 3 acuzaţii penale.

A susţinut că faptele omisive concret săvârșite de acesta în calitate de administrator al SC. J. S.R.L. până la orele 17:30, când a părăsit definitiv localul, astfel cum sunt reţinute în expunerea hotărârii definitive de condamnare, în legătură cu activitatea ulterioară comisivă ca profesionişti ce a avut loc la orele 22:30 de către salariaţii pirotehnicieni ai SC. N. S.R.L., nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor agravate din culpa profesionala prevăzute de art. 192 alin. (2) şi (3) şi, art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen. întrucât:

- nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale coautoratului dar nici ale coautoratului concomitent pentru infracţiunile din culpă (comiterea de acte de executare de către coautori împreună şi existenţa legăturii subiective cu privire la actele de executare în concret care au produs în mod direct urmările socialmente periculoase), având în vedere că incendiul a fost iniţiat/generat la orele 22:30 prin încălcarea normelor de conduită profesională exclusiv de către pirotehnicieni şi în exercitarea activităţii de profesionişti ai acestora privind utilizarea/montarea şi respectarea direcţiei, distanţelor, perimetrului şi măsurilor de securitate aferente pentru lansarea de materiale pirotehnice din categoria TI de scenă în timpul spectacolului artistic organizat de către S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L., iar salariaţii S.C. J. S.R.L. ce desfăşurau activitatea accesorie suport servire băuturi alcoolice şi răcoritoare nu au participat şi nu au cunoscut normele profesionale de securitate speciale de Legea nr. 126/1995 privind materialele explozive ce reglementează şi materialele pirotehnice, în aceeaşi situaţie juridică aflându-se şi administratorii SC. J. S.R.L. care nu se mai aflau în local de la orele 16:00;

- lipsa elementului material al laturii obiective în ceea ce priveşte faptele concret săvârşite reţinute prin sentinţă şi decizie ca infracţiuni de ucidere şi vătămare corporală din culpă comise în coautorat independent (omisiunile imputate administratorilor S.R.L. nu sunt acte de executare nemijlocită cu potenţial ucigător sau vătămător direct asupra corpului participanţilor la spectacol în sensul dispoziţiilor legale ale art. 46 alin. (1) C. pen. rap. la art. 192 alin. (2) şi (3) şi, art. 196 alin. (3) si 4 C. pen.);

- lipsa legăturii de cauzalitate (faptele omisive concret săvârşite reţinute prin sentinţă şi decizie nu constituie acte de executare nemijlocită în sensul art. 46 alin. (1) C. pen., nefiind ,,cauzale” în raport cu urmările legale ale infracţiunilor materiale de rezultat de ucidere şi vătămare corporală din culpă;

Acest argument a fost detaliat de recurentul inculpat prin intermediul teoriei echivalenţei condiţiilor şi a teoriei obiective, arătând că inacţiunile imputate administratorilor S.C. J. S.R.L. nu au condus la producerea rezultatului, respectiv pierderea de vieţi omeneşti şi vătămări corporale, acest rezultat fiind imputabil obiectiv şi subiectiv exclusiv acţiunilor şi inacţiunilor salariaţilor şi reprezentanţilor profesionişti ai S.C. N. S.R.L. Recurentul inculpat a făcut referire la confuzia juridică dintre raportul de cauzalitate ca element al răspunderii penale şi raportul de cauzalitate al răspunderii civile delictuale, care rezultă din rechizitoriul nr. x/2015 şi care a fost generată de nediferenţierea din punct de vedere legal între cauza necesară directă pe care se întemeiază răspunderea penală şi cauza mediată indirectă, pe care se întemeiază răspunderea civilă delictuală. Această diferenţiere se regăseşte în celelalte două rechizitorii întocmite de DNA, în care se constată doar răspunderea civilă delictuală a reprezentanţilor primăriei Sect. 4, respectiv a inspectorilor ISU, în legătură cu urmările tragicului eveniment din data de 30.10.2015.

-lipsa elementului subiectiv al infracţiunilor din culpă profesională prevăzute de art. 192 alin. (2) şi (3) şi art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen., având în vedere imprevizibilitatea totală şi absolută în legătură cu schimbarea/modificarea materialelor pirotehnice şi a legăturii la pupitrul electric după orele 22:00 a conduitei profesionale a pirotehnicienilor/în condiţiile de fapt în care prima lansare de la orele 22:00 al cărei angrenaj şi montaj tehnic, electric şi pirotehnic a fost observată de acesta, fiind lipsită de efecte incendive şi cu flacără rece;

- lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen., în ceea ce priveşte faptele concret comise reţinute prin rechizitoriu, sentinţă şi decizie ca acuzaţie de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă (lipsa urmării imediate constând într-un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale în ceea ce priveşte activitatea cod CAEN 5630 servire băuturi alcoolice bar, desfăşurată în incinta localului anterior cât şi la data de 30.10.2015 de către salariaţii SC. J. S.R.L.);

- neîntrunirea de către omisiunile reţinute a fi fost săvârşite în expunerea deciziei a elementelor de tipicitate obiectivă ale contribuţiei în calitate de autor prevăzută de art. 46 alin. (1) C. pen. la săvârşirea infracţiunilor de ucidere şi vătămare din culpă profesională prevăzute de art. 192 alin. (2) şi (3) şi art. 196 alin. (3) şi art. 4 C. pen., în condiţiile în care săvârşirea aceloraşi infracţiuni în incinta clubului la orele 22:30 sunt imputate obiectiv a fi fost comise prin acţiuni ale pirotehnicienilor profesionişti ai S.C. N. S.R.L.;

În subsidiar, recurentul inculpat C. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susţinând că pedepsele principale şi pedeapsa rezultantă de 11 ani si 8 luni închisoare sunt stabilite cu încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2) C. pen., întrucât nu s-a ţinut seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, neputându-se admite că autorul unei infracţiuni din culpă prin omisiune să fie pedepsit de 2 ori mai grav decât autorul aceleiaşi infracţiuni prin comisiune.

Recurentul inculpat C. a mai susţinut că pentru a atrage răspunderea penală, o faptă concretă trebuie să poată fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare, făcând referire la doctrină şi la practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare şi se verifică doar prin prisma elementelor obiective: obiect, subiect, latură obiectiva (...) loc, timp, modul de comitere a infracţiunii (Florin Streteanu ‒ Drept Penal, Parte Generala -Universul Juridic 2014 pag. 264 şi următoarele).

Practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat sfera de aplicare extinsă a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. reţinând în câmpul de aplicare, atât lipsa elementelor de tipicitate obiectivă, cât şi subiectivă (deciziile penale nr. 384/RC/2019, nr. 454/RC/2019, nr. 428/RC/2019, nr. 426/RC/2019, nr. 379/RC/2019 şi nr. 297/RC/2020).

Astfel, în raport de cele invocate, recurentul inculpat a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei şi a sentinţei cu consecinţa achitării în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I sau teza II C. proc. pen. ,,fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege” cu privire la toate cele 3 acuzaţii penale.

Totodată, prin precizări ulterioare, formulate în interiorul termenului de declarare a recursului în casaţie, recurentul inculpat C., prin avocat, a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen., întrucât în cauză în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen., de art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen., şi de art. 349 C. pen., în condiţiile în care, în baza art. 154 alin. (1) C. pen., prin raportare la decizia penală nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, se impunea încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen., fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. se referă la greşita dispunere a încetării procesului penal, soluţie care nu a fost pronunţată în cauză. În ipoteza în care în cauză existau probe cu privire la incidenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., iar instanţa nu a dispus încetarea procesului penal, va putea fi exercitată contestaţia în anulare prevăzută de art. 426 lit. b), respectiv lit. i) C. proc. pen., iar nu recursul în casaţie. Prin urmare, acest caz de casare invocat de către recurentul inculpat C. nu este aplicabil în cauză, cererea de recurs în casaţie prin prisma acestui caz de casare este inadmisibilă.

Prin urmare, cazurile de casare pentru care cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. este admisibilă sunt cele prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

II. Inculpatul Q., prin avocat KKKKKKKKKKKKKKKKKK., la data de 03 iunie 2022 a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi, în consecinţă, achitarea potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare a funcţiei prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 300 C. pen., întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu întrunesc elementele de tipicitate ale laturii obiective.

În temeiul art. 441, alin. (1) C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 în esenţă, a arătat că dată fiind situaţia de fapt de la momentul controlului pe Platforma X., Societatea WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu putea fi sancţionată pentru că nu era destinatarul normei sancţionatoare, nu era executant de lucrări de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii, ci doar beneficiar al spaţiului construit şi al instalaţiilor necesare pentru funcţionarea respectivului spaţiu. Mai mult, la momentul controlului S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu mai desfăşura nicio activitate (indiferent de ceea ce se susţine de către proprietarii acestei societăţi, interesaţi fiind în a declara în acest sens), aspect care rezultă inclusiv din închirierea spaţiului de către S.C. J. S.R.L. la data de 30.09.2014 prin contractul de închiriere nr. x din data de 30.09.2014.

Aşadar, recurentul inculpat a arătat că nu se poate reţine ca imputabilă fapta de a nu fi sancţionat societatea WWWWWWWWWWWWWWWWW. pentru aceea că era imposibil legal să o sancţioneze. Deşi în atribuţiile de serviciu prevăzute de art. 46 din Legea nr. 307/2006 intra şi obligaţia sancţionării contravenţionale a executanților de lucrări, deoarece WWWWWWWWWWWWWWWWW. era doar beneficiar al lucrărilor, recurentul inculpat nu avea nici obligaţia şi nici dreptul de a o sancţiona pentru contravenţia la care face referire instanţa de apel.

Recurentul inculpat Q. a arătat că în situaţia în care îndeplinirea defectuoasă a actului de serviciu nu este cauzată de atitudinea conştientă şi voită a făptuitorului, nu sunt conturate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în varianta specială, deoarece activitatea nu a fost desfăşurată cu rea-credinţă, specifică faptei cu forma de vinovăţie a intenţiei directe sau indirecte.

Pe de altă parte, atribuţiile de serviciu încălcate trebuie examinate, în mod obligatoriu, prin prisma legislaţiei primare (lege, ordonanţă, ordonanţă de urgenţă), astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale. A mai arătat recurentul inculpat că nici în Rechizitoriu şi nici în hotărârea primei instanţe, nu este şi nici nu a fost menţionat, sub nicio formă, obţinerea vreun profit (folos necuvenit) de către S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., aspect dovedit inclusiv prin Raportul de constatare al DNA, unde este specificat că folosul necuvenit este de la 06.10.2014 şi este doar pentru S.C. J. S.R.L.

În precizările formulate prin avocat LLLLLLLLLLLLLLLLLL., recurentul inculpat Q. a mai relevat greşita analiză şi interpretare a înscrisurilor din dosar (fişa postului şi planificarea serviciului pe zile şi pe ore), pe baza căreia instanţa de apel a reţinut aptitudinea şi capacitatea sa profesională de a răspunde penal pentru cele două infracţiuni. Recurentul inculpat a arătat că instanţele ar fi trebuit să constate că nu se afla în exerciţiul funcţiunii, iar faptul că a purtat discuţii neoficial cu administratorii spaţiului în care ulterior a avut loc incendiul nu echivalează cu caracterul tipicităţii unui act oficial de control care să impună măsuri punitive sau de altă natură.

Referitor la infracţiunea de uzurpare a funcţiei, prev. de art. 300 C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000, în esenţă, recurentul inculpat Q. a susţinut că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală. Simpla întocmire a 7 fişe de instructaj individual în timpul serviciului şi în afara atribuţiilor de serviciu, precum şi instruirea angajaţilor S.C. J. S.R.L. în timpul serviciului, nu au fost apte să producă vreuna dintre urmările enunţate de art. 297 alin. (1) C. pen. şi nici punerea în pericol a vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a unor persoane. Acestea au constituit încălcări ale disciplinei militare, iar urmările au fost produse de neîndeplinirea obligaţiilor pe care le aveau administratorii S.C. J. S.R.L.

Astfel, simpla întocmire a unor fişe individuale de instructaj, chiar dacă se reţine că a fost realizată în timpul serviciului (deşi nu exista nicio probă in acest sens), şi în afara exercitării atribuţiilor de serviciu nu are aptitudinea de a produce consecinţa punerii în pericol a vieţii, a sănătăţii şi integrităţii corporale a unor persoane ci - dimpotrivă - de atenţionare a semnatarilor fişelor de instructaj asupra conduitei ce trebuie să adopte pentru a evita menţionatele consecinţe. Lipsa unor consecinţe vătămătoare determină inaplicabilitatea art. 300 C. pen. - urmarea fiind element constitutiv al respectivei infracţiuni.

În acelaşi context, nici instruirea angajaţilor pe linia securităţii la incendiu nu este de natură a produce consecinţa punerii în pericol a vieţii, a sănătăţii şi integrităţii corporale a unor persoane, urmările fiind produse de neîndeplinirea obligaţiilor pe care le avea administratorul S.C. J. S.R.L.

Faptele reţinute ca fiind infracţiunea prev. de art. 300 C. pen. sunt, în realitate, încălcări ale disciplinei militare astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 64/2013 (Ordin publicat în M. Of. nr. 399/2013, Regulament publicat în M. Of. nr. 399 bis/2013):

,,Disciplina militară constă în respectarea de către militari a prevederilor legale, a normelor de ordine şi de comportament obligatorii pentru menţinerea stării funcţionale, îndeplinirea misiunilor specifice şi buna desfăşurare a activităţilor din armată.” Aceste prevederi erau aplicabile şi militarilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordinul nr. 116/2013 privind reglementarea unor măsuri în domeniul regimului disciplinar al militarilor din Ministerul Afacerilor Interne, ordin emis de ministrul afacerilor interne şi publicat în M. Of. nr. 461/2013.

Conchizând, recurentul inculpat MMMMMMMMMMMMMMMMMM. a solicitat să se constate că faptele pentru care a fost condamnat nu întrunesc toate elementele de tipicitate ale laturilor obiective ale celor două infracţiuni, respectiv:

- pentru abuzul în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000, în situaţia concretă, nu avea obligaţia de a sancţiona executantul unor lucrări de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii;

- pentru uzurparea de funcţie prev. de art. 300 C. pen., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 faptele nu au fost apte să producă vreuna dintre urmările enunţate de art. 297 alin. (1) C. pen., ele constituind încălcări ale disciplinei militare.

III. Inculpata P., la data de 16 iunie 2022 a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 9 C. proc. pen.

A solicitat, admiterea recursului în casaţie declarat împotriva deciziei penale nr. 566/A din data de 12 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016, casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă, înlăturarea aplicării greşite a legii.

În esenţă, a susţinut referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, că instanţa în mod netemeinic a considerat că fapta de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. există, dând o interpretare eronata Deciziei nr. 405/2016 a CCR.

În acest sens, a arătat că în perioada 22-26.09.2014 a efectuat un control tematic la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., potrivit planului lunar individual avizat de superiorii săi din cadrul ISU Bucureşti şi a întocmit procesul-verbal de control nr. x din data de 26.09.2014. A arătat recurenta inculpată că la acel moment SC. J. S.R.L. nu era înregistrată legal, această societate fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti la data de 06.10.2014, sub numărul x. Totodată, recurenta inculpată a arătat că spaţiul din litigiu a fost transferat către S.C. J. S.R.L. prin contractul de locaţiune nr. 124 din data de 30.09.2014.

S-a arătat astfel că la momentul efectuării controlului, de către cei doi ofiţeri ISU, S.C. J. S.R.L. nu exista ca entitate juridica, spaţiul fiind în locaţiunea lui S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., iar inculpata nu avea atribuţia de a verifica altă Societate de pe Platforma S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. decât cea prevăzută în planificare. Prin urmare, recurenta inculpată a arătat că în mod greşit s-a reţinut că a încălcat legislaţia primară cu ocazia efectuării controlului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, la începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, ori de modificare şi/sau schimbare a destinaţiei celor existente se face numai după obţinerea avizului de securitate la incendiu. Alin. (2) prevede că obligaţia solicitării şi obţinerii avizului de securitate la incendiu prevăzut la alin. (1) revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau lucrări de modificare şi/sau schimbare a destinaţiei construcţiilor, obligaţie care nu a fost respectată de către administratorul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., care nu avea voie să închirieze spatii pentru alte destinaţii decât cele prevăzute prin autorizaţia de construcţie decât după schimbarea destinaţiei clădirii din fabrică şi obţinerea certificatului de urbanism potrivit noii destinaţii.

A mai susţinut recurenta inculpată că potrivit contractului de locațiune nr. x/09.05.2013, încheiat între S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. si S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., spaţiul care se afla la parterul Corpului 15, în suprafaţă utilă de 425 mp avea destinaţia de spaţiu de producţie, iar instanţa a ignorant faptul că, în calitatea sa de angajat al ISU, ea nu putea să prevadă destinaţia reală a spaţiului. Proprietarul imobilului S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. a ascuns acest fapt, deşi avea obligaţia ca, în condiţiile schimbării destinaţiei spaţiului, să obţină certificat de urbanism şi să conlucreze cu autorităţile administraţiei publice şi cu organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea şi punerea în aplicare a planurilor de intervenţie în caz de incendiu, reieşind din textul legii obligaţia expresă a proprietarului şi utilizatorului. Recurenta inculpată a arătat şi că la momentul efectuării controlului a pus în vedere că trebuie întocmite documentele de autorizare, astfel cum rezultă din probatoriul administrat.

Prin urmare, a susţinut că şi-a exercitat controlul în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Legea nr. 307/2006 (în forma de la momentul ,,controlului”), şi nu prin încălcarea legii întrucât potrivit art. 28 din H.G. nr. 1.490 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta Regulile şi procedurile privind planificarea, organizarea, pregătirea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire şi de intervenţie se stabilesc prin Regulamente elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin Ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor, iar aceasta trebuia să se supună acestor regulamente.

A mai susţinut că nu se poate spune că nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu atâta timp cât nu au fost prevăzute în planul de control verificarea acestei societăţi, care nu putea intra în planul de verificare şi control, decât după obţinerea autorizării, ca atare, este nereală interpretarea din motivarea deciziei atacate că aceasta a făcut posibilă funcţionarea S.C. J. S.R.L. în absenţa avizului/autorizaţiei pentru securitate la incendiu pentru obţinerea căreia agentul economic ar fi trebuit să îndeplinească din punct de vedere al destinaţiei construcţiei şi al dotărilor spaţiului pentru securitate la incendiu, condiţiile prevăzute de lege, precum şi să adopte măsurile tehnice, operative, apte să prevină sau să reducă urmările unei situaţii de urgenţă.

De asemenea, a susţinut că instanţa de apel nu a motivat în concret legislaţia primară încălcată cu ocazia controlului efectuat potrivit planului de verificare si control, întocmit la nivelul instituţiei, şi nu a reţinut aşa cum era corect ca atribuţia de serviciu a sa era de a verifica societatea XXXXXXXXXXXXXXXXX. şi nu alte societăţi care aveau contract de locaţie cu aceasta. Prin urmare, din probatoriul administrat nu reiese încălcarea legislaţiei primare şi nici nu a fost dovedita existenţa faptei de corupţie aşa cum este ea prevăzută, în art. 132 din Legea nr. 78/2000 care prevede că, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (2) pct. 9 C. proc. pen., respectiv acela că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerentele si dispozitivul hotărârii, recurenta inculpată a susţinut că motivarea hotărârii atacate cuprinde o descriere a faptelor cu privire la S.C. J. S.R.L. şi din dispozitiv reiese că aceasta este condamnată pentru fapte săvârşite prin raportare la S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW.

A mai arătat că nu se reţine de către instanţă că aceasta a întocmit proces-verbal de control, dispunând măsuri şi analiza riscului la incendiu pentru toată platforma S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX., platforma care a verificat-o potrivit legii primare în baza planificării.

IV. Inculpatul F., prin avocat ales, la data de 09.06.2022 a invocat cazul de casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen. (S.C. J. S.R.L.), în temeiul 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale faptei pentru care am fost condamnat pe latură obiectivă si pe latură subiectivă.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 566/A din data de 12.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul x/2016

1. În esenţă, în motivarea cazului de recurs în casaţie invocat a făcut referiri la lipsa elementului material din fapta cu care instanţa a fost sesizată şi condamnarea prin reţinerea unui element material care depăşeşte limitele actului de sesizare şi care nu a fost niciodată inclus în încadrarea juridică a faptei, respectiv:

- în mod contrar celor reţinute de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, a susţinut că fapta nu este aceea de emitere a unui act, ci este aceea de emitere a unui act prin încălcarea legii. Cu alte cuvinte, fapta cu care instanţa a fost sesizată este aceea de eliberare a două autorizaţii de funcţionare şi două acorduri de funcţionare cu încălcarea dispoziţiilor legale (indicate prin rechizitoriu) care l-ar fi obligat să verifice existenţa autorizaţiei PSI, fiind expuse în actul de sesizare şi prin precizările ulterioare încălcările legale circumscrise faptei cu care instanţa a fost sesizată. Cu toate acestea, prin hotărârea atacată recurentul inculpat a fost condamnat pentru o faptă redimensionată în mod nelegal prin includerea unor încălcări de lege cu care instanţa nu a fost sesizată, neoperând nicio schimbare a încadrării juridice, nefiindu-i comunicată oficial această modificare nelegală a acuzaţiei.

Astfel, având în vedere faptul că, raportat la fapta cu care instanţa a fost sesizată, inclusiv Curtea de Apel a apreciat că acestea nu pot fi reţinute ca intrând în elementul material al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, recurentul inculpat a susţinut că se impune achitarea sa prin raportare la art. 16 alin. b teza I C. proc. pen., neputând fi luate în considerare completări la fapta cu care instanţa a fost sesizată, acest aspect încălcând flagrant principiul separaţiei funcţiilor judiciare.

Având în vedere încadrarea în drept adusă la cunoştinţa sa şi considerentele deciziei atacate, din care rezultă că instanţa de control judiciar a înlăturat toate încălcările de lege imputate prin încadrarea juridică adusă la cunoştinţa sa, recurentul inculpat F. a concluzionat în sensul că a fost condamnat pentru o faptă redimensionată prin includerea încălcării unei legi care nu a fost menţionată în actul de sesizare a instanţei şi cu privire la care nu a operat nicio schimbare de încadrare juridică, aspect care echivalează cu o condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, impunându-se achitarea.

2. În considerarea aceluiaşi caz de casare recurentul a făcut referire la împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva faptului că elementul material reţinut nu satisface exigenţele art. 297 alin. (1) C. pen., aşa cum a fost reconfigurat prin Decizia nr. 405/2016 a CCR.

În hotărârea de condamnare s-a reţinut îndeplinirea elementului de tipicitate al laturii obiective din perspectiva elementului material constând în emiterea autorizaţiei de funcţionare în lipsa verificării existenţei autorizaţiei PSI, prin încălcarea dispoziţiilor art. 285 alin. (5) şi (6) C. fisc., raportat la art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001.

Potrivit art. 63 alin 5 lit. g) din Legea nr. 215/2001 "în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul: emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative".

Acest text de lege stabileşte doar situaţia premisă din textul de incriminare referitor la efectuarea actului ,,în exercitarea atribuţiilor de serviciu”, fără a vorbi de conduita contrară legii adoptată, ca element material. În lipsa existenţei în atribuţia de serviciu a actului imputat, s-ar vorbi de un alt text de incriminare din capitolul infracţiunilor de serviciu, respectiv uzurparea funcţiei. Cu alte cuvinte, acest text de lege nu poate fi reţinut individual în reţinerea elementului material al infracţiunii abuz în serviciu.

Referitor la art. art. 285 alin. (5) şi (6) C. fisc., recurentul inculpat a susţinut că este un text de lege general, lipsit de predictibilitate, nefiind apt să întrunească elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost configurat prin Decizia nr. 405/2016 a CCR, din perspectiva principiului "ultima ratio".

În acest sens, s-a arătat în motivele de recurs în casaţie că sintagma "în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege" din cuprinsul art. 285 alin. (6) C. fisc. are un caracter lipsit de predictibilitate, textul de lege nefiind apt să normeze conduita de urmat, existând numeroase legi care stabilesc diferite condiţii de exercitare a unei activităţi economice care sunt greu de prevăzut în momentul adoptării unei anumite conduite sociale. De altfel, instanţa de apel a reţinut lipsa de claritate şi predictibilitate a acestor dispoziţii legale în cazul inculpatelor G. şi H., reţinând eroarea ca temei al achitării, fără însă a face vreo referire la exigenţele statuate de CCR în decizia nr. 405/2016.

S-a mai arătat în motivele de recurs că textul de lege reţinut de instanţa de apel este incomplet, fiind completat în mod nepermis prin raţionamentul instanţei, în totală contradicţie cu practica aproape unanimă a instituţiilor din ţară (inculpatul-condamnat invocând mai multe mijloace de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţii de martori şi înscrisuri, învederând aceleaşi susţineri referitoare la prioritatea unei Hotărâri de Consiliu Local în faţa legii). Recurentul inculpat a susţinut că instanţa de apel nu a indicat în niciun mod un text de lege care să oblige expres la verificarea autorizaţiei PSI de către primar la momentul emiterii autorizaţiei de funcţionare, deoarece nu există o astfel de reglementare şi, prin urmare, lipseşte conduita interzisă în construcţia elementului material.

Competenţele primarului în ceea ce priveşte apărarea împotriva incendiilor sunt expres reglementate în art. 14 din Legea nr. 307/2006, printre acestea nefiind menţionată verificarea existenţei avizului/autorizaţiei PSI la momentul emiterii autorizaţiei de funcţionare, aspect reţinut şi de instanţa de apel. Faptul că primarul nu are niciun fel de atribuţii pe linia verificării existenţei autorizaţiei/avizului PSI rezultă şi din probele administrate în cauză. Se arată în motivele de recurs că, deşi nu există vreo reglementare care să oblige primarul să verifice existenţa autorizaţiei/avizului PSI la momentul emiterii autorizaţiei de funcţionare, totuşi, instanţa de apel a apreciat că autorizaţia de funcţionare odată emisă, se presupunea că erau îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, inclusiv PSI. Pe de altă parte, tot instanţa de apel a reţinut că nu ne aflăm în prezenţa unei interpretări nelegale decise de primar, ci a unei situaţii de aplicare a condiţiilor stabilite prin hotărâre a Consiliului Local (în contradicţie cu legea), adoptate încă în mandatul fostului primar. Acest raţionament al instanţei de apel în sensul completării normelor juridice, este în totală contradicţie cu capacitatea de predictibilitate a normei juridice imputate, evidenţiată şi prin faptul că majoritatea primăriilor din ţară au interpretat în sens contrar dispoziţiile art. 268 alin. (6) C. fisc.

În motivele de recurs se arată că din interpretarea gramaticală rezultă că sintagma "îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege", din art. 268 alin. (6) C. fisc., se referă la noţiunea de lege lato sensu, respectiv la condiţiile prevăzute de orice act normativ în vederea autorizării, deci şi la cele prevăzute de hotărârile Consiliului Local, neexistând nicio lege organică cu prevederi exprese referitoare la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se emite autorizaţia de funcţionare de către primărie. Din probatoriul administrat în cauză rezultă astfel că noţiunea de lege "lato sensu" se referă la toate hotărârile Consiliului Local prin care UAT- urile au reglementat condiţiile de autorizare. Totodată, cu excepţia UAT Cluj, toate unităţile administrativ teritoriale din ţară emiteau avizele de funcţionare pe baza hotărârilor Consiliului Local, în care nu se prevedea verificarea existenţei avizului/autorizaţiei privind securitatea la incendiu. De asemenea, s-a arătat că toate aceste hotărâri ale Consiliului Local au fost verificate sub aspectul legalităţii de către prefecţi şi nu au fost atacate în instanţă de ISU sau altă instituţiei cu atribuţii pe linie de PSI.

Un alt aspect din motivarea instanţei de apel, criticat de recurentul inculpat, este cel referitor la respectarea hotărârilor Consiliului Local în cadrul procedurii de emitere a autorizaţiei de funcţionare, reţinându-se însă nelegalitatea acestor hotărâri din perspectiva interpretării date de instanţă art. 268 alin. (6) C. fisc.

3. Recurentul inculpat F., referitor la acelaşi caz de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., a criticat şi împrejurarea că, în mod greşit a fost condamnat prin hotărârea atacată, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele de tipicitate pe latură obiectivă nici din perspectiva urmării imediate.

S-a arătat în motivele de recurs în casaţie că, deşi instanţa de apel a subliniat că nu se pot reţine ca urmări imediate vătămarea intereselor legitime ale Sectorului 4 al municipiului Bucureşti prin atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu, valoare socială lezată, care nu conferă acestei persoane juridice dreptul la despăgubiri morale şi nici moartea şi vătămarea corporală a persoanelor care s-au aflat în J., totuşi a reţinut ca urmare imediată punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţi, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în J.

Astfel, instanţa de apel a înlăturat posibilitatea ca urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu să fie reprezentată de o stare de pericol abstract, însă în cele din urmă a dispus condamnarea inculpatului pentru o stare de pericol concret, deşi doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a considera că infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat.

Recurentul inculpat a criticat şi faptul că instanţa de apel a reţinut starea de pericol concret pe baza unor elemente de fapt reale, independente de persoana acestuia şi în contradicţie cu documentaţia depusă în vederea avizării, cum ar fi nerespectarea de către reprezentanţii clubului a numărului de persoane declarate pentru care au solicitat autorizaţia sau chestiuni de amenajare pentru care primarul nu are competenţa de a le verifica.

4. Subsumat aceluiaşi caz de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. recurentul inculpat a susţinut că fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva lipsei legăturii de cauzalitate dintre elementul material imputat şi urmarea imediată reţinută.

Astfel, recurentul inculpat a arătat că din probatoriul administrat nu rezultă faptul că această stare de pericol concret s-ar fi produs şi în ipoteza în care J. ar fi fost frecventat de maxim 80 de persoane. Astfel, spre deosebire de urmarea imediată care s-ar produce per se, prin eliberarea autorizaţiei de funcţionare (urmare imediată ce nu a putut fi reţinută nici de către instanţă), urmarea imediată de pericol concret s-a produs exclusiv prin intervenţia factorilor externi, a conduitei patronilor clubului, chiar nelegală, aspect care vine să înlăture nexul cauzal dintre elementul material imputat şi urmarea imediată reţinută.

5. Tot în cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut de pct. 7 al art. 438 C. proc. pen., recurentul inculpat F. a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva formei de vinovăţie reţinută de către instanţă pentru săvârşirea acesteia.

Sub acest aspect recurentul inculpat a susţinut că raţionamentul instanţei prin raportare la acest aspect este unul eronat lipsit de claritate, fără a beneficia de o motivare temeinică; a susţine că infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 poate fi comisă cu intenţie indirectă presupune a ignora pe de o parte scopul introdus în acest text de lege, respectiv de a obţine un folos necuvenit, scop de natură a califica intenţia, fiind o cerinţă a laturii subiective, cât şi a eforturilor depuse de legiuitor în sensul clarificării acestor aspecte.

De asemenea, a susţinut că a accepta faptul că infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 poate fi comisă cu intenţie indirectă presupune a ignora raţionamentul în baza căruia varianta de la alin. (2) al art. 297 C. pen. poate fi comisă doar cu intenţie directă.

Prin raportare la lipsa unei coeziuni subiective între inculpat şi beneficiarii pretinsului folos necuvenit, instanţa de judecată arată doar că nu este necesară interacţiunea dintre aceştia, fără să facă vorbire despre raţiunile interioare, obligatorii a exista, în susţinerea formei de vinovăţie, ale inculpatului şi care pot deriva doar din anumite conexiuni, nu neapărat interacţiuni propriu-zise.

Se poate observa că nu a fost identificată nicio astfel de conexiune aptă să determine o formă interioară de manifestare, al cărei rezultat să fie exteriorizarea într-o faptă de natură penală. Aşadar din maniera în care o operat incriminarea acestei infracţiuni, precum şi din textele de lege şi raţiunile izvorând din acestea se poate lesne observa că infracţiunea de abuz în serviciu din legea specială este subsumată noţiunii de corupţie împreună cu toate condiţiile intrinseci şi care se extind şi asupra laturii subiective prin necesitatea reţinerii intenţiei directe ca unică formă de vinovăţie.

Cu privire la cererea de suspendarea a executării pedepsei recurentul inculpat F. a susţinut că aceasta rezidă în principal în vădita nelegalitate a deciziei atacate, prin raportare la pedeapsa dispusă.

V. Inculpatul A. prin avocat ales, la data de 14.06.2022 a invocat cazul de casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 566/A/2022 şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 275 alin. (1) C. pen.

În susţinerea căii extraordinare de atac s-a invocat faptul că toate criticile formulate împotriva deciziei penale nr. 566/A/2022 se limitează la interpretarea eronată a elementelor constitutive ale infracţiunii, respectiv:

- Interpretarea Curţii de Apel Bucureşti este lipsită de previzibilitate, fiind încălcat art. 7 CEDO.

S-a susţinut că un prim argument pentru achitarea sa derivă din prevederile art. 7 CEDO, context în care s-a apreciat că din considerentele hotărârii recurate rezultă o încălcare gravă a principiului legalităţii incriminării. Astfel, atât abordarea judecătorului fondului, cât şi a instanţei de control judiciar este contrară principiului legalităţii incriminării (în componenta lex stricta), prin aceea că s-a dispus/menţinut o soluţie de condamnare fie prin utilizarea unei analogii în defavoarea inculpatului, fie printr-o adăugare la textul de incriminare. De aceea, interdicţia de a apela la o analogie în defavoarea inculpatului se regăseşte şi în jurisprudenţa CEDO, putând face în acest sens trimitere exemplificativă la cauzele Kokkonakis c. Greciei (parag. 52) şi Cantoni c. Franţei (parag. 31). În cauza CEDO Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni c. României s-a statuat în contextul concluziei încălcării art. 7 din Convenţie. Într-o hotărâre CEDO mult mai recentă (Pantalon c. Croaţiei, 2020), Curtea a reafirmat faptul că art. 7 CEDO înglobează inclusiv principiul lex stricta potrivit căruia sfera de aplicabilitate a textului de incriminare nu poate fi extinsă prin analogie (parag. 46).

În acest context a susţinut că jurisprudenţa CEDO este relevantă în contextul analizei sferei de aplicabilitate a art. 275 alin. (1) C. pen., având în vedere următoarele:

i) Textul de incriminare se raportează la actul de executare constând în "distrugerea" unui înscris, dar cu toate acestea domnul A. a fost condamnat pentru "ştergerea" de date informatice. De asemenea, textul de incriminare se raportează la noţiunea de "înscris", cu toate că domnul A. a acţionat în mod exclusiv asupra unor date informatice.

ii) Nu poate fi identificată practică judiciară anterioară soluţiei de condamnare care să confirme caracterul previzibil al "interpretării" oferite art. 275 alin. (1) C. pen. de către judecătorul fondului ori instanţa de control judiciar.

iii) Literatura de specialitate este în sensul unei interpretări restrictive a art. 275 alin. (1) C. pen.

Astfel, dincolo de faptul că nu s-a identificat practică judiciară care să confirme sfera de aplicabilitate a art. 275 alin. (1) C. pen. conferită de către judecătorul fondului printr-o veritabilă analogie în defavoarea inculpatului şi adăugare la textul de incriminare, literatura de specialitate nu face decât să confirme sfera restrânsă de aplicabilitate a acestei infracţiuni.

S-a mai susţinut că jurisprudenţa invocată de către instanţa de control judiciar excedează acuzaţiei în materie penală formulată împotriva sa. De asemenea, a menţionat faptul că nu toate hotărârile citate sunt ulterioare datei la care se pretinde că acesta a şters datele informatice. Prin urmare, la data comiterii faptei, aceste hotărâri de condamnare (citate oricum eronat) nu existau. Instanţa de control judiciar nu a făcut aşadar decât să confirme teza acuzării potrivit căreia nu exista la data comiterii faptei o jurisprudenţă (nici măcar izolată) din care să rezulte interpretarea potrivit căreia art. 275 alin. (1) C. pen. se poate reţine inclusiv cu privire la ştergerea de date informatice.

- Datele informatice nu pot fi asimilate noţiunii de "înscris", întrucât există o lipsă de corespondenţă în ceea ce priveşte obiectul material al infracţiunii. Sub acest aspect s-a arătat că obiectul material al infracţiunii poate să fie doar un mijloc material de probă ori un înscris. Condamnarea sa a vizat în mod exclusiv ştergerea de date informatice, fiind reţinută aşadar teza distrugerii unui înscris. În niciun moment judecătorul fondului sau instanţa de control judiciar nu a susţinut faptul că acesta ar fi fost acuzat de distrugerea sistemului informatic pe care erau stocate datele informatice, astfel încât să putem discuta despre teza distrugerii unui mijloc material de probă. De altfel, o asemenea urmare nu era posibilă în contextul în care conduita acestuia s-a limitat la ştergerea unui draft de contract stocat în formă electronică. Sub acest aspect, orice trimitere la distrugerea unui mijloc material de probă ar echivala cu o tentativă neidonee.

În mod evident, datele informatice nu sunt mijloace materiale de probă. Astfel, art. 97 alin. (2) C. proc. pen. stabileşte care sunt mijloacele de probă prin care se poate obţine proba în procesul penal, printre acestea regăsindu-se şi mijloacele materiale de probă - art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. Rezultă de aici că noţiunea de mijloc de probă are o accepţiune mai largă decât noţiunea de mijloc material de probă, iar legiuitorul a făcut o distincţie cât se poate de clară între cele două categorii. Prin urmare, chiar dacă datele informatice pot avea valoare probatorie, pentru reţinerea art. 275 alin. (1) C. pen. este necesar să se concluzioneze că datele informatice sunt asimilate înscrisurilor.

Or, o asemenea teză este exclusă de plano. O primă precizare ar fi aceea că legiuitorul nu foloseşte în cuprinsul textelor de incriminare noţiunea de ,,înscris în formă electronică”, ,,document electronic” etc.

Distincţia pe care o realizează legiuitorul este între noţiunea de "înscris" şi "date informatice". Chiar dacă acestea din urmă pot fi calificate în anumite situaţii ca fiind înscrisuri în formă electronică sau documente electronice, noţiunea de "înscris" are o accepţiune restrânsă care este de plano incompatibilă cu datele informatice.

Că este aşa rezultă din următoarele:

i) în dreptul penal substanţial se face o distincţie clară între noţiunea de înscris şi datele informatice.

ii) Această interpretare restrânsă a noţiunii de "înscris" o putem identifica de altfel la nivelul literaturii de specialitate şi al practicii judiciare.

iii) Delimitarea înscrisului tradiţional de datele informatice o regăsim inclusiv la nivelul C. proc. pen.

iv) Niciunul dintre criteriile folosite pentru interpretarea normei penale nu poate conduce la extinderea sferei de aplicabilitate a art. 275 alin. (1) C. pen.

În ceea ce ne priveşte, considerentele instanţei de control judiciar vin într-o directă şi vădită contradicţie cu o dezlegare de drept a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat în mod explicit că raţiunea incriminării falsului informatic a fost aceea de a acoperi un vid legislativ, respectiv decizia nr. 4/2021 care a statuat în sensul că "scopul acestui articol (art. 325 C. pen.) este de a crea o infracţiune paralelă cu falsificarea de documente tangibile, pentru completarea lacunelor din dreptul penal legate de falsurile tradiţionale, care necesită lizibilitatea vizuală a declaraţiilor sau declaraţiilor înscrise într-un document şi care nu se aplică datelor stocate electronic".

Astfel, instanţa de control judiciar a interpretat în mod eronat voinţa legiuitorului, prin raportare la poziţionarea infracţiunii de fals informatic în partea specială a C. pen. De asemenea, legiuitorul a făcut o delimitare clară între noţiunea de "înscris" şi cea de "date informatice".

-Ştergerea de date informatice nu poate fi asimilată unui act de distrugere, întrucât există o lipsă de corespondenţă între acţiunea imputată acestuia (ştergerea de date informatice) şi actul de executare prevăzut de norma de incriminare (distrugerea de înscrisuri).

Sub acest aspect s-a arătat că referitor la incompatibilitatea dintre actul de executare al "distrugerii" prevăzut în conţinutul art. 275 alin. (1) C. pen. şi conduita imputată acestuia (ştergerea de date informatice), instanţa de control judiciar nu a răspuns argumentelor invocate de către apărare.

Teza apărării este aceea că nu se poate discuta despre distrugerea unor date informatice care iau sau nu forma unui înscris în formă electronică/document electronic.

Actul material al "distrugerii" este aşadar incompatibil de plano cu ştergerea de date informatice. O asemenea incompatibilitate rezultă cu evidenţă din următoarele:

i) Actul de distrugere implică o nimicire fizică (materială) a unei entităţi materiale, iar ştergerea datelor informatice are la bază un proces Ia nivel logic.

ii) Nu există nicio dispoziţie legală (de drept procesual ori substanţial) în care să se facă vorbire despre distrugerea datelor informatice.

În concluzie, a susţinut că din moment ce legiuitorul a folosit noţiunea de ştergere pentru intervenţia a datelor informatice (elemente intangibile) şi noţiunea de distrugere pentru intervenţia asupra unor bunuri corporale (elemente tangibile), devine evident că aceste noţiuni nu pot fi folosite în mod interschimbabil. Legiuitorul s-a raportat la noţiuni diferite tocmai pentru a evidenţia sfera de aplicabilitate diferită a actelor materiale care se subsumează acestor noţiuni.

C. Prin încheierea din 07 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii C., P., Q., F. şi A. împotriva deciziei penale nr. 566/A din data de 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursurilor în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 22 februarie 2023, cu citarea recurenţilor inculpaţi C., Q., P., F. şi A., a intimaţilor inculpaţi, intimatelor părţi civile, intimatelor părţi responsabile civilmente şi intimatelor persoane vătămate şi înştiinţarea apărătorii aleşi ai părţilor.

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul X. în vederea desemnării a câte un apărător din oficiu pentru inculpaţi.

A fost respinsă cererea formulată de inculpaţii Q. şi F. privind suspendarea executării hotărârii.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de Q., F., C., A. şi P. îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererile de suspendare a executării deciziei recurate formulate de inculpaţii Q. şi F., Înalta Curte a constatat că inculpaţii nu au prezentat argumente care să justifice admiterea acestora şi din actele şi lucrările dosarului nu sunt identificate elemente care să releve necesitatea dispunerii unei astfel de măsuri excepţionale.

D. Examinând pe fond, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., recursurile în casaţie, formulate de inculpaţii C., Q., P., F. şi A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în considerarea cazurilor menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este un caz vădit de încălcare a legii penale şi de soluţionare inversă atunci când se pronunţă o condamnare pentru o faptă care, nefiind prevăzută de legea penală, constituie doar o faptă civilă, o contravenţie, o abatere disciplinară sau morală.

Totodată, potrivit aceluiaşi caz de casare, casarea se poate dispune atunci când din descrierea faptei de către instanţa de fond rezultă că aceasta nu este prevăzută în legea penală ca infracţiune. În această situaţie, fapta nu constituie infracţiune prin lipsa uneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, aceea de a fi prevăzută de legea penală.

Fapta nu constituie infracţiune nici atunci când, deşi este prevăzută de legea penală, îi lipseşte unul dintre elementele constitutive. Conţinutul constitutiv al infracţiunii cuprinde totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de incriminare referitoare la actul de conduită, pe care trebuie să le îndeplinească făptuitorul sau care devin relevante prin săvârşirea de către acesta a acţiunii ori inacţiunii.

În acest sens, Înalta Curte constată că hotărârile sunt supuse casării, pentru motivul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, de asemenea, nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în noţiunea de "faptă prevăzută de legea penală" nu poate fi inclusă şi condiţia privitoare la forma de vinovăţie (latura subiectivă), având în vedere că în cadrul definiţiei legale a infracţiunii, prevăzută de art. 15 alin. (1) din C. pen., trăsătura esenţială ca "fapta să fie prevăzută de legea penală" este enumerată distinct de aceea ca "fapta să fie săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o", ceea ce relevă opţiunea legiuitorului ca prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală" să se înţeleagă "orice faptă", act de conduită, manifestare de voinţă exteriorizată care determină o schimbare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată de norma penală. Aceeaşi viziune reiese şi din modalitatea în care sunt reglementate cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., textul legal menţionând distinct "fapta nu este prevăzută de legea penală" de " nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege".

Nu în ultimul rând, este de menţionat faptul că dispoziţiile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.

I. În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de inculpatul C. se constată următoarele:

I.1. Curtea de Apel a reţinut cu titlu definitiv următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 30.10.2015, cu ocazia susţinerii unui concert de către formaţia NNNNNNNNNNNNNNNNNN., în clubul J., în prezenţa unui public de peste 300 de persoane, ca urmare a folosirii unor efecte pirotehnice în cadrul concertului, a avut loc un incendiu, în urma căruia au decedat 64 de persoane, alte aproximativ 200 de persoane suferind consecinţe negative: de la simple intoxicaţii cu fum şi suferinţe psihice, până la arsuri grave şi foarte grave (pentru 64 dintre acestea fiind pusă în mişcare acţiunea penală în rechizitoriile x şi x/P/2016 ale ÎCCJ).

J. aparţinea, la momentul tragicului eveniment, S.C. J. S.R.L. având ca administratori pe inculpaţii C., E. şi D. Societatea era autorizată, Primăria Sector 4 Bucureşti eliberându-i autorizaţia de funcţionare nr. x/14.01.2015, prin care autoritatea locală autoriza desfăşurarea activităţilor economice având ca obiect de activitate "baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor", precum şi Acordul de funcţionare nr. 3909/14.01.2015, prin care autoritatea locală şi-a dat acordul să se desfăşoare activităţi economice având ca obiect de activitate "baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor", "activităţi de interpretare artistică - spectacole", "activităţi suport de interpretare artistică" (cod CAEN principal 5630 şi coduri CAEN secundare 5621, 6820, 9001, 9002, 9329).

J. era amplasat la parterul unui imobil care face parte dintr-un complex de construcţii aflat în proprietatea S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. Toate spaţiile din acest complex au fost construite cu destinaţia de producţie şi depozitare. Spaţiul actualului club J. a avut destinaţia de producţie - sală de prese, activitate care a încetat în jurul perioadei 1995-1996.

Începând cu anul 2010 şi până în anul 2015, spaţiul aferent clubului J. a făcut obiectul unor contracte de locaţiune succesive, fiind închiriat, pe rând, de către S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L., S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi S.C. J. S.R.L. de la proprietar S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. Aceste contracte de locaţiune aveau ca obiect o suprafaţă de 425 mp cu destinaţia iniţială de producţie (sală de prese), iar locatarii, respectiv S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L, S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi S.C. J. S.R.L., au executat succesiv lucrări de amenajare şi finisaje a spaţiului, pentru a i se da o nouă destinaţie, aceea de club, bar, alimentaţie publică, discotecă.

Prima închiriere a spaţiului clubului J. a fost făcută de către S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. către locatarul S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L., conform contractului de locaţiune nr. x/18.10.2010. S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L. a realizat în spaţiul închiriat mai multe lucrări de construire şi amenajare şi a exploatat spaţiile prin deschiderea a două cluburi - "PPPPPPPPPPPPPPPPPP." (Corpul 14) şi "QQQQQQQQQQQQQQQQQQ." (J.), spaţii care comunicau printr-o unică deschidere prevăzută cu uşă dublă funcţionabilă.

Astfel amenajat, spaţiul Corpului 15 - J. - a fost închiriat în anul 2013 de către S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. către locatarul S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., având ca acţionari şi administratori pe inculpaţii C. şi E., care au deschis J., conform contractului de locaţiune nr. x/09.05.2013. Ulterior preluării parterului Corpului 15 de către S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., inculpaţii C. şi E. au menţinut în mare parte construcţiile şi amenajările realizate şi, în regie proprie, au efectuat următoarele lucrări de construire şi amenajare: au aplicat la cele două ventilatoare de admisie cu pale din material plastic o tubulatură de distribuţie a aerului proaspăt, care traversează construcţia secundară de tip subpantă, până în incinta halei, fiind prevăzută cu patru grile de dispersie; au eliberat golul de zidărie, accesul în spaţiul tip hală al clubului făcându-se direct din curtea interioară; în faţa acestei căi de acces, au amplasat pe pardoseala asfaltată a aleii un container de metal, tip container de marfă, în dublul scop de creare a unui sas de intrare şi de realizare a unei legături între hală şi un spaţiu alăturat, din Corpul 14, unde au amenajat o garderobă şi un mic depozit; au închis şi blocat uşa dublă de acces spre Clubul "PPPPPPPPPPPPPPPPPP."(Corpul 14), pe care au asigurat-o cu tijă metalică, lanţuri şi lacăt. Prin intermediul S.C. RRRRRRRRRRRRRRRRRR. S.R.L. şi în regie proprie, inculpaţii au antifonat cu material sintetic de tipul spumă poliuretanică cu faţa lisă (cod N2138 - poliuretan debitat neignifugat), prin lipire cu adeziv, o suprafaţă în jur de 300 mp - întregul tavan al incintei, inclusiv grinzile structurii de rezistenţă, precum şi peretele vecin cu strada x pe o înălţime de 2 m măsuraţi de la placa parterului, pe o suprafaţă de 400 mp.

Cu aceste noi amenajări, spaţiul Corpului 15 - J. - a fost închiriat din nou de către proprietarul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. către locatarul S.C. J. S.R.L., având ca acţionari şi administratori pe inculpaţii C., E. şi D., conform contractului de locaţiune nr. x/30.09.2014. După închirierea spaţiului de către S.C. J. S.R.L., inculpaţii C., D. şi E. au menţinut construcţiile şi amenajările realizate şi au efectuat următoarele lucrări de construire şi amenajare: au recompartimentat zona administrativă a barului, creând toalete separate pentru femei; au igienizat prin spălare materialul sintetic de tipul poliuretan lipit pe întregul tavan al incintei, pe peretele nordic şi pe cei doi stâlpi din beton situaţi în apropierea scenei.

Toate lucrările anterior arătate sunt evidenţiate în expertiza tehnică în specialitatea construcţii efectuată în cauză (inclusiv experţii recomandaţi de inculpaţi) care a reţinut că cele trei societăţi S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L, S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi S.C. J. S.R.L., urmare a lucrărilor de construcţii şi amenajări efectuate, erau obligate la întocmirea unor proiecte tehnice, a unor scenarii de evacuare in caz de incendiu sau dezastru, proiectele urmând a fi verificate din punct de vedere al cerinţelor legale de către verificatori de proiecte atestaţi.

De asemenea, pentru lucrările realizate ar fi trebuit obţinute certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie (care, la rândul lor, nu se puteau elibera fără aviz şi autorizaţie de securitate la incendiu) conform Legii nr. 50/1991, care prevedea excepţii (art. 11) doar cu privire la lucrări de înlocuire tâmplărie, pardoseli, zugrăveli etc, dar nu realizate în situaţia schimbării destinaţiei.

Este adevărat că inculpaţii au închiriat de la proprietarul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., Corpul 15 în care anterior S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L. amenajase deja clubul QQQQQQQQQQQQQQQQQQ., destinaţia spaţiului fiind schimbată de facto, aşa cum rezultă din contractele de locaţiune nr. x/09.05.2013 şi nr. y/30.09.2014 (prin care S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi, ulterior, S.C. J. S.R.L. au închiriat acest spaţiu de la proprietarul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX.), însă de iure, spaţiul Corpului 15 figura cu destinaţia producţie- sală de prese.

Chiar admiţând că nu inculpaţii au schimbat în fapt destinaţia spaţiului, în drept ei nu puteau desfăşura activităţi de tipul celor care aveau loc în J. fără ca anterior să intre în legalitate. Or, după cum rezultă inclusiv din contractul de închiriere, inculpaţii cunoşteau că spaţiul respectiv era o sală de prese şi că schimbarea în fapt a destinaţiei se făcuse fără efectuarea tuturor formalităţilor impuse de lege (de altfel, probatoriul administrat a relevat că aceştia nu au fost interesaţi în niciun moment de verificarea respectării acestor cerinţe de către S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L.).

În calitate de utilizatori ai spaţiului închiriat, inculpaţii aveau obligaţia să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului conform Legii nr. 307/2006, privind apărarea împotriva incendiilor (art. 21 lit. d). De asemenea, la schimbarea destinaţiei spaţiului închiriat trebuiau respectate dispoziţiile art. 5, art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 care prevăd că investitorii şi utilizatorii construcţiilor, pe întreaga durată de existenţă a acestora, trebuiau să asigure condiţii ce implică securitate la incendiu şi siguranţă în exploatare, schimbarea de destinaţie făcându-se în baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat şi care necesită emiterea în condiţiile legii a autorizaţiei de construire, precum şi ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 5 alin. (1), art. 21 lit. a) şi b) din Legea 50/1991 - investitorii sunt obligaţi să stabilească un nivel calitativ al construcţiilor realizat prin proiectare, după obţinerea acordurilor şi a avizelor prevăzute de lege, executarea lucrărilor de construcţie fiind permisă pe baza autorizaţiei de construire, emisă în baza unei documentaţii elaborată potrivit legii, autorizaţia de construire fiind obligatorie şi la schimbarea destinaţiei spaţiului, fiind necesar şi certificatul de urbanism.

De asemenea, art. 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor prevedea că începerea lucrărilor de execuţie la construcţii, schimbarea destinaţiei celor existente, dar şi simpla punere a lor în funcţiune necesită obţinerea avizului si/sau autorizaţiei de securitate la incendiu, iar obligaţia obţinerii acestor avize revine persoanei fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei. Inculpaţii C., D. şi E. erau atât cei care au realizat, finanţat intervenţii la construcţiile existente, cât şi beneficiarii acestora, astfel că le revenea obligaţia obţinerii avizului si autorizaţiei de securitate la incendiu. Chiar dacă lucrările făcute după intrarea în societate a inculpatului D. nu ar fi necesitat "ut singuli" certificat de urbanism, autorizaţie de construcţie şi, respectiv, autorizaţie de securitate la incendiu, odată devenit administrator al S.C. J. S.R.L., inculpatul a fost de acord cu menţinerea amenajărilor existente şi devenea obligat să respecte prevederile art. 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006.

Mai mult, chiar şi în ipoteza în care niciunul dintre inculpaţii C., D. şi E. nu ar fi făcut niciun fel de construcţii şi modificări spaţiului, aceştia erau obligaţi la simpla punere în funcţiune a acestui spaţiu cu destinaţia de "baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor", "activităţi de interpretare artistică - spectacole" şi "activităţi suport de interpretare artistică" să respecte dispoziţiile art. 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, respectiv să intre în legalitate prin obţinerea certificatului de urbanism, a autorizaţiei de construcţie, precum şi a acordului şi autorizaţiei de securitate la incendiu pentru spaţiul clubului cu amenajările aferente. Din această perspectivă, toţi inculpaţii erau obligaţi să ia măsurile care se impuneau pentru respectarea legislaţiei menţionate. De asemenea, obţinerea avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu era obligatorie şi potrivit art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014, spaţiul J. putând fi încadrat în noţiunea de sală aglomerată (suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 metri pătraţi şi în aceasta se pot întruni cel puţin 150 de persoane; când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 de persoane, amplasate în clădiri independente sau în clădiri cu funcţiuni mixte, indiferent de aria construită, regimul de înălţime sau destinaţie).

Nu în ultimul rând, inculpaţii, C. şi E., în calitate de administratori ai S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi, ulterior, inculpaţii C., D. şi E., în calitate de administratori ai S.C. J. S.R.L., şi-au asumat aceste obligaţii la închirierea spaţiului de la proprietarul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. (art. 6 pct. 6.4 lit. a) din contractele de locaţiune nr. x/09.05.2013 şi nr. y/30.09.2014.

Din adresele nr. x din 26.11.2015, nr. x din 08.12.2015, nr. x din 08.12.2015 emise de Primăria Sector 4 - Direcţia de Urbanism şi Dezvoltare Urbană a rezultat că, în perioada 1968-2015, nu a fost emisă autorizaţie de construcţie pentru Corpurile 14 şi 15 din complexul "XXXXXXXXXXXXXXXXX.". De asemenea IGSU a transmis că nici S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi nici S.C. J. S.R.L. nu figurau în evidenţele sale şi nu aveau aviz şi autorizaţie de securitate la incendiu. Astfel, S.C. J. S.R.L. funcţiona în spaţiul închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., fiind amenajat prin efectuarea de lucrări nelegale pentru care nu avea autorizaţie de construcţie, nici autorizaţie de securitate la incendiu.

Curtea de Apel a reţinut că, inclusiv în condiţiile în care, în fapt, locatarul anterior schimbase destinaţia spaţiului, aceştia aveau obligaţia să efectueze demersurile necesare intrării în legalitate. Faptul că o persoană schimbă destinaţia unui spaţiu, nu înseamnă că utilizatorii ulteriori pot folosi acel spaţiu fără a lua vreo măsură pentru ca acesta să respecte cerinţele legale. De asemenea, atunci când o societate preia un spaţiu cu privire la care destinaţia iniţială era total diferită, aceasta are obligaţia verificării respectării cerinţelor legale.

Totodată, pentru unele dintre lucrările efectuate (cel puţin pentru montarea containerului) era obligatorie obţinerea autorizaţiei de construcţie (ceea ce impunea obţinerea certificatului de urbanism, pentru care era nevoie de autorizaţie PSI), fiind evident că acestea nu se încadrau în lucrările la care face referire art. 11 din Legea nr. 50/1991.

Tragedia ce a rezultat din incendiul de la J. a fost cercetată de Inspecţia Muncii, întocmindu-se decizia nr. 525/02.11.2015 emise de aceasta. Concluziile la care au ajuns inspectorii de muncă desemnaţi au stat la baza inculpării administratorilor J.- inculpaţii C., D. şi E. pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen.

În concret, s-a reţinut că inculpaţii, în calitate de administratori ai S.C. J. S.R.L. nu au asigurat în societate cadrul organizatoric şi mijloacele necesare securitătii şi sănătăţii în muncă (încălcându-se dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4) lit. a) şi b) şi art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 46 şi art. 104 din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, şi art. 4 şi 5 din Anexa la H.G. nr. 1091/2006, privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă), prin inexistenţa planului de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, organizatorice, sanitare şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor specifice unităţii în activităţi de spectacole, în lipsa cerinţelor minime privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Astfel, din verificările efectuate de Inspecţia Muncii, a rezultat fără niciun dubiu, că angajaţii S.C. J. S.R.L. nu aveau însuşite cunoştinţe minime privind sănătatea şi securitatea în muncă, aspect care s-a văzut cu ocazia tragediei rezultată din incendiul în raport cu care aceştia nu au avut nicio reacţie adecvată pentru a se salva pe ei sau pe participanţii la spectacol.

Inculpatul D. a angajat o firmă S.C. SSSSSSSSSSSSSSSSSS. S.R.L. pentru asigurarea serviciilor de sănătate şi securitate în muncă, dar a declarat că nu ştie ce conţin fişele de instruire ale angajaţilor. Ceilalţi inculpaţi, C. şi E., nu cunoşteau nici ei aceste aspecte, deşi potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, în calitate de angajatori, inculpaţii aveau obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede foarte clar că, în situaţia în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.

De asemenea, inculpaţii aveau o serie de decizii pentru organizarea apărării împotriva incendiilor pentru un spaţiu de 280 mp şi activitatea principală cod CAEN 5630 pentru care au fost autorizaţi şi anume baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor (decizii care ar fi trebuit să se refere la întregul spaţiu de 425 mp şi să cuprindă şi activităţile secundare pentru care au fost autorizaţi).

Aceste decizii au fost întocmite pentru administratorii J. de pompierii ISU-inculpaţii P. si Q., care au mai realizat şi un plan de evacuare a persoanelor/bunurilor în caz de incendiu, plan care avea inserat la "măsuri de evacuare"- nu este cazul- (cu toate că, în spaţiul J., chiar inculpaţii au recunoscut că aveau loc spectacole cu public numeros, uneori şi 700 de persoane, fiind de neînţeles pe ce s-au bazat aceştia când au apreciat că nu este cazul să implementeze măsuri de evacuare a persoanelor din spaţiu în caz de pericol). Prin urmare si aceste documente erau întocmite necorespunzător, iar inculpaţii pompieri în cadrul ISU nici nu aveau dreptul legal de a întocmi aceste documente.

Inculpaţii s-au apărat arătând că ei au fost în eroare de fapt şi de drept si nu au cunoscut că au nevoie de autorizaţie de securitate la incendiu deoarece nu le-a fost cerută de angajaţii primăriei-inculpaţii F., G. şi H., în momentul în care au depus documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare pentru S.C. J. S.R.L. şi, în plus, au fost controlaţi de ofiţerii ISU-inculpaţii P. şi Q. care i-au asigurat că au un club care arată bine, le-au întocmit documentele pentru apărarea împotriva incendiilor anterior menţionate şi nici ei nu au menţionat necesitatea existenţei autorizaţiei PSI. Mai mult, au apreciat că instanţa de fond i-a găsit vinovaţi şi i-a condamnat pe inculpaţii angajaţi ai primăriei şi ofiţeri ISU, soluţie care ar veni în contradicţie cu soluţia de condamnare dispusă în privinţa lor. Au mai arătat că ei nu ştiau de existenţa Legii nr. 307/2006 care le impunea obligaţia obţinerii autorizaţiei PSI.

Curtea de Apel nu a primit aceste apărări. În mod evident, inculpaţii C., D. şi E., patroni ai unei societăţi comerciale în sensul Legii nr. 31/1991, aveau obligaţia să funcţioneze în conformitate cu exigenţele legale şi, prin urmare să cunoască, chiar dacă ar fi trebuit să apeleze la asistenţă specializată, legile incidente activităţii lor, între care Legea nr 307/2006, Legea nr. 10/1995, dar şi Legea 50/1991 (având în vedere modificările aduse spaţiului clubului), nefiind exoneraţi de această obligaţie proprie indiferent de modul în care anumiţi funcţionari ai statului şi-au îndeplinit sau nu obligaţiile pe care aceştia le aveau. Aşa cum şi-au angajat un avocat pentru înregistrarea S.C. J. S.A. la Registrul Comerţului, inculpaţii ar fi putut contracta asistenţă specializată pentru a cunoaşte legile incidente în momentul în care au făcut lucrări de amenajare a spaţiului, moment în care ar fi aflat de obligaţia de a obţine certificatul de urbanism (ca act premergător autorizaţiei de construcţie), certificat care nu putea decât să conţină obligaţia de a obţine autorizaţia de securitate la incendiu având în vedere schimbarea de destinaţie a spaţiului. Inculpaţii nu-şi pot invoca propria culpă, obligaţia de a respecta legile în vigoare le incumbă independent de faptul că autorităţile statului cu care aceştia au interacţionat şi-au îndeplinit sau nu propriile atribuţii. S-ar putea remarca că inculpaţii ar fi putut solicita un punct de vedere oficial de la ISU cu privire la necesitatea de a avea sau nu autorizaţie pentru securitate la incendiu aşa cum au făcut un număr însemnat de alţi comercianţi aflaţi în situaţie similară, dintr-o adresă a ISU trimisă Curţii rezultând că în anul 2014-2015 au fost primite 78 de astfel de solicitări de la agenţi economici.

Împrejurarea că funcţionarii primăriei nu le-au solicitat inculpaţilor autorizaţia de securitate la incendiu în momentul în care au eliberat persoanei juridice S.C. J. S.R.L. autorizaţia de funcţionare nu înlătură obligaţia acestei societăţi de a deţine autorizaţie PSI, la fel cum nici împrejurarea că nu au fost atenţionaţi sau controlaţi corespunzător de ofiţerii ISU nu le înlătură această obligaţie.

De asemenea, inculpaţii nu se pot apăra că au externalizat obligaţiile ce le reveneau cu privire la sănătatea şi securitatea în muncă a lucrătorilor, aceste obligaţii le incumbau în continuare conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 319/2006 şi, având în vedere, că nu au efectuat minime verificări cu privire la activitatea S.C. SSSSSSSSSSSSSSSSSS. S.R.L., nu pot afirma că au fost în eroare de fapt (inculpaţii nu s-au asigurat nici măcar că toţi angajaţii au fise de instructaj şi cunoştinţe minime de protecţie a muncii).

În ceea ce priveşte deciziile de apărare împotriva incendiilor şi a planului de evacuare, pompierii ISU nu aveau dreptul să întocmească aceste documente, aceste obligaţii reveneau administratorilor S.C. J. S.R.L. conform art. 19 din Legea nr. 307/2006 si, dacă nu aveau cunoştinţele necesare pentru a întocmi aceste documente, ar fi trebuit să apeleze la o firmă autorizată în domeniu.

În conţinutul aceleiaşi infracţiuni de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) din C. pen. s-a mai reţinut că inculpaţii C., D. şi E. nu au luat măsuri pentru evacuarea personalului şi a clienţilor prin asigurarea unui număr de căi de ieşire, suficient şi prevăzut de lege, marcate şi dotate corespunzător (încălcându-se dispoziţiile art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 8 din H.G. nr. 1091/2006, privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă, şi art. 4 şi art. 11.7 din Anexa aceleiaşi hotărâri de guvern).

Curtea de apel a constatat că vinovăţia inculpaţilor C., D. şi E. în raport cu aceste aspecte rezultă în mod evident din declaraţiile martorilor angajaţi ai clubului care au arătat că singura ieşire practicabilă era prin container deoarece uşa care dădea spre PPPPPPPPPPPPPPPPPP. era încuiată şi de asemenea cele două uşi laterale ale containerului, situate în partea dreaptă a acestuia pe sensul de intrare erau blocate cu un lacăt pe exterior. Faptul că uşile laterale ale containerului şi uşa dinspre cubul PPPPPPPPPPPPPPPPPP. erau blocate şi închise cu lanţuri şi lacăte rezultă şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, din concluziile cercetării făcute de Inspecţia Muncii.

Obligaţia inculpaţilor cu privire la măsurile ce se impuneau pentru evacuarea personalului şi a clienţilor rezultă din prevederile legale anterior menţionate şi nu putea fi în sarcina S.C. SSSSSSSSSSSSSSSSSS. S.R.L., a angajaţilor primăriei sau a pompierilor ISU. De asemenea, nici firmele care subînchiriau spaţiul clubului pentru spectacole, cum a fost cazul S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. nu erau obligate să le ceară inculpaţilor să descuie alte ieşiri, obligaţia de a avea ieşiri de urgenţă libere şi accesibile le revenea numai inculpaţilor C., D. şi E. conform art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 8 lit. a) din H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă.

În concluziile expertizei tehnice în specialitatea construcţii s-au reţinut mai multe încălcări ale Normativului de siguranţă la foc a construcţiilor PI18, care sunt obligatorii în ceea ce priveşte lucrările de amenajări sau schimbări de destinaţie a construcţiilor existente, respectiv lipsa a minim 2 cai de evacuare a persoanelor impusă de normele aplicabile, potrivit art. 2.6.12 asigurarea unei singure căi de evacuare este admisa atunci când conform proiectului, la fiecare nivel se pot afla simultan maximum 20 de persoane. Potrivit art. 4.1.41. este obligatoriu să se asigure cel puţin doua ieşiri de evacuare, distincte şi judicios distribuite, pentru fiecare nivel al sălilor aglomerate, precum si pentru nivelurile de loji şi balcoane cu mai mult de 100 persoane. Expertiza a mai stabilit lipsa condiţiilor de planeitate, a marcajelor şi indicatoarelor pentru căile de evacuare, lipsa barei de siguranţă a uşilor care trebuie să se deschidă rapid în caz de pericol şi să nu aibă proeminenţe care ar putea îngreuna trecerea persoanelor (la uşa containerului era o diferenţă de nivel care a îngreunat evacuarea). Expertiza a stabilit obligaţia ca, la uşile exterioare sau care separă alte funcţiuni, sistemele de zăvorâre să fie fără încuiere, uşor de acţionat în condiţiile aglomerării persoanelor în faţa lor. În ceea ce priveşte căile de evacuare s-a reţinut că, la J. "au existat minim două căi de evacuare, însă una neutilizabilă (către PPPPPPPPPPPPPPPPPP.), iar cea de-a doua (către curtea/aleea interioară) - cu uşi neconforme, una fiind blocată, fără bară anti panică ceea ce a influenţat negativ evacuarea persoanelor.

Expertiza a stabilit şi deficienţe privind lipsa desfuamării spaţiului cu sisteme adecvate in caz de incendiu şi ventilare ineficienta generata de sistemul rudimentar utilizat si dispunerea neconforma a gurilor de admisie‐evacuare a aerului.

Obligaţia inculpaţilor de a avea căi şi ieşiri de urgenţă care să rămână în permanenţă libere rezultă şi din art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, De asemenea, această obligaţie rezultă şi din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă (art. 8 lit. a) şi din Anexa 1 la aceasta (art. 4), toate aceste acte normative fiind publicate în Monitorul Oficial.

Astfel, potrivit art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente. Este evident pentru orice persoană că o singură cale de evacuare (respectiv, prin locul unde se realiza şi accesul) nu avea cum să asigure evacuarea a câtorva sute de persoane (inculpaţii fiind conştienţi de numărul persoanelor care participau la concertele din clubul lor). De asemenea, conform pct. 4 din anexa la H.G. nr. 1091/2006, căile şi ieşirile de urgenţă (se observă că legiuitorul foloseşte pluralul) trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

Este de domeniul evidenţei că o singură ieşire de 2x2 m nu are cum să îndeplinească această cerinţă.

Curtea de Apel a reţinut că inculpaţii nu-şi pot invoca propria culpă constând în aceea că au făcut amenajări spaţiului J. fără respectarea dispoziţiilor art. 5, art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 care prevăd că investitorii şi utilizatorii construcţiilor, pe întreaga durată de existenţă a acestora, trebuiau să asigure condiţii ce implică securitate la incendiu şi siguranţă în exploatare, schimbarea de destinaţie făcându-se în baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat şi care necesită emiterea în condiţiile legii a autorizaţiei de construire, precum şi a art. 1, art. 2, art. 3, art. 5 alin. (1), art. 21 lit. a) şi b) din Legea 50/1991.

Dacă ar fi respectat aceste dispoziţii ar fi beneficiat de proiect avizat sau de o expertiză tehnică întocmite de un expert tehnic atestat în conformitate cu Normativului de siguranţă la foc a construcţiilor PI18, pe care inculpaţii nu erau nevoiţi să-l cunoască sau să-l înţeleagă (aceştia au declarat că actul era prea tehnic şi de neînţeles), deoarece actul se adresează specialiştilor şi nu publicului obişnuit.

În conţinutul aceleaşi infracţiuni de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen. s-a mai reţinut că inculpaţii C., D. şi E. nu au stabilit clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă în cadrul clubului la încheierea contractului de prestări servicii dintre S.C. J. S.R.L. şi S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. (încălcându-se dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 15 alin. (1) pct. 30 şi art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă).

Inculpatul C. a încheiat contractul nr. x, din data de 30.10.2015, între S.C. J. S.R.L. (reprezentată de inculpatul C.) şi S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. (reprezentată de numitul MMMMMMMM.), acesta din urmă fiind organizatorul evenimentului reprezentat de concertul prin care formaţia NNNNNNNNNNNNNNNNNN. urma să-şi lanseze albumul de melodii metal rock TTTTTTTTTTTTTTTTTT.

Din conţinutul contractului rezultă că nu au fost inserate clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă, aspect care poate fi imputat si inculpaţilor D. şi E., chiar dacă nu au participat nemijlocit la încheierea acestui contract. Contractul s-a încheiat în aceleaşi condiţii in care S.C. J. S.R.L. încheia astfel de contracte, ceea ce presupune acordul tuturor inculpaţilor şi, în niciunul dintre contractele de subînchiriere a spaţiului J., inculpaţii nu au inserat astfel de clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă.

Împrejurarea că obligaţiile de inserare a acestor clauze revenea şi organizatorului S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. nu-i exonerează pe inculpaţi de obligaţia pe care şi ei o aveau cf art. art. 15 alin. (1) pct. 30 şi art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă.

În urma stabilirii acestei situaţii de fapt, Curtea de apel a constatat că, în drept, fapta inculpaţilor C., D. şi E. care, având obligaţii în calitate de administratori ai S.C. J. S.R.L. înfiinţată potrivit Legii nr. 31/1990, nu au asigurat în societate cadrul organizatoric şi mijloacele necesare securităţii şi sănătăţii în muncă (încălcând dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4) lit. a) şi b) şi art. 13 lit.

b) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 46 şi art. 104 din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, şi art. 4 şi 5 din Anexa la H.G. nr. 1091/2006, privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă), prin inexistenţa planului de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, organizatorice, sanitare şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor specifice unităţii în activităţi de spectacole, în lipsa cerinţelor minime privind securitatea şi sănătatea în muncă, nu au luat măsuri pentru evacuarea personalului şi a clienţilor prin asigurarea unui număr de căi de ieşire, suficient şi prevăzut de lege, marcate şi dotate corespunzător (încălcând dispoziţiile art. 6 şi art. 10 lit.

a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 8 din H.G. nr. 1091/2006, privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă, şi art. 4 şi art. 11.7 din Anexa aceleiaşi hotărâri de guvern), şi nu au stabilit clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă în cadrul clubului la încheierea contractului de prestări servicii dintre S.C. J. S.R.L. şi S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. (încălcând dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 15 alin. (1) pct. 30 şi art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă), creând un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen.

Curtea de apel a mai reţinut că infracţiunea a fost comisă de inculpaţi în coautorat, aceştia săvârşind nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală, legătura subiectivă dintre inculpaţi existând în raport cu toate omisiunile care li se impută. Infracţiunea este săvârşită în condiţiile art. 17 C. pen., fiind vorba de o infracţiune comisivă săvârşită prin omisiune. Inculpaţii, printr-o acţiune anterioară, au amenajat spaţiul J. în vederea schimbării destinaţiei iniţiale a acestui spaţiu, amenajările necorespunzătoare din perspectiva securităţii la incendiu au creat o stare de pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională şi, ulterior, nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale de a întocmi un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, organizatorice, sanitare şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor specifice unităţii în activităţi de spectacole, de a asigura măsuri pentru evacuarea personalului şi ale clienţilor prin asigurarea unui număr de căi de ieşire, suficient şi prevăzut de lege, marcate şi dotate corespunzător şi de a stabilit clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă în cadrul clubului la încheierea contractului de prestări servicii dintre S.C. J. S.R.L. şi S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L.

Inculpaţii nu au urmărit crearea un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională, dar au acceptat posibilitatea producerii acesteia, fiind evident că pe o uşă dublă de 4 mp nu pot ieşi de urgenţă, în caz de pericol, în timp util, sute de persoane în condiţiile în care nu există un plan de evacuare sau de măsuri de sănătate şi securitate în muncă, nici clauze specifice în contractele de subînchiriere încheiate.

În ceea ce priveşte acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor C., D. şi E., în sensul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, ambele infracţiuni în formă agravată, prevăzute de art. art. 192 alin. (2) şi (3) şi art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen., Curtea de Apel a reţinut că inculpaţii, în calitate de administratori ai clubului S.C. J. S.R.L., au încurajat şi permis accesul unui număr de persoane mult peste limita admisă a clubului, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgenţă. Probele au evidenţiat faptul că S.C. J. S.R.L. (reprezentată de inculpatul C.) a încheiat cu organizatorul spectacolului S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. (reprezentată de numitul MMMMMMMM.) contractul nr. x din data de 30.10.2015, obiectul contractului fiind închirierea, în schimbul plăţii sumei de 1000 euro fără TVA, a echipamentului de sunet, lumini, imagini, a instrumentelor muzicale, precum şi a spaţiului de divertisment şi alimentaţie publică, mai puţin zona barului, cu folosinţa comună a dependinţelor (toalete, holuri, intrări, garderoba), în scopul organizării şi desfăşurării evenimentului din seara aceleaşi zile, respectiv concertul de lansare al noului album al trupei NNNNNNNNNNNNNNNNNN.. La art. IV alin. (1) se stipula că "locatarul trebuie să plătească locatorului suma de 1000 euro plus TVA, cu titlu de chirie". La art. IX pct. 1 lit. f) se stipula că "locatarul are obligaţia să asigure participarea unui număr de minim 400 participanţi la acest eveniment în spaţiul J., în caz contrar, nu i se va rambursa suma prevăzută la cap. IV din prezentul contract în termenele şi condiţiile prevăzute de acesta; numărătoarea va fi ţinută atât de locatar cât şi de locator şi poate fi dovedită în prealabil prin materialul video asigurat de camera de monitorizare de la intrarea în club; dacă totuşi locatarul asigură între 250-400 de participanţi i se va rambursa jumătate din chirie". Iar art. IV alin. (4) prevedea că "locatarului i se poate returna chiria în cuantum de 100% dacă îndeplineşte condiţiile de la art. IX pct. 1 lit. f)". S.C. J. S.R.L. urma să-şi păstreze servirea de băuturi la bar, întrucât, cu cât mai multe persoane veneau la un concert, cu atât creştea consumaţia barului, crescând şansa de a face profit prin vânzarea de băuturi de la bar.

Instanţa de apel a reţinut că, deşi nu rezultă foarte clar care era limita admisă a clubului, în condiţiile în care în autorizaţia de funcţionare nr. x/14.01.2015 eliberată pentru S.C. J. S.R.L. nu se preciza dacă inculpaţii trebuiau să se limiteze la 80 de locuri pe scaune sau puteau primi în club mai multe persoane, totuşi rezultă fără niciun dubiu că cei trei inculpaţi au încurajat şi permis accesul unui număr mare de persoane.

Curtea de apel a reţinut că, din perspectiva culpei şi a legăturii de cauzalitate a culpei cu urmările incendiului produs (moartea şi vătămarea persoanelor), esenţial este faptul că inculpaţii au permis şi încurajat prezenţa unui număr mare de persoane în spaţiul care nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgenţă, aşa cum ar fi trebuit să fie pentru a fi în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă şi art. 8 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, încălcarea acestor dispoziţii fiind imputabilă tuturor celor trei inculpaţi. Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că, în condiţiile participării la eveniment a unui număr de peste 300 de persoane, inculpaţii au pus la dispoziţia participanţilor la spectacol o singură uşă de ieşire, uşă dublă care avea o parte blocată, celelalte uşi dinspre PPPPPPPPPPPPPPPPPP. şi cele laterale ale containerului fiind încuiate cu lanţuri şi lacăte.

In ceea ce priveşte acuzaţia că inculpaţii C., D. şi E., în calitate de administratori al clubului S.C. J. S.R.L. au permis desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului în condiţiile amenajărilor interioare improprii unor astfel de activităţi, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile, montate cu încălcarea dispoziţiilor legale (obiecte de decor şi pentru izolare fonică pe stâlpii de susţinere, pereţi şi tavan, spumă poliuretanică neignifugată), curtea de apel a constatat următoarele:

După încheierea contractului de locaţiune nr. x/09.05.2013 cu privire la închirierea spaţiul Corpului 15 - J. - de către locatarul S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., având ca administratori pe inculpaţii C. şi E., aceştia au efectuat o serie de lucrări de construire şi amenajare şi nu au luat măsuri pentru intrarea în legalitate în condiţiile în care destinaţia spaţiului fusese schimbată doar în fapt, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale, cu încălcarea obligaţiilor ce le reveneau cf. x alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014.

Între alte lucrări, descrise pe larg în expertiza în specialitatea construcţii, inculpaţii C. şi E. au antifonat, prin intermediul S.C. RRRRRRRRRRRRRRRRRR. S.R.L. şi cu ajutorul unor zilieri, folosind material sintetic de tipul spumă poliuretanică cu faţa lisă (cod N2138 - poliuretan debitat neignifugat), prin lipire cu adeziv, întregul tavan al incintei cu o suprafaţă în jur de 300 mp, inclusiv grinzile structurii de rezistenţă, precum şi peretele vecin cu strada x pe o înălţime de 2 m măsuraţi de la placa parterului, pe o suprafaţă de 400 mp; au acoperit aproape întreaga suprafaţă a parterului cu un tavan fals, uşor, alcătuit din şipci de lemn, dispuse cu interspaţii de câţiva centimetrii între ele, amplasat la cca. 5-5,2 m de pardoseală, care în zona meselor de consum coboară în pantă către peretele dinspre str. x, ajungând la cota de 2,2 metri, agăţat de planşeul de beton armat prin intermediul unor tije metalice. După finisarea acestor lucrări de construire şi amenajare, inculpaţii C. şi E., în regie proprie, au tapetat stâlpii structurii de rezistenţă din beton armat, situaţi în stânga şi dreapta scenei (privind din mijlocul incintei), cu spumă poliuretanică autoadezivă cu faţa cofrată piramidal (cod N2138 - poliuretan debitat piramidal, neignifugat) achiziţionat de la S.C. UUUUUUUUUUUUUUUUUU. S.R.L., pe stâlpul din stânga scenei, buretele fonoabsorbant de tip piramidal fiind aplicat de la o înălţime de aproximativ 2 m faţă de pardoseală până la cota de 5 m (nivelul tavanului fals realizat din şipci de lemn), pe suprafaţa dinspre scenă şi cea dinspre peretele sudic prevăzut cu deschiderea pentru intrare, iar pe stâlpul din dreapta scenei buretele fonoabsorbant de tip piramidal a fost aplicat numai pe faţa dinspre scenă, de la o înălţime de aproximativ 2 m faţă de pardoseală până la cota de 5 m.

Cu privire la acest material spumă poliuretanică autoadezivă cu faţa cofrată piramidal (cod N2138 - poliuretan debitat piramidal, neignifugat) raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcţii s-a reţinut că "pentru spuma poliuretanică folosită la izolaţia acustică,(...) se reţine că, în conformitate cu fişa de securitate, acest produs este combustibil, emană căldură intens, fum gros şi toxic la ardere, prin încălzire se descompune în componente inflamabile; degajă în incendiu substanţe deosebit de periculoase, trebuie ţinut departe de chibrit, ţigară, foc deschis, încălzitor electric. Produsul nu mai este stabil chimic după 100 grade Celsius şi se auto-aprinde la peste 370 grade Celsius".

Potrivit raportului de constatare criminalistică nr. x din 11 noiembrie 2015, întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., "Proba pusă la dispoziţie (material spongios-burete ridicat cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului în J.) este constituită dintr-un poliuretan de tipul polieter-uretan şi prezintă, pe una din feţe un material de construcţie de culoare albă (constituit majoritar din carbonat de calciu şi silicaţi); în produşii de ardere şi piroliză ai probei pusă la dispoziţie s-au identificat stiren (majoritar), toluen, etilbenzen, propilbenzen, naftalină, alfa-metilstiren, metil-alfa-metilstiren şi diverşi derivaţi de stiren, C4-şi C5 benzeni; se mai concluzionează că stirenul este periculos în caz de inhalare, fiind toxic pentru sistemul nervos central şi tractul respirator superior; în mod similar, toluenul, xilenii şi hidrocarburile aromatice, în general, sunt toxice la inhalare, fiind şi iritante ale tractului respirator".

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 27 noiembrie 2015, întocmit de Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare C.B.R.N. şi Ecologie, se concluzionează că "material spongios-burete ridicat cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului în J. generează sub efectul degradării termice specii chimice cu potenţial inflamabil; dacă există un raport combustibil - aer corespunzător şi temperatură mai mare de 240 grade Celsius a amestecului gazos format în condiţiile mai sus menţionate, atunci acesta este inflamabil la aplicarea unei flăcări deschise".

Acest material era total inadecvat într-un spaţiu ca cel al J., definit ca sală aglomerată cf art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014 şi în care se fuma, iar pericolul de aprindere şi combustie al acestui material s-a materializat, din nefericire în seara de 30.10.2015.

În suplimentul raportul de expertiză criminalistică nr. 46, întocmit de experţi şi specialişti din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - INSEMEX PETROŞANI şi Universităţii Politehnica Bucureşti - Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor, s-a reţinut că materialul combustibil suport al incendiului a fost constituit din spuma poliuretanică flexibilă tip N2138, neignifugată, utilizată pentru izolarea acustică a J., aplicată prin lipire cu adeziv pe tavan (inclusiv grinzi), respectiv autoadezivă pentru capitonarea stâlpilor de rezistenţă din faţa scenei. De asemenea, s-a concluzionat că incendiul putea fi evitat dacă se utiliza un material ignifugat pentru antifonarea spaţiului.

Atât la izolarea acustică/antifonare a peretelui şi tavanului clubului (lucrare efectuată de S.C. RRRRRRRRRRRRRRRRRR. S.R.L.), cât şi la izolarea stâlpilor de rezistenţă (lucrare făcută în regie proprie cu material achiziţionat de la S.C. UUUUUUUUUUUUUUUUUU. S.R.L.) s-a folosit acelaşi material, respectiv spuma flexibilă tip N2138.

Curtea de apel a reţinut că inculpatul C. a putut lua cunoştinţă de caracterul neignifugat al materialului folosit, iar inculpaţii E. şi D. nu au fost deloc interesaţi de acest aspect, astfel că toţi se fac vinovaţi de amenajarea clubului cu materiale uşor inflamabile, respectiv spumă poliuretanică flexibilă tip N2138 neignifugată, montată cu încălcarea dispoziţiilor legale (art. 5, art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014.). Obligaţia de a asigura condiţii ce implică securitate la incendiu şi siguranţă în exploatare revine tuturor utilizatorilor construcţiilor, pe întreaga durată de existenţă a acestora, cf art. 5, art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995.

Cu privire la acuzaţia că inculpaţii C., D. şi E. au permis desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului, Curtea de apel a constatat că, la data de 30.10.2015, era valabilă decizia nr. 6 (de apărare împotriva incendiilor) prin care inculpaţii interziceau în club focul deschis, inclusiv articolele pirotehnice, iar planul de evacuare al clubului conţinea aceeaşi interdicţie.

În urma evaluării şi aprecierii probelor administrate în cauză, instanţa de apel a reţinut că doar inculpatul C. a permis desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului, fiind singurul care a putut lua cunoştinţă personal şi nemijlocit de folosirea artificiilor şi nu a depus diligentele necesare de a se asigura că nu vor fi folosite în pofida existenţei unei decizii a S.C. J. S.R.L. care le interzicea. Cu privire la inculpaţii D. şi E. curtea a arătat că nu se poate reţine că au permis desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului, neexistând nicio probă certă în acest sens.

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului C., sub forma culpei, în raport cu situaţia de fapt reţinută mai sus, Curtea de apel a constatat că, în drept, fapta acestui inculpat care, în calitate de administrator al clubului S.C. J. S.R.L. a încurajat şi permis accesul unui număr mare de persoane, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare şi ieşire de urgenţă libere (în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă şi art. 8 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă) şi, de asemenea, a permis desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului, încălcând decizia nr. 6 privind apărarea împotriva incendiilor emisă de S.C. J. S.R.L., în condiţiile amenajărilor interioare improprii unor astfel de activităţi, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile (montate cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014) cu consecinţa producerii unui incendiu în seara zilei de 30.10.2015 ce a avut ca rezultat moartea a 64 de persoane şi vătămarea mai multor persoane (din care numai pentru 64 de persoane s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen., vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea a 64 de persoane prev. de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen.

Infracţiunile au fost săvârşite în concurs real cu infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. (anterior analizată).

Apreciind dovedită vinovăţia inculpaţilor D. şi E., sub forma culpei, în raport cu situaţia de fapt reţinută mai sus, Curtea a constatat că, în drept, fapta acestor inculpaţi care, în calitate de administratori al clubului S.C. J. S.R.L. au încurajat şi permis accesul unui număr mare de persoane, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare şi ieşire de urgenţă libere (în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă şi art. 8 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă) şi în condiţiile existenţei unor amenajări interioare improprii activităţilor desfăşurate în club, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile (montate cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014), cu consecinţa producerii unui incendiu în seara zilei de 30.10.2015 ce a avut ca rezultat moartea a 64 de persoane şi vătămarea mai multor persoane (din care numai pentru 64 de persoane s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen., vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea a 64 de persoane prev. de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen. Infracţiunile au fost săvârşite în concurs real cu infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. (anterior analizată).

S-a mai reţinut că inculpaţii C., D. şi E. sunt coautori ai infracţiunilor de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen. şi vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea a 64 de persoane prev. de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen., ei au săvârşit împreună o parte din acţiunile şi inacţiunile ce constituie "verbum regens" al infracţiunilor reţinute, respectiv au încurajat şi permis accesul unui număr mare de persoane, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare şi ieşire de urgenţă şi au efectuat şi menţinut amenajări interioare improprii activităţilor desfăşurate în club, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile, legătura subiectivă fiind dată de consensul care exista între inculpaţi cu privire la modalitatea de întocmire a contractelor de subînchiriere a spaţiului cu praguri ce stimulau participarea unui număr mare de persoane cu stimulentul reducerii sau exonerării de chirie în situaţia atingerii acestor praguri şi, de asemenea, de consensul care exista cu privire la amenajările clubului cu materiale inflamabile şi la existenţa unei singure ieşiri, insuficientă în raport cu numărul de persoane participante la spectacol. Inculpatului C. urmează să i se reţină o contribuţie mai însemnată la comiterea faptelor, în "verbum regens" în cazul său intrând şi permiterea desfăşurării unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului în condiţiile amenajărilor interioare improprii deja menţionate.

Totodată, curtea de apel a constatat că inculpaţii nu sunt coautori ai infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi coinculpaţii M., L. şi B., acestora reţinându-li-se alte acţiuni şi inacţiuni ce intră în "verbum regens" al infracţiunilor de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen. şi vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea a 64 de persoane prev. de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen.

Chiar dacă infracţiunile de ucidere din culpă, în formă agravată şi vătămare corporală din culpă, în formă agravată reţinute în sarcina inculpaţilor au aceleaşi victime, latura obiectivă ("verbum regens") este diferită de latura obiectivă a faptelor imputate inculpaţilor M., L. şi B. Răspunderea penală a acestora nu înlătură şi nici nu diminuează existenţa vinovăţiei inculpaţilor C., D. şi E.

Nemenţionarea prevederilor art. 46 C. pen. sau art. 17 C. pen. în actul de sesizare nu împiedică stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii şi nici exercitarea dreptului la apărare al inculpaţilor, nefiind necesare precizări suplimentare ale rechizitoriului în conformitate cu decizia CJUE 282/2021.

Curtea de apel a reţinut, cu privire la existenta culpei ca formă a vinovăţiei inculpaţilor, că aceştia au putut şi trebuiau să prevadă că, permiţând desfăşurarea unui spectacol cu câteva sute de persoane, în condiţiile în care clubul avea o singură ieşire de 2/2 mp, restul ieşirilor fiind încuiate cu lacăte şi lanţuri, este posibilă producerea unei tragedii prin aprinderea materialului de antifonare de pe stâlpi inflamabil.

Dacă, referitor la inculpatul C. această concluzie nu mai comportă nicio discuţie deoarece acesta a permis folosirea în club a materialelor pirotehnice (jerbe de artificii), încălcând decizia nr. 6 privind apărarea împotriva incendiilor emisă de S.C. J. S.R.L., nici pentru ceilalţi inculpaţi nu se poate ajunge la concluzia că nu aveau cum să prevadă posibilitatea unui incendiu în condiţiile în care materialul de antifonare de pe stâlpi era foarte inflamabil (din fişa de securitate, pe care inculpaţii erau obligaţi să o cunoască, rezulta că acest produs este combustibil, emană căldură intens, fum gros şi toxic la ardere, prin încălzire se descompune în componente inflamabile; degajă în incendiu substanţe deosebit de periculoase, trebuie ţinut departe de chibrit, ţigară, foc deschis, încălzitor electric) iar în club era mare înghesuială şi foarte multe persoane fumau, sugestivă fiind declaraţia martorului VVVVVVVVVVVVVVVVVV. care a arătat că nu a recomandat materialul poliuretanic achiziţionat de inculpaţi care era neignifugat şi "ar fi putut lua foc de la orice".

Aşadar împrejurarea aprinderii spumei poliuretanice flexibile tip N2138, neignifugată, utilizată pentru izolarea acustică a J. era previzibilă dacă nu chiar probabilă, astfel că inculpaţii nu pot invoca existenţa cazului fortuit reprezentat de fapta terţului (inculpaţii pirotehnişti M. şi L.).

De altfel, din multitudinea de obligaţii legale care le reveneau inculpaţilor în momentul în care au efectuat lucrări şi au schimbat destinaţia spaţiului închiriat pentru activităţile de alimentaţie publică, bar, desfăşurarea de spectacole, conform Legii nr. 10/1995, Legii nr. 307/2006 şi H.G. nr. 1739/2006, modificată cu H.G. nr. 19/2014, rezultă că principalul risc la care se expune o construcţie, cu atât mai mult cu cât devine sală de spectacol cu public numeros, este cel de incendiu.

Aşadar nu se poate susţine că izbucnirea unui incendiu într-un club amenajat cu materiale foarte inflamabile în care erau numeroase persoane care fumau este o împrejurare care nu putea fi în niciun caz prevăzută în sensul art. 31 C. pen.

Cu privire la legătura de cauzalitate, s-a reţinut că existenţa spumei poliuretanice flexibile tip N2138, neignifugată, utilizată pentru izolarea acustică a J. (tavan, un perete şi stâlpii de susţinere) a fost stabilită fără echivoc ca fiind una dintre cauzele incendiului din data de 30.10.2015, conform raportului nr. x/2016 al expertizei criminalistice complexe în specialitatea incendii, întocmit de experţii şi specialiştii din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - INSEMEX Petroşani şi Universitatea Politehnica Bucureşti şi raportului de expertiză criminalistică supliment nr. 46, întocmit de experţii şi specialiştii din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă - INSEMEX PETROŞANI şi Universităţii Politehnica Bucureşti - Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor.

Aceste lucrări ştiinţifice au validat mecanismul de aprindere a spumei poliuretanice la contactul acesteia cu particulele incandescente expulzate de articolele pirotehnice de la o distanţă de 3,8 metri. Expertizele au stabilit că a existat un concurs de cauze ale incendiului şi anume: utilizarea unui material neignifugat pentru antifonarea spaţiului; folosirea în timpul spectacolului a unor materiale pirotehnice neadecvate utilizării în spaţii închise; nerespectarea condiţiilor de utilizare a materialelor pirotehnice (cu privire la orientarea jetului de scântei şi distanţa faţă de materialele combustibile), prima cauză fiind imputabilă penal (si civil) inculpaţilor C., D. şi E.

Curtea de apel a înlăturat teoria monistă a cauzalităţii constând în aceea că numai materialele pirotehnice (modul de instalare, caracteristicile acestora, nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 307/2006, Legii 126/1995, H.G. nr. 1102/2014 etc) au fost cauza incendiului. Curtea a arătat că această concluzie este contrazisă de expertiza susmenţionată care a identificat mai multe cauze ale incendiului, între care si utilizarea unui material neignifugat pentru antifonarea spaţiului, ca material combustibil al incendiului, cât şi de Legea nr. 307/2006, care la art. 1 pct. 2 lit. d) defineşte noţiunea de "cauză a incendiului" ca fiind " suma factorilor care concură la iniţierea incendiului care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia".

De asemenea, curtea a înlăturat apărarea inculpaţilor constând în aceea că în cauză a fost vorba de o deflagraţie, varianta explozie. Pentru a se reţine deflagraţia trebuie să fim în prezenţa unei explozii ca tip de eveniment care reprezintă "un proces de ardere rapidă şi violentă a amestecurilor explozive, care se produc în fracţiuni de secundă". Astfel de amestecuri explozive nu au fost identificate în J., expertiza Insemex a relevat doar o posibilitate de existenţă a unei substanţe care să fi amplificat arderea, dar suplimentul de expertiză nu a mai relevat această posibilitate şi existenţa unei astfel de substanţe nu a rezultat din restul probatoriului cauzei (substanţele care nu au provenit din combustia spumei poliuretanice au provenit din combustia celorlalte obiecte aflate în club, inclusive obiecte personale, hainele parul victimelor etc.). Nu s-au constatat consecinţe specifice unui proces exploziv. Vătămările reţinute victimelor au fost arsuri şi intoxicaţii cu monoxid de carbon şi cianuri, fracturile şi contuziile fiind produse de busculada creată în sas. Raportul de expertiză Insemex, inclusiv raportul de expertiză supliment analizează în detaliu toţi factorii ce au contribuit la tragedia din J. şi argumentează de ce evenimentul a avut caracter incendiv (inclusiv de ce viteza de propagare a focului a depăşit-o pe cea a unui eveniment cu caracter incendiv, această depăşire fiind determinată de cantitatea de burete montat în club, încălzirea buretelui aflat pe grinzile tavanului, configuraţia acestui tavan caracterul pulsatoriu al propagării frontului de flacără, pe anumite porţiuni din interiorul celulelor delimitate de grinzile principale şi secundare ale tavanului, vitezele frontului de flacără depăşind valoarea medie de 0,56 m/s, ajungând, temporar la valoarea de 3,5 m/s. etc).

Fată de cele arătate, s-a concluzionat că ne aflăm în prezenţa unui eveniment cu caracter incendiv iar, spuma poliuretanică N 2138 a fost cauză a incendiului şi nu simplă condiţie a acestuia, expertiza Insemex stabilind că incendiul ar fi putut fi evitat, între altele, şi dacă s-ar fi folosit un material ignifugat pentru antifonarea spaţiului.

Totodată Curtea a apreciat că numărul mare de persoane decedate sau vătămate în incendiu li se poate imputa inculpaţilor C., D. şi E. si din perspectiva aglomerării, rezultate şi din clauzele contractuale anterior analizate, în condiţiile inexistenţei unor căi de evacuare libere şi în număr corespunzător, atât declaraţiile martorilor şi a părţilor civile fiind în sensul că evacuarea a devenit imposibilă în momentul în care participanţii, sute de persoane, s-au înghesuit la unica ieşire constând într-o uşă dublă, care avea una dintre părţi blocată, care s-a prăbuşit sub greutatea oamenilor panicaţi, sugestive fiind în acest sens şi imaginile camerelor de luat vederi care arată o mulţime mare de oameni într-o învălmăşeală greu de privit peste care se năpustesc flăcările intrate în sas.

În momentul izbucnirii incendiului, sasul container a fost ocupat cu repeziciune de către spectatorii care încercau fără succes să se îndepărteze de pericol şi a fost supus unei compresii deosebite în situaţia în care multe alte persoane încercau să părăsească incinta incendiată a clubului. Evacuarea a devenit dificilă, dacă nu imposibilă, oamenii căzând, călcându-se în picioare.

Acest incendiu, aşa cum rezultă din expertizele medico-legale efectuate în cauză, a avut ca urmare decesul a 64 de persoane şi lezarea integrităţii corporale şi sănătăţii mai multor persoane, dintre care pentru 64 de persoane s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor C., D. şi E. (persoanele sunt specificate în expertize, Curtea nu va reitera aceste aspecte).

Existenţa unor eventuale infecţii nosocomiale şi persoanele vinovate de acest aspect nu face obiectul prezentului dosar. Curtea a observat că infecţiile respective, chiar dacă au favorizat urmările produse sau sunt o cauză suplimentară a acestora, nu puteau întrerupe lanţul cauzal, în condiţiile în care leziunile produse prin combustie, constatate prin expertizele medico-legale, sunt şi ele cauza morţii sau vătămării corporale şi a sănătăţii persoanelor.

Inculpaţii au arătat că incendiul s-a produs din culpa exclusivă a coinculpaţilor pirotehnicieni M. şi L. şi a patroanei S.C. N. S.R.L., inculpata B. care, în activitatea de organizare a şi desfăşurare a spectacolului pirotehnic, au încălcat dispoziţiile Legii 307/2006, Legii 126/1995, H.G. nr. 1102/2014, dar şi a terţului organizator al spectacolului S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. reprezentat de MMMMMMMM. care a încălcat Legea nr. 307/2006, OMAI nr. 3/2011 şi contractul încheiat cu S.C. J. S.R.L. Inculpaţii au subliniat că incendiul, ca accident de muncă, s-a produs în timpul organizării spectacolului artistic reprezentat de concertul trupei NNNNNNNNNNNNNNNNNN. în cadrul căruia a fost realizat si momentul jocurilor pirotehnice şi nu în timpul organizării servirii de băuturi la bar, cele două activităţi fiind diferite. Inculpatul C. a mai arătat că el a predat spaţiul subînchiriat organizatorului S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L., după care a părăsit acel spaţiu, nefiind prezent pe durata desfăşurării spectacolului deci nu i se poate imputa incendiul cauzat.

Curtea de apel nu a primit nici aceste apărări. În primul rând Curtea a reiterat faptul că expertiza şi suplimentul Insemex au stabilit existenţa unui concurs de cauze ale incendiului: utilizarea unui material neignifugat pentru antifonarea spaţiului; folosirea în timpul spectacolului a unor materiale pirotehnice neadecvate utilizării în spaţii închise; nerespectarea condiţiilor de utilizare a materialelor pirotehnice (cu privire la orientarea jetului de scântei şi distanţa faţă de materialele combustibile).

În mod indubitabil, prima cauză este imputabilă penal inculpaţilor C., D. şi E. care au încălcat dispoziţiile Legii 307/2006, Legii 10/1995, HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014 întrucât spaţiul clubului era amenajat cu materiale inflamabile, nefiind îndeplinite standardele de siguranţă la incendiu, cea de a doua cauză este imputabilă penal inculpatului C. care a permis jocurile pirotehnice încălcând decizia nr. 6 a S.C. J. S.R.L.

Inculpaţilor C., D. şi E. le este imputabilă şi amploarea consecinţelor acestui incendiu constând în moartea şi vătămarea persoanelor, constatate în expertizele medico-legale, deoarece clubul nu avea decât o ieşire total insuficientă care a determinat învălmăşeala din sasul containerului în care oamenii care încercau să iasă au ars de vii pentru că nu s-au putut evacua la timp.

Curtea de apel a apreciat că şi în situaţia în care ar fi predat în totalitate spaţiul subînchiriat organizatorului spectacolului, inculpaţii tot răspundeau de îndeplinirea standardelor legale de siguranţa la incendiu al acelui spaţiu.

Nici organizatorul S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L., nici coinculpaţii B., M., L. nu pot fi răspunzători de amenajările ilegale şi inadecvate din perspectiva siguranţei la incendiu ale J., nici nu li se poate reproşa acestora inexistenţa căilor de ieşire libere şi în număr corespunzător cu numărul participanţilor la spectacol.

Prin impunerea clauzei de diminuare sau exonerare de chirie care nu era negociabilă, cei trei inculpaţi au încurajat participarea unui număr cât mai mare de participanţi. De asemenea, raportat la clauzele menţionate şi la numărul persoanelor care participau în general la concerte, este clar că inculpaţii trebuiau şi puteau să prevadă că în acea seară în J. vor fi câteva sute de persoane.

Curtea a reţinut că în seara zilei de 30.10.2015, spectacolul artistic reprezentat de concertul trupei NNNNNNNNNNNNNNNNNN., în cadrul căruia a fost realizat si momentul jocurilor pirotehnice, dar şi activitatea de servire a băuturilor la bar s-au realizat concomitent în acelaşi spaţiu pentru care inculpaţii erau responsabili în privinţa amenajărilor şi a existenţei căilor de ieşire cf Legii 307/2006, Legii 10/1995, HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014.

Aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 319/2006, H.G. nr. 1425/2006, H.G. nr. 536/2002, Legii nr. 126/1995 de către inculpaţii B., M. şi L. au fost detaliate anterior şi rezultă că nu există identitate de obligaţii legale încălcate. Prin urmare, curtea de apel a stabilit că vinovăţia inculpaţilor B., M. şi L. nu înlătură şi nici nu diminuează vinovăţia inculpaţilor C., D. şi E.

Culpele sunt concurente, fără a se impune stabilirea vreunui procent de culpă, actiunile şi inacţiunile imputate se întrepătrund, urmând ca fiecăruia să i se impute întreg rezultatul reprezentat de moartea a 64 de persoane şi vătămarea altor 64 de persoane urmare a incendiului produs.

Cu privire la organizatorul S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L., curtea de apel a reţinut că, deşi i se pot imputa încălcarea prevederilor Legii nr. 319/2006 prin faptul că şi el este responsabil de neinserarea în contractul cu S.C. J. S.R.L. a unor clauze de sănătate şi securitate în muncă şi încălcarea OMAI nr. 3/2011, totuşi obligaţiile sale sunt de asemenea distincte de cele ale inculpaţilor C., D. şi E. şi nu înlătură sau diminuează vinovăţia acestora din urmă. Nu se poate aprecia că, asumându-şi prin contractul nr. x/30.10.2015 încheiat cu S.C. J. S.R.L. obligaţia de "a coordona întreg actul artistic, precum şi toate lucrările şi pregătirile pre şi post eveniment, ce ţin de organizarea acestuia", S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. ar fi avut şi obligaţii legate de amenajările clubului, de îndeplinirea standardelor legale ale acestora din perspectiva securităţii la incendiu cf Legii 307/2006 sau Legii 10/1995 sau de existenţa numărului de ieşiri care incumbau numai inculpaţilor C., D. şi E.

Instanţa de apel a reţinut că organizatorul S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. ar fi putut cere descuierea celorlalte ieşiri ale clubului (nu este clar dacă acest lucru ar fi fost şi posibil), însă acest lucru nu-i exonerează pe inculpaţii C., D. şi E. de obligaţia de a avea numărul de ieşiri de urgenţă, libere corespunzătoare spaţiului clubului conform art. 1egii 319/2006 şi H.G. nr. 1091/2006.

În prezenta cauză, faptele inculpaţilor B., L., M. (care vor fi analizate în continuare) s-au întrepătruns cu faptele inculpaţilor C., D. şi E., conducând la un concurs de cauze ale incendiului cu consecinţa morţii si vătămărilor rezultate din acesta.

Nu are importanţă dacă inculpaţii B., L., M. sau organizatorul S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. erau profesionişti în exercitarea unei întreprinderi sau dacă s-au folosit artificii neconforme (al căror conţinut explozibil nu se cunoaşte, artificii de exterior, legate greşit etc), faptele inculpaţilor C., D. şi E. nu au nicio legătură cu aceste aspecte, lor li se impută exclusiv încălcările legate de securitatea spaţiului la incendiu şi lipsa ieșirilor.

Vinovăţia inculpaţilor C., D. şi E. nu este înlăturată sau diminuată de vinovăţia altor coinculpaţi sau terţi cărora le incumbă obligaţii distincte. S.C. RRRRRRRRRRRRRRRRRR. S.R.L. nu răspunde pentru montarea unui burete neignifugat în J. conform art. 1851 C. civ. privind răspunderea antreprenorului în cadrul contractului de antrepriză pentru viciile lucrării.

Chiar dacă s-ar aprecia că neignifugarea materialului de antifonare este un viciu, decizia achiziţionării acestuia aparţine inculpaţilor care nu au fost deloc interesaţi de caracteristicile spumei poliuretanice în cauză, pe care le-ar fi putut afla cu uşurinţă de pe site-urile menţionate de vânzător în documentele de achiziţie ale produsului (aşa cum rezultă din declaraţia martorului WWWWWWWWWWWWWWWWWW.), devenind aplicabil art 1879 C. civ. care exonerează antreprenorul de răspundere în raport cu deciziile beneficiarului).

Neignifugarea, de asemenea, nu poate fi imputată ca viciu ascuns S.C. UUUUUUUUUUUUUUUUUU. S.R.L., care nu a recomandat acest material inculpaţilor, nu a afirmat că ar fi ignifugat şi avea la dispoziţia cumpărătorilor pe site-ul firmei certificatele de conformitate şi caracteristicile produselor, astfel că nu este aplicabil art. 1707 C. civ.

Curtea de apel nu a achiesat la concluzia instanţei fondului că spuma poliuretanică N 2138 ar avea un grad mai mic de ignifugare, din probele indubitabile anterior analizate rezultând că aceasta era neignifugată şi nici la concluzia instanţei fondului că se poate reţine culpa victimei formaţia NNNNNNNNNNNNNNNNNN. (al cărei unic supravieţuitor este partea civilă JJJJJJJJJJJJ.). Indiferent de pregătirea intelectuală a membrilor formaţiei, aceştia nu aveau nicio responsabilitate juridică şi nu le incumba nicio obligaţie nici în raport cu contractul de subînchiriere încheiat între S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. şi S.C. J. S.R.L., nici în legătură cu amenajările spaţiului J., nici în legătură cu obligaţiile legale ale pirotehniştilor M. şi L. sau ale inculpatei B. în legătură cu organizarea şi desfăşurarea spectacolului pirotehnic.

Vinovăţia inculpaţilor este clar stabilită potrivit teoriei imputării obiective, inculpaţii au încălcat, ca administratori ai clubului, o multitudine de prevederi legale (deja analizate). Deci nu se poate vorbi de o activitate cu risc permis, iar încălcările (existenţa spumei poliuretanice neignifugate, lipsa ieşirilor în număr corespunzător iar, in cazul inculpatului C., şi încălcarea deciziei nr. 6 privind interzicerea în club a focului deschis si a produselor pirotehnice) au creat un pericol ce a condus la producerea rezultatului socialmente periculos (incendiul care a dus la moartea si vătămarea persoanelor), rezultat pe care inculpaţii puteau şi trebuiau să-l prevadă.

Este adevărat că incendiul a avut un cumul de cauze, dintre care, o parte sunt imputabile inculpaţilor B., L., M. dar nu putem vorbi de situaţia unui risc deviat prin intervenirea faptelor acestora, dimpotrivă, aşa cum deja Curtea a arătat atât faptele inculpaţilor C., D. şi E. cât şi cele ale inculpaţilor B., L., M. (având "verbum regens" diferit) s-au întrepătruns si au constituit împreună cauzele incendiului ce a dus la moartea si vătămarea persoanelor.

Cu privire la alte apărări formulate de apelanţii inculpaţi C., D. şi E., curtea de apel a reţinut următoarele:

- modalitatea în care au fost respectate prevederile legale în emiterea autorizatiei de funcţionare a S.C. J. S.R.L. sau prevederile legale în momentul controlării clubului de către ofiterii ISU nu reprezintă împrejurări care să exonereze de răspundere pe inculpaţii C., D. şi E. pentru infracţiunile distincte de care sunt acuzaţi; Curtea a arătat că eliberarea unei autorizaţii de funcţionare, efectuarea unui control sau a unor documente de apărare împotriva incendiilor de către ofiţerii ISU nu sunt în măsură a-i exonera pe inculpaţi de respectarea prevederilor legale, detaliat prezentate anterior de Curte, în momentul efectuării amenajărilor spaţiului cu schimbarea destinaţiei precum şi ulterior pe parcursul desfăşurării activităţilor clubului, inculpaţii nu au fost în eroare de fapt sau de drept asupra obligaţiilor lor, art. 30 C. pen. nu este aplicabil).

- pentru a fi aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. este necesar ca inculpaţii să denunţe şi să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârşit infracţiuni, dintre cele enumerate în art. 2 pct. 3 lit. h) din lege, adică o infracţiune gravă, astfel cum este definită de acest articol. În cazul de faţă, fie o infracţiune de corupţie, fie o infracţiune al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani.

Inculpaţii P. şi Q. sunt acuzati de savârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., care sunt doar infracţiuni asimilate celor de corupţie (secţiunea a-3-a din lege) şi nu infracţiuni de corupţie (secţiunea a -2-a din lege). Or, Legea nr 682/2002 se referă doar la denunţul şi facilitarea tragerii la răspundere pentru infracţiuni de corupţie, nu şi pentru infracţiuni asimilate.

Când legiuitorul a dorit ca anumite prevederi să se aplice atât infracţiunilor de corupţie propriu-zise cât şi infracţiunilor asimilate celor de corupţie a specificat expres acest lucru cum a făcut-o, de exemplu, la art. 75 lit. d) C. pen. Aşadar, rezultă că legiuitorul a dorit ca art. 19 să se aplice doar infracţiunilor de corupţie propriu-zise, nu şi celor asimilate.

Curtea de apel a constatat că, urmare a eliminării din încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 309 C. pen., inculpaţii P. şi Q. nu sunt acuzati de comiterea unor infracţiuni al căror maxim special este de cel puţin 10 ani. Din aceste considerente, art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu este aplicabil, celelalte argumente ale inculpaţilor privind aplicabilitatea acestei legi neimpunându-se a mai fi analizate.

I.2. Referitor la criticile formulate în recurs în casaţie de recurentul inculpat C. privind cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", Înalta Curte reţine următoarele:

Infracţiunea de ,,neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă”, prevăzută de art. 349 C. pen.

În esenţă, inculpatul C. a invocat inexistenţa elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale acestei infracţiuni, în legătură cu activităţile desfăşurate în club la data de 30.10.2015, întrucât administratorii societăţii J. S.R.L. nu au desfăşurat activităţile specifice obiectului de activitate, ci au subînchiriat spaţiul firmei organizatoare a spectacolului "lansare album formaţie NNNNNNNNNNNNNNNNNN.", societatea YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L., care la rândul ei a angajat unilateral firma specializată N. S.R.L. pentru montare şi folosire materiale pirotehnice în timpul spectacolului. În opinia inculpatului, cauza unică, directă şi determinantă a incendiului din seara zilei de 30.10.2015 a fost activitatea specială accesorie de folosire în timpul spectacolului a materialelor pirotehnice explozive de către pirotehniştii de la N., activitate care este reglementată de Legea nr. 126/1995, iar nu de Legea nr. 319/2006.

În ceea ce priveşte forma de participaţie cu care a fost săvârşită infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen., astfel cum a reţinută instanţa de apel, inculpatul C. a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale autoratului şi coautoratului, întrucât nu se poate reţine existenţa autoratului individual sau a coautoratului cu privire la faptele omisive imputate acestuia care nu au cauzat rezultatul tipic prevăzut în norma de incriminare.

În analiza temeiniciei cazului de casare invocat de inculpatul C., Înalta Curte apreciază că se impune evidenţierea definiţiei legale a infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen. şi verificarea corespondenţei dintre elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracţiuni cu inacţiunile reţinute cu titlu definitiv în sarcina inculpatului de către instanţa de apel ca fiind încălcări prin omisiune ale unor obligaţii prevăzute de legi, a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acestea şi pericolul iminent de producere a stării de pericol.

Infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. constă în neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Referitor la latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că aceasta cuprinde un element material, respectiv o inacţiune/omisiune care constă în neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă de către subiectul activ - persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri. Cerinţa esenţială constă în crearea unui pericol iminent, urmarea imediată o constituie producerea stării de pericol iminent, iar legătura de cauzalitate indică raportul dintre neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă şi rezultatul sau urmarea imediată reprezentată de crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale. În ceea ce priveşte latura subiectivă, se identifică elementul subiectiv, respectiv intenţia, precum şi cerinţa esenţială (mobilul care declanşează fapta), în cazul în care acesta există.

Se observă astfel că legea transpune un principiu important, respectiv acela al responsabilităţii angajatorului de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, chiar şi în situaţia în care apelează la servicii externe, şi indiferent de modul în care lucrătorii îşi îndeplinesc obligaţiile în domeniu (art. 6 din Legea nr. 319/2006). Legea reglementează, în primul rând, conduita angajatorilor, care, prin desfăşurarea activităţilor specifice unui domeniu de activitate, au obligaţia de a cunoaşte şi cadrul normativ aplicabil, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă.

De asemenea, legea defineşte în art. 5 lit. l) din Legea nr. 319/2006 pericolul iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională, prevăzut de art. 349 din C. pen. ca fiind situaţia concretă, reală şi actuală, căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.

În cauză, instanţa de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat starea de fapt, expusă anterior, evidenţiind acţiunile desfăşurate de inculpatul C. şi coinculpaţii E. şi D., în calitate de administratori ai societăţii J. care deţinea cu titlu de chirie spaţiul Corpul 15 - J., amplasat la parterul unui imobil care face parte dintr-un complex de construcţii aflat în proprietatea S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., construit cu destinaţia de producţie şi depozitare.

În calitate de administratori ai societăţii J., inculpaţilor menţionaţi, care erau investitori şi beneficiari utilizatori ai spaţiului Corpul 15, J., închiriat de la societatea XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., le reveneau obligaţii prevăzute în mai multe legi cu privire la:

- lucrările de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel (Legea nr. 51/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii);

- realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a securităţii la incendiu şi a siguranţei în exploatare, schimbarea de destinaţie făcându-se în baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat şi care necesită emiterea în condiţiile legii a autorizaţiei de construire (Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii);

- stabilirea şi aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, respectarea reglementărilor tehnice şi a dispoziţiilor de apărare împotriva incendiilor la schimbarea destinaţiei construcţiei-spaţiul închiriat, precum şi la punerea în funcţiune a acesteia, astfel încât să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul (Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor);

- asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, luarea măsurilor necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente (Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă).

Acestea sunt în ansamblu obligaţiile legale ce le reveneau inculpaţilor C., E. şi D., în calitate de administratori, cu privire la spaţiul în care societatea J. îşi desfăşura activitatea.

În cauză, verificarea respectării obligaţiilor legale ce le reveneau administratorilor societăţii care deţinea clubul J. a fost generată de producerea, în seara zilei de 30.10.2015, cu ocazia susţinerii unui concert de către formaţia NNNNNNNNNNNNNNNNNN., în prezenţa unui public de peste 300 de persoane, ca urmare a folosirii unor efecte pirotehnice în cadrul concertului, a unui incendiu în acest club, în urma căruia au decedat 64 de persoane, alte aproximativ 200 de persoane suferind consecinţe negative, de la simple intoxicaţii cu fum şi suferinţe psihice până la arsuri grave şi foarte grave.

În egală măsură, după producerea tragicului incendiu, a fost verificată respectarea obligaţiilor legale care le reveneau pirotehniştilor şi administratorului societăţii în cadrul căreia îşi desfăşurau activitatea, pompierilor din cadrul ISU care au efectuat anterior producerii tragicului eveniment verificări la acest club pe linia securităţii la incendiu, precum şi funcţionarilor din cadrul Primăriei Sectorului 4 Bucureşti care au emis autorizaţia de funcţionare a societăţii J.

În urma evaluării probatoriului administrat în cauză, instanţa de apel a stabilit cu titlu definitiv că S.C. J. S.R.L. funcţiona în spaţiul închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. care a fost amenajat prin efectuarea de lucrări nelegale pentru care nu avea autorizaţie de construcţie, nici autorizaţie de securitate la incendiu.

În acest context, curtea de apel a constatat că, în calitate de utilizatori ai spaţiului închiriat, inculpaţii C., E. şi D. nu au respectat obligaţia de a nu efectua modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului conform Legii nr. 307/2006, privind apărarea împotriva incendiilor (art. 21 lit. d). De asemenea, la schimbarea destinaţiei spaţiului închiriat nu au fost respectate dispoziţiile art. 5, art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 care prevăd că investitorii şi utilizatorii construcţiilor, pe întreaga durată de existenţă a acestora, trebuiau să asigure condiţii ce implică securitate la incendiu şi siguranţă în exploatare, schimbarea de destinaţie făcându-se, potrivit legii, în baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat şi care necesită emiterea în condiţiile legii a autorizaţiei de construire, precum şi ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 5 alin. (1), art. 21 lit. a) şi b) din Legea 50/1991 - investitorii sunt obligaţi să stabilească un nivel calitativ al construcţiilor realizat prin proiectare, după obţinerea acordurilor şi a avizelor prevăzute de lege, executarea lucrărilor de construcţie fiind permisă pe baza autorizaţiei de construire, emisă în baza unei documentaţii elaborată potrivit legii, autorizaţia de construire fiind obligatorie şi la schimbarea destinaţiei spaţiului, fiind necesar şi certificatul de urbanism.

De asemenea, inculpaţii administratori ai J., în calitate de investitori şi beneficiari ai intervenţiilor efectuate la construcţiile existente nu au respectat dispoziţiile art. 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor potrivit cărora începerea lucrărilor de execuţie la construcţii, schimbarea destinaţiei celor existente, dar şi simpla punere a lor în funcţiune necesită obţinerea avizului si/sau autorizaţiei de securitate la incendiu.

Totodată, obţinerea avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu era obligatorie şi potrivit art. 1 lit. b) din H.G. nr. 1739/2006, modificată cu H.G. nr. 19/2014, spaţiul J. putând fi încadrat în noţiunea de sală aglomerată (suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 metri pătraţi şi în aceasta se pot întruni cel puţin 150 de persoane; când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 de persoane, amplasate în clădiri independente sau în clădiri cu funcţiuni mixte, indiferent de aria construită, regimul de înălţime sau destinaţie).

Nu în ultimul rând, s-a reţinut în decizia recurată că inculpaţii C. şi E., în calitate de administratori ai S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi, ulterior, inculpaţii C., E. şi D., în calitate de administratori ai S.C. J. S.R.L., şi-au asumat aceste obligaţii la închirierea spaţiului de la proprietarul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. (art. 6 pct. 6.4 lit. a) din contractele de locaţiune nr. x/09.05.2013 şi nr. y/30.09.2014).

Nerespectarea acestor obligaţii legale referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcţii, la calitatea în construcţii şi la securitatea la incendiu a avut drept consecinţă amenajarea J. de către inculpaţii C., D. şi E., prin efectuarea de lucrări nelegale pentru care nu aveau autorizaţie de construcţie şi nici autorizaţie de securitate la incendiu.

Astfel, lucrările de amenajare efectuate la spaţiul închiriat de J. de la XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., prin schimbarea destinaţiei acestuia din producţie-sală de prese în aceea de club, bar, alimentaţie publică, discotecă, cu încălcarea obligaţiilor legale ce le reveneau administratorilor J. au generat o stare de pericol pentru toate persoanele care se aflau în incinta clubului-angajaţi, clienţi sau alte persoane, din perspectiva siguranţei în exploatare şi a securităţii la incendiu.

Mai mult decât atât, finisajele şi lucrările de amenajare efectuate de inculpaţi au constituit premisa neluării de către aceştia a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, deşi aveau îndatorirea de a lua aceste măsuri, pentru a împiedica crearea unui pericol iminent de accident de muncă.

Instanţa de apel a reţinut încălcarea de către inculpaţii C., D. şi E. a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 alin. (4) lit. a) şi b), art. 10 lit. a) şi art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a sănătăţii şi securităţii în muncă, art. 15 alin. (1) pct. 30, art. 46, art. 82 alin. (2) şi art. 104 din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a sănătăţii şi securităţii în muncă şi art. 4, 5 şi 11.7 din Anexa la H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă.

Textele de lege care prevăd măsuri de securitate şi sănătate în muncă reţinute de instanţa de apel cuprind următoarele dispoziţii:

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, iar în cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.

Conform art. 7 alin. (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, în cadrul responsabilităţilor sale, fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor (…) la amenajarea locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice.

În temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente.

Totodată, conform art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, în vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor.

Potrivit art. 15 alin. (1) pct. 30 din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a sănătăţii şi securităţii în muncă, una dintre activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate prin modalităţile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii este şi propunerea de clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini.

Conform art. 46 din aceleaşi norme metodologice, conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie să întocmească un plan de prevenire şi protecţie care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă, la apariţia unor riscuri noi şi în urma producerii unui eveniment.

Potrivit art. 82 alin. (2) din normele metodologice, pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.

Conform art. 104 din normele metodologice, angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la art. 102, ţinând seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.

Potrivit art. 102 din normele metodologice, la constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:

a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;

b) evacuarea personalului din zona periculoasă;

c) anunţarea serviciilor specializate;

d) anunţarea conducătorilor ierarhici;

e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent

De asemenea, potrivit art. 8 din H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă, în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia toate măsurile ca:

a) să fie păstrate în permanenţă libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenţă şi ieşirile propriu-zise;

b) să fie realizată întreţinerea tehnică a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor, în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate cât mai curând posibil;

c) să fie curăţate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător locului de muncă, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din anexa nr. 2.

d) să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Anexa 1 a acestui act normativ prin care se pun în aplicare dispoziţiile Legii nr. 319/2006, cuprinde cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă utilizate pentru prima dată.

Astfel, art. 4 din Anexa 1 a H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă cuprinde următoarele dispoziţii:

"Căi şi ieşiri de urgenţă

4.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.

Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de ieşiri de urgenţă.

Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie amplasată în locurile corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.

Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică."

Art. 5 din Anexa 1 cuprinde următoarele dispoziţii:

"Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manevrat.

Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare."

Art. 11.7 din Anexa 1 cuprinde următoarele dispoziţii:

"Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător.

Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special.

Trebuie să fie posibilă deschiderea uşilor atunci când locurile de muncă sunt ocupate."

Pe cale de consecinţă, fiind reţinută de către instanţa de apel ca stare de fapt, neîndeplinirea de către inculpaţii C., E. şi D., în calitatea de administratori, a acestor obligaţii legale privind securitatea şi sănătatea în muncă la J., este evident că această conduită echivalează cu omisiunea de a lua măsurile legale privind securitatea şi sănătatea în muncă de către persoana căreia îi revin asemenea atribuţii la locul de muncă.

Inacţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor ca element material al infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen. s-a concretizat în următoarea conduită a acestora, relevantă sub aspectul securităţii şi sănătăţii în muncă:

- nu au asigurat în societate cadrul organizatoric şi mijloacele necesare securităţii şi sănătăţii în muncă;

- nu au întocmit planul de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, organizatorice, sanitare şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor specifice unităţii în activităţi de spectacole;

- nu au luat măsuri pentru evacuarea personalului şi ale clienţilor prin asigurarea unui număr de căi de ieşire, suficient şi prevăzut de lege, marcate şi dotate corespunzător;

- nu au stabilit clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă în cadrul clubului la încheierea contractului de prestări servicii dintre S.C. J. S.R.L. şi S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L.

Urmarea imediată a conduitei inculpaţilor C., E. şi D. a constat în pericolul iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională în incinta J. prin neasigurarea condiţiilor ce implică siguranţa în exploatare şi securitatea la incendiu.

În sensul art. 5 lit. l) din Legea nr. 319/2006, pericol iminent de accidentare reprezintă situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment. Or, în cauză, ansamblul probatoriului administrat a evidenţiat situaţia concretă, reală şi actuală, constând în lipsa cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare prevăzute de lege pentru securitatea şi sănătate în muncă, inexistenţa planului de prevenire şi protecţie, a măsurilor pentru evacuarea personalului şi a clienţilor prin asigurarea unui număr suficient de căi de ieşire, situaţie căreia, până la data de 30.10.2015, i-a lipsit prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment. Din nefericire, izbucnirea incendiului din seara zilei de 30.10.2015, în timpul spectacolului pirotehnic foc de artificii organizat de pirotehnicienii din cadrul N. S.R.L. în incinta J., în timpul concertului susţinut de formaţia NNNNNNNNNNNNNNNNNN., a constituit prilejul declanşator de producere a unui adevărat dezastru în care şi-au pierdut viaţa 64 de persoane şi au fost vătămate alte 200 de persoane.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor C., E. şi D., sub aspectul elementului material, al urmării imediate şi al legăturii de cauzalitate. Totodată, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut existenţa elementul subiectiv al acestei infracţiuni sub forma intenţiei indirecte, fapta fiind săvârşită de către cei trei inculpaţi în coautorat.

Prin urmare, critica recurentului inculpat C. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen., întrucât salariaţii J. nu au desfăşurat în perioada 29.10-30.10.2015 activităţi specifice obiectului de activitate (restaurante, activităţi de alimentaţie publică pentru evenimente, baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor) nu are niciun temei de fapt sau de drept.

Înalta Curte reiterează faptul că elementul material al infracţiunii constă într-o inacţiune, respectiv omisiunea de a lua măsurile legale privind securitatea şi sănătatea în muncă de către persoana căreia îi revin asemenea atribuţii la locul de muncă, dacă prin această conduită se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

În cauză, nici inculpatul C. şi nici inculpaţii E. şi D. nu au luat toate măsurile ce se impuneau pentru a asigura sănătatea şi securitatea în muncă a angajaţilor încă de la punerea în funcţiune a construcţiei în care au continuat să efectueze amenajări ale acestui spaţiu căruia i-au schimbat destinaţia pentru care a fost construit. În lipsa autorizaţiei de construire şi a autorizaţiei de securitate la incendiu este evident faptul că orice activitate desfăşurată în incinta clubului expunea unui risc iminent persoanele aflate înăuntru: angajaţi, clienţi sau alte persoane aflate ocazional. Din perspectiva normelor de securitate şi sănătate în muncă, persoanele expuse unui risc iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale sunt lucrătorii din cadrul societăţii organizate şi coordonate de administratorii societăţii. Or, instanţa de apel a reţinut pe baza probelor administrate că angajaţii societăţii J. nu aveau însuşite cunoştinţe minime privind sănătatea şi securitatea în muncă, subliniind faptul că aceştia nu au avut nicio reacţie adecvată pentru a se salva pe ei sau pe participanţii la spectacol, cu ocazia tragediei rezultată din incendiul din seara zilei de 30.10.2015. Chiar în condiţiile în care inculpaţii C. şi nici inculpaţii E. şi D. au externalizat serviciile de sănătate şi securitate în muncă, aceştia nu erau exoneraţi de responsabilităţile în acest domeniu, astfel cum rezultă din art. 6 alin. (2) din Legea nr. 319/2006.

Totodată, deciziile pentru organizarea apărării împotriva incendiilor pentru un spaţiu de 280 mp şi activitatea principală pentru care au fost autorizaţi şi anume baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor (decizii care ar fi trebuit să se refere la întregul spaţiu de 425 mp şi să cuprindă şi activităţile secundare pentru care au fost autorizaţi), întocmite nelegal şi necorespunzător de pompierii ISU-inculpaţii P. şi Q., cuprindeau un plan de evacuare a persoanelor/bunurilor în caz de incendiu care avea inserat la măsuri de evacuare- nu este cazul, deşi inculpaţii au recunoscut că aveau loc spectacole cu public numeros, uneori şi 700 de persoane. Faptul că inculpaţii au apreciat că nu este cazul să implementeze măsuri de evacuare a persoanelor din spaţiu în caz de pericol evidenţiază inacţiunea acestora de a lua măsurile legale care se impuneau pentru a asigura securitatea şi sănătatea în muncă.

Astfel, riscul iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale a existat permanent de la momentul punerii în exploatare a construcţiei amenajate de către inculpaţii administratori menţionaţi anterior fără autorizaţie de construire şi fără aviz sau autorizaţie de risc de securitate la incendiu, inculpaţii neluând niciuna dintre măsurile de sănătate şi securitate în muncă prevăzute în dispoziţiile legale redate anterior. Prin urmare, nu are relevanţă activitatea desfăşurată de angajaţii J. la data producerii incendiului, riscul iminent de producere a unui accident fiind anterior acestui eveniment tragic şi actual în seara spectacolului.

Riscul iminent de producere a unui accident de muncă este evidenţiat atât de lipsa de instruire a angajaţilor, de inexistenţa unui plan de prevenire şi protecţie, de evacuare a personalului, cât şi de situaţia de fapt evidenţiată în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi în concluziile cercetării făcute de Inspecţia Muncii, de ansamblul probatoriului administrat, din care rezultă fără echivoc că uşile laterale ale containerului şi uşa dinspre PPPPPPPPPPPPPPPPPP. erau blocate şi închise cu lanţuri şi lacăte.

Totodată, încheierea contractului de prestări servicii dintre J. şi YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L., care s-a ocupat de organizarea evenimentului privind lansarea albumului trupei NNNNNNNNNNNNNNNNNN., nu îl exonerează pe inculpatul C. de obligaţia de a fi stabilit clauze privind sănătatea şi securitatea în muncă cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă în cadrul clubului la încheierea contractului, prevăzută de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă, art. 15 alin. (1) pct. 30 şi art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 1425/2006, republicată privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă.

Înalta Curte constată că, în raport de elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen., obligaţia inculpaţilor C., E. şi D. de a lua măsurile legale privind sănătatea şi securitatea în muncă nu poate fi înlăturată de împrejurarea că funcţionarii primăriei nu le-au solicitat inculpaţilor autorizaţia de securitate la incendiu în momentul în care au eliberat persoanei juridice S.C. J. S.R.L. autorizaţia de funcţionare. De asemenea, nici împrejurările că nu au fost atenţionaţi sau controlaţi corespunzător de ofiţerii ISU sau că au închiriat spaţiul unei alte societăţi pentru organizarea evenimentului din seara zilei de 30.10.2015 nu înlătură din sarcina inculpaţilor această obligaţie.

În cauză, nerespectarea conduitei prescrise de normele privind securitatea şi sănătatea în muncă s-a materializat prin omisiune, inculpaţii neluând măsurile legale necesare pentru a asigura condiţiile optime în incinta J. Inculpatul C., alături de coinculpaţii E. şi D. avea obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele legate de muncă, chiar şi în cazul în care a apelat la servicii externe sau a încheiat contract de prestări servicii, în care trebuia să includă clauze specifice.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici critica inculpatului C. cu privire la forma de participaţie cu care a fost săvârşită infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen., astfel cum a reţinută instanţa de apel.

Inculpatul C. a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale autoratului şi coautoratului, întrucât nu se poate reţine existenţa autoratului individual sau a coautoratului cu privire la faptele omisive imputate acestuia care nu au cauzat rezultatul tipic prevăzut în norma de incriminare.

Înalta Curte constată că infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. este o infracţiune de pericol, existenţa infracţiunii nefiind condiţionată de producerea unui accident de muncă sau de contactarea unei boli profesionale. Dacă în urma săvârşirii faptei examinate se produce o vătămare corporală, există concurs de infracţiuni. Rezultatul tipic prevăzut de norma de incriminare constă într-un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, incriminarea vizând astfel pericolul iminent sau posibilitatea producerii accidentului. Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. nu este susceptibilă să producă un prejudiciu material.

În cauză sunt îndeplinite atât condiţiile existenţei coautoratului, prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., cât şi cele ale vinovăţiei, prevăzute de art. 19 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen.

Inculpaţii C., E. şi D. au comis infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. în coautorat, aceştia săvârşind nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală, legătura subiectivă dintre inculpaţi existând în raport cu toate omisiunile care li se impută.

Astfel, se observă că inculpaţii C., E. şi D. au contribuit nemijlocit la săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen., activitatea desfăşurată de aceştia în calitate de administratori ai societăţii J. fiind îndreptată împotriva aceluiaşi obiect juridic, respectiv relaţiile sociale care se formează şi se dezvoltă în legătură cu protecţia muncii. Cei trei inculpaţi, în calitatea lor de administratori ai societăţii au omis să ia măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzute de lege, astfel cum au fost evidenţiate anterior, efectuând astfel nemijlocit acte ce se înscriu în acţiunea tipică descrisă de norma de incriminare. Este adevărat că infracţiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. poate fi săvârşită numai de către persoana care avea îndatorirea, potrivit legii, de a lua măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă, cei care organizează, conduc şi controlează procesul muncii fiind, de regulă, singurele persoane cu atribuţii în luarea măsurilor de protecţie a muncii, însă în cauză cei trei inculpaţi aveau aceste îndatoriri. Inculpaţii C., E. şi D., în calitate de administratori aveau aceleaşi atribuţii prevăzute de lege cu privire la luarea măsurilor de protecţie a muncii şi luau împreună deciziile privind organizarea şi administrarea societăţii, astfel că au săvârşit nemijlocit infracţiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen., prin neîndeplinirea obligaţiilor impuse de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica inculpatului C. în sensul că "nu poate fi reţinută existenţa autoratului individual cu privire la faptele omisive".

De asemenea, referitor la latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că, pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că toţi cei trei inculpaţi au acţionat cu intenţie indirectă, iar această chestiune de fapt a intrat în puterea lucrului judecat şi excede analizei instanţei învestite cu judecarea recursului în casaţie.

Infracţiunile de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen. şi vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea a 200 de persoane, prevăzute de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen.

În susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul C. a invocat faptul că activităţile omisive concret săvârşite de acesta în calitate de administrator al SC. J. S.R.L. până la orele 17:30, când a părăsit definitiv localul, astfel cum sunt reţinute în expunerea hotărârii definitive de condamnare, în legătură cu activitatea ulterioară comisivă efectuată la orele 22:30 de către profesionişti, salariaţii pirotehnicieni ai SC. N. S.R.L., nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor agravate din culpa profesionala, prevăzute de art. 192 alin. (2) şi (3) şi, art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen., întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale coautoratului, dar nici ale coautoratului concomitent, pentru infracţiunile din culpă, omisiunile imputate administratorilor S.R.L. nu sunt acte de executare nemijlocită cu potenţial ucigător sau vătămător direct asupra corpului participanţilor la spectacol şi nu sunt "cauzale" în raport cu urmările legale ale infracţiunilor materiale de rezultat de ucidere şi vătămare corporală din culpă. Inculpatul a susţinut în motivarea recursului în casaţie că inacţiunile imputate administratorilor societăţii J. nu au condus la producerea rezultatului constând în pierderi de vieţi omeneşti şi vătămări corporale, rezultat imputabil exclusiv acţiunilor şi inacţiunilor reprezentanţilor profesionişti ai societăţii N. S.R.L., în considerarea existenţei cu privire la inacţiunile acestora a cazurilor în care starea de pericol nu produce rezultatul. Cauza unică şi determinantă a evenimentului tragic din seara zilei de 30.10.2015 a fost incendiul izbucnit urmare folosirii în spectacol a materialelor pirotehnice asimilate materialelor explozive cu încălcarea regimului juridic prevăzut de art. 346 C. pen., care incriminează infracţiunea de "nerespectarea regimului materiilor explozive".

Totodată, inculpatul C. a invocat lipsa elementului subiectiv al infracţiunilor din culpă profesională prevăzute de art. 192 alin. (2) şi (3) şi art. 196 alin. (3) şi (4) C. pen., având în vedere imprevizibilitatea totală şi absolută în legătură cu schimbarea/modificarea materialelor pirotehnice şi a legăturii la pupitrul electric după orele 22:00 a conduitei profesionale a pirotehnicienilor, în condiţiile de fapt în care prima lansare de la orele 22:00 al cărei angrenaj şi montaj tehnic, electric şi pirotehnic a fost observată de acesta, fiind lipsită de efecte incendive şi cu flacără rece.

În analiza temeiniciei cazului de casare invocat de inculpatul C., Înalta Curte apreciază că se impune evidenţierea definiţiei legale a infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) şi (3) C. pen. şi de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen., precum şi verificarea corespondenţei dintre elementele de tipicitate obiectivă ale acestor infracţiuni cu acţiunile/inacţiunile reţinute cu titlu definitiv în sarcina inculpatului de către instanţa de apel ca fiind încălcări ale unor dispoziţii legale ori a unor măsuri de prevedere pentru desfăşurarea unei anumite activităţi, a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acţiunile/inacţiunile culpabile şi decesul, respectiv vătămarea corporală a unui număr mare de persoane.

În art. 192 alin. (2) din C. pen., se arată că uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte, iar când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 196 alin. (3) din C. pen., privind vătămarea corporală din culpă. Potrivit art. 192 alin. (3) C. pen., dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate. Conform art. 196 alin. (4) C. pen., dacă urmările prevăzute la alin. (3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale prevăzute în alin. (3) se majorează cu o treime.

Referitor la prima variantă agravată a uciderii din culpă, care se referă la uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, Înalta Curte apreciază ca fiind relevantă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care a fost analizată sintagma "unei anumite activităţi".

Astfel, în decizia nr. 772/2016 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (2) teza întâi din C. pen., Curtea Constituţională a constatat că existenţa formei agravate a infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) teza întâi din C. pen. necesită îndeplinirea următoarelor cerinţe cumulative: fapta să fie comisă cu ocazia exercitării unei profesii sau meserii ori a efectuării unei anumite activităţi; să existe dispoziţii legale sau măsuri de prevedere pentru exerciţiul respectivei profesii sau meserii ori pentru efectuarea respectivei activităţi; fapta să fie urmarea nerespectării acelor dispoziţii legale sau măsuri de prevedere. Prin instituirea acestei agravante, legiuitorul a urmărit să determine la prudenţă pe cei care exercită profesii sau meserii ori desfăşoară anumite activităţi pentru care există dispoziţii legale sau măsuri de prevedere tocmai în considerarea faptului că orice neatenţie în exercitarea, respectiv efectuarea acestora poate avea consecinţe grave, constând chiar în pierderea vieţii uneia sau a mai multor persoane. În considerarea unor asemenea atitudini de lipsă de atenţie faţă de viaţa celor din jur, legiuitorul - preocupat să ocrotească viaţa persoanei - obligă pe destinatarii textului de lege criticat să manifeste atenţie, chibzuinţă în relaţiile sociale ori de câte ori efectuează activităţi care ar putea provoca moartea unei persoane. Sintagma "unei anumite activităţi" se referă, aşadar, la acele activităţi pentru a căror desfăşurare există dispoziţii legale sau măsuri de prevedere tocmai în considerarea faptului că orice neatenţie în efectuarea acestora poate avea consecinţe grave, constând chiar în pierderea vieţii uneia sau a mai multor persoane.

Prin această decizie, Curtea Constituţională a stabilit faptul că, deşi legiuitorul nu enumeră activităţile vizate prin norma de incriminare a uciderii din culpă în modalitatea agravată reglementată de art. 192 alin. (2) teza întâi din C. pen., ci foloseşte sintagma "unei anumite activităţi" - fără a indica expres activitatea (...)- nu se aduce nicio atingere principiului legalităţii pedepsei consacrat de art. 23 alin. (12) din Constituţie şi de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Constituţională a constatat astfel că dispoziţiile art. 192 alin. (2) teza întâi din C. pen. îndeplinesc cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate a legii, alcătuirea unei liste exhaustive a activităţilor cu risc permis nefiind necesară interpretării şi aplicării textului de lege criticat.

În aceeaşi ordine de idei, prin Decizia nr. 499/2018 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi ale art. 192 alin. (2) fraza întâi din C. pen., Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere care guvernează un domeniu de activitate sau altul permit identificarea situaţiilor în care efectuarea unor anumite activităţi poate cauza moartea unor persoane, atrăgând astfel atenţia celor care le efectuează să lucreze cu toată prudenţa.

Raportat la normele de incriminare ale infracţiunilor de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă, verificate de Curtea Constituţională sub aspectul conformităţii acestora cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, Înalta Curte constată că revine organelor judiciare obligaţia să identifice acţiunea sau inacţiunea prin care s-a realizat uciderea din culpă sau vătămarea corporală din culpă, precum şi dispoziţiile legale ori măsurile de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi care nu au fost respectate şi să stabilească existenţa legăturii de cauzalitate între încălcarea normelor legale şi rezultat.

În cauză, instanţa de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat starea de fapt, expusă anterior, evidenţiind acţiunile desfăşurate de inculpatul C. şi coinculpaţii E. şi D., în calitate de administratori ai societăţii J. care deţinea cu titlu de chirie spaţiul Corpul 15 - J., amplasat la parterul unui imobil care face parte dintr-un complex de construcţii aflat în proprietatea S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., construit cu destinaţia de producţie şi depozitare.

Activităţile pentru a căror desfăşurare există dispoziţii legale sau măsuri de prevedere, în sensul art. 192 alin. (2) şi art. 196 alin. (3) C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor C., E. şi D., administratori ai societăţii J., sunt acele activităţi ce trebuie desfăşurate de administratorii unei societăţi pentru a organiza, coordona şi verifica cadrul corespunzător realizării obiectului de activitate al societăţii, atât din perspectiva responsabilităţilor care le revin ca angajatori, cât şi din perspectiva responsabilităţilor ce le revin în calitate de utilizatori ai spaţiului închiriat, inclusiv în cazul subînchirierii spaţiului.

Dispoziţiile legale care reglementează obligaţii în sarcina administratorilor, sunt art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă şi art. 8 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă) şi 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014, evidenţiate şi în analiza întrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. Alte dispoziţii legale care reglementează obligaţii ale administratorilor sunt art. 5, art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014.

Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/1995 prevede că pentru obţinerea unor construcţii de calitate sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, mai multor cerinţe cerinţe fundamentale, printre care securitatea la incendiu, siguranţa şi accesibilitatea în exploatare.

Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/1995, obligaţiile privind asigurarea cerinţelor fundamentale prevăzute la art. 5, în toate etapele prevăzute la art. 2, revin factorilor implicaţi, potrivit responsabilităţilor fiecăruia stabilite în condiţiile legii. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în sensul prezentei legi, factorii implicaţi prevăzuţi la alin. (1) sunt: investitorii, proprietarii, administratorii, utilizatorii, executanţii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte atestaţi, experţii tehnici atestaţi, auditorii energetici pentru clădiri atestaţi, responsabilii tehnici cu execuţia autorizaţi, diriginţii de şantier autorizaţi, producătorii/fabricanţii de produse pentru construcţii, reprezentanţii autorizaţi ai acestora, importatorii, distribuitorii de produse pentru construcţii, organismele de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, organismele de evaluare tehnică europeană în construcţii, organismele elaboratoare de agremente tehnice în construcţii, laboratoarele de analize şi încercări în construcţii.

În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrări de construire, reconstruire, sprijinire provizorie a elementelor avariate, desfiinţare parţială, consolidare, reparaţie, modificare, extindere, reabilitare termică, creştere a performanţei energetice, renovare majoră sau complexă, după caz, schimbare de destinaţie, protejare, restaurare, conservare, desfiinţare totală. Acestea se efectuează în baza unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat şi, după caz, în baza unui audit energetic întocmit de un auditor energetic pentru clădiri atestat, cuprind proiectarea, execuţia şi recepţia lucrărilor care necesită emiterea în condiţiile legii a autorizaţiei de construire sau de desfiinţare, după caz. Intervenţiile la construcţiile existente se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.

S-au stabilit, în acest context, toate măsurile pe care ar fi trebuit să le ia inculpaţii C., E. şi D. pentru a asigura sănătatea şi securitatea în muncă a angajaţilor încă de la punerea în funcţiune a construcţiei în care au continuat să efectueze amenajări în spaţiul închiriat căruia i-au schimbat destinaţia pentru care a fost construit, fără să deţină autorizaţie de construire şi autorizaţie de securitate la incendiu. Prin urmare, activitatea desfăşurată în incinta clubului expunea unui risc iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională persoanele aflate înăuntru: angajaţi, clienţi sau alte persoane aflate ocazional şi s-a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor de neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut cu titlul de autoritate de lucru judecat şi faptul că spaţiul clubului nu avea căi de ieşire de urgenţă libere, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi art. 10 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă şi art. 8 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, aspect imputabil tuturor celor trei inculpaţi, care au pus astfel la dispoziţia participanţilor la spectacol o singură uşă de ieşire, uşă dublă care avea o parte blocată, celelalte uşi dinspre PPPPPPPPPPPPPPPPPP. şi cele laterale ale containerului fiind încuiate cu lanţuri şi lacăte.

În ceea ce priveşte infracţiunile de ucidere din culpă şi de vătămare din culpă, curtea de apel a reţinut că, din perspectiva culpei şi a legăturii de cauzalitate cu urmările incendiului produs (moartea şi vătămarea persoanelor) este esenţial faptul că inculpaţii au permis şi încurajat prezenţa unui număr mare de persoane (peste 300), în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgenţă.

Totodată, curtea de apel a reţinut cu autoritate de lucru judecat că inculpaţii C., D. şi E., în calitate de administratori al clubului S.C. J. S.R.L. au realizat amenajări interioare improprii activităţilor desfăşurate în club, amenajări caracterizate prin folosirea unor materiale uşor inflamabile, montate cu încălcarea dispoziţiilor legale (obiecte de decor şi pentru izolare fonică pe stâlpii de susţinere, pereţi şi tavan, spumă poliuretanică neignifugată).

Pe baza probatoriului administrat în cauză, a rapoartelor de constatare criminalistică şi tehnico-ştiinţifică, evidenţiate anterior, instanţa de apel a reţinut că materialul combustibil suport al incendiului a fost constituit din spuma poliuretanică flexibilă tip N2138, neignifugată, utilizată pentru izolarea acustică a J., incendiul putând evitat dacă se utiliza un material ignifugat pentru antifonarea spaţiului.

De asemenea, s-a reţinut că materialul sintetic de tipul spumă poliuretanică cu faţa lisă (cod N2138 - poliuretan debitat neignifugat), utilizat de inculpaţi la amenajarea clubului este constituit dintr-un poliuretan de tipul polieter-uretan, iar în produşii de ardere şi piroliză ai probei pusă la dispoziţie s-a identificat, alături de alte substanţe (toluenul, xilenii şi hidrocarburile aromatice), stiren (majoritar) care este periculos în caz de inhalare, fiind toxic pentru sistemul nervos central şi tractul respirator superior.

Curtea de apel a stabilit că inculpatul C. a putut lua cunoştinţă de caracterul neignifugat al materialului folosit, iar inculpaţii E. şi D. nu au fost deloc interesaţi de acest aspect, astfel că toţi se fac vinovaţi de amenajarea clubului cu materiale uşor inflamabile, respectiv spumă poliuretanică flexibilă tip N2138 neignifugată, montată cu încălcarea dispoziţiilor legale (art. 5, art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014.).

Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că, tot în condiţiile amenajărilor interioare improprii, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile (montate pe tavan, pe un perete al clubului şi pe stâlpii de rezistenţă cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi art. 1 lit. b) din HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014), inculpatul C. a permis desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului, încălcând decizia nr. 6 privind apărarea împotriva incendiilor emisă de S.C. J. S.R.L., cu consecinţa producerii unui incendiu în seara zilei de 30.10.2015 ce a avut ca rezultat moartea a 64 de persoane şi vătămarea mai multor persoane.

Pe baza probelor administrate, Curtea a reţinut că inculpatul C. a plecat în momentul în care produse pirotehnice (jerbe de scenă) erau încă instalate în club, nu s-a asigurat că vor fi date jos şi nici nu a însărcinat vreun angajat al clubului să urmărească acest aspect, neexistând astfel o interdicţie fermă şi explicită din partea deţinătorului spaţiului.

În concret, curtea de apel a reţinut că inculpatul C. a putut lua cunoştinţă personal şi nemijlocit de folosirea artificiilor şi nu a depus diligenţele necesare de a se asigura că nu vor fi folosite, în pofida existenţei unei decizii a S.C. J. S.R.L. care interzicea folosirea artificiilor în interior.

Totodată, Curtea a reţinut că în seara zilei de 30.10.2015, spectacolul artistic reprezentat de concertul trupei NNNNNNNNNNNNNNNNNN., în cadrul căruia a fost realizat şi momentul jocurilor pirotehnice, dar şi activitatea de servire a băuturilor la bar s-au realizat concomitent în acelaşi spaţiu pentru care inculpaţii erau responsabili în privinţa amenajărilor şi a existenţei căilor de ieşire conform Legii 307/2006, Legii 10/1995, HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014.

Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că inculpatul C., împreună cu inculpaţii E. şi D., în calitate de administratori ai J. au organizat şi coordonat activitatea desfăşurată de societate fără a respecta dispoziţiile legale, atât în ceea ce priveşte amenajarea şi exploatarea spaţiului închiriat în care societatea îşi desfăşura activitatea economică, cât şi în privinţa securităţii şi sănătăţii în muncă. De asemenea, s-a stabilit faptul că incendiul care s-a declanşat în seara zilei de 30.10.2015 a fost favorizat de faptul că inculpaţii nu au respectat dispoziţiile legale privind securitatea la incendiu atunci când au pus în funcţiune spaţiul închiriat şi au continuat amenajările efectuate la acesta. Nu în ultimul rând, s-a stabilit faptul că permiterea accesului unui număr mare de persoane în spaţiul astfel amenajat, care nu era prevăzut cu suficiente căi de evacuare, a generat, în contextul declanşării incendiului în interiorul spaţiului, o busculadă, singura ieşire practicabilă fiind prin container, deoarece uşa care dădea spre PPPPPPPPPPPPPPPPPP. era încuiată şi de asemenea cele două uşi laterale ale containerului, situate în partea dreaptă a acestuia pe sensul de intrare erau blocate cu un lacăt pe exterior.

Incendiul declanşat ca urmare a acţiunilor pirotehniştilor de realizare a unui foc de artificii în timpul spectacolului organizat în incinta clubului a fost favorizat de modul în care inculpaţii administratori ai clubului au amenajat spaţiul şi a avut ca urmare decesul a 64 de persoane şi lezarea integrităţii corporale şi sănătăţii mai multor persoane, aşa cum rezultă din expertizele medico-legale efectuate în cauză. Aceste consecinţe dramatice au fost generate şi de faptul că inculpaţii au permis accesul unui număr de peste 300 persoane în club, în condiţiile în care nu au asigurat un număr suficient de căi de evacuare.

Totodată, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că vătămările reţinute victimelor au fost arsuri şi intoxicaţii cu monoxid de carbon şi cianuri, fracturile şi contuziile fiind produse de busculada creată în sas.

Pe cale de consecinţă este dovedită legătura de cauzalitate dintre omisiunea inculpaţilor C., E. şi D. de a îndeplini obligaţiile legale ce le reveneau în calitate de administratori ai J. cu privire la securitatea la incendiu şi la securitatea şi sănătatea în muncă referitor la amenajarea şi schimbarea destinaţiei, la punerea în funcţiune a spaţiului şi la accesul unui număr mare de persoane în incinta clubului, pe de o parte şi incendiul declanşat în club cu ocazia desfăşurării concertuului trupei NNNNNNNNNNNNNNNNNN. şi busculada creată la ieşirea din club, pe de altă parte. În condiţiile în care vătămările reţinute victimelor au fost arsuri şi intoxicaţii cu monoxid de carbon şi cianuri, iar fracturile şi contuziile au fost produse de busculada creată în sas, este evidentă legătura dintre faptele inculpaţilor, constând în nerespectarea dispoziţiilor legale menţionate şi decesul şi vătămarea corporală a persoanelor care s-au aflat în incinta clubului.

Din cuprinsul Raportului de expertiză Insemex, inclusiv al raportului de expertiză supliment rezultă că incendiul putea fi evitat dacă se utiliza un material ignifugat pentru antifonarea spaţiului. Prin urmare, dacă inculpaţii ar fi folosit la amenajarea spaţiului un material corespunzător, folosirea materialelor pirotehnice de către reprezentanţii N. S.R.L. nu ar fi produs incendiul cu urmările descrise.

De asemenea, dacă inculpaţii administratori ar fi pus în funcţiune spaţiul închiriat cu respectarea dispoziţiilor legale privind securitatea la incendiu, atât în ceea ce priveşte construcţia propriu-zisă, cât şi în ceea ce priveşte destinaţia spaţiului, acesta ar fi fost prevăzut cu un număr suficient de căi de evacuare în caz de incendiu.

Nu în ultimul rând, dacă inculpatul C. ar fi respectat decizia nr. 6 privind apărarea împotriva incendiilor emisă de S.C. J. S.R.L., nu s-ar mai fi desfăşurat spectacolul pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului.

În acest mod, inacţiunile inculpaţilor C., E. şi D. referitoare la amenajările din club şi la securitatea la incendiu au creat starea de pericol care a înlesnit producerea incendiului şi, implicit au contribuit la uciderea a 64 de persoane şi la vătămarea corporală a altor 200 de persoane. Totodată, faptul de a permite accesul în club unui număr de peste 300 persoane în club, în condiţiile în care nu au asigurat un număr suficient de căi de evacuare a determinat, în condiţiile izbucnirii incendiului, uciderea şi/sau vătămarea corporală a persoanelor în busculada care s-a creat în încercarea acestora de a părăsi incinta clubului.

Expertiza şi suplimentul Insemex au stabilit în mod neechivoc existenţa unui concurs de cauze ale incendiului: utilizarea unui material neignifugat pentru antifonarea spaţiului; folosirea în timpul spectacolului a unor materiale pirotehnice neadecvate utilizării în spaţii închise; nerespectarea condiţiilor de utilizare a materialelor pirotehnice (cu privire la orientarea jetului de scântei şi distanţa faţă de materialele combustibile).

Prima cauză referitoare la utilizarea materialului neignifugat la amenajarea spaţiului este imputabilă penal inculpaţilor C., D. şi E. care au încălcat dispoziţiile Legii 307/2006, Legii 10/1995, HGR 1739/2006, modificată cu HGR nr. 19/2014, întrucât spaţiul clubului era amenajat cu materiale inflamabile, nefiind îndeplinite standardele de siguranţă la incendiu, cea de a doua cauză este imputabilă penal inculpatului C. care a permis jocurile pirotehnice încălcând decizia nr. 6 a S.C. J. S.R.L.

Totodată, inculpaţilor C., D. şi E. le este imputabilă şi amploarea consecinţelor acestui incendiu constând în moartea şi vătămarea persoanelor, constatate în expertizele medico-legale, deoarece clubul nu avea decât o ieşire total insuficientă care a determinat învălmăşeala din sasul containerului în care oamenii care încercau să iasă au ars de vii pentru că nu s-au putut evacua la timp.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că este dovedită legătura de cauzalitate dintre acţiunile şi inacţiunile inculpaţilor C., D. şi E., descrise anterior şi urmările produse, respectiv decesul a 64 de persoane şi vătămările corporale suferite de alte 200 persoane, fiind astfel întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă.

Criticile formulate de recurentul inculpat C. privind lipsa raportului de cauzalitate sunt nefondate. Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută drept cauza unică determinantă a incendiului folosirea în spectacolul din seara zilei de 30.10.2015, desfăşurat în J., a materialelor explozive cu încălcarea regimului juridic prevăzut în norma de incriminare a infracţiunii prevăzute de art. 346 C. pen.

Este adevărat că şi inculpaţii B., M. şi L. au încălcat dispoziţiile Legii nr. 319/2006, H.G. nr. 1425/2006, H.G. nr. 536/2002, Legii nr. 126/1995, însă nu există identitate de obligaţii legale încălcate.

În acest context, Înalta Curte constată că acţiunile şi inacţiunile imputate pe de o parte, inculpaţilor administratori ai S.C. J. S.R.L. şi, pe de altă parte, inculpaţilor pirotehnişti, se întrepătrund, fiecare dintre aceştia fiind răspunzător de întreg rezultatul reprezentat de moartea a 64 de persoane şi vătămarea altor 200 de persoane urmare a incendiului produs. Prin urmare, vinovăţia inculpaţilor B., M. şi L. nu înlătură şi nici nu diminuează vinovăţia inculpaţilor C., D. şi E.

Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici criticile inculpatului C. referitoare la existenţa coautoratului în cazul infracţiunilor de culpă. În sarcina inculpaţilor C., D. şi E. s-a reţinut în mod temeinic şi legal participaţia penală în forma autoratului, întrucât aceştia au săvârşit nemijlocit aceleaşi fapte prevăzute de legea penală: uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă. În calitatea lor de administratori ai societăţii J., fiecare dintre cei trei inculpaţi nu a respectat dispoziţiile legale pentru desfăşurarea activităţilor specifice clubului în bune condiţii, din perspectiva amenajării şi exploatării spaţiului închiriat în care societatea îşi desfăşura activitatea economică, cât şi în privinţa securităţii şi sănătăţii în muncă.

În mod întemeiat a reţinut instanţa de apel că inculpaţii nu sunt coautori ai infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi coinculpaţii M., L. şi B., acestora reţinându-li-se alte acţiuni şi inacţiuni ce intră în "verbum regens" al infracţiunilor de ucidere din culpă, în formă agravată şi de vătămare corporală din culpă.

Infracţiunea a fost săvârşită în condiţiile art. 17 C. pen., fiind vorba de o infracţiune comisivă săvârşită prin omisiune. Înalta Curte constată că inculpaţii, printr-o acţiune anterioară (amenajările necorespunzătoare ale spaţiului, a cărui destinaţie a fost schimbată, din perspectiva securităţii la incendiu) au creat o stare de pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională, concretizată ulterior în incendiul declanşat în seara zilei de 30.10.2015, care a produs un rezultat material, respectiv decesul şi vătămarea corporală a multor persoane.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 C. pen., sunt susceptibile de a fi săvârşite prin inacţiune numai infracţiunile comisive care presupun producerea unui rezultat material explicit în norma de incriminare. Prin urmare, aceste infracţiuni au la bază o incriminare comisivă, dar rezultatul prevăzut în norma de incriminare poate fi, în concret, produs şi printr-o inacţiune, fără ca aceasta să fie expres prevăzută în norma de incriminare.

Infracţiunea comisivă de rezultat poate fi săvârşită prin omisiune, potrivit dispoziţiilor art. 17 lit. a) şi b) C. pen., în două cazuri: primul caz, când există o obligaţie legală sau contractuală a autorului de a acţiona; al doilea caz, când autorul omisiunii printr-o acţiune sau inacţiune anterioară a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Al doilea caz prevăzut în art. 17 lit. b) C. pen. în care infracţiunea comisivă de rezultat poate fi săvârşită prin omisiune există când autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Prin urmare, o acţiune (inacţiune) precedentă anti juridică determină întotdeauna o poziţie de garant şi implicit obligaţia autorului ei de a interveni pentru evitarea ulterioară a unui rezultat vătămător.

Înalta Curte constată că în cauză, acţiunea inculpaţilor administratori constând în amenajarea spaţiului închiriat fără respectarea dispoziţiilor legale privind securitatea la incendiu şi securitatea şi sănătatea în muncă a determinat obligaţia acestora de a interveni pentru evitarea producerii unui rezultat vătămător, obligaţie pe care cei trei inculpaţi nu şi-au îndeplinit-o. Mai mult decât atât, inculpaţii administratori C., D. şi E., prin acţiunile lor constând în permiterea accesului unui număr mare de persoane în club, iar inculpatul C. prin acţiunea de a permite folosirea artificiilor în interiorul clubului, au contribuit la producerea rezultatului atât de tragic.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului C., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane prevăzută de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen., vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea a 200 de persoane, prevăzută de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen., iar criticile formulate de inculpat în recurs în casaţie sunt nefondate.

Referitor la criticile formulate în recurs în casaţie de recurentul inculpat C. privind cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte reţine următoarele:

Inculpatul C. a susţinut că pedepsele principale şi pedeapsa rezultantă de 11 ani si 8 luni închisoare sunt stabilite cu încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2) C. pen., întrucât nu s-a ţinut seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, neputându-se admite că autorul unei infracţiuni din culpă prin omisiune să fie pedepsit de 2 ori mai grav decât autorul aceleiaşi infracţiuni prin comisiune.

Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurentul inculpat vizează operaţiunea de individualizare a pedepselor, ceea ce excede obiectului recursului în casaţie care este o cale de atac extraordinară care urmăreşte verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Astfel, Înalta Curte constată că pedepsele stabilite de către instanţa de apel se încadrează în limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen. şi art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen., cu aplicarea art. 46 alin. (2) C. pen.. De asemenea, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. a fost determinată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Văzând aceste considerente, Înalta Curte constată că şi acest motiv de recurs în casaţie invocat de recurentul inculpat C. este neîntemeiat.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2016

II. În ceea ce priveşte recursurile în casaţie formulate de inculpaţii Q. şi P. se constată următoarele:

II. 1. Curtea de Apel a reţinut cu titlu definitiv următoarea situaţie de fapt:

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.:

Inculpaţii P., ofiţer specialist II şi Q., ofiţer I, inspectori de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti ,,Dealul Spirii” Bucureşti, Inspecţia de Prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4 au efectuat, în perioada 22-26.09.2014, un control de fond, în sensul prevederilor art. 23 din O.M.A.I. nr. 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate (denumit în continuare Regulament), la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. din mun. Bucureşti, str. x, sect. 4, fostă platformă industrială, controlul intrând în atribuţiile celor doi inculpaţi şi fiind dispus de lt.col. XXXXXXXXXXXXXXXXXX., şef Serviciu prevenire Sector 4 la momentul respectiv. Acest control de fond viza verificarea modului de aplicare a prevederilor legale privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă.

Inculpaţii au realizat controlul la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. şi au întocmit procesul-verbal de control nr. x din 26.09.2014, semnat pe lângă cei doi ofiţeri şi de reprezentantul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. în calitate de director general, YYYYYYYYYYYYYYYYYY.. În procesul-verbal s-a constatat că unitatea controlată nu a asigurat identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu şi corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura si nivelul riscurilor, obligaţie prevăzută în sarcina administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului conform art. 19 lit. b) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor (forma în vigoare la data faptelor). De asemenea s-a mai constatat că unitatea controlată nu a asigurat funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor la parametrii proiectati, obligaţie prevăzută în sarcina administratorului, conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariatului conform art. 19 lit. l) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor. Contravenţiile constatate au fost încadrate în prevederile art. 44 pct. IV lit. d) şi, respectiv art. 44 pct. III lit. e) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, fiind aplicată sancţiunea avertismentului. La agentul economic, acţiunea de control a fost înregistrată sub nr. crt. 33 în Registrul unic de control al societăţii.

În continuare, inculpaţii au solicitat martorului YYYYYYYYYYYYYYYYYY. lista cu chiriaşii spaţiilor de pe platformă, înmânându-li-se această listă care a fost scoasă din baza de date computerizate a unităţii şi copie a contractelor de închiriere, martorul ZZZZZZZZZZZZZZZZZZ. conducându-i pe cei doi inculpaţi la spaţiile închiriate conform solicitărilor acestora. Solicitarea şi obţinerea listei cu instituţiile şi operatorii economici care au închiriat spaţii pe platforma S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. era o obligaţie de serviciu pentru inculpaţi în vederea pregătirii controlului conform art. 34 alin, 1 lit. e) din Regulament.

În afară de controlul efectuat la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., inculpaţii P. şi Q. au mai controlat şi alte societăţi care aveau spaţii închiriate pe platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX. şi anume S.C. AAAAAAAAAAAAAAAAAAA. S.R.L. întocmind procesul-verbal de control nr. x/24.09.2014, BBBBBBBBBBBBBBBBBBB., întocmind procesul-verbal de control x/25.09.2014 şi S.C. CCCCCCCCCCCCCCCCCCC. S.R.L. întocmind procesul-verbal de control x/25.09.2014. Acestor societăţi li s-au găsit diverse nereguli cum ar fi: neafişarea planului de evacuare, neefectuarea controlului intern privind respectarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, neverificarea periodică a instalaţiei electrice etc, fiind toate sancţionate, pentru contravenţiile constatate, cu avertisment.

Ajungând la spaţiul închiriat de J., care avea instalată la intrare o siglă vizibilă cu această denumire, inculpaţii P. şi Q. i-au încunoştinţat pe inculpaţii E. şi D., administratorii S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. că efectuează un control, ocazie cu care aceştia din urmă le-au adus la cunoştinţa inculpaţilor pompieri împrejurarea că S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. deţine clubul şi că urmează a se constitui o nouă societate S.C. J. S.R.L. (prin includerea ca asociat şi administrator şi a inculpatului D.). Administratorii au recunoscut cu sinceritate că "nu au dosarul PSI", aceasta însemnând că nu au niciun fel de măsuri de apărare împotriva incendiilor (care ar fi inclus plan de evacuare, dispoziţie privind organizarea apărării împotriva incendiilor, dispoziţii de apărare împotriva incendiilor, fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă etc). Inculpaţii E. şi D. au arătat că nu au fost întrebaţi dacă deţin aviz si autorizaţie pentru securitate la incendiu şi nici nu li s-a spus că ar avea nevoie de acestea.

Inculpaţii P. şi Q. se aflau în posesia contractului de închiriere nr. x/09.05.2013 din care rezulta că S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. închiriase de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. un spaţiu de 425 mp în care desfăşurau activităţi de club, discotecă, bar, alimentaţie publică, aşa cum rezultă din art. 1 pct. 1.1 şi 1.4 din acest contract. Contractul era valabil la momentul controlului. Spaţiul închiriat de S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. era amenajat cu un bar şi o scenă, amenajare care corespundea obiectului de activitate specificat în contract.

Din contractul de închiriere rezulta că se închiria, pentru activităţile de club, discotecă, bar, alimentaţie publică, o fostă sală de prese ceea ce presupunea schimbarea destinaţiei spaţiului pentru care inculpaţii aveau nevoie de certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie (care, la rândul lor, nu se puteau elibera fără aviz şi autorizaţie la incendiu) pentru orice fel de modificări şi intervenţii la spaţiu, conform Legii nr. 50/1991, excepţie făcând, potrivit art. 11 din lege, doar lucrările de înlocuire tâmplărie, pardoseli, zugrăveli etc, dar nu realizate în situaţia schimbării destinaţiei.

În plus, fiind vorba de un spaţiu de 425 mp care organiza, potrivit contractului de închiriere, activităţi de bar, club, discotecă, alimentaţie publică, acesta se încadra în prevederile art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006 (în vigoare la momentul faptelor) pentru care era nevoie de aviz şi autorizaţie pentru securitatea la incendiu.

In exercitarea atribuţiei de pregătire a controlului prevăzută de art. 32 din Regulament, inculpaţii P. şi Q. ar fi trebuit să studieze reglementările specifice din domeniu, să se informeze privind modul de autorizare din punctul de vedere al securităţii la incendiu al obiectivului controlat conform art. 33 alin. (4) lit. a) si d din Regulament.

În pofida obligaţiilor care le reveneau, fără a-i întreba măcar pe inculpaţii C., E., D. dacă au autorizaţie pentru securitate la incendiu, dacă au făcut modificări spaţiului închiriat şi fără a obţine lămuriri cu privire la numărul de spectatori posibili, inculpaţii P. şi Q. au hotărât ca, în privinţa S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., să nu întocmească niciun proces-verbal de control şi să nu aplice nicio sancţiune, rezumându-se la a da patronilor societăţii indicaţii cu privire la modificări minore ale spaţiului, cum ar fi acoperirea unei găuri într-un perete sau mutarea unui frigider etc.

Deveniţi conştienţi de neregulile pe care le-ar putea prezenta spaţiul în care funcţiona J., inculpaţii E., D. şi-au exprimat temerea că cineva de la pompieri ar putea să vină în control, moment în care inculpaţii P. şi Q., în loc să-i responsabilizeze pe administratori cu privire la riscurile pe care le reprezintă funcţionarea fără măsuri de protecţie pentru securitatea la incendiu şi să-i îndemne ca, cel puţin, să se intereseze de necesitatea obţinerii avizului şi autorizaţiei pentru securitatea la incendiu, ofiţerii ISU le-au răspuns "Cine să vină, noi suntem de la pompieri?!". Această atitudine diferă de cea avută în privinţa altor societăţi chiriaşe de pe platformă care au fost sancţionate pentru nereguli mai mici (care aveau, de pildă, plan de evacuare, dar nu era afişat sau aveau măsuri de apărare împotriva incendiilor, dar nu efectuaseră controlul intern de respectare a acestora).

Curtea a constatat că există probe certe, decisive şi sigure că inculpaţii P. şi Q. au desfăşurat, în perioada 22-26.09.2014, un control de fond, în sensul prevederilor art. 23 din Ordinul M.A.I. nr. 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate, la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. din mun. Bucureşti, str. x, sect. 4, fostă platformă industrială, controlul intrând în atribuţiile celor doi inculpaţi în calitate de ofiţer specialist II şi, respectiv ofiţer I, ambii fiind inspectori de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti "Dealul Spirii" Bucureşti, Inspecţia de Prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4.

Cu ocazia acestui control, inculpaţii au constatat că spaţiul J. era, la data de 22-26.09.2014, deţinut, prin închiriere de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., de persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x pentru a desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, într-un spaţiu de 425 m2, fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu la care era obligat conform art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006. Persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu avea implementate niciun fel de măsuri pentru securitatea la incendiu. Inculpaţii nu au întocmit niciun act de control şi nu au aplicat nicio sancţiune contravenţională pentru neregulile constatate, rezumându-se la a da patronilor societăţii indicaţii cu privire la modificări minore ale spaţiului cum ar fi acoperirea unei găuri într-un perete sau mutarea unui frigider etc

Din probatoriul administrat (planurile anuale/lunare individuale de control) a rezultat că, ulterior datei de 26.09.2014, inculpaţii P. şi Q. nu au mai fost planificaţi pentru a efectua un control de fond sau tematic pe linie de prevenire la spaţiile proprietate sau în chirie ale Platformei XXXXXXXXXXXXXXXXX.

Inculpaţii P. şi Q. nu mai aveau aşadar, ulterior datei de 26.09.2014, nicio obligaţie să controleze persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., C.U.I. x şi, ulterior, persoana juridică S.C. J. S.R.L. C.U.I. x, chiar dacă acestea şi-au continuat activitatea fără a deţine aviz/autorizaţie de securitate la incendiu. Prin urmare devine irelevant că, începând cu data de 16.01.2015, inculpata P. a deţinut calitatea de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti "Dealul Spirii" Bucureşti-Ilfov, Serviciul supraveghere şi audit persoane autorizate - Compartimentul Inspecţia de prevenire, iar inculpatul Q. a deţinut calitatea de ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al mun. Bucureşti-Ilfov, Inspecţia de prevenire, Serviciul Prevenire-Biroul Prevenire 2. Inculpaţii nu au mai controlat, după data de 26.09.2014 persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., nici S.C. J. S.R.L. întrucât nu se puteau duce în control dacă nu erau planificaţi de şefii ierarhici, aspect ce rezultă din art. 31 din Regulamentul aprobat prin OMAI nr. 89/2013. Inculpaţilor li s-a reţinut astfel îndeplinirea prin încălcarea legii a atribuţiilor de serviciu doar cu ocazia efectuării controlului din 22-26.09.2014 la societatea S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. de pe Platforma X.

Ca element al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu "verbum regens" curtea de apel a reţinut că inculpaţii P. şi Q. au permis funcţionarea în continuare a J. în condiţiile constatate (lipsa aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu) şi nu au întreprins nicio măsură pentru intrarea în legalitate din acest punct de vedere (prin stabilirea obligaţiei de a fi implementate măsuri de securitate la incendiu şi de obţinere a autorizaţiei PSI). Din perspectiva prevederilor legale încălcate de inculpaţii P. şi Q., acestea sunt art. 46 alin. (1), raportat la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, adică neconstatarea comiterii contravenţiei prevăzute de art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006 de către persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. constând în aceea că administratorii C. şi E. (administratorii S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. S.R.L.) au încălcat dispoziţiile art. 24 lit. b) şi c) din Legea 307/2006 întrucât nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de acestea si anume: să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cuprinse în proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora; să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune, obligaţii ce le reveneau inculpaţilor în calitate de executanţi ai lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii. Prin neconstatarea şi nesancţionarea acestor contravenţii, persoanei juridice S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. care deţinea la momentul controlului J. şi care funcţiona fără îndeplinirea obligaţiilor legale anterior arătate i s-a permis să funcţioneze în continuare fără a fi obligată să ia măsurile care se impun pentru ca activitatea sa să devină legală.

A reţinut instanţa de apel că analiza prevederilor din legislaţia secundară este necesară pentru stabilirea vinovăţiei inculpaţilor Q. şi P., raportat la încălcarea de către aceştia a legislaţiei primare respectiv a prevederilor art. 46 alin. (1) raportat la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor constând în obligaţia inspectorilor de prevenire de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în cadrul controalelor pe care le desfăşoară potrivit atribuţiilor de serviciu. Astfel, legislaţia secundară este utilă pentru detalierea atribuţiilor de serviciu şi a modului de desfăşurarea a controalelor inspectorilor de prevenire, fără a se putea reţine totuşi în sarcina inculpaţilor încălcări ale unor obligaţii ale legislaţiei secundare dacă acestea nu-şi găsesc corespondent în legislaţia primară.

Prin neconstatarea comiterii contravenţiei prevăzute de art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006, de către persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., prin administratorii inculpaţi C., D. şi E., obligaţie de constatare ce le revenea inculpaţilor P. şi Q., în temeiul art. 46 din Legea nr. 307/2013, ca legislaţie primară, în calitatea lor de ofiţeri ai Inspecţiei de Prevenire, în cadrul controlului desfăşurat în perioada 22-26.09.2014 în spaţiile de platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., J. deţinut, la momentul controlului, de persoana juridică WWWWWWWWWWWWWWWWW. a rămas necunoscut ISU.

Dacă inculpaţii si-ar fi îndeplinit corect sarcinile de serviciu, ar fi întocmit un proces-verbal de control în care ar fi inserat contravenţia reţinută, ar fi aplicat o sancţiune şi ar fi stabilit sarcini de îndeplinit în sarcina persoanei juridice, prin administratori, acesta ar fi fost primul pas pentru intrarea în legalitate a acesteia.

Neîndeplinirea de către inculpaţii P. şi Q. a obligaţiei lor de a constata şi sancţiona S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. a permis funcţionarea în continuare acestei persoane juridice (deţinătoare a J.) fără a i se stabili sarcini pentru intrarea în legalitate care ar fi avut ca scop, aşa cum arată art. 38 lit. a) din Regulament, înlăturarea sau reducerea pericolelor şi consecinţelor posibile ale manifestării acestora.

Neconformarea persoanei juridice eventualelor dispoziţii putea conduce chiar la oprirea activităţii ei. Nu are relevanţă că la momentul faptelor nu exista posibilitatea ca inspectorii de prevenire să dispună direct oprirea activităţii agentului economic controlat. Într-adevăr, această posibilitate a apărut doar după modificările aduse Legii nr. 307/2006 la data de 4.07.2015 (ca pedeapsă complementară pentru contravenţia prevăzută la art. 44 pct. VI din lege), în concret prevederea s-a putut aplica numai după apariţia H.G. nr. 915/2015. Aplicarea directă a art. 5 pct. 3 lit. c) din O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor care prevede doar tipul de sancţiuni complementare ce se pot aplica, la modul general, nu era posibilă, inspectorii de prevenire neavând la dispoziţie criteriile privind gravitatea contravenţiilor care impun această pedeapsă complementară.

Totuşi, faptul că până la apariţia H.G. nr. 915/2015, inspectorii de prevenire nu puteau aplica direct sancţiunea complementară a opririi activităţii nu înseamnă că nu aveau obligaţia de a sesiza primăria în acest sens, conform art. 38 lit. e) din Regulamentul aprobat prin OMAI nr. 89/2013, care prevede, ca modalitate de valorificare a controlului:

"propunerea către persoanele în drept, în condiţiile legii, a sistării unor activităţi, lucrări de construcţii sau oprire funcţionării ori utilizării acestora".

Chiar dacă această obligaţie nu incumba direct inculpaţilor P. şi Q. prin faptul că au ales să nu efectueze controlul persoanei juridice şi să nu-i aplice sancţiunile obligatorii conform art. 46, raportat la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006, inculpaţii au încălcat legislaţia primară menţionată şi nu şi-au îndeplinit atribuţiile lor de serviciu ca prim pas pentru a face cunoscută existenţa clubului în cadrul ISU. Acest pas era indispensabil atât pentru intrarea în legalitate a J., deţinut de WWWWWWWWWWWWWWWWW., cât şi, în cazul în care nu intra în legalitate prin implementarea măsurilor de securitate la incendiu şi obţinerea avizului/autorizaţiei pentru securitatea la incendiu, pentru oprirea activităţii acestuia.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă (au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei lor şi au acceptat posibilitatea producerii lui).

Sub aspectul urmărilor infracţiunii de abuz în serviciu, Curtea a reţinut că fapta inculpaţilor de a nu controla, sancţiona S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. a permis acesteia, dar si succesoarei ei S.C. J. S.R.L., să funcţioneze în condiţii de nelegalitate, rămânând în afara evidenţelor ISU. Nu s-au putut astfel lua măsurile prevăzute de art. 38 din Regulament care stipulează: "Controalele de prevenire se valorifică prin următoarele modalităţi principale: a) înlăturarea sau reducerea pericolelor şi consecinţelor posibile ale manifestării acestora." În aceste condiţii, s-a pus în pericol permanent viaţa, sănătatea, integritatea persoanelor şi angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014 - 30.10.2015, s-a adus atingere dreptului acestor persoane de a se afla într-un spaţiu sigur, care funcţionează în mod legal din perspectiva îndeplinirii cerinţelor privind securitatea la incendiu, drept legitim ca valoare socială protejată prin norma incriminată (infracţiunea de abuz în serviciu a fost realizată în varianta normativă a încălcării unui drept legitim-dreptul la siguranţă într-un spaţiu care potrivit prevederilor legale trebuia autorizat si controlat sub aspectul securităţii la incendiu).

Neconstatând contravenţia de care se făcea vinovată persoana juridică, nesancţionând-o, inculpaţii au permis funcţionarea ei în continuare în condiţii de nelegalitate şi au prevăzut şi acceptat că aceasta va avea un profit ca folos necuvenit, câtă vreme era un agent economic şi nu o organizaţie de caritate. Astfel, în contractul de locaţiune S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. avea trecut la art. 1 pct. 1.4 activităţi de bar, club, alimentaţie publică, activităţi apte de a genera un profit, iar folosul necuvenit a continuat să fie obţinut de societatea S.C. J. S.R.L., cu obiect de activitate identic, care a devenit din data de 06.10.2014, deţinătoarea J. şi care a putut funcţiona în nelegalitate tot datorită faptelor inculpaţilor, ce au avut ca urmare neluarea clubului în evidenţele ISU spre a fi controlat . Raportul de constatare întocmit de DNA, necontestat în cauză, a stabilit valoarea profitului obţinut (62.298 RON), neavând nicio relevanţă datele de site-ul ANAF.

Concluzionând, apreciind dovedită vinovăţia (sub forma intenţiei indirecte) inculpaţilor P. şi Q. în raport cu situaţia de fapt reţinută, Curtea de apel a constatat că faptele celor doi inculpaţi care, cu ocazia controlului de fond efectuat în perioada 22-26.09.2014, în calitate de ofiţer specialist II şi, respectiv, ofiţer I, ambii inspectori de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti "Dealul Spirii" Bucureşti, Inspecţia de Prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4, încălcând obligaţiile de serviciu prevăzute de art. 46 rap. la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor constând în neconstatarea şi nesancţionarea persoanei juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x, deţinătoarea J. la momentul controlului), persoană juridică care desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, în spaţiul de 425 m2 închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. situat în mun. Bucureşti, str. x, fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu, au permis funcţionarea în continuare a clubului şi nu au stabilit în sarcina administratorilor societăţii-persoană juridică nicio măsură pentru intrarea în legalitate cauzând vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice de a fi în siguranţă într-un spaţiu controlat de autorităţi în privinta măsurilor pentru securitatea la incendiu (prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014 - 30.10.2015) având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., dar şi pentru continuatoarea ei, S.C. J. S.R.L., în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care aceste societăţi l-au realizat până la data de 30.10.2015, întruneşte, pentru fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracţiunii de:

- abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracţiunea de uzurpare a funcţiei dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat, la art. 300 C. pen.:

Cu ocazia controlului efectuat în 22-26.09.2014, inculpaţii P. şi Q. s-au oferit să întocmească ei documentele referitoare la protecţia împotriva incendiilor, respectiv: un plan de evacuare a persoanelor/bunurilor în caz de incendiu, 8 dispoziţii privind organizarea apărării împotriva incendiilor, o dispoziţie privind organizarea instruirii personalului, 7 fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, o tematică orientativă pentru efectuarea de instructaje în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile, stabilite pentru a fi executate în anul 2014 în cadrul societăţii S.C. J. S.R.L., după ce actele de înfiinţare ale acestei societăţi vor fi finalizate şi să instruiască angajaţii societăţii comerciale în cauză pe linia securităţii la incendiu, activităţi care nu intrau în atribuţiile lor de serviciu.

În continuare, deşi nu au mai revenit în control la societatea S.C. J. S.R.L., deja înfiinţată, nici tematic, nici de fond, întrucât nu au mai fost planificaţi de şefii ierarhici, astfel de controale făcându-se numai planificat conform art. 24 din Regulament, începând cu data de 06.10.2014, inculpaţii P. şi Q. au întocmit pentru această societate un plan de evacuare a persoanelor/bunurilor în caz de incendiu, 8 dispoziţii privind organizarea apărării împotriva incendiilor, o dispoziţie privind organizarea instruirii personalului, 7 fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, o tematică orientativă pentru efectuarea de instructaje în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile, stabilite pentru a fi executate în anul 2014 în cadrul societăţii S.C. J. S.R.L.

Documentele enumerate mai sus erau de competenţa unor persoane autorizate, având cod CAEN.

Documentele constând în 7 fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă au fost aduse de inculpaţii P. şi Q. în timpul orelor de serviciu al acestora, necompletate. Completarea lor s-a făcut în J. odată cu instructajul angajaţilor realizat tot de inculpaţii P. şi Q., atât completarea fiselor de instructaj ale angajaţilor, cât şi instructajul nefiind de competenţa inculpaţilor.

Este evident că inculpaţii nu au acordat asistenţă de specialitate care se face numai în timpul unui control, fiind consemnată în documentul de control sau în urma unei cereri scrise a beneficiarului, conform art. 58 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin OMAI nr 89/2013, nici nu au dat îndrumări conform art. 7 lit. f) din Ordinul IGSU nr 1047/2007, activităţi care, oricum, nu putea să includă şi întocmirea fişelor de instructaj ale angajaţilor persoanei juridice.

Inculpaţii P. şi Q. au realizat, cu ocazia întocmirii fiselor de instructaj, dar şi cu ocazia instructajului efectuat, activităţi care incumbă atribuţiilor altor funcţionari, în speţă angajatorilor persoanelor instruite- inculpaţilor C., E. şi D. si personalului din cadrul S.C. SSSSSSSSSSSSSSSSSS. S.R.L. conform art. 19 din Legea nr. 307/2006 şi art. 20 din Legea nr. 319/2006.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă (au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei lor şi au acceptat posibilitatea producerii lui). Inclusiv varianta agravată a infracţiunii de uzurpare a funcţiei, respectiv dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 300 C. pen. se poate săvârşi cu intenţie indirectă, legea neprevăzând nicio distincţie în acest sens.

Realizând un instructaj superficial şi formal al angajaţilor clubului s-a adus atingere drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015, inculpaţii prevăzând si acceptând acest lucru.

Sub aspectul urmărilor infracţiunii de uzurpare a funcţiei, acestea sunt vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015, urmare a unui instructaj în domeniul securităţii şi de prevenire a incendiilor superficial şi incomplet. Urmarea constând în producerea unei pagube ISU reprezentate de suma de 12.156,42 RON (reprezentând costul stingerii incendiului din data de 30.10.2015) nu poate fi reţinută pentru că în obiectul acuzării nu a fost inclusă infracţiunea de distrugere intenţionată sau din culpă, după caz, care poate veni în concurs cu uzurparea funcţiei, considerentele dezvoltate anterior îşi menţin valabilitatea.

Întocmind pentru S.C. J. S.R.L. documente de instructaj care nu erau în atribuţiile lor şi realizând în mod superficial şi incomplet instructajul angajaţilor S.C. J. S.R.L. inculpaţii au facilitat funcţionarea persoanei juridice în condiţii nelegale, cu încălcarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 307/2006 şi art. 20 din Legea nr. 319/2006 şi au prevăzut şi acceptat că S.C. J. S.R.L. va avea în aceste condiţii un profit ca folos necuvenit, câtă vreme persoana juridică nu era o instituţie nonprofit.

Apreciind dovedită vinovăţia (sub forma intenţiei indirecte) inculpaţilor P. şi Q. în raport cu situaţia de fapt reţinută, curtea de apel a constatat că faptele acestora de a întocmi în numele S.C. J. S.R.L. şi pentru această societate comercială, în timpul serviciului, 7 (şapte) fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, şi de a instrui angajaţii societăţii comerciale în cauză pe linia securităţii la incendiu, activităţi care nu intrau în atribuţiile lor de serviciu şi, astfel, au cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015, ca urmare a unui instructaj superficial şi incomplet, rezultând obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. J. S.R.L. în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care această societate l-a realizat de la începerea funcţionării până la data de 30.10.2015, întrunesc, pentru fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracţiunii de uzurpare a funcţiei dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 300 C. pen.

II.2. Referitor la criticile formulate în recurs în casaţie de recurentul inculpat Q. privind cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", Înalta Curte reţine următoarele:

Infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.:

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000, recurentul inculpat Q., a arătat în esenţă că societatea WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu putea fi sancţionată pentru că nu era destinatarul normei sancţionatoare, nefiind executant de lucrări de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii, ci doar beneficiar al spaţiului construit şi al instalaţiilor necesare pentru funcţionarea respectivului spaţiu. În opinia inculpatului, potrivit art. 44 pct. III lit. i) din Legea nr. 307/2006, se sancţiona "nerespectarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c) din lege", iar WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu era executantă de lucrări de construcţii şi de montaj echipamente şi instalaţii, ci doar beneficiar al spaţiului construit şi al instalaţiilor necesare pentru funcţionarea spaţiului.

Mai mult, la momentul controlului S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu mai desfăşura nicio activitate, aspect care rezultă inclusiv din închirierea spaţiului de către S.C. J. S.R.L. la data de 30.09.2014 prin contractul de închiriere nr. x din data de 30.09.2014.

Inculpatul Q. a mai susţinut că nu poate fi reţinută în sarcina sa ca inacţiune specifică elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu nesancţionarea societăţii WWWWWWWWWWWWWWWWW. pentru neimplementarea măsurilor de securitate la incendiu prin raportare la analiza de risc la incendiu efectuată de persoane autorizate, întrucât pentru inexistenţa acestei analize a fost sancţionat proprietarul XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A.. Conform planificării întocmite de conducerea ISU, societatea care urma să fie controlată era doar XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. S-a mai arătat că WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu era inclusă în planul pre aprobat de conducerea ISU şi, de altfel, nici nu exista faptic, de vreme ce aceasta şi-a încetat activitatea.

Totodată, recurentul inculpat a arătat că nici în rechizitoriu şi nici în hotărârea primei instanţe, nu este şi nici nu a fost menţionat, sub nicio formă, obţinerea vreunui profit (folos necuvenit) de către S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., aspect dovedit inclusiv prin Raportul de constatare al DNA, unde este specificat că folosul necuvenit este de la 06.10.2014 şi este doar pentru S.C. J. S.R.L.

În ceea ce priveşte J., inculpatul a arătat că activitatea efectivă a acestei societăţi a început în ianuarie 2015 şi nu a avut nicio atribuţie de serviciu cu privire la aceasta, atât pentru că nu a fost planificat în activităţi de control la această societate de către şefii săi, cât şi pentru că ISU nu avea atribuţii de control şi verificare pentru evenimente de 2000 de persoane, ci doar pentru evenimente cu un număr mai mare de 3000 persoane.

Recurentul inculpat Q. a mai relevat greşita analiză şi interpretare a înscrisurilor din dosar (fişa postului şi planificarea serviciului pe zile şi pe ore), pe baza căreia instanţa de apel a reţinut aptitudinea şi capacitatea sa profesională de a răspunde penal pentru cele două infracţiuni, deşi nu se afla în exerciţiul funcţiunii. Faptul că a purtat discuţii neoficial cu administratorii spaţiului în care ulterior a avut loc incendiul nu echivalează cu caracterul tipicităţii unui act oficial de control care să impună măsuri punitive sau de altă natură.

De asemenea, inculpatul Q. a arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu şi pentru că la data săvârşirii faptei nu se putea dispune încetarea funcţionării unui operator economic, neexistând criterii în acest sens.

În analiza temeiniciei cazului de casare invocat de inculpatul DDDDDDDDDDDDDDDDDDD., Înalta Curte apreciază că se impune evidenţierea definiţiei legale a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi verificarea corespondenţei dintre elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracţiuni cu inacţiunile reţinute cu titlu definitiv în sarcina inculpatului de către instanţa de apel ca fiind încălcări prin omisiune ale unor obligaţii prevăzute de legi, a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acestea şi pericolul iminent de producere a stării de pericol.

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen.: ,,Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”

Conform art. 132 din Legea nr. 78/2000: ,,În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”

Prin decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale s-a constatat că art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma ,,îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege ,,îndeplineşte prin încălcarea legii”.

Astfel, prin lege se înţelege actul formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi actul material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, adică legislaţia primară.

Curtea Constituţională a constatat că, deşi legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. În materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale. Totodată, Curtea Constituţională a stabilit că raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează prin activităţi de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoaştere, desemnare, supraveghere a pieţei, control, organizarea stingerii incendiilor şi tragerea la răspundere juridică a persoanelor vinovate. Conform alin. (2), controlul de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se exercită, la nivel central, prin inspecţia de prevenire şi alte compartimente şi unităţi din structura sau subordinea Inspectoratului General, respectiv, la nivel local, prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întregul teritoriu al României, potrivit competenţelor.

Inculpaţii Q. şi P. erau inspectori de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" Bucureşti, Inspecţia de Prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4.

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, controlul de stat în domeniul protecţiei civile se realizează prin activităţi de reglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, verificare şi control şi se exercită prin Inspecţia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, respectiv prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judeţene şi al municipiului Bucureşti, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întreg teritoriul României.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi exercită atribuţiile în domeniul apărării împotriva incendiilor prin Inspectoratul General şi inspectorate. Conform alin. (2), Inspectoratul General elaborează strategii, norme, reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriu al României, care se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În art. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă din 09.09.2004, care face parte integrantă din H.G. nr. 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă asigură, la nivel naţional, punerea în aplicare într-o concepţie unitară a legislaţiei în vigoare în domeniile apărării vieţii, bunurilor şi a mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi al realizării măsurilor de protecţie civilă şi gestionarea situaţiilor de urgenţă.

De asemenea, potrivit art. 23 lit. a) din Ordinul nr. 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordinate, personalul inspecţiilor judeţene desfăşoară controale de prevenire de fond, prin care se verifică modul de aplicare a prevederilor legale privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă. Conform art. 28 din acelaşi regulament, controlul tematic inopinat se execută, de regulă, la anumite categorii de operatori economici, inclusiv cei care desfăşoară activităţi preponderent pe timpul nopţii şi/sau cu afluenţă mare de persoane, la servicii private pentru situaţii de urgenţă, la instituirea permanenţei la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale sau în alte situaţii în care verificarea respectării reglementărilor în vigoare ori înlăturarea unei stări de pericol iminent sunt mai eficiente prin acţiuni neanunţate.

Astfel, în aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 307/2006 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate, prin inspectorii de prevenire din cadrul acestuia realizează controale de prevenire de fond în domeniul apărării împotriva incendiilor, în conformitate cu normele din legislaţia secundară, emise în limitele şi potrivit normelor care le ordonă din legislaţia primară.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 44 se fac de către personalul inspecţiilor de prevenire a incendiilor, prevăzute la art. 28 alin. (2), precum şi de cel al altor organe abilitate de lege.

Una dintre contravenţiile prevăzute de art. 44 pct. III lit. i) din Legea nr. 307/2006 este nerespectarea de către executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c).

Conform art. 24 lit. a) şi b) din Legea nr. 307/2006, executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt obligaţi:

b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării lucrărilor, precum şi la organizările de şantier;

c) să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.

Neîndeplinirea atribuţiei de serviciu privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor în cazul nerespectării de către persoana juridică controlată a obligaţiilor care îi revin conform legii, în activitatea de ansamblu de apărarea împotriva incendiilor, dobândeşte semnificaţie ilicită penală atunci când reprezintă încălcarea unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată şi sunt îndeplinite şi celelalte condiţii privind existenţa infracţiunii de abuz în serviciu.

În cauză, instanţa de apel a reţinut că cele trei societăţi S.C. OOOOOOOOOOOOOOOOOO. S.R.L, S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi S.C. J. S.R.L. (care au închiriat succesiv de la XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. suprafaţa de 425 mp cu destinaţia iniţială de producţie - sală de prese), urmare a lucrărilor de construcţii şi amenajări efectuate (pentru a i se da o nouă destinaţie, aceea de club, bar, alimentaţie publică, discotecă), erau obligate la întocmirea unor proiecte tehnice, a unor scenarii de evacuare in caz de incendiu sau dezastru, proiectele urmând a fi verificate din punct de vedere al cerinţelor legale de către verificatori de proiecte atestaţi.

De asemenea, pentru lucrările realizate ar fi trebuit obţinute certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie (care, la rândul lor, nu se puteau elibera fără aviz şi autorizaţie de securitate la incendiu) conform Legii nr. 50/1991, care prevedea excepţii (art. 11) doar cu privire la lucrări de înlocuire tâmplărie, pardoseli, zugrăveli etc, dar nu realizate în situaţia schimbării destinaţiei.

Lucrările de construcţii şi amenajările efectuate de către S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi S.C. J. S.R.L. au fost evidenţiate de instanţa de apel pe baza probatoriului administrat, cu autoritate de lucru judecat şi sunt amplu prezentate în decizie în partea referitoare la recurentul inculpat C.. Totodată, instanţa de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat că aceste lucrări de construcţii şi amenajări au fost efectuate de către cele două societăţi fără autorizaţie de construcţie şi, prin urmare, fără aviz sau autorizaţie de securitate la incendiu, lucrările fiind efectuate în regie proprie şi în lipsa unui proiect tehnic de specialitate.

Prin urmare, în această situaţie, WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi J. nu aveau doar calitatea de utilizator - persoană fizică sau juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 307/2006, ci aveau şi calitatea de executanţi lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii, în sensul art. 24 şi 25 din Legea nr. 307/2006.

Astfel, în mod temeinic instanţa de apel a reţinut că societăţii controlate în perioada 22-26.09.2014 de către inspectorii ISU, inculpaţii Q. şi P., îi incumbau obligaţiile prevăzute de art. 24 lit. b) şi c) din Legea nr. 307/2006. WWWWWWWWWWWWWWWWW., administrată de inculpaţii C. şi E., deţinea spaţiul închiriat (J.) în perioada 22-26.09.2014 fiind, aşadar, executantul lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente, în sensul Legii 307/2006, evidenţiate în decizia recurată.

De asemenea, în mod temeinic şi legal, instanţa de apel a stabilit că administratorii C. şi E. (administratorii S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. S.R.L.) au încălcat dispoziţiile art. 24 lit. b) şi c) din Legea 307/2006 întrucât nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de acestea.

În temeiul dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, inculpaţilor Q. şi P. le revenea, conform atribuţiilor de serviciu în cadrul controlului de fond desfăşurat în perioada 22-26.09.2014 la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. (fostă platformă industrială) obligaţia de a constata şi sancţiona încălcarea de către chiriaşa S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. (executant al lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente efectuate în spaţiul închiriat de 425 mp), a dispoziţiilor art. 24 lit. b) şi c), care constituie contravenţiile prevăzute de art. 44 pct. III lit. i) din Legea nr. 307/2006.

Prin neconstatarea şi nesancţionarea acestor contravenţii, persoanei juridice S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. care deţinea la momentul controlului J. şi care funcţiona fără îndeplinirea obligaţiilor legale anterior arătate, i s-a permis să funcţioneze în continuare fără a fi obligată să ia măsurile care se impun pentru ca activitatea sa să devină legală.

Înalta Curte constată că inacţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor Q. şi P., constând în neconstatarea contravenţiilor prevăzute de art. 44 pct. III lit. I) din Legea nr. 307/2006 şi nesancţionarea corespunzătoare a persoanei juridice S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. Bucureşti (deţinătoarea J. la momentul controlului), persoană juridică care desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, în spaţiul de 425 m2 închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. situat în mun. Bucureşti, str. x, fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu, constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum în mod întemeiat a reţinut şi curtea de apel.

Totodată, Înalta Curte constată că prin neîndeplinirea obligaţiei legale menţionate de către inculpaţii Q. şi P. de a constata şi sancţiona S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., aceştia au permis funcţionarea în continuare a clubului şi nu au stabilit în sarcina administratorilor societăţii-persoană juridică nicio măsură pentru intrarea în legalitate şi astfel s-a produs vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice de a fi în siguranţă într-un spaţiu controlat de autorităţi în privinţa măsurilor pentru securitatea la incendiu (prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, a angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015). Aceasta constituie urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reţinută şi de către instanţa de apel.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că procedând în maniera descrisă, inculpaţii Q. şi P. au obţinut pentru WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi, ulterior, pentru continuatoarea acesteia, J., un folos necuvenit, în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care aceste societăţi l-au realizat până la data de 30.10.2015, fiind astfel îndeplinită condiţia ataşată urmării imediate a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel cum în mod temeinic şi legal a constatat ţi curtea de apel.

Sub aspectul laturii subiective, curtea de apel a stabilit că inculpaţii au săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă (au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei lor şi au acceptat posibilitatea producerii lui). Prin faptul că nu au sancţionat persoana juridică care deţinea J. şi nu au stabilit sarcini vizând îndeplinirea de către aceasta a obligaţiilor ce-i reveneau de a lua măsurile prevăzute de lege pentru protecţia împotriva incendiilor şi de a obţine acord şi autorizaţie PSI, inculpaţii au încălcat dreptul angajaţilor şi clienţilor clubului de a se afla într-un spaţiu sigur, de a nu se afla într-o situaţie periculoasă permanentă prin lipsa măsurilor de securitate la incendiu şi autorizaţiei PSI. Astfel, în decizia recurată s-a reţinut că inculpaţii au prevăzut şi acceptat încălcarea acestui drept al persoanelor în cauză.

Concluzionând, Înalta Curte constată că faptele reţinute în decizia recurată în sarcina inculpaţilor Q. şi P., constând în încălcarea, cu ocazia controlului de fond efectuat în perioada 22-26.09.2014, a obligaţiilor de serviciu prevăzute de art. 46 rap. la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor constând în neconstatarea şi nesancționarea persoanei juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x, deţinătoarea J. la momentul controlului), persoană juridică care desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, în spaţiul de 425 m2 închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. situat în mun. Bucureşti, str. x, fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu, permiterea funcţionării în continuare a clubului şi nestabilirea în sarcina administratorilor societăţii-persoană juridică a niciunei măsuri pentru intrarea în legalitate, fapt ce a cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice de a fi în siguranţă într-un spaţiu controlat de autorităţi în privinţa măsurilor pentru securitatea la incendiu (prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014 - 30.10.2015) şi a avut ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., dar şi pentru continuatoarea ei, S.C. J. S.R.L., în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care aceste societăţi l-au realizat până la data de 30.10.2015, întruneşte, pentru fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracţiunii de: - abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate de către recurentul inculpat Q. nu sunt fondate, pentru argumentele expuse în continuare:

Susţinerea inculpatului Q. în sensul că societatea WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu era destinatarul normei sancţionatoare, neputând fi astfel sancţionată, este eronată. În prezenta decizie s-a stabilit că WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi J. nu aveau doar calitatea de utilizator - persoană fizică sau juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 307/2006, ci aveau şi calitatea de executanţi ai lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii, în sensul art. 24 şi 25 din Legea nr. 307/2006.

Critica aceluiaşi inculpat în sensul că la momentul controlului WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu mai desfăşura nicio activitate nu are nicio susţinere probatorie. Instanţa de apel a stabilit cu titlu definitiv că inculpaţii P. şi Q. au primit o copie de pe contractele de închiriere existente pe platformă şi au putut astfel constata că S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. (administratori fiind inculpaţii C. şi E.) avea, la momentul controlului, contract de închiriere valabil şi desfăşura activităţi de club, discotecă, bar, alimentaţie publică (art. 1 pct. 1.4 din contractul de locaţiune nr. x/09.05.2013, contract reziliat la data de 30.09.2015). S-a mai reţinut în decizia recurată că după reziliere, S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. a încheiat contractul de închiriere nr. x/30.09.2014 cu S.C. J. S.R.L. (administratori fiind inculpaţii C., E. şi D.), societate nou înfiinţată, dar cu acelaşi obiect de activitate: club, discotecă, bar, alimentaţie publică, astfel spaţiul J. nu a rămas niciun moment nedeţinut de o societate înfiinţată şi înregistrată la ORC care să nu poată fi controlată.

Greşita analiză şi interpretare a înscrisurilor din dosar (fişa postului şi planificarea serviciului pe zile şi pe ore) nu se circumscrie niciunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. şi nu poate face obiectul analizei în recurs în casaţie, care se realizează în conformitate cu limitele sale, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen.. Aşa cum s-a subliniat la începutul analizei recursului în casare care face obiectul prezentului dosar, dispoziţiile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt.

De asemenea, critica referitoare la lipsa laturii subiective a infracţiunii de abuz în serviciu este neîntemeiată. În primul rând, Înalta Curte constată că pe calea recursului în casaţie este analizată doar tipicitatea obiectivă a infracţiunii, nu şi tipicitatea subiectivă, în noţiunea de "faptă prevăzută de legea penală" neputând fi inclusă şi condiţia privitoare la forma de vinovăţie (latura subiectivă). În al doilea rând, Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit cu titlu definitiv că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii Q. şi P., constând în neîndeplinirea unor atribuţii de serviciu prevăzute de lege (acelea de a constata şi sancţiona săvârşirea unor contravenţii de către WWWWWWWWWWWWWWWWW. S.R.L.) a fost realizată cu intenţie indirectă, dovedită de stări, situaţii de fapt stabilite cu titlu definitiv de curtea de apel.

O altă critică formulată de inculpatul Q. este aceea că inspectorii ISU nu puteau controla alte societăţi de pe platformă, controlul fiind tematic şi vizând doar S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A.

Înalta Curte constată că şi această critică este neîntemeiată, în condiţiile în care instanţa de apel a stabilit că în planul anual de control pe anul 2014 era inclusă platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX., pe care se controlau toţi agenţii economici, indiferent că erau proprietari sau cu chirie, iar alţi chiriaşi aflaţi pe platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX. au fost de altfel controlaţi şi sancţionaţi de inculpaţii Q. şi P. (SC AAAAAAAAAAAAAAAAAAA. S.R.L., BBBBBBBBBBBBBBBBBBB., S.C. CCCCCCCCCCCCCCCCCCC. S.R.L.). Astfel, instanţa de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpaţii Q. şi P. au efectuat, în perioada 22-26.09.2014, un control de fond, în sensul prevederilor art. 23 din O.M.A.I. nr. 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. În raport de împrejurarea că, potrivit planului de control pe anul 2014 pe platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. se controlau toţi agenţii economici, indiferent că erau proprietari sau chiriaşi, reţinută de instanţa de apel, control care s-a şi realizat atât la proprietarul XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., cât şi la societăţile menţionate mai sus, nu are relevanţă pentru constatarea existenţei elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu susţinerea inculpatului Q. în sensul că nu ar fi putut controla alte societăţi de pe platformă întrucât controlul planificat era unul tematic şi nici susţinerea existenţei unei diferenţe între cele două tipuri de controale (de fond şi tematic).

Ceea ce prezintă relevanţă sub aspectul existenţei elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu constând în neconstatarea şi nesancţionarea WWWWWWWWWWWWWWWWW. este împrejurarea reţinută de instanţa de apel că inculpaţii Q. şi P., în cadrul controlului efectuat, au primit de la proprietarul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. lista cu chiriaşii şi copie a contractelor de închiriere. Conform art. 34 alin, 1 lit. e) din Regulament, aceştia aveau obligaţia de serviciu de a solicita şi obţine lista cu instituţiile şi operatorii economici care au închiriat spaţii pe platforma S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A.

De asemenea, pentru existenţa elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu prezintă relevanţă că instanţa de apel a reţinut că inculpaţii Q. şi P. au constatat că spaţiul J. era, la data de 22-26.09.2014, deţinut, prin închiriere de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., de persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x pentru a desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, într-un spaţiul de 425 m2, fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu la care era obligat conform art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006. Totodată, instanţa de apel a stabilit pe baza probelor administrate în cauză că, deşi persoana juridică WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu avea implementate niciun fel de măsuri pentru securitatea la incendiu, inculpaţii nu au întocmit niciun act de control şi nu au aplicat nicio sancţiune contravenţională pentru neregulile constatate, rezumându-se a da patronilor societăţii indicaţii cu privire la modificări minore ale spaţiului cum ar fi acoperirea unei găuri într-un perete sau mutarea unui frigider etc.

Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi critica privitoare la faptul că potrivit legislaţiei în vigoare la data efectuării controlului nu se putea dispune ca sancţiune încetarea funcţionării unui operator economic.

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că, într-adevăr, până la apariţia H.G. nr. 915/2015 inspectorii de prevenire nu puteau aplica direct sancţiunea complementară a opririi activităţii, însă acest fapt nu înseamnă că nu aveau obligaţia de a sesiza primăria în acest sens, conform art. 38 lit. e) din Regulamentul aprobat prin OMAI nr. 89/2013, care prevede, ca modalitate de valorificare a controlului:

"propunerea către persoanele în drept, în condiţiile legii, a sistării unor activităţi, lucrări de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării acestora".

Chiar dacă această obligaţie nu incumba direct inculpaţilor P. şi Q., prin încălcarea dispoziţiilor art. 46 rap la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006, inculpaţii nu şi-au îndeplinit atribuţiile lor de serviciu pentru a face cunoscută existenţa clubului în cadrul ISU şi care constituia un prim pas pentru intrarea în legalitate a J., deţinut de WWWWWWWWWWWWWWWWW.. În cazul neintrării în legalitate, prin implementarea măsurilor de securitate la incendiu şi obţinerea avizului/autorizaţiei pentru securitatea la incendiu, se puteau face demersuri pentru oprirea activităţii acestuia.

O altă critică neîntemeiată a recurentului inculpat Q. este aceea că la data efectuării controlului 22-26.09.2014 nu avea atribuţii de serviciu cu privire la J., întrucât această societate a fost înfiinţată ulterior şi a început să obţină profit după data de 6.10.2014, astfel cum a rezultat din raportul de constatare întocmit în cauză. Totodată, inculpatul a mai invocat în susţinerea criticilor referitoare la lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu şi faptul că WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu a obţinut vreun profit în urma neconstatării contravenţiei şi implicit, a permisiunii de a funcţiona de la data de 26.09.2014.

S-a reţinut în decizia recurată faptul că S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. (administratori fiind inculpaţii C. şi E.) avea, la momentul controlului, contract de închiriere valabil şi desfăşura activităţi de club, discotecă, bar, alimentaţie publică, aşa cum rezultă din art. 1 pct. 1.4 din contractul de locaţiune nr. x/09.05.2013, contract reziliat la data de 30.09.2015, iar după reziliere, S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. a încheiat contractul de închiriere nr. x/30.09.2014 cu S.C. J. S.R.L.(administratori fiind inculpaţii C., E. şi D.), societate nou înfiinţată, dar cu acelaşi obiect de activitate: club, discotecă, bar, alimentaţie publică. Din succesiunea contractelor de locaţiune încheiate a rezultat că spaţiul J. nu a rămas niciun moment nedeţinut de o societate înfiinţată şi înregistrată la ORC care să nu poată fi controlată. Totodată, se poate lesne constata că S.C. J. S.R.L. era succesoarea S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., C. şi E. fiind administratori în ambele societăţi care aveau acelaşi obiect de activitate. Clubul funcţiona la momentul derulării controlului şi a continuat să funcţioneze până la momentul tragicului incendiu, folosul necuvenit fiind obţinut de J. deţinut de societatea S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi ulterior de S.C. J. S.R.L., care din data de 06.10.2014 a putut funcţiona în nelegalitate tot din cauza faptelor inculpaţilor care au avut ca urmare neluarea clubului în evidenţele ISU spre a fi controlat. Astfel, Raportul de constatare întocmit de DNA, necontestat în cauză, a stabilit valoarea profitului obţinut (62.298 RON) şi nu au nicio relevanţă datele de pe site-ul ANAF. În acest context, este lipsit de relevanţă faptul că la data controlului efectuat de inculpaţii Q. şi P., S.C. J. S.R.L. încă nu fusese înfiinţată sau că aceasta a început să obţină profit după data de 6.10.2014.

Fapta inculpaţilor de abuz în serviciu constă, aşa cum s-a arătat, în neconstatarea şi nesancţionarea persoanei juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x, deţinătoarea J. la momentul controlului, persoană juridică care desfăşura activităţi specifice unui club, în spaţiul de 425 m2 închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu, în permiterea funcţionării în continuare a clubului şi nestabilirea în sarcina administratorilor societăţii-persoană juridică a niciunei măsuri pentru intrarea în legalitate, fapt ce a cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice de a fi în siguranţă într-un spaţiu controlat de autorităţi în privinţa măsurilor pentru securitatea la incendiu (prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014 - 30.10.2015) şi a avut ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., dar şi pentru continuatoarea ei, S.C. J. S.R.L., în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care aceste societăţi l-au realizat până la data de 30.10.2015.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt nefondate. criticile formulate de inculpatul Q. în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Infracţiunea de uzurpare a funcţiei dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat, la art. 300 C. pen.

Cu privire la infracţiunea de uzurpare a funcţiei, prev. de art. 300 C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000, recurentul inculpat Q. a susţinut că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât simpla întocmire a 7 fişe de instructaj individual în timpul serviciului şi în afara atribuţiilor de serviciu, precum şi instruirea angajaţilor S.C. J. S.R.L. în timpul serviciului nu au fost apte să producă vreuna dintre urmările enunţate de art. 297 alin. (1) C. pen. şi nici punerea în pericol a vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a unor persoane. În accepţiunea inculpatului, acestea au constituit încălcări ale disciplinei militare, iar urmările au fost produse de neîndeplinirea obligaţiilor pe care le aveau administratorii S.C. J. S.R.L.

În analiza temeiniciei cazului de casare invocat de inculpatul DDDDDDDDDDDDDDDDDDD., Înalta Curte apreciază că se impune evidenţierea definiţiei legale a infracţiunii de uzurpare a funcţiei, prev. de art. 300 C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi verificarea corespondenţei dintre elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracţiuni cu inacţiunile reţinute cu titlu definitiv în sarcina inculpatului de către instanţa de apel ca fiind încălcări prin omisiune ale unor obligaţii prevăzute de legi, a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acestea şi pericolul iminent de producere a stării de pericol.

Potrivit art. 300 C. pen.: fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297 se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Conform art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. Aceasta reprezintă varianta agravată a infracţiunii de uzurparea funcţiei.

În cazul infracţiunii de uzurparea funcţiei, obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ale căror formare, desfăşurare şi dezvoltare cer ca atribuţiile de serviciu să fie îndeplinite de funcţionarii publici sau alte persoane care au fost învestite sau numite în condiţiile legii.

Subiectul activ nemijlocit (autor) la varianta tip este un funcţionar public aflat în timpul serviciului şi care îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale de serviciu,

Coautoratul este posibil cu condiţia ca toţi făptuitorii să aibă calitatea de funcţionari publici sau de persoane care exercită o însărcinare de serviciu şi să efectueze nemijlocit aceleaşi acte de serviciu, care însă excedează atribuţiile acestora de serviciu.

Elementul material îl constituie o acţiune, şi anume acţiunea de a îndeplini un act ce nu intră în atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.

Pentru întregirea elementului material al infracţiunii de uzurpare a funcţiei, se impun a fi întrunite două cerinţe: prima presupune ca actul să fie îndeplinit în timpul serviciului, adică în cadrul şi în timpul programului de lucru; a doua cerinţă este aceea ca actul îndeplinit de făptuitor să nu intre în sfera atribuţiilor sale, să nu aparţină fişei postului acestuia.

Urmarea imediată constă în producerea oricăreia dintre consecinţele prevăzute în art. 297 C. pen., care incriminează abuzul în serviciu. Aceste consecinţe sunt: o pagubă unei persoane fizice sau juridice; o vătămare a drepturilor legitime ale unei persoane fizice sau juridice; o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice; îngrădirea exerciţiului unui drept al unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dezabilitate, boală cronică contagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

În cazul formei agravate a infracţiunii de uzurparea funcţiei o condiţie ataşată urmării imediate este aceea ca funcţionarul public să obţină pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit

Raportul de cauzalitate, în cazul vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice rezultă din materialitatea faptei.

Forma de vinovăţie este intenţia, cu ambele sale modalităţi normative. Prin urmare, făptuitorul prevede, urmăreşte sau acceptă posibilitatea producerii rezultatului prin îndeplinirea, în timpul serviciului, a unui act ce nu intră în atribuţiile sale.

În cauză, instanţa de apel a reţinut cu putere de lucru judecat că inculpaţii Q. şi P., în calitate de inspectori ISU Bucureşti, în timpul orelor de program, fără a fi planificaţi de sefii ierarhici să efectueze vreun control la J. (după data efectuării controlului în perioada 22-26.09.2014 la XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. şi la o parte dintre societăţile ce aveau spaţii închiriate pe platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX.), au adus la S.C. J. S.R.L. 7 (şapte) fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, necompletate. Inculpaţii P. şi Q. au completate fişele la J. şi au instruit angajaţii societăţii comerciale în cauză pe linia securităţii la incendiu.

Aceste activităţi nu intrau în atribuţiile lor de serviciu, ci în atribuţiile de serviciu ale altor funcţionari, în speţă angajatorilor persoanelor instruite- inculpaţilor C., E. şi D. si personalului din cadrul S.C. SSSSSSSSSSSSSSSSSS. S.R.L., conform art. 19 din Legea nr. 307/2006 şi art. 20 din Legea nr. 319/2006.

Înalta Curte constată că inculpaţii Q. şi P. erau funcţionari publici aflaţi în timpul serviciului şi care au îndeplinit acte ce nu intrau în atribuţiile lor de serviciu, fiind coautori în săvârşirea faptelor.

Totodată, Înalta Curte constată că întocmirea în numele S.C. J. S.R.L. şi pentru această societate comercială, în timpul serviciului, 7 (şapte) fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă şi instruirea a angajaţilor societăţii comerciale în cauză pe linia securităţii la incendiu, activităţi desfăşurate în timpul orelor de program, dar care nu intrau în atribuţiile lor de serviciu se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de uzurpare a funcţiei prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 300 C. pen.

Instanţa de apel a mai constatat cu titlu de autoritate de lucru judecat că instruirea angajaţilor clubului, realizată în afara atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii Q. şi P., a fost superficială şi formală, acest aspect rezultând inclusiv din modul în care au acţionat angajaţii clubului în noaptea incendiului, astfel cum s-a evidenţiat în cuprinsul deciziei.

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că într-adevăr, prin modul în care au acţionat inculpaţii Q. şi P. în ceea ce priveşte instructajul în domeniul situaţiilor de urgenţă şi care nu intra în atribuţiile lor, s-a adus atingere drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015, aceasta constituind urmarea imediată a infracţiunii de uzurparea funcţiei.

Totodată, Înalta Curte constată că, întocmind pentru S.C. J. S.R.L. documente de instructaj care nu erau în atribuţiile lor şi realizând în mod superficial şi incomplet instructajul angajaţilor S.C. J. S.R.L. inculpaţii au facilitat funcţionarea persoanei juridice în condiţii nelegale, cu încălcarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 307/2006 şi art. 20 din Legea nr. 319/2006 şi, în aceste condiţii, S.C. J. S.R.L. a avut un folos necuvenit în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care această societate l-a realizat de la începerea funcţionării până la data de 30.10.2015. Se constată astfel îndeplinirea condiţiei ataşate urmării imediate, caracteristică infracţiunii de uzurparea funcţiei, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 300 C. pen.

Criticile formulate de inculpatul Q. în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Completarea celor 7 (şapte) fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă şi instruirea a angajaţilor societăţii comerciale în cauză pe linia securităţii la incendiu, în condiţiile în care nu intrau în atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor Q. şi P., deşi au constatat cu ocazia controlului efectuat pe platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX. că J. aparţinând S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., iar ulterior S.C. J. S.R.L., funcţiona fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu, s-a realizat în contextul în care cei doi inculpaţi s-au oferit să întocmească ei documentele referitoare la protecţia împotriva incendiilor. Astfel, este relevantă împrejurarea reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel în sensul că "deveniţi conştienţi de neregulile pe care le-ar putea prezenta spaţiul în care funcţiona J., inculpaţii E., D. şi-au exprimat temerea că cineva de la pompieri ar putea să vină în control, moment în care inculpaţii P. şi Q., în loc să-i responsabilizeze pe administratori cu privire la riscurile pe care le reprezintă funcţionarea fără măsuri de protecţie pentru securitatea la incendiu şi să-i îndemne ca, cel puţin, să se intereseze de necesitatea obţinerii avizului şi autorizaţiei pentru securitatea la incendiu (. . . . . . . . . .), le-au răspuns "Cine să vină, noi suntem de la pompieri?!".

Întocmirea fişelor de instructaj şi realizarea instruirii de către inspectorii ISU Bucureşti, care veniseră în control pe Platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX. şi care nu au întocmit vreun raport de control cu privire la WWWWWWWWWWWWWWWWW., deşi văzuseră clubul şi discutaseră cu administratorii C. şi E., constatând astfel că societatea nu respecta nicio dispoziţie legală privind apărarea contra incendiilor, avea rolul de a acoperi parţial lipsa documentaţiei necesare privind securitatea la incendiu. Prin urmare, nu este o simplă întocmire a unor fişe individuale de instructaj şi de atenţionare a semnatarilor acestor fişe cu privire la conduita ce trebuie să o adopte pentru evitarea punerii în pericol a sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanelor, chiar a vieţii persoanelor, ci este o activitate desfăşurată de inculpaţii P. şi Q. în timpul orelor de program, dar în afara atribuţiilor lor de serviciu. În fapt, aşa cum a reţinut instanţa de apel, activităţile de completare a fişelor individuale şi de realizare a instructajului s-au realizat nu numai de către persoane care nu erau abilitate prin lege să efectueze astfel de activităţi, dar au fost realizate şi în mod formal şi superficial, scopul instructajului nefiind atins de vreme ce angajaţii nu dobândiseră cunoştinţele necesare pentru acţiona în caz de incendiu şi nici nu au ştiut în timpul incendiului din data de 30.10.2014 cum să procedeze pentru apărarea lor şi a persoanelor aflate în club în acele momente.

Înalta Curte constată că este lipsită de orice suport probator susţinerea inculpatului Q. în sensul că activitatea desfăşurată de el şi de colega sa, P., a fost doar una de atenţionare a angajaţilor cu privire la unele activităţi pe care să le desfăşoare sau pe care să nu le desfăşoare în cazul prevenirii incendiilor şi în scopul apărării faţă de consecinţele incendiilor. Acţiunile desfăşurate de inculpaţii Q. şi P. în vederea instruirii angajaţilor intrau în atribuţiile altor funcţionari, în speţă angajatorilor persoanelor instruite- inculpaţilor C., E. şi D. şi personalului din cadrul S.C. SSSSSSSSSSSSSSSSSS. S.R.L. conform art. 19 din Legea nr. 307/2006 şi art. 20 din Legea nr. 319/2006. Urmarea acţiunilor celor doi inculpaţi, acţiuni care nu intrau în atribuţiile lor şi care au fost realizate sumar şi superficial, a constat chiar în punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015. Instructajul a vizat doar modul de folosire a unui stingător, fără exerciţii de evacuare, fără discutarea unor măsuri concrete de protecţie împotriva incendiilor, aspecte care au condus în momentul izbucnirii efective a unui incendiu la o lipsă de reacţie şi o neputinţă totală din partea angajaţilor care nu ştiau nici unde să găsească stingătoarele, nicicum să le mai şi folosească, despre alte măsuri de apărare împotriva incendiilor nici nu s-a mai pus problema.

Este evident deci că inculpaţii nu au acordat asistentă de specialitate care se face numai în timpul unui control şi care este consemnată în documentul de control sau în urma unei cereri scrise a beneficiarului, conform art. 58 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin OMAI nr 89/2013, nici nu au dat îndrumări conform art. 7 lit. f) din Ordinul IGSU nr 1047/2007, activităţi care, oricum, includeau şi întocmirea fişelor de instructaj ale angajaţilor persoanei juridice.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpatul Q. în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de uzurparea funcţiei, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 300 C. pen.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpatul Q. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2016

II.3. Referitor la criticile formulate în recurs în casaţie de recurenta inculpată P. privind cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de uzurparea funcţiei, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 300 C. pen., recurenta inculpată P. a arătat în esenţă că în mod greşit s-a reţinut că a încălcat legislaţia primară cu ocazia efectuării controlului, deoarece la acel moment S.C. J. S.R.L. nu exista ca entitate juridica, spaţiul fiind în locaţiunea lui S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., iar inculpata nu avea atribuţia de a verifica altă Societate de pe Platforma S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. decât cea prevăzută în planificare.

Inculpata P. a mai susţinut că obligaţia prevăzută de art. 30 din Legea nr. 307/2006 nu a fost respectată de către administratorul S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., care nu avea voie să închirieze spatii pentru alte destinaţii decât cele prevăzute prin autorizaţia de construcţie decât după schimbarea destinaţiei clădirii din fabrică şi obţinerea certificatului de urbanism potrivit noii destinaţii.

Totodată, inculpata a susţinut că, în calitatea sa de angajat al ISU, nu putea să prevadă destinaţia reală a spaţiului, proprietarul imobilului S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. ascunzând acest fapt, deşi avea obligaţia ca, în condiţiile schimbării destinaţiei spaţiului, să obţină certificat de urbanism şi să conlucreze cu autorităţile administraţiei publice şi cu organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea şi punerea în aplicare a planurilor de intervenţie în caz de incendiu, reieşind din textul legii obligaţia expresă a proprietarului şi utilizatorului.

Inculpata P. a susţinut că instanţa de apel nu a motivat în concret legislaţia primară încălcată cu ocazia controlului efectuat potrivit planului de verificare si control, întocmit la nivelul instituţiei, şi nu a reţinut aşa cum era corect că atribuţia sa de serviciu era de a verifica societatea XXXXXXXXXXXXXXXXX. şi nu alte societăţi care aveau contract de locaţie cu aceasta. Inculpata a menţionat că din probatoriul administrat nu reiese încălcarea legislaţiei primare şi nici nu a fost dovedita existenţa faptei de corupţie aşa cum este ea prevăzută, în art. 132 din Legea nr. 78/2000 care prevede că, în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că toate considerentele expuse în cuprinsul analizei motivelor de recurs în casaţie invocate de inculpatul Q. sunt valabile şi în cadrul analizei motivelor de recurs în casaţie formulate de inculpata P., cei doi inculpaţi săvârşind infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi de uzurparea funcţiei, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 300 C. pen. în coautorat, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că faptele inculpaţilor P. şi Q. care, cu ocazia controlului de fond efectuat în perioada 22-26.09.2014, în calitate de ofiţer specialist II, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti ,,Dealul Spirii” Bucureşti, Inspecţia de Prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4 (inculpata P.) şi, respectiv, ofiţer I, inspector de prevenire în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" Bucureşti, Inspecţia de Prevenire-Serviciul de Prevenire Sector 4 (inculpatul Q.), încălcând obligaţiile de serviciu prevăzute de art. 46 rap. la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor constând în neconstatarea şi nesancţionarea persoanei juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., Bucureşti, C.U.I. x, deţinătoarea J. la momentul controlului), persoană juridică care desfăşura activităţi specifice unui club, respectiv servirea băuturilor, alimentaţie publică şi organizarea de concerte, în spaţiul de 425 m2 închiriat de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. situat în mun. Bucureşti, str. x, fără a deţine aviz/autorizaţie pentru securitate la incendiu, au permis funcţionarea în continuare a clubului şi nu au stabilit în sarcina administratorilor societăţii-persoană juridică nicio măsură pentru intrarea în legalitate cauzând vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice de a fi în siguranţă într-un spaţiu controlat de autorităţi în privinţa măsurilor pentru securitatea la incendiu (prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015) având ca rezultat obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW., dar şi pentru continuatoarea ei, S.C. J. S.R.L., în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care aceste societăţi l-au realizat până la data de 30.10.2015, întrunesc, pentru fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că faptele inculpaţilor P. şi Q. care au întocmit în numele S.C. J. S.R.L. şi pentru această societate comercială, în timpul serviciului, 7 (şapte) fişe individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă, şi au instruit angajaţii societăţii comerciale în cauză pe linia securităţii la incendiu, activităţi care nu intrau în atribuţiile lor de serviciu şi, astfel, au cauzat vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice prin punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta J. în perioada septembrie 2014-30.10.2015, ca urmare a unui instructaj superficial şi incomplet, rezultând obţinerea unui folos necuvenit pentru altul, respectiv pentru S.C. J. S.R.L. în sumă de 62.298 RON, reprezentând profitul pe care această societate l-a realizat de la începerea funcţionării până la data de 30.10.2015, întrunesc, pentru fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracţiunii de uzurpare a funcţiei dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 300 C. pen.

Criticile formulate de inculpata P. în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu şi uzurparea funcţiei sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În primul rând, Înalta Curte constată că obligaţia prevăzută de art. 30 din Legea nr. 307/2006 trebuia respectată de WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi, ulterior de J. S.R.L., care au închiriat succesiv spaţiul de la XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. şi l-au folosit cu o altă destinaţie, fiind persoana juridică care finanţează şi realizează investiţii noi sau lucrări de modificare şi/sau schimbare a destinaţiei construcţiilor.

Din art. 1 pct. 1.1 şi 1.4 al contractului de închiriere nr. x/09.05.2013, în posesia căruia inculpaţii P. şi Q. au intrat în timpul controlului efectuat pe Platforma XXXXXXXXXXXXXXXXX., rezulta că S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. închiriase de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. un spaţiu de 425 mp (o fostă sală de prese) în care urmau să desfăşoare activităţi de club, discotecă, bar, alimentaţie publică. Aceasta presupunea schimbarea destinaţiei spaţiului pentru care inculpaţii aveau nevoie de certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie, care nu se puteau elibera fără aviz şi autorizaţie la incendiu, conform Legii nr. 50/1991.

În plus, fiind vorba de un spaţiu de 425 mp care organiza, potrivit contractului de închiriere, activităţi de bar, club, discotecă, alimentaţie publică, acesta se încadra în prevederile art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006 (în vigoare la momentul faptelor) pentru care era nevoie de aviz şi autorizaţie pentru securitatea la incendiu.

Prin urmare, inculpaţii P. şi Q. aveau obligaţia, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să verifice dacă WWWWWWWWWWWWWWWWW. deţinea toată documentaţia necesară funcţionării cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la securitatea la incendiu. Aşa cum s-a reţinut deja în cuprinsul prezentei decizii, atribuţiile de serviciu ale celor doi inculpaţi nu se limitau doar la verificarea societăţii XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., ci vizau şi verificarea tuturor societăţilor care au închiriat spaţii de la această societate, care deţinea dreptul de proprietate asupra Platformei XXXXXXXXXXXXXXXXX.. Contravenţia prevăzută de art. 44 pct. IV lit. d) din Legea 307/2006, reţinută în sarcina XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A. nu este unica pe care inculpaţii aveau obligaţia să o constate, dovadă fiind faptul că celorlalte societăţi chiriaşe controlate li s-au imputat alte contravenţii pentru care chiar inculpaţii au apreciat că nu poate fi făcut răspunzător proprietarul de la S.C. XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A.

Astfel, deşi persoana juridică S.C. WWWWWWWWWWWWWWWWW. nu avea implementate niciun fel de măsuri pentru securitatea la incendiu, inculpaţii P. şi Q. nu au întocmit niciun act de control şi nu au aplicat nicio sancţiune contravenţională pentru neregulile constatate, obligaţie care le revenea conform art. 46 alin. (1) raportat la art. 44 pct. III lit. i) din Legea 307/2006, acestea fiind dispoziţiile din legislaţia primară încălcate de cei doi inculpaţi.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că starea de fapt rezultată din probatoriul administrat a fost reţinută cu titlu definitiv de către prima instanţă, neputând face obiectul analizei in recurs în casaţie. Astfel, s-a stabilit că, urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu care le reveneau inculpaţilor P. şi Q., a fost permisă funcţionarea WWWWWWWWWWWWWWWWW. şi ulterior, a J., care au obţinut astfel un folos necuvenit reprezentat de profitul în sumă de 62.298 RON realizat de cele două societăţi în perioada septembrie 2014-30.10.2015.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpata P. în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunile de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi de uzurparea funcţiei dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 300 C. pen.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpata P. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2016.

III. În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de inculpatul F., Înalta Curte va prezenta aspectele evidenţiate în decizia instanţei de apel şi va verifica, în conformitate cu dispoziţiile art. 442 şi 447 C. proc. pen., legalitatea hotărârii prin prisma motivelor de recurs în casaţie invocate de către recurentul inculpat.

În prealabil, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că situaţia de fapt în urma căreia au fost eliberate cele două autorizaţii de funcţionare şi cele două acorduri de funcţionare nu face obiectul vreunei controverse, fiind confirmată de toate persoanele audiate pe parcursul procesului penal.

Instanţa de apel a reţinut că singurul aspect care face obiectul controversei şi care practic reprezintă elementul de care depinde tragerea la răspundere penală a celor patru inculpaţi (primarul şi cele trei funcţionare din cadrul Serviciului de autorizări comerciale al Primăriei Sectorului 5 Bucureşti) este obligativitatea solicitării autorizaţiei PSI pentru emiterea autorizaţiei de funcţionare şi a acordului de funcţionare.

În cuprinsul deciziei au fost evidenţiate acuzaţiile aduse inculpaţilor funcţionari prin rechizitoriu, precum şi temeiurile de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat tribunalul soluţia de condamnare a acestora.

Astfel, s-a arătat că prin rechizitoriul nr. x/2015 emis la data de 05.05.2016 de Ministerul Public ‒ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‒ Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei a fost trimis în judecată inculpatul F. pentru comiterea, în calitate de primar al Sectorului X. Bucureşti, a două infracţiuni de abuz în serviciu (raportat la emiterea autorizaţiilor către S.C. J. S.R.L. şi K. S.R.L.).

Alături de acesta au fost trimise în judecată şi alte trei funcţionare ale Primăriei Sectorului 4 Bucureşti: inculpata G., pentru comiterea, în calitate de şef serviciu autorizări comerciale, a două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu (raportat la emiterea autorizaţiilor către S.C. J. S.R.L. şi K. S.R.L.), H., pentru comiterea, în calitate de funcţionar în cadrul Serviciului autorizări comerciale, a unei infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu (raportat la emiterea autorizaţiei pentru S.C. J. S.R.L.), I. pentru comiterea, în calitate de funcţionare în cadrul Serviciului autorizări comerciale, a unei infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu (raportat la emiterea autorizaţiei pentru K. S.R.L.).

În concret, în rechizitoriu s-a reţinut că la data de 14.01.2015 au fost eliberate acordul de funcţionare nr. 3909 şi autorizaţia de funcţionare nr. 369 în favoarea S.C. J. S.R.L. Totodată, la data de 30.01.2015 au fost eliberate acordul de funcţionare nr. 3939 şi autorizaţia de funcţionare nr. 371 în favoarea S.C. K. S.R.L.

Analizând procedura urmată, procurorul a constatat că cei patru inculpaţi au încălcat flagrant legislaţia aplicabilă în domeniul securității la incendiu pentru aceste spaţii în care se desfăşurau activităţi de club/bar/restaurant.

Unul din rezultatele funcţionării clubului în condiţii de insecuritate publică la incendiu, reţinute în rechizitoriu, a fost obţinerea de către reprezentanţii S.C. J. S.R.L. a unui folos necuvenit în cuantum de 62.298 RON. Consecinţa funcţionării barului/restaurantului în condiţii de insecuritate publică la incendiu, a fost obţinerea de către reprezentanţii S.C. K. a unui folos necuvenit în cuantum de 147.133 RON.

De asemenea, s-a reţinut faptul că, în perioada 14 ianuarie-30 octombrie 2015, funcţionarea clubului/bar/restaurant în condiţiile lipsei măsurilor tehnice de prevenire în caz de incendiu a făcut posibilă existenţa unei potenţiale stări de primejdie pentru clienţi şi angajaţi datorită absenţei planului de securitate la incendiu care permite luarea măsurilor tehnice, operative, apte să prevină sau să reducă urmările.

În rechizitoriu s-a mai reţinut că o altă consecinţă s-a produs în data de 30.10.2015 când în club se aflau aproximativ 350 persoane, iar incendiul izbucnit a curmat viaţa şi a afectat sănătatea, integritatea corporală a mai multora dintre acestea.

O ultimă consecinţă reţinută de acuzare a fost atingerea adusă drepturilor şi intereselor legitime ale Sectorului 4 al municipiului Bucureşti prin activitatea defectuoasă desfăşurată de inculpaţi în calitate de angajaţi ai acestei instituţii publice obligată să asigure servicii de interes public. Modul cum s-a desfăşurat activitatea la Serviciul de autorizări comerciale aflat în subordinea directă a primarului a afectat semnificativ relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii Primăriei, iar faptele care fac obiectul acestui dosar au aptitudinea de a afecta încrederea publică în probitatea activităţii instituţiei respective.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că principalul răspunzător a fost primarul F. care a semnat acordul şi autorizaţia de funcţionare pentru S.C. J. S.R.L. şi S.C. K., în absenţa autorizaţiei şi planului de securitate la incendiu. Alături de acesta, la procedura de autorizare au participat, în calitate de complici, inculpatele G., I., care au întocmit şi emis acordul şi autorizaţia de funcţionare.

Totodată, s-a arătat în decizia recurată că Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1897 din 16.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a hotărât, alături de condamnarea celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată prin celelalte rechizitorii care au constituit obiectul prezentei cauze, şi condamnarea inculpaţilor funcţionari publici în cadrul Primăriei Sectorului 4 Bucureşti pentru infracţiunile de abuz în serviciu pentru care au fost trimişi în judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin decizia nr. 566/A/12.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016 a dispus în temeiul art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală lipsind urmarea imediată) achitarea inculpaţilor F., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, G. şi I. pentru comiterea infracţiunii complicitate la abuz în serviciu raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. K. S.R.L.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) s-a dispus achitarea inculpaţilor G. şi H. pentru comiterea infracţiunii complicitate la abuz în serviciu raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. J. S.R.L.

Instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor funcţionari publici pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. K. S.R.L., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, lipsind urmarea imediată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor F. (autorat) G. şi H. (complicitate), raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. J. S.R.L., instanţa de apel a dispus achitarea inculpatelor G. şi H., întrucât au săvârşit fapta fără vinovăţie, iar faţă de inculpatul F. instanţa de apel a pronunţat o hotărâre de condamnare.

III.1. Referitor la obligativitatea solicitării autorizaţiei PSI pentru emiterea autorizaţiei de funcţionare şi a acordului de funcţionare pentru S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 517/8.07.2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii". Curtea de apel a redat paragrafele 51, 53-56, 60-61 şi 64 din considerentele deciziei Curţii Constituţionale, apreciate ca fiind relevante pentru clarificarea sintagmei "îndeplineşte în mod defectuos", concluzionând că Decizia nr. 405/2016 este una interpretativă şi priveşte conţinutul unei norme de incriminare, care, în lipsa intervenţiei Parlamentului sau Guvernului pentru a pune în acord dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. cu dispoziţiile Constituţiei, a rămas în fondul legislativ activ în forma rezultată din interpretarea efectuată de instanţa de contencios constituţional.

Curtea de apel a analizat apoi dispoziţiile legale indicate în rechizitoriu şi în sentinţa tribunalului ca fiind încălcate de inculpaţii F., G., I. şi H.

În rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul F., în calitate de primar al Sectorului X. al municipiului Bucureşti, a încălcat următoarele dispoziţii legale:

- art. 1 lit. g) din H. G. nr. 1739/2006,

- art. 14 lit. f) din Legea nr. 307/2006, atunci când la data de 14.01.2015 a eliberat acordul de funcţionare şi autorizaţia în folosul funcţionării S.C. J. S.R.L., deşi clubul nu era autorizat pentru securitatea la incendiu, încălcare ce constituie elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul F. a încălcat aceleaşi dispoziţii legale şi atunci când, la data de la data de 30.01.2015, a emis acordul de funcţionare nr. 3939/30.01.2015 şi autorizaţia de funcţionare nr. x/30.01.2015 pentru K. S.R.L. pentru activităţile de alimentaţie publică, deşi restaurantul nu era autorizat pentru securitatea la incendiu, contribuind la folosul funcţionării K. S.R.L., încălcare ce constituie elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen.

În cazul celorlalte 3 funcţionare din cadrul Serviciului autorizări comerciale al Primăriei Sectorului 4 Bucureşti - G., I., H. -sunt indicate aceleaşi prevederi legale încălcate.

În sarcina lor s-au reţinut acte de complicitate la săvârşirea de către inculpatul F. a celor două infracţiuni de abuz în serviciu. Potrivit parchetului, personalul Serviciului autorizări comerciale avea obligaţia să întocmească documentele prin care se autorizează funcţionarea agenţilor economici solicitanţi, iar dispoziţia de funcţionare este dispusă de primar, în calitate de decident. În această procedură, cele trei funcţionare verificau în procedura de întocmire şi avizare a acordurilor/autorizaţiilor de funcţionare dacă cei doi agenţi economici solicitanţi ai autorizaţiei de funcţionare pot fi autorizaţi să desfăşoare activităţi de alimentaţie publică pentru cele două spaţii cu suprafaţă mai mare de 200 mp.

Încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor a fost înlăturată atât de tribunal, cât şi de curtea de apel.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 307/2006, primarul are următoarele obligaţii principale:

- f) dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şi acordurile pe care le emite.

Instanţa de apel a reţinut că nerespectarea dispoziţiilor art. 14 lit. f) din Legea 307/2007 constituie contravenţie, conform art. 44 pct. III lit. c) din aceeaşi lege, şi nu poate fi reţinută ca infracţiune, cu atât mai mult cu cât respectivul text de lege presupune ca situaţie premisă existenţa unor măsuri care să fie stabilite printr-o autorizaţie sau printr-un acord emise de primar, măsuri a căror îndeplinire trebuie verificate de către primar. Or, din examinarea acordului de funcţionare sau a autorizaţiei de funcţionare nu rezultă că în cuprinsul acestora s-a stabilit vreo măsură care trebuie îndeplinită şi care, în aceste condiţii, ar trebui verificată de către primar.

Totodată, s-a reţinut că art. 14 lit. f) din Legea nr. 307/2006 nu are absolut nicio legătură cu activitatea celorlalte trei inculpate: G., H. şi I.

Încălcarea art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006 a fost înlăturată de curtea de apel.

Potrivit art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu, se aprobă următoarele categorii de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu:

g) clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 mp.

Curtea de apel a reţinut că H.G. nr. 1739/2006 a fost emisă în temeiul art. 30 alin. (4) din Legea nr. 307/2006 şi că, în temeiul acestor acte normative, administratorii celor două societăţi aveau obligaţia de a obţine autorizaţia PSI anterior începerii oricărei activităţi.

Instanţa de apel a mai reţinut că această obligaţie a administratorului unei societăţi comerciale nu înseamnă în mod automat că cei patru funcţionari trebuiau să ceară autorizaţia PSI, deoarece angajarea răspunderii penale a acestora poate avea loc doar în condiţiile existenţei unei dispoziţii legale care să le impună solicitarea acestei autorizaţii. Or, Legea nr. 307 din 2006 şi H.G. nr. 1739/2006 nu conţin nicio normă care să vizează vreo obligaţie în sarcina primarului sau a funcţionarilor din cadrul Primăriei cu privire la societăţile comerciale cum sunt cele din cauză.

După trimiterea în judecată, în contextul publicării Deciziei CCR nr. 405/2016, Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat o serie de precizări indicând următoarele dispoziţii legale: art. 61 alin. (2), art. 63 alin. (5) lit. b) şi g) din Legea nr. 215/2001, art. 14 lit. f) din Legea nr. 307/2006, art. 30 alin. (4) din Legea nr. 307/2006, art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006 şi hotărârile consiliului local al Sectorului 4 (HCL nr. 20 din 29.02.2012 şi HCL nr. 22/29.02.2012).

Curtea de apel a apreciat că niciunul dintre textele legale invocate de către procuror (cu excepţia art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001) nu poate conduce la tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.

A arătat instanţa de apel că dispoziţiile art. 61 alin. (1), (2) şi 3, art. 63 alin. (1) lit. d), alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001 nu prevăd vreo obligaţie concretă în sarcina primarului, ci stabilesc chestiuni de maximă generalitate, nesusceptibile de a fi considerate încălcări ale atribuţiilor de serviciu care să conducă la reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu. În lipsa unor acte normative infra legale care să detalieze ce trebuie să facă primarul pentru a preveni sau gestiona o anumită situaţie de criză, art. 61 alin. (1), (2) şi 3, art. 63 alin. (1) lit. d), alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001 sunt numai dispoziţii cu caracter general care nu îndeplinesc cerinţele impuse de principiul legalităţii incriminării (Nullum crimen sine lege certa).

În schimb, cu privire la art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 care stabileşte că primarul emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative curtea de apel a reţinut că situaţia este diferită, putând fi reţinută infracţiunea de abuz în serviciu în cazul în care ulterior, printr-un act inferior legii, sunt detaliate condiţiile pentru eliberarea unei autorizaţii de către primar.

În concret, s-a reţinut că primarul are ca atribuţie de serviciu eliberarea autorizaţiei de funcţionare, iar emiterea acesteia cu încălcarea procedurii reglementate de actul normativ din legislaţia secundară (care explicitează atribuţia din lege) poate conduce la încălcarea atribuţiei din legislaţia primară şi la reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu. Legislaţia secundară într-un astfel de caz detaliază legislaţia primară şi face corp comun cu ea. În astfel de situaţii, într-adevăr, eliberarea unei autorizaţii cu încălcarea prevederilor legale conduce la reţinerea elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu.

Referitor la precizările Direcţiei Naţionale Anticorupţie în sensul că actele din legislaţia secundară care vizează eliberarea autorizaţiilor de funcţionare şi a acordurilor de funcţionare sunt Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 4 nr. 20 din 29.02.2012 (privind eliberarea autorizaţiei de funcţionare) şi Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 4 nr. 22/29.02.2012 (privind eliberarea acordului de funcţionare), Curtea de apel a arătat că nu poate fi însuşit raţionamentul procurorului potrivit căruia, pentru eliberarea acordului de funcţionare, conform Anexei 2 din Hotărârea de Consiliu Local menţionată, era necesară depunerea tuturor autorizaţiilor şi avizelor prevăzute de lege, deci inclusiv a autorizaţiei PSI, motiv pentru care nici autorizaţia de funcţionare (care presupunea existenţa acordului de funcţionare) nu a fost emisă legal.

Conform Anexei nr. 2 a Hotărârii nr. 22/29.02.2012, actele necesare eliberării acordului de funcţionare sunt, printre altele, "autorizaţiile sau avizele necesare desfăşurării activităţii economice menţionate în anexa la Certificatul de înregistrare, emise de instituţiile abilitate (autorizaţie de mediu, sanitar veterinară, etc.)".

Potrivit raţionamentului expus de către procuror, Hotărârea Consiliului Local nr. 22/29.02.2012 a fost încălcată deoarece aceasta impunea ca solicitantul să depună toate autorizaţiile sau avizele necesare desfăşurării activităţii economice emise de instituţiile abilitate (autorizaţie de mediu, sanitar veterinară, etc.) şi nu autorizaţiile sau avizele necesare desfăşurării activităţii economice menţionate în anexa la Certificatul de înregistrare, emise de instituţiile abilitate (autorizaţie de mediu, sanitar veterinară, etc.).

În opinia procurorului, sintagma ″etc.″ este exemplificativă, funcţionarii din cadrul primăriei fiind obligaţi a solicita nu doar autorizaţia de mediu sau autorizaţia sanitar-veterinară, ci toate autorizaţiile prevăzute de lege.

Instanţa de apel a apreciat că opinia parchetului este greşită, făcând observaţia că, în mod clar, din lecturarea anexei 2 a Hotărârii nr. 22/29.02.2012 rezultă că solicitantului trebuia să i se solicite numai Autorizaţiile sau avizele necesare desfăşurării activităţii economice menţionate în anexa la Certificatul de înregistrare, emise de instituţiile abilitate şi nu toate autorizaţiile şi avizele prevăzute de lege în cazul solicitantului.

Totodată, instanţa a arătat că, potrivit art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, în anexa la Certificatul de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerţului, la care se face trimitere, se menţionează 4 domenii pentru care solicitanţii trebuie să depună, după caz, declaraţii pe proprie răspundere că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare, respectiv sanitar, protecţia mediului, sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, protecţia muncii.

Prin urmare, sintagma ″etc″ nu se referă la toate autorizaţiile şi avizele pe care solicitantul trebuie să le deţină, ci la celelalte două autorizaţii indicate în anexa la Certificatul de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerţului, respectiv autorizaţia sanitară şi pentru protecţia mediului.

Curtea de apel a concluzionat că atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârea primei instanţe a fost interpretată eronat HCL nr. 22/29.02.2012 cu privire la "autorizaţiile sau avizele necesare desfăşurării activităţii economice menţionate în anexa la Certificatul de înregistrare", în sensul că se referă la toate autorizaţiile şi avizele prevăzute de lege, interpretarea corectă fiind aceea că textul de lege are în vedere numai autorizaţiile şi avizele menţionate în anexa la Certificatul de înregistrare.

În ceea ce priveşte prevederile art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 307/2006 şi a art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/06.12.2006, Curtea a stabilit că nu pot conduce la reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu, concluzie la care a ajuns şi prima instanţă.

S-a mai reţinut în decizia recurată că nici încălcarea art. 30 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 nu reprezintă o dispoziţie legală care să instituie obligaţii de serviciu în sarcina vreunuia dintre inculpaţi. Potrivit acestui text de lege, începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi, de modificare a celor existente şi/sau schimbarea destinaţiei acestora, precum şi punerea lor în funcţiune se fac numai după obţinerea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz. Potrivit alin. (2) al acestui text de lege, obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.

În ceea ce priveşte "încălcarea de către inculpatele funcţionare de la Serviciul autorizări comerciale din cadrul Primăriei Sector 4 Bucureşti a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 coroborat cu art. 268 alin. (5), (6) C. fisc., aprobat prin Legea nr. 571/2003, a art. 30 alin. (1), (2) din Legea nr. 307/2006 si, indirect, a art. 77 din Legea Administraţiei Publice Locale nr. 215/2001", reţinută în hotărârea primei instanţe, curtea de apel a arătat că nu este întemeiată reţinerea încălcării art. 77 din Legea nr. 215/2001 (text de maximă generalitate care nu stabileşte atribuţii de serviciu în sarcina vreunei persoane) şi nici a art. 6 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 (nu reglementează o atribuţie de serviciu a cărei încălcare să atragă răspunderea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen. şi în acest caz fiind vorba de un text general care stabileşte o chestiune principială).

Curtea de apel a apreciat însă că se impune a se reţine încălcarea unei atribuţii de serviciu, prevăzută la art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., raportat la art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 268 alin. (5)-(6) C. fisc., "comercianţii a căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 - restaurante şi 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 RON. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.

(6) Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare."

Raportat la această dispoziţie legală, Curtea de apel a constatat că autorizaţia de funcţionare putea fi eliberată doar în ipoteza în care comerciantul îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege, respectiv acesta avea toate autorizaţiile şi avizele impuse de lege, inclusiv autorizaţia PSI. Cum textul nu se referă la o lege anume, obligaţia de verificare se raportează la toate legile în vigoare la momentul solicitării autorizaţiei. Împrejurarea că hotărârea de Consiliu Local care individualiza în concret care sunt documentele care trebuie depuse de către solicitant nu face referire la autorizaţia PSI nu poate conduce la o concluzie contrară. Raportat la ierarhia actelor normative, printr-o hotărâre a Consiliului Local nu se poate deroga de la o lege. Cu toate acestea, deşi o astfel de hotărâre a Consiliului Local nu este aptă de a înlătura tipicitatea obiectivă a faptei, ea este aptă de a influenţa latura subiectivă sub care au acţionat inculpaţii. O probă reţinută de instanţa de apel în susţinerea necesităţii autorizaţiei PSI pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare este declaraţia primarului F. într-un interviu acordat a doua zi după incendiu (disponibil la adresa x).

Cu privire la împrejurarea că încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (5)-(6) C. fisc. nu fost adusă la cunoştinţa inculpaţilor pe parcursul urmăririi penale sau prin precizările scrise întocmite ulterior de către procuror, instanţa de apel a mai arătat că nu are semnificaţia aducerii unei noi acuzaţii. Acuzaţia formulată de către procuror este situaţia faptică descrisă la secţiunea" În drept " din rechizitoriu, inculpaţii fiind acuzaţi că au eliberat două autorizaţii de funcţionare şi două acorduri de funcţionare fără a solicita autorizaţia PSI. Prin indicarea art. 268 alin. (5)-(6) C. fisc., acuzaţia nu se schimbă cu nimic, ea rămâne aceeaşi. Menţionarea unei alte dispoziţii legale în baza căreia inculpaţii erau obligaţi să facă exact ceea ce le impută procurorul (să ceară autorizaţia PSI) nu poate conduce la concluzia că aceştia au fost acuzaţi de o altă faptă decât cea pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată. În concret, acuzaţia adusă inculpaţilor (respectiv atribuţia de serviciu încălcată) rămâne aceeaşi: eliberarea autorizaţiei de funcţionare fără a se solicita autorizaţia PSI.

Curtea de apel a arătat că nu poate fi însă reţinută încălcarea art. 5-7 din O.G. nr. 99/2000, în condiţiile în care se susţine că acordul de funcţionare s-a emis cu privire la o activitate care se desfăşura într-un spaţiu improvizat (art. 7 lit. c) din O.G. nr. 99/2000). O astfel de constatare ar conduce într-adevăr la o extindere a acuzaţiei. Stabilirea caracterului improvizat nu s-ar fi putut realiza decât dacă funcţionarii din cadrul Primăriei Sectorului 4 s-ar fi deplasat personal la faţa locului pentru a inspecta spaţiul. Chiar şi aşa, în condiţiile în care aceştia nu aveau pregătire de specialitate, este de discutat în ce măsură stabilirea caracterului improvizat nu ar fi fost posibilă decât prin angajarea de personal specializat. Or, acest lucru ar fi presupus desfăşurarea unor proceduri de achiziţie publică, adoptarea unor hotărâri de Consiliu Local etc. Niciunuia dintre cei patru inculpaţi nu i s-a reproşat prin rechizitoriu că nu ar fi desfăşurat activităţile menţionate, ci că au emis autorizaţiile şi acordurile fără a solicita autorizaţia PSI. Prin urmare, după cum se observă reţinerea art. 5-7 din O.G. nr. 99/2000 excedează acuzaţiei faptice indicate în rechizitoriu.

Concluzionând, instanţa de apel a apreciat că, din perspectiva elementului material, poate fi reţinută exclusiv încălcarea art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., raportat la art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/200. În contextul în care dispoziţiile menţionate fac referire exclusiv la autorizaţia de funcţionare, nu a fost identificată vreo încălcare sub aspectul emiterii celor două acorduri de funcţionare.

În ceea ce priveşte urmarea imediată a celor două infracţiuni de abuz în serviciu imputate inculpaţilor, în rechizitoriu sunt indicate trei astfel de urmări:

- vătămarea intereselor legitime ale Sectorului 4 al municipiului Bucureşti prin atingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu, valoare socială lezată, care nu conferă acestei persoane juridice dreptul la despăgubiri morale.

- punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta celor două unităţi de alimentaţie publică

- moartea şi vătămarea corporală a persoanelor care s-au aflat în J. (doar în ceea ce priveşte prima infracţiune de abuz în serviciu privitoare la autorizarea J.).

În opinia instanţei de apel, cei patru inculpaţi nu au produs prin faptele lor o vătămare a intereselor legitime ale Sectorului 4 Bucureşti. În acest sens, s-a constatat că aceştia şi-au desfăşurat întreaga activitatea în cadrul unei politici instituţionale bazată pe hotărâri ale Consiliului Local care nu prevedeau necesitatea depunerii autorizaţiei PSI. Nu poate fi reţinută în sarcina vreunuia dintre cei 4 inculpaţi că au adus atingere intereselor Sectorului 4 Bucureşti în condiţiile în care aceştia au respectat întru totul hotărârile emise de Consiliul Local al aceleiaşi unităţi administrative. De altfel, posibilitatea tragerii lor la răspundere penală a acestora derivă din împrejurarea că aceştia au încălcat o dispoziţie legală care contravenea hotărârii de Consiliu Local privind emiterea autorizaţiei de funcţionare.

Împrejurarea că inculpaţii G. şi F. au fost implicaţi în elaborarea şi adoptarea Hotărârii de Consiliu Local nr. 20/29.02.2012 nu poate conduce la o concluzie contrară. În acest sens, trebuie menţionat că respectiva hotărâre a modificat HCL nr. 42 din 5.07.2007 (anterioară momentului în care inculpatul F. a devenit primar). Această din urmă hotărâre nu prevedea nici ea condiţia solicitării autorizaţiei PSI, nu a fost influenţată în vreun fel de modificarea dispoziţiilor legale din domeniul PSI şi nu are absolut nicio legătură cu acest domeniu.

În concret, dacă nu exista o modificare a HCL nr. 42 din 5.07.2007 iar autorizaţia de funcţionare se elibera potrivit acestei hotărâri, s-a arătat că cei doi inculpaţi nu au afectat interesele Sectorului 4 Bucureşti prin faptul că au respectat în totalitate un act emis chiar de ″organul legislativ″ al aceleiaşi unităţi administrative. Împrejurarea că inculpaţii G. şi F. au fost implicaţi în elaborarea unui act normativ care modifica HCL nr. 42 din 5.07.2007 (modificare care nu are nicio legătură cu domeniul PSI) nu poate conduce la o concluzie contrară, aceştia practic continuând ″politica instituţională″ cu privire la nesolicitarea autorizaţiei PSI, politică existentă anterior momentului în care vreunul dintre aceştia au avut vreo funcţie de conducere în cadrul Primăriei Sectorului 4 Bucureşti. Raportat la toate aceste aspecte, Curtea de apel a considerat că, în contextul respectării tuturor normelor emise de Consiliul Local Sectorului 4 Bucureşti, nu se poate susţine că inculpaţii au afectat interesele unităţii administrativ teritoriale.

Referitor la cea de-a doua urmare, Curtea a apreciat că se poate reţine o punere în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în cele două unităţi de alimentaţie publică, doar în ceea ce priveşte autorizaţia emisă faţă de J.

S-a constatat că doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a considera că infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat, ceea ce impune ca organele de urmărire penală să dovedească legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată.

A accepta că eliberarea fără respectarea prevederilor legale a unei autorizaţii de funcţionare creează în mod automat o punere în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a tuturor persoanelor care se află în acel spaţiu înseamnă a transforma infracţiunea de abuz în serviciu într-o infracţiune de pericol abstract.

În realitate, trebuie să se dovedească în concret că, raportat la particularităţile spaţiului, la numărul de persoane care se află în interiorul lui şi la toate împrejurările existente, acel spaţiu determină în concret punerea în primejdie a vieţii persoanelor care se află în interiorul acestuia.

În cazul J., punerea în pericol a vieţii persoanelor a fost dovedită de probatoriul administrat în prezenta cauză. În acest sens, s-a dovedit că acel club era frecventat de câteva sute de persoane în cazul diferitelor evenimente organizate şi că evacuarea se putea face doar pe o singură uşă dublă de circa 2x2 metri (şi de multe ori era deschisă doar una dintre aceste uşi). De asemenea, s-a dovedit periculozitatea spumei poliuretanice folosite pentru antifonarea clubului. În acest sens, buretele de pe stâlp s-a aprins din cauza câtorva scântei, focul răspândindu-se într-un club de circa 400 metri pătraţi în câteva secunde. Modalitatea de producere şi de propagare a incendiului din J. dovedeşte că tuturor celor prezenţi în acest spaţiu, încă de la momentul emiterii autorizaţiei de funcţionare, le-a fost permanent pusă în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea corporală.

Situaţia este diferită în cazul K. În acest caz, probaţiunea organelor de urmărire penală s-a limitat la documentele privind autorizarea unităţii de alimentaţie publică şi la observaţia că acesta avea o suprafaţă de peste 200 metri pătraţi şi prin urmare trebuia să deţină autorizaţie PSI. Nu a fost administrate nicio probă pentru a stabili cam câte persoane veneau de obicei în acest restaurant, dacă existau extinctoare, dacă existau surse de pericol, dacă existau material inflamabile, ca în cazul J., ce măsuri fuseseră luate pentru protecţia incendiilor (angajaţii fuseseră instruiţi, exista plan de evacuare ş.a.md.), rechizitoriul neclarificând niciunul dintre aceste aspecte. Or, toate elementele enunţate sunt esenţiale pentru a se putea stabili în concret dacă viaţa persoanelor din acest restaurant a fost pusă sau nu în pericol.

Aceste lipsuri nu pot fi complinite de către instanţa de apel, trecerea unei perioade de peste 6 ani făcând imposibilă stabilirea tuturor acestor elemente (de exemplu, nu pot fi stabilite dincolo de orice îndoială rezonabilă lucrările de reamenajare pe care le-a suportat spaţiul). De altfel, procurorul care este titularul acţiunii penale şi căruia îi revine sarcina probaţiunii nici nu a solicitat administrarea vreunei probe sub acest aspect.

Concluzionând, Curtea a apreciat că în cazul infracţiunii de abuz în serviciu comisă cu privire la eliberarea autorizaţiei S.C. K. S.R.L. lipseşte urmarea imediată nefiind dovedită vătămarea intereselor legitime ale Sectorului 4 al municipiului Bucureşti sau punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în incinta spaţiului respective.

Raportat la aceste aspect, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus prin decizia recurată achitarea inculpatului F. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu şi a inculpatelor G. şi I. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, cu privire la K.

Curtea de apel a mai reţinut că nu poate fi primită susţinerea procurorului privind faptul că infracţiunea de abuz în serviciu poate avea ca urmare imediată moartea sau vătămarea unei persoane.

S-a arătat că, în situaţia în care un funcţionar, prin încălcarea îndatoririlor de serviciu, provoacă moartea unei persoane, acesta va răspunde pentru o infracţiune contra vieţii, putându-se reţine în sarcina inculpatului şi o infracţiune de serviciu, însă exclusiv dacă poate fi identificată vreuna dintre urmările prevăzute de art. 297 C. pen., care în niciun caz nu poate fi moartea sau vătămarea unei persoane. Dacă Parchetul ar fi apreciat că cei trei inculpaţi ar fi provocat moartea şi vătămarea corporală a persoanelor din J. ar fi trebuit să dispună trimiterea în judecată a acestora şi pentru infracţiuni contra vieţii şi/sau contra integrităţii corporale. Curtea de apel a subliniat că nu poate analiza dacă cei trei funcţionari din cadrul Primăriei Sector 4 Bucureşti se fac vinovaţi de moartea şi de vătămarea persoanelor aflate în J. pe 30 octombrie 2015, infracţiunea cu care procurorul a învestit instanţa nefiind o infracţiune susceptibilă de a avea ca urmare moartea sau vătămarea vreunei persoane.

Instanţa de apel a examinat latura subiectivă cu care au acţionat inculpaţii şi în consecinţă posibilitatea angajării răspunderii civile a acestora.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., instanţa de apel a apreciat că întreg probatoriul dovedeşte că acesta a acţionat cu intenţie indirectă, acceptând că prin eliberarea autorizaţiei de funcţionare fără autorizaţie PSI se creează o stare de pericol pentru persoanele care frecventează J. În acest sens instanţa de apel a indicat declaraţia primarului F. în cadrul unui interviu acordat a doua zi după incendiu, în care acesta a afirmat că "pentru acordul de funcţionare este necesar ca toate instituţiile să dea autorizaţiile de funcţionare: alimentaţie publică, norme PSI ş.a.m.d.".

S-a arătat că existenţa intenţiei indirecte nu poate fi înlăturată de împrejurarea că îndeplinirea tuturor condiţiilor legale de către solicitanţi era verificată de către funcţionarii din cadrul Serviciului de Autorizaţii Comerciale, la el pe birou ajungând doar formularul de autorizaţie spre semnare.

O astfel de împrejurare de fapt este confirmată de întregul probatoriu, nefiind contestată.

Curtea a arătat că amploarea activităţii pe care o desfăşoară un primar face practic imposibil ca acesta să verifice îndeplinirea condiţiilor legale pentru toate documentele pe care le semnează. De altfel, necesitatea unei astfel de verificări justifică existenţa aparatului de lucru din subordinea primarului.

Cu toate acestea, a subliniat curtea de apel că acest aparat de lucru nu se substituie primarului, ci doar îl sprijină în desfăşurarea atribuţiilor prevăzute de lege, rolul primarului nefiind pur formal. Primarul este învestit cu exerciţiul autorităţii de stat şi are obligaţia de a verifica, cel puţin prin sondaj, actele pe care le semnează. Primarul nu se poate apăra spunând că rolul lui este doar de a semna documente, verificarea şi asumarea răspunderii penale revenind în exclusivitate funcţionarilor din subordine. Este adevărat că o astfel de obligaţie a primarului nu poate fi interpretată în mod excesiv, ci raportat la măsurile pe care acesta le-a luat în mod concret pentru a preveni actele de încălcare a dispoziţiilor legale.

Curtea de apel a reţinut că, în concret, primarul Sectorului 4 Bucureşti nu făcea niciodată vreo verificare cu privire actele depuse de solicitanţi, ci pur şi simplu, doar semna hârtiile care îi erau înainte. Procedând astfel, acesta nu şi-a întemeiat convingerea privind neproducerea rezultatului pe o împrejurare obiectivă, ci exclusiv pe hazard. În opinia curţii de apel, dacă inculpatul ar fi verificat personal documentaţia în cazul a cel puţin unei unităţi care are nevoie de autorizaţie PSI, raportat la aspectele relatate de el (potrivit cărora autorizaţia PSI era necesară), în mod evident ar fi existat o clarificare a situaţiei la nivelul Sectorului 4 şi eventual, o nouă hotărâre de Consiliu Local. Nedesfăşurând nici măcar o verificare prin sondaj, inculpatul şi-a asumat riscul eliberării unei autorizaţii în mod ilegal.

De altfel, împrejurarea că inculpatul nu poate fi exonerat de răspundere prin invocarea rolului său formal a fost subliniată inclusiv în cauza în care acesta a fost găsit vinovat pentru comiterea infracţiunii de conflict de interese.

Instanţa de apel a arătat că nu poate fi primită nici apărarea privind dezincriminarea infracţiunii comise în concret de către inculpat ca urmare a intrării în vigoare a art. 240 din Codului administrativ, deoarece modificarea atribuţiilor sau instituirea unei anumite obligaţii în sarcina unei alte persoane ulterior comiterii faptei nu sunt împrejurări care să conducă la dezincriminarea faptei, astfel cum rezultă din jurisprudenţa CJUE (Hotărârea din data de 7 august 2018 pronunţată în Cauza C-115/17- Clergeau).

Curtea de apel a mai reţinut că situaţia privind latura subiectivă este diferită în cazul inculpatelor G. şi H. Probatoriul administrat nu a dovedit că acestea au ştiut vreodată că pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare era necesară şi autorizaţia PSI. De asemenea, din probele administrate rezultă că acestea nu şi-au pus nici un moment problema că pentru eliberarea autorizaţiei ar fi necesar vreun alt act decât cele menţionate expres de Hotărârea de Consiliu Local nr. 20/29.02.2012.

Raportat la întreaga situaţie existentă în cauză, Curtea de apel a apreciat că în cazul celor două inculpate, G. şi H., se poate vorbi, cel puţin, de o eroare vincibilă, asupra dispoziţiei din Codul de procedură fiscală (dispoziţie extrapenală) care impunea eliberarea autorizaţiei de funcţionare doar dacă solicitantul deţine toate autorizaţiile necesare. Curtea a subliniat că inculpatele nu s-au bazat pe hazard, ci pe un act normativ votat de Consiliul Local al Sectorului 4 Bucureşti, HCL nr. 20/29.02.2012 (act care se bucura de prezumţie de legalitate), care stabilea care sunt actele care trebuie depuse de solicitant pentru eliberarea autorizaţiei.

Împrejurarea că inculpata G. a fost implicată în activitatea de elaborare a HCL nr. 20/29.02.2012 nu poate conduce la o concluzie contrară, întrucât nu este vorba de o situaţie în care existenţa erorii să se datoreze propriei fapte a inculpatei. Elaborarea HCL nr. 20/29.02.2012 nu are nicio legătură cu legislaţia PSI. Reglementarea anterioară existentă la nivelul Sectorului 4 Bucureşti şi care avea la bază HCL nr. 42 din 5.07.2007 (care nu a fost elaborată de inculpată) nu presupunea solicitarea autorizaţiei PSI. De asemenea, examinând comparativ cele două acte normative, nu rezultă că modificarea din 2012 ar fi avut vreo legătură cu domeniul PSI. Practic, inculpata a preluat o practică administrativă existentă anterior, nefiind relevat nici un element de noutate care ar fi trebuit să o facă pe aceasta să accepte necesitatea autorizaţiei PSI.

La nici un moment Primăria Sectorului 4 Bucureşti nu a solicitat autorizaţia PSI pentru eliberarea autorizaţiei sau acordului de funcţionare. De asemenea, această poziţie exista înainte ca inculpatul F. să fie primar al Sectorului X., iar inculpata G. să fie şefa Serviciului de Autorizări Comerciale. Deşi în cuprinsul rechizitoriului se sugerează că adoptarea HCL nr. 20 şi 22 din 2012 au legătură cu dispoziţiile legale privind PSI, din examinarea comparativă a documentelor cerute pentru autorizaţia sau acordul de funcţionare nu rezultă vreo modificare care să vizeze acest domeniu. De altfel, toate actele normative la care face referire procurorul (H.G. nr. 1739/2006, Legea nr. 307/2006, Legea nr. 159/2007) sunt anterioare HCL nr. 42/2007. Prin urmare, ar fi ilogic ca inculpaţii să modifice în 2012 o hotărâre de Consiliu Local pentru a o pune în acord cu nişte dispoziţii legale anterioare hotărârii iniţiale.

Într-adevăr, în cazul inculpatei G., funcţionar public care în virtutea funcţiei de conducere are atribuţii de a acţiona pentru a pune în acord hotărârile Consiliului Local cu dispoziţiile legale (formulând propuneri de modificare a Hotărârilor de Consiliu Local), s-ar putea vorbi de o intenţie indirectă (în condiţiile în care eroarea ar fi rezultatul propriei culpe), dar doar dacă aceasta nu ia măsuri în acest sens raportat la dispoziţiile legale care intră în vigoare în perioada în care ea deţine respectiva funcţie de execuţie. Nu i se poate imputa, cu titlu de intenţie, inculpatei G. faptul că nu a luat măsuri pentru a pune în acord hotărârile de Consiliu Local cu nişte dispoziţii legale anterioare momentului la care ea a dobândit respectiva funcţie de conducere.

Situaţia este şi mai evidentă în cazul inculpatei H. Fiind un funcţionar care îndeplinea o funcţie de execuţie, aceasta nu a avut nicio implicare în activitatea de elaborare a hotărârilor de Consiliu Local. Prin urmare, nu s-ar putea susţine că eroarea în care s-a aflat, s-ar datora în vreun fel propriei culpe. Probatoriul administrat relevă că aceasta s-a întemeiat cu bună-credinţă pe existenţa unor acte normative adoptate la nivelul Consiliului Local, neavând cunoştinţă de existenţa vreunei dispoziţii legale care să-i impună solicitarea şi a altor documente.

Nici faptul că inculpata G. a arătat în cursul urmăririi penale că, printre dispoziţiile legale în baza căreia îşi desfăşura activitatea, se numără art. 268 C. fisc. nu poate conduce la o concluzie contrară. Nimeni nu contestă că inculpata G. cunoştea existenţa acestei prevederi legale. Ceea ce se invocă este eroarea asupra interpretării normei respective, inculpata arătând că nu consideră că acel text de lege introduce o astfel de condiţie, peste hotărârea de Consiliu Local. În opinia Curţii de apel, dispoziţiile art. 268 Codul fiscal nu pot fi considerate într-atât de evidente (în sensul instituirii obligaţiei de a depune autorizaţia PSI) încât să excludă o eroare (cel puţin vincibilă) şi să creeze un dubiu. De altfel, trebuie precizat că respectivul text este într-atât de nesusceptibil de eroare încât nici măcar procurorii care au întocmit rechizitoriul nu l-au indicat. În opinia Curţii de apel, raportat la întreaga practică administrativă existentă la nivelul Sectorului 4 din Bucureşti, practică existentă şi la nivelul tuturor celorlalte sectoare din Bucureşti şi la nivelul multor municipii din ţară, nu este vorba despre prevederi legale care să creeze o îndoială, care ar fi impus inculpatelor să se informeze.

Împrejurarea că dispoziţiile legale existente nu erau într-atât de clare încât să excludă o eventuală eroare, rezultă şi din faptul că nicăieri la nivelul Bucureştiului depunerea autorizaţiei PSI nu era o condiţie pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare. Instanţa de apel a arătat astfel că dispoziţiile Codul fiscal erau susceptibile de eroare, de vreme ce o astfel de interpretare nu se regăsea doar la nivelul Sectorului 4 Bucureşti, ci la nivelul întregii Capitale şi în multe alte oraşe.

A subliniat curtea de apel că latura subiectivă trebuie analizată de la caz la caz, fiind imperativ a se dovedi că inculpatul a avut reprezentarea faptului că potrivit Codul fiscal este necesar ca solicitantul să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege, respectiv să deţină toate autorizaţiile şi avizele, inclusiv autorizaţia PSI.

De altfel, inclusiv în cazul celor trei unităţi administrative indicate de procuror ca model de bune practici (Oradea, Sibiu şi Constanţa), adeverinţele depuse de apărare relevă că Primăriile nu solicitau adeverinţa PSI. Astfel, la Sibiu la data de 30.10.2015 acordurile de funcţionare se eliberau fără a fi necesar a se prezenta în mod obligatoriu avizul/autorizaţia de securitate la incendiu, deoarece solicitantul avea obligaţia de a obţine toate avizele/autorizaţiile necesare funcţionării la înregistrarea fiscală şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice anterior deschiderii punctului de lucru. La Oradea, prin raportare la prevederile HCL, verificarea existenţei avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu excedează competenţei funcţionale a aparatului de specialitate al Primarului, iar cu privire la spaţiul comercial unde se va desfăşura activitatea comercială verifică existenţa autorizaţiei de construire. La Constanţa în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare pentru desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică era necesară depunerea unei declaraţii tip pe proprie răspundere cu privire la deţinerea tuturor avizelor/autorizaţiilor necesare pentru desfăşurarea activităţii.

Instanţa de apel a mai arătat că este eronată susţinerea din rechizitoriu a faptului că primarul şi funcţionarii din cadrul Primăriei Sectorului 4 Bucureşti au încălcat cu bună ştiinţă dispoziţiile legale tocmai pentru a atrage astfel de activităţi comerciale în Sectorul 4 şi a obţine bani pentru bugetul local, în desconsiderarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor (aspect subliniat şi de procurorul de şedinţă, care după cum am arătat, făcea referire la motive financiare).

În condiţiile în care taxa pentru o autorizaţie de funcţionare era de 3000 de RON şi pentru acordul de funcţionare era de 69 de RON, iar într-o perioadă de 1 an erau emise cam 12 astfel de acorduri şi autorizaţii, pare ilogic ca o persoană să încalce cu bună ştiinţă legea doar pentru a atrage aceste sume de bani. Pare greu de înţeles de ce nişte funcţionari publici ar încălca legea în mod voit doar pentru a atrage la bugetul local (deci nu în propriul interes), buget care era de câteva zeci de milioane de euro o sumă de circa 10 000 de euro anual.

Curtea de apel a subliniat faptul că nu poate identifica care este acel probatoriu solid la care face referire procurorul atunci când afirmă că inculpaţii ştiau că pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare era necesară autorizaţia PSI. Practic, singura probă care atestă că inculpatul F. cunoştea acest aspect este înregistrarea video menţionată, înregistrare care nu a fost administrată decât în faza de judecată.

În ceea ce le priveşte pe celelalte două funcţionare, probatoriul dovedeşte că acestea mai degrabă considerau că toate actele necesare erau cuprinse în hotărârile de Consiliu Local, nefiind necesar vreun alt act. De altfel, întreaga descriere din rechizitoriu încearcă să acrediteze vinovăţia inculpatelor raportat la claritatea dispoziţiilor legale care reglementau acest domeniu, ceea ce ar presupune că inculpatele trebuiau să ştie acest lucru (după cum am arătat anterior, în nici un caz, nu puteam vorbi de un cadru legal care să excludă eroarea). Nu doar că nu există un probatoriu solid, dar nu există nici măcar o probă care să ateste că cele două inculpate ştiau că trebuie să ceară autorizaţia PSI.

Curtea de apel a arătat că nu corespund adevărului nici menţiunile din rechizitoriu privind rolul Legii nr. 159/2007 şi influenţa acesteia în ceea ce priveşte necesitatea solicitării autorizaţiei PSI de către autorităţile locale. La fila x din rechizitoriu se menţionează că HCL nr. 42 din 5.07.2007 a fost adoptată la câteva zile după apariţia Legii nr. 159/15.06.2007, care a prevăzut că: persoana juridică trebuie să îndeplinească cerinţele de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (P.S.I.), prealabil autorizării funcţionării.

Raportat la aceste prevederi, Curtea a reţinut că nu se poate accepta susţinerea din rechizitoriu potrivit căreia legea a prevăzut că persoana juridică trebuie să îndeplinească cerinţele de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (P.S.I.), prealabil autorizării funcţionării. O astfel de condiţie, logică de altfel, a existat şi înainte de Legea nr. 159/2007. Nu poate fi acceptat un raţionament de genul: înainte de Legea nr. 159/2007, persoana juridică nu trebuia să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniul PSI prealabil funcţionării, în timp ce după apariţia acestei legi, trebuie să îndeplinească aceste condiţii. Niciodată nu s-a pus problema ca o persoană juridică să îşi poată desfăşura activitatea în mod legal fără autorizaţie PSI, dacă aceasta era obligatorie.

Astfel, curtea a reţinut că înainte de Legea nr. 159/2007, art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 359/2004 prevedea că: În vederea eliberării de către biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni, solicitantul are obligaţia să depună, o dată cu cererea de înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administratori, din care să rezulte, după caz, că:

b) persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip.

De asemenea, art. 17 indice 1 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege stabilea că Biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, pe baza declaraţiilor-tip prevăzute la art. 15, eliberează solicitanţilor certificate constatatoare care atestă că:

b)s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile declarate.

Practic, ceea ce s-a schimbat ulterior Legii nr. 159/2007 este că pentru eliberarea de către ONRC a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni, solicitantul nu mai trebuia să depună o declaraţie pe proprie răspundere în care să arate că îndeplineşte condiţiile PSI. De asemenea, ONRC nu mai elibera certificate constatatoare care atestau că s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.).

Aceste modificări nu pot in nici un caz conduce la concluzia că, urmare a noilor prevederi legale, persoana juridică trebuie să îndeplinească cerinţele de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (P.S.I.), prealabil autorizării funcţionării. Problema care se pune (după cum am arătat deja) este dacă funcţionarii primăriei aveau obligaţia să solicite autorizaţia PSI sau dacă obligaţia verificării acesteia revenea doar altor autorităţi (în speţă, ISU). Or, modificările din Legea nr. 159/2007 nu puteau prin ele însele să creeze obligaţii în sarcina funcţionarilor din cadrul Primăriei, în lipsa unei prevederi concrete care să instituie acest lucru. De asemenea, obligaţia solicitării autorizaţiei de funcţionare de către funcţionarii din cadrul Primăriei exista din 2006 ca urmare a modificării art. 268 C. fisc.

Practic, procurorul argumentează că motivul pentru care autorizaţia PSI trebuia să fie cerută de funcţionarii din Primărie consta în faptul că nu mai era depusă declaraţia proprie răspundere cu privire la acest domeniu la ONRC. Interpretând per a contrario, ar însemna că în celelalte domenii pentru care se accepta declaraţie pe proprie răspundere, depunerea autorizaţiilor să nu mai fie necesară (sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii). Raportat la importanţa domeniilor menţionate, o astfel de concluzie nu poate fi acceptată. De asemenea, tocmai aceste autorizaţii erau cerute de Primăria Sectorului 4 Bucureşti pentru eliberarea acordului de funcţionare. Practic, modificarea intervenită prin Legea nr. 159/2007, departe de a introduce condiţia ca primăriile să ceară autorizaţia PSI pentru eliberarea autorizaţia de funcţionare, a creat mai multă confuzie. În condiţiile în care Primăria Sectorului 4 Bucureşti cerea pentru eliberarea acordului de funcţionare toate autorizaţiile pentru care potrivit art. 15 din Legea nr. 359/2004 se solicita declaraţia pe propria răspundere, se poate presupune, în mod rezonabil, că în cazul neeliminării autorizaţiei x din cadrul acestor autorizaţii, şi aceasta ar fi fost solicitată.

A încercat procurorul să identifice o conexitate între HCL nr. 42/5.07.2007 si Legea nr. 159/2007. În acest sens, la filele x din rechizitoriu se arată că ″din probele administrate a rezultat că, apariţia Legii nr. 159/15.06.2007 a determinat Consiliul local al Sectorului 4 ca în şedinţa extraordinară din data de 5.07.2007 să includă pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind autorizarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de alimentaţie publică, ce a fost aprobat cu 23 voturi pentru - fila nr. x, vol. x u.p. Astfel, tocmai în considerarea dispoziţiilor legislaţiei din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, a fost emisă HCL nr. 42 din 5.07.2007 prin care s-a completat modelul autorizaţiei de funcţionare conform anexelor 1, 2.″

Nici în acest caz însă procurorul nu indică care sunt acele probe care conduc la această concluzie. Nici din expunerea de motive a HCL şi nici din raportul de specialitate nu rezultă o astfel de legătură. De altfel, din examinarea raportului de specialitate se constată că acesta a fost întocmit la data de 21.05.2007 şi înregistrat la Secretariatul Consiliului Local la 25.05.2007. Legea nr. 159/2007 a fost adoptată la 6 iunie 2007 şi publicată în M. Of. nr. 394 din 12 iunie 2007. În aceste condiţii, nu poate fi acceptată susţinerea potrivit căreia Hotărârea de Consiliu Local a fost iniţiată în mai 2007 ca urmare a apariţiei unei legi care a fost adoptată o lună mai târziu, în iunie 2007.

În rechizitoriu, la fila x se precizează că ″începând din anul 2006 declaraţia pe proprie răspundere nu putea confirma îndeplinirea obligaţiei privind securitatea la incendiu. Conchidem că, de verificarea îndeplinirii acestei obligaţii este răspunzătoare începând cu anul 2006 autoritatea publică locală competentă să autorizeze funcţionarea unui astfel de agent economic, datorită faptului că această condiţie rezultă ope legis.″

În opinia Curţii, o asemenea susţinere nu are o bază legală. O dispoziţie legală nu poate institui în sarcina unui subiect de drept obligaţii ope legis. Astfel de obligaţii nici nu s-ar putea naşte în condiţiile în care în actul normativ indicat de Ministerul Public nici nu se face referire la autorităţile administraţiei publice locale. O obligaţie nu ia naştere în sarcina unui subiect de drept decât în contextul în care un act normativ stabileşte acest lucru. O interpretare de genul celei propuse de Ministerul Public naşte imprevizibilitate, fiind imposibil pentru orice persoană ce obligaţii i-au fost instituite ope legis prin acte normative care nu o vizează.

De altfel, H.G. nr. 1739/2006 nu are nicio legătură cu declaraţiile pe propria răspundere, această situaţie fiind vizată, după cum am arătat în Legea nr. 359/2004. Totodată, după cum s-a menţionat, formularea declaraţiei pe propria răspundere a fost acceptată şi ulterior H.G. nr. 1739/2006, până la adoptarea Legii nr. 159/2007 (aşadar încă jumătate de an). Depunerea declaraţiei pe proprie răspundere nu permitea însă funcţionarea unei unităţi de alimentaţie publică fără autorizaţie la incendiu, ci era o condiţie pentru eliberarea certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare. Ulterior momentului iunie 2007, ONRC a eliberat acest certificat fără a solicita declaraţie pe proprie răspundere privind îndeplinirea condiţiilor PSI.

H.G. nr. 1739/2006 stabilea sfera amenajărilor pentru care este necesară autorizaţia PSI, precizând în art. 1 lit. g) că aceasta este necesară pentru clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 m2. Anterior, conform art. 1 pct. 5 din H.G. nr. 448/2002, aceasta era necesară pentru clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare de 400 mp sau capacitate de peste 100 de persoane. După cum am arătat deja, H.G. nr. 1739/2006 nu stabilea în sarcina primăriilor verificarea existenţei acestei autorizaţii.

Concluzionând, Curtea a apreciat că nu se poate reţine intenţia indirectă în sarcina inculpatelor G. şi H., dispoziţiile legale incidente fiind de natură a crea cel puţin o eroare vincibilă în privinţa acestora. Or, complicitatea la o infracţiune, din perspectiva laturii subiective nu poate fi comisă decât cu intenţie directă sau indirectă.

În ceea ce priveşte reţinerea unei eventuale infracţiuni de neglijenţă în serviciu de către acestea, Curtea a reţinut că, din perspectiva elementului material, acest lucru ar fi posibil doar dacă ar putea fi identificată o îndatorire de serviciu a acestor inculpate prevăzută de legislaţia primară. Or, atribuţia prev. de art. 268 alin. (5) C. fisc. raportat la art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea 215/2001 îi incumbă primarului, nu altor funcţionari din cadrul Primăriei. De altfel, cele două funcţionare nu au fost trimise în judecată pentru încălcarea unei atribuţii de serviciu proprii (care să fie reglementată de legislaţia primară), ci pentru că l-ar fi ajutat pe primar să îşi încalce o atribuţie de serviciu care îi revenea acestuia din urmă. Acesta este motivul pentru care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul menţionat.

Referitor la menţinerea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 în cuprinsul încadrării juridice, în dezacord cu susţinerile formulate, Curtea apreciază că raportat la modalitatea de formulare a textului (dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit), nu se poate susţine că funcţionarul, din perspectiva laturii subiective, trebuie să urmărească obţinerea folosului respectiv. Construcţia textului de lege conduce la concluzia că este sancţionată situaţia în care prin fapta funcţionarului public este obţinut, pentru acesta sau pentru o altă persoană, un folos. Este suficient ca funcţionarul să accepte ca această posibilitate să se producă, urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu. Acest aspect, conduce la posibilitatea reţinerii acestei agravante în ipoteza intenţiei indirecte. Or, autorizarea unui club, fără respectarea prevederilor legale, este o faptă cu privire la care este unanim acceptat că va conduce la obţinerea unui folos necuvenit pentru patronii acelui club.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de apel, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală lipsind urmarea imediată) a dispus achitarea inculpaţilor F., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, G. şi I. pentru comiterea infracţiunii complicitate la abuz în serviciu raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. K. S.R.L.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) s-a dispus achitarea inculpaţilor, G. şi H. pentru comiterea infracţiunii complicitate la abuz în serviciu raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. J. S.R.L.

În ceea ce priveşte infracţiunea privind autorizaţia emisă pentru S.C. J. S.R.L., încadrarea juridică a fost schimbată în sensul eliminării art. 309 C. pen. (practic s-a revenit la încadrarea juridică iniţială din rechizitoriu) pentru toţi inculpaţii acuzaţii de această infracţiune (F., G. şi H.).

S-a dispus condamnarea inculpatului F. numai pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu art. 297 alin. (1) C. pen. (raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. J. S.R.L.).

III.2. Referitor la criticile formulate în recurs în casaţie de recurentul inculpat F. privind cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. pen. (raportat la autorizaţia emisă pentru S.C. J. S.R.L.), recurentul inculpat F. a arătat, în esenţă, că faptei reţinute în sarcina sa îi lipsesc atât latura obiectivă specifică infracţiunii de abuz în serviciu (elementul material şi urmarea imediată, precum şi legătura de cauzalitate dintre elementul material imputat şi urmarea imediată reţinută), cât şi latura subiectivă (intenţia indirectă).

Recurentul inculpat a criticat hotărârea curţii de apel invocând faptul că, în lipsa elementului material din fapta cu care a fost sesizată instanţa de judecată, curtea de apel a pronunţat o soluţie de condamnare prin reţinerea unui element material care depăşeşte limitele actului de sesizare şi care nu a fost niciodată inclus în încadrarea juridică a faptei. Astfel, a fost pronunţată o hotărâre de condamnare pentru o faptă redimensionată în mod nelegal prin includerea unor încălcări de lege cu care instanţa nu a fost sesizată, neoperând nicio schimbare a încadrării juridice, nefiindu-i comunicată oficial această modificare nelegală a acuzaţiei. Recurentul inculpat a arătat că, raportat la fapta cu care instanţa a fost sesizată, inclusiv Curtea de Apel a apreciat că încălcările dispoziţiilor legale menţionate în rechizitoriu nu pot fi reţinute ca intrând în elementul material al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că nu pot fi luate în considerare completări la fapta cu care instanţa a fost sesizată, acest aspect încălcând flagrant principiul separaţiei funcţiilor judiciare.

S-a mai arătat în motivele de recurs în casaţie că elementul material reţinut nu satisface exigenţele art. 297 alin. (1) C. pen., aşa cum a fost reconfigurat prin Decizia nr. 405/2016 a CCR. Prevederile art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 stabilesc doar situaţia premisă din textul de incriminare referitor la efectuarea actului "în exercitarea atribuţiilor de serviciu", fără a vorbi de conduita contrară legii adoptată, ca element material, astfel că nu poate fi reţinut individual în reţinerea elementului material al infracţiunii abuz în serviciu.

Cu privire la art. art. 285 alin. (5) şi (6) C. fisc., recurentul inculpat a susţinut că este un text de lege general, lipsit de predictibilitate, nefiind apt să întrunească elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost configurat prin Decizia nr. 405/2016 a CCR, din perspectiva principiului "ultima ratio". Nu în ultimul rând, recurentul inculpat a subliniat că, inclusiv instanţa de apel a constatat lipsa de claritate şi predictibilitate a acestor dispoziţii legale în cazul inculpatelor G. şi H., reţinând eroarea ca temei al achitării, fără însă a face vreo referire la exigenţele statuate de CCR în decizia nr. 405/2016. S-a mai arătat în motivele de recurs că textul de lege reţinut de instanţa de apel este incomplet, fiind completat în mod nepermis prin raţionamentul instanţei. Recurentul inculpat a susţinut că instanţa de apel nu a indicat în niciun mod un text de lege care să oblige expres la verificarea autorizaţiei PSI de către primar la momentul emiterii autorizaţiei de funcţionare, deoarece nu există o astfel de reglementare şi, prin urmare, lipseşte conduita interzisă în construcţia elementului material.

Recurentul inculpat a mai arătat că din interpretarea gramaticală rezultă că sintagma "îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege", din art. 268 alin. (6) C. fisc., se referă la noţiunea de lege lato sensu, respectiv la condiţiile prevăzute de orice act normativ în vederea autorizării, deci şi la cele prevăzute de hotărârile Consiliului Local, neexistând nicio lege organică cu prevederi exprese referitoare la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se emite autorizaţia de funcţionare de către primărie.

Recurentul inculpat a criticat şi faptul că instanţa de apel a reţinut că urmarea imediată a faptei reţinute în sarcina sa, constând în punerea permanent în pericol a vieţii, sănătăţi, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în J., deşi doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a considera că infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat. Totodată, recurentul inculpat a criticat şi faptul că instanţa de apel a reţinut starea de pericol concret pe baza unor elemente de fapt reale, independente de persoana acestuia şi în contradicţie cu documentaţia depusă în vederea avizării, cum ar fi nerespectarea de către reprezentanţii clubului a numărului de persoane declarate pentru care au solicitat autorizaţia sau chestiuni de amenajare pentru care primarul nu are competenţa de a le verifica.

În motivele de recurs s-a mai susţinut că fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva lipsei legăturii de cauzalitate dintre elementul material imputat şi urmarea imediată reţinută. Astfel, recurentul inculpat a arătat că din probatoriul administrat nu rezultă faptul că starea de pericol concret s-ar fi produs şi în ipoteza în care J. ar fi fost frecventat de maxim 80 de persoane.

Recurentul inculpat F. a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală nici din perspectiva formei de vinovăţie reţinută de către instanţă pentru săvârşirea acesteia.

Înalta Curte apreciază că verificarea legalităţii deciziei curţii de apel, prin prisma cazului de casare invocat de inculpatul F., face necesară evidenţierea definiţiei legale a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi stabilirea corespondenţei dintre elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracţiuni cu inacţiunile reţinute cu titlu definitiv în sarcina inculpatului de către instanţa de apel ca fiind încălcări prin omisiune ale unor obligaţii prevăzute de legi, a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acestea şi pericolul iminent de producere a stării de pericol.

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen.: "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică."

Conform art. 132 din Legea nr. 78/2000: "În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime."

Norma de incriminare a fost reconfigurată prin decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale în care s-a constatat că dispoziţiile prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, prin decizia Curţii Constituţionale s-a statuat că prin lege se înţelege actul formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi actul material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, adică legislaţia primară.

Curtea Constituţională a constatat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale. Totodată, Curtea Constituţională a stabilit că raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată

Totodată, în paragr. 61 al deciziei, Curtea Constituţională a reţinut că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice.

În prezenta cauză, instanţa de apel a stabilit că inculpatul F., în calitate de primar al Sectorului X. Bucureşti, a eliberat autorizaţia de funcţionare pentru S.C. J. S.R.L. fără a solicita autorizaţia pentru securitate la incendiu, încălcând art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea administraţiei publice locale nr. 215 din 2001 şi art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc. anterior, faptă ce a cauzat punerea în pericol a vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale a persoanelor, angajaţilor care s-au aflat în perioada ianuarie-30 octombrie 2005 în J. şi obţinerea, în aceeaşi perioadă, a unui folos necuvenit în sumă de 62.298 RON de către S.C. J. S.R.L.

În vederea verificării corespondenţei dintre neîndeplinirea actului ce intra în atribuţiile sale de serviciu, acela de a solicita autorizaţia de securitate la incendiu şi elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, Înalta Curte va analiza dispoziţiile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ale primarului, precum şi reglementările privind autorizarea funcţionării persoanelor juridice, respectiv a comercianţilor care desfăşoară activităţi de alimentaţie publică, din perspectiva verificării condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.).

Dispoziţiile legale a căror încălcare a fost reţinută de curtea de apel în sarcina inculpatului F. sunt următoarele:

Art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea administraţiei publice locale nr. 215 din 2001 (text în vigoare la data de 4 noiembrie 2014 ce are la bază republicarea (r1) din Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 20 februarie 2007):

"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative".

Art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc. (în vigoare de la 01 ianuarie 2004 până la 31 decembrie 2015, fiind abrogat şi înlocuit prin Codul fiscal 2015; forma consolidată de la 1.01.2015):

"(5) Comercianţii a căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 - restaurante şi 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 RON. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.

(6) Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare."

Potrivit acestor dispoziţii legale, în atribuţiile primarului intra eliberarea autorizaţiilor date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative, una dintre acestea fiind şi aceea de a elibera autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

Înalta Curte apreciază că, în prealabil, sunt necesare câteva observaţii cu privire la atribuţiile primarului, astfel cum sunt acestea reglementate în art. 63 din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data săvârşirii faptei, pentru a constata dacă, în orice condiţii, îndeplinirea prin încălcarea legii sau neîndeplinirea atribuţiilor primarului intră în sfera ilicitului penal. Art. 297 C. pen., care incriminează abuzul în serviciu, a fost reconfigurat prin decizia nr. 405/2006 a Curţii Constituţionale, care a statuat că în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul "ultima ratio", în sensul că incriminarea unei fapte ca infracţiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unor valori sociale, iar norma de incriminare trebuie să fie clară, precisă şi predictibilă.

Astfel, în ceea ce priveşte activitatea primarului de a emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative, Înalta Curte constată că se încadrează în categoria de atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 215/2001, alături de alte 7 categorii de activităţi din diverse domenii de activitate specifice serviciilor publice. Totodată, pe lângă atribuţiile privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, primarul îndeplineşte şi alte categorii principale de atribuţii, respectiv cele enumerate la art. 63 alin. (1) lit. a)-c) şi e din Legea nr. 215/2001: atribuţiile exercitate în calitate de reprezentant al statului; atribuţiile referitoare la relaţia cu consiliul local; atribuţiile referitoare la bugetul local; alte atribuţii stabilite prin lege. Se observă astfel că atribuţiile de serviciu ale primarului sunt complexe vizând diverse domenii de activitate şi, în unităţile administrativ teritoriale cu populaţie numeroasă şi/sau teritoriu vast, presupun un volum considerabil de activitate.

Tocmai de aceea, pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa prin actele normative prevăzute la alin. (2) primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce (art. 61 alin. (3) din Legea nr. 215/2001).

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (4) din acelaşi act normativ, aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcţionale, în condiţiile legii, şi este încadrat cu funcţionari publici şi personal contractual, specializaţi în diverse domenii de activitate. Astfel, conform acestor dispoziţii legale, funcţionarii publici din cadrul primăriilor sunt cei care verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor legale de către comercianţii care datorează bugetului local taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi care solicită eliberarea acestei autorizaţii, în temeiul art. 268 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal anterior. Totodată, persoanele juridice care desfăşoară activităţi economice se află în raporturi juridice de drept fiscal cu unităţile administrativ-teritoriale în raza cărora se află unitatea comercială, datorând taxe bugetului local pentru diverse operaţiuni/activităţi supuse autorizării.

Având în vedere faptul că primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2003, este evident că atribuţiile pe care le îndeplineşte în temeiul art. 63 din acelaşi act normativ sunt exercitate în vederea îndeplinirii funcţiei publice şi în calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale.

Prin urmare, primarul îşi exercită atribuţiile privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, respectiv activitatea de a emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative, cu ajutorul aparatului de specialitate din cadrul primăriei. În desfăşurarea acestei activităţi, funcţionarii din cadrul acestui compartiment sunt cei care realizează efectiv activităţile de verificare a îndeplinirii condiţiilor legale de către solicitanţi şi întocmesc toată documentaţia necesară, inclusiv avizele, acordurile şi autorizaţiile prevăzute de lege în competenţa primarului. În calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale, în temeiul dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001, primarul semnează avizele, acordurile şi autorizaţiile deja întocmite de funcţionarii publici şi verificate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei acestora de un funcţionar public şef serviciu.

În acest context, Înalta Curte constată că numai în anumite situaţii determinate se poate reţine în sarcina primarului infracţiunea de abuz în serviciu constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea prin încălcarea legii a unui act în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, respectiv a activităţii de emitere a avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor date în competenţa sa. În ipoteza neîndeplinirii de către primar a activităţii de emitere a avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor, această inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită penală doar dacă reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată. Totodată, în ipoteza îndeplinirii de către primar prin încălcarea legii a activităţii de emitere a avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor, această activitate intră în sfera ilicitului penal numai dacă atribuţiile de serviciu şi modalitatea de exercitare a acestora sunt reglementate expres în legislaţia primară, prin norme clare şi predictibile. Nu în ultimul rând, din perspectiva principiului "ultima ratio", incriminarea acestor fapte ca infracţiuni şi antrenarea răspunderii penale a primarului şi funcţionarilor din aparatul său de specialitate trebuie să intervină ca ultim procedeu pentru atingerea scopului urmărit.

Astfel, pentru a stabili dacă încălcarea art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc. anterior intră în sfera ilicitului penal, este important a fi identificat textul de lege care reglementează în mod clar, expres şi predictibil obligaţia primarului de a solicita autorizaţia de securitate la incendiu de la comerciant pentru eliberarea autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică.

Una dintre autorizaţiile date în competenţa primarului prin lege, în conformitate cu dispoziţiile art. art. 63 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001, este autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, la care face referire art. 268 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal anterior. Această autorizaţie se emite de către primarul în a cărei rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

Legea 571/2003 privind Codul fiscal anterior nu prevede care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească comerciantul pentru a i se elibera autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, cu excepţia plăţii taxei datorată bugetului local pentru eliberarea/vizarea anuală a acestei autorizaţii, prevăzută în art. 268 alin. (5).

În această situaţie, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să identifice dispoziţiile din legi care reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un comerciant pentru a desfăşura activităţi de alimentaţie publică.

Fiind vorba despre o activitate economică desfăşurată de comercianţi, astfel cum rezultă din chiar denumirea articolului 268 C. fisc. anterior: "Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare", condiţiile prevăzute de lege pe care trebuie să le îndeplinească comercianţii, menţionate în art. 268 alin. (6) Codul fiscal, sunt cele prevăzute de legislaţiile specifice la care face referire legea privind autorizarea funcţionării persoanelor juridice. Această concluzie rezultă dintr-o succintă analiză a Legii nr. 359/2004 (forma în vigoare la data săvârşirii faptei).

Astfel, în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice se prevede că prin autorizarea funcţionării, în sensul prezentei legi, se înţelege asumarea de către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţilor declarate, iar procedura autorizării funcţionării persoanelor juridice este prevăzută în cap. V al actului normativ (art. 15-17/3, art. 25).

Conform art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 359/2004, în vederea eliberării de către biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal a certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni, solicitantul are obligaţia să depună, o dată cu cererea de înregistrare şi actele doveditoare, declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administratori, din care să rezulte, după caz, că persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia-tip.

De asemenea, se observă că, potrivit art. 171 alin. (1) din acelaşi act normativ, biroul unic din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, pe baza declaraţiilor-tip prevăzute la art. 15, eliberează solicitanţilor certificate constatatoare care atestă că:

b) s-a înregistrat declaraţia-tip pe propria răspundere, din care rezultă că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile declarate.

În art. 172 şi art. 173 din Legea nr. 359/2004 se prevede modalitatea în care se efectuează controlul de către autorităţile publice competente privind conformitatea celor declarate potrivit art. 15, respectiv a declaraţiilor-tip pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor de funcţionare, în urma transmiterii acestora pe cale electronică de către oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal. Autorităţile publice competente prevăzute în art. 172 alin. (2) (direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau ministerele cu reţea proprie de sănătate publică; Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau ministerele cu reţea sanitară veterinară proprie; autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor; inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei) verifică îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare, corespunzător domeniului de activitate. În cazul în care autorităţile publice competente constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, notifică acest fapt solicitantului, la sediul înregistrat, acordând un termen de remediere a neregularităţilor constatate. În cazul în care neregularităţile nu sunt remediate, autorităţile publice competente notifică oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal actul prin care s-a interzis desfăşurarea activităţii, în termen de 3 zile de la emiterea acestuia, pentru a fi înregistrat din oficiu în registrul comerţului.

Funcţionarea persoanei juridice presupune practic desfăşurarea activităţii economice de către persoana juridică, conform obiectului său de activitate, astfel încât este firesc ca pentru autorizarea desfăşurării activităţii de alimentaţie publică, care este o activitate economică, să fie necesară îndeplinirea aceloraşi condiţii, prevăzute de art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 359/2004.

Se poate astfel conchide că pentru autorizarea desfăşurării activităţii de alimentaţie publică de către persoana juridică este necesară verificarea îndeplinirii aceloraşi condiţii pe care persoana juridică trebuie să le îndeplinească în vederea autorizării funcţionării, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 359/2004, care constituie dispoziţiile generale în ceea ce priveşte existenţa, înregistrarea şi funcţionarea persoanelor juridice.

Această concluzie se impune având în vedere caracterul economic al activităţii pentru care se solicită autorizarea (art. 7 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003 defineşte "activitatea", în sensul acestei legi, ca fiind orice activitate desfăşurată de către o persoană în scopul obţinerii de venit) şi caracterul diferenţiat al reglementării C. fisc.- stabilirea cadrului legal de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate, în funcţie de activităţile supuse taxării. Potrivit art. 266 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal anterior, orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa menţionată în acest capitol la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară. În funcţie de tipul certificatului, avizului sau autorizaţiei şi de domeniul de reglementare al acestuia, în cuprinsul dispoziţiilor art. 267 şi 268 C. fisc. anterior sunt prevăzute taxe pentru eliberarea certificatului de urbanism, a autorizaţiei de construire şi pentru a desfăşura o activitate economică.

Astfel, din interpretarea sistematică şi logico-juridică a dispoziţiilor din cap. V al Codul fiscal anterior, denumit "Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor", care în art. 267 prevede "Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemănătoare", iar în art. 268 prevede "Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare", rezultă că pentru eliberarea autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică autoritatea publică locală trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute în Legea nr. 359/2004 care vizează autorizarea funcţionării persoanei juridice ce desfăşoară o activitate economică.

În ceea ce priveşte eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemănătoare, având în vedere specificul activităţilor pe care acestea le vizează, activităţi de executare a unor lucrări de construcţii, este evident că autoritatea publică locală trebuie să verifice, în raport cu competenţele legale pe care le au, îndeplinirea de către solicitant a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi, implicit, de Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, atunci când se face referire la securitatea împotriva incendiilor. Această concluzie rezultă din analiza dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 şi a Legii nr. 307/2006. Avizul şi/sau autorizaţia de securitatea la incendiu se eliberează de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, la solicitarea investitorilor sau beneficiarilor construcţiilor, pentru executarea, punerea în funcţiune şi exploatarea construcţiilor sau a amenajărilor, în condiţiile prevăzute de lege.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 267 C. fisc. anterior, art. 3 alin. (1), art. 4 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 şi a art. 30 din Legea nr. 307/2006 rezultă că primarul este obligat să ceară de la solicitantul emiterii unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de construire avizul şi/sau autorizaţia de securitate la incendiu.

Potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 307/2006, autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei fundamentale securitate la incendiu.

În temeiul art. 2 din Legea nr. 50/1991, autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi post utilizarea construcţiilor. De asemenea, în baza art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ, lucrările de schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11, se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.

Autorizaţia de construire se emite de către primar, pe baza documentaţiei tehnice şi a certificatului de urbanism, care stabileşte toate avizele şi acordurile pe care investitorul/beneficiarul le solicită de la autorităţile competente în domeniu, printre acestea fiind şi cele referitoare la securitatea la incendiu, protecţia civilă şi protecţia sănătăţii populaţiei, astfel că autorizaţia/avizul de securitate la incendiu devine parte integrantă din autorizaţia de construire. În temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, împreună cu punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului sau, după caz, actul administrativ al acesteia, obţinute potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), se anexează şi devin parte integrantă din autorizaţia de construire.

Autorizaţiile/avizele de securitate la incendiu sunt reglementate de Legea nr. 307 din 2006 privind apărarea împotriva incendiilor, care în art. 30 prevede că schimbarea destinaţiei unei construcţii şi punerea ei în funcţiune se fac numai după obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu de la inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, obligaţia solicitării şi obţinerii avizelor şi/sau a autorizaţiilor revenind persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei. Categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

În aplicarea art. 30 alin. (4) din legea nr. 307/2006 a fost emisă H.G. nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu şi care în art. 1 lit. g) face referire şi la clădiri sau spatii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 m2.

Faptul că acest text din legislaţia secundară adoptată în aplicarea Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor menţionează clădirile şi spaţiile amenajate în clădiri care au destinaţie de alimentaţie publică nu înseamnă că se translatează obligaţia de verificare a existenţei avizului şi/sau autorizaţiei de securitate la incendiu din procedura emiterii certificatului de urbanism şi/sau a autorizaţiei de construire (prevăzută în art. 267 C. fisc. anterior), în procedura emiterii autorizării privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică (prevăzută în art. 268 alin. (6) C. fisc. anterior). Dispoziţiile art. 267 C. fisc. anterior vizează taxele datorate bugetului local pentru activităţile de construire, în sens larg, în timp ce dispoziţiile art. 268 vizează taxele datorate bugetului local pentru desfăşurarea de activităţii economice.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nu există o dispoziţie expresă, clară şi previzibilă care să prevadă obligaţia stabilită în sarcina primarului de a solicita comerciantului avizul şi/sau autorizaţia de securitate la incendiu în vederea eliberării autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică. Într-adevăr, sintagma "în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege" din art. 268 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal anterior are un caracter general lipsit de predictibilitate şi care nu este apt să normeze conduita de urmat, cel puţin în sensul obligaţiei primarului de a solicita comerciantului avizul şi/sau autorizaţia de securitate la incendiu. Există legi care cuprind dispoziţii ce stabilesc diferite condiţii privind exercitarea activităţilor economice de către un comerciant (ex. O.G. nr. 99/2000 şi Legea nr. 359/2004), însă nu şi condiţia ca în procedura autorizării funcţionării şi a desfăşurării activităţii economice să se facă dovada existenţei avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu.

În acest punct al analizei, văzând lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (6) C. fisc., Înalta Curte apreciază că este necesară o analiză a evoluţiei legislaţiei cu privire la autorizarea funcţionării comercianţilor. În acest sens este relevantă modificarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. b), art. 171 alin. (1) lit. b) şi abrogarea art. 172 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 prin Legea nr. 159/2007 (intrată în vigoare în data de 15.06.2007). Se observă astfel că prin Legea nr. 159/2007 a fost înlăturată din declaraţia tip pe propria răspundere, pe care persoana juridică este obligată să o prezinte în procedura de autorizare a funcţionării, declaraţia în sensul că sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.). Totodată, prin aceeaşi lege a fost înlăturată efectuarea controlului de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor a conformităţii celor declarate potrivit art. 15, precum şi interzicerea desfăşurării activităţii în cazul în care neregularităţile constatate nu erau remediate într-un termen stabilit.

În expunerea de motive care a însoţit Legea nr. 159/2007 în procesul legislativ s-a arătat că forma de autorizare a activităţii comercianţilor pe baza declaraţiei tip pe propria răspundere conform Legii nr. 359/2004 a determinat reducerea semnificativă a nivelului de protecţie împotriva incendiilor a vieţii oamenilor şi a bunurilor acestora, astfel că pentru evitarea creării unei stări de pericol asupra vieţii şi integrităţii fizice a persoanelor şi asupra vieţii este necesară promovarea acestui proiect de lege. În cuprinsul expunerii de motive s-a mai arătat că de cele mai multe ori declaraţiile pe proprie răspundere privind normele PSI nu sunt în conformitate cu situaţia reală, iar dinamica cu care persoanele juridice îşi modifică domeniul de activitate depăşeşte capacitatea inspectoratelor de verificare în teren a modului de îndeplinire a condiţiilor de funcţionare.

În ciuda îngrijorărilor cu privire la reducerea semnificativă a nivelului de protecţie împotriva incendiilor a vieţii oamenilor şi a bunurilor acestora, după modificarea Legii nr. 359/2004 legiuitorul nu a mai fost preocupat să stabilească în sarcina cui revine autorizarea funcţionării persoanei juridice pentru activitatea desfăşurată în ceea ce priveşte prevenirea şi stingerea incendiilor şi cine realizează controlul efectiv cu privire la situaţia reală. În aceste condiţii, se observă că singurele dispoziţii privind avizele şi autorizaţia de securitate la incendiu sunt cele cuprinse în Legea nr. 50/1990 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care prevăd că pentru eliberarea autorizaţiei de construire este necesară obţinerea în prealabil a autorizaţiei de securitate la incendiu şi în Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, în baza căreia revine inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă obligaţia de eliberare a avizului şi/sau autorizaţiei de securitate la incendiu şi de efectuare a controlului privind respectarea reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă.

În tot acest cadru normativ constituit din legi care reglementează diferite domenii în care se face referire pe de o parte la autorizarea funcţionării persoanei juridice şi, implicit, a desfăşurării activităţii economice, iar pe de altă parte la avizul şi/sau autorizaţia de securitate la incendiu în etapa executării, exploatării şi punerii în executare a construcţiilor, revine autorităţilor publice sarcina să stabilească condiţiile prevăzute de lege pe care trebuie să le verifice pentru eliberarea autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, prevăzute de art. 268 alin. (6) C. fisc. anterior.

Potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deţinătoare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcţiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale - securitate la incendiu. Din interpretarea gramaticală a acestei dispoziţii legale rezultă că autorizaţia de securitate la incendiu vizează construcţiile şi alte amenajări sub aspectul construirii şi al punerii în funcţiune sau exploatare a acestora.

Or, conform dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv în situaţia realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire. Astfel, autoritatea publică locală are atribuţii la recepţia lucrărilor, conform autorizaţiei de construire.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că verificarea respectării obligaţiilor care le incumbă persoanelor fizice sau juridice, potrivit Legii 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, intră în atribuţiile personalului inspecţiilor de prevenire a incendiilor, aceştia trebuind să constatate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 44. Una dintre aceste contravenţii o constituie cea prevăzută de art. 44 pct. IV lit. h) din Legea nr. 307 din 2006: începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea ori schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune a acestora fără obţinerea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu, după caz. Astfel, intră în sarcina personalului inspecţiilor de prevenire a incendiilor să solicite persoanei fizice ori juridice deţinătoare a construcţiei sau amenajării de orice tip supusă controlului avizul şi/sau autorizaţia de securitate la incendiu. Această obligaţie rezultă din dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, potrivit căruia, exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează prin activităţi de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoaştere, desemnare, supraveghere a pieţei, control, organizarea stingerii incendiilor şi tragerea la răspundere juridică a persoanelor vinovate.

În tot acest cadru normativ complex, care cuprinde prevederi necorelate corespunzător şi reglementări nesistematizate suficient pe domenii de activitate, lipsa unui text de lege expres care să stabilească în sarcina primarului obligaţia de a solicita avizul sau autorizaţia de securitate la incendiu pentru eliberarea autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în baza art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc. anterior, a generat o practică diferită la nivelul unităţilor administrativ teritoriale din ţară cu privire la acest aspect, care a fost evidenţiată în decizia recurată. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că majoritatea primăriilor mari nu solicitau autorizaţia de securitate la incendiu, singura dintre acestea care solicita această autorizaţie în vederea eliberării autorizaţiei de funcţionarea a comercianţilor fiind Primăria Cluj Napoca.

În schimb, în ceea ce priveşte obligaţia de a solicita avizul şi/sau autorizaţia de securitate la incendiu în vederea eliberării certificatului de urbanism sau a autorizaţiei de construire, din interpretarea coroborată a textelor de lege rezultă că această obligaţie incumbă primarului. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001, raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 şi art. 30 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 307/2006, art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006, primarul este obligat să solicite avizul sau autorizaţia de securitate la incendiu în vederea eliberării unui certificat de urbanism şi/sau a unei autorizaţii de construire pentru executarea unor lucrări de schimbare de destinaţie a unei construcţii într-o clădire sau spaţiu amenajate, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 200 m2. Totodată, în temeiul art. 267 C. fisc. anterior, orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie de construire trebuie să plătească o taxă la bugetul local.

Revenind la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv în prezenta cauză, Înalta Curte constată că documentele solicitate pentru eliberarea autorizaţiei şi acordului de funcţionare al agenţilor economici, prevăzute în hotărârile consiliului local al Sectorului 4 Bucureşti, emise în anii 2007-2008 (HCL nr. 42/05.07.2007 şi HCL nr. 55/28.08.2008) şi 2012 (HCL nr. 20/29.02.2012 şi HCL nr. 22/29.02.2012), au fost autorizaţiile şi avizele necesare desfăşurării activităţii economice menţionate în anexa la certificatul de înregistrare emise de instituţiile abilitate, emis de Oficiul Registrului Comerţului. Aceeaşi practică se regăseşte (la data de referinţă din cauză) în celelalte sectoare din Bucureşti, precum şi în multe alte oraşe mari din ţară, autorizaţiile de funcţionare privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică eliberându-se şi în cadrul acestora fără solicitarea autorizaţiei de securitate la incendiu.

Înalta Curte constată că această practică administrativă a fost stabilită prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 359/2004, care în urma modificării din 15.06.2007, prin Legea nr. 159/2007, prevedeau necesitatea îndeplinirii condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile declarate şi nu mai făceau referire şi la condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.).

Astfel, în lipsa unui cadru legislativ clar, previzibil, unitar şi coerent cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un comerciant (agent economic, persoană juridică) pentru eliberarea "autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică", prevăzută de art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc. şi în lipsa unei dispoziţii legale exprese care să prevadă obligaţia primarului de a solicita de la comerciant avizul sau autorizaţia de securitate la incendiu în vederea eliberării autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, nu poate fi reţinută în sarcina primarului şi a funcţionarilor din aparatul său de specialitate neîndeplinirea unei atribuţii de serviciu prevăzută de lege.

Principiul legalităţii este reglementat în art. 1 alin. (5) din Constituţia României, fiind, alături de principiul supremaţiei Constituţiei, de esenţa cerinţelor statului de drept. Tot o garanţie a statului de drept o reprezintă legalitatea incriminării şi a pedepselor, consacrată la art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi care ocupă un loc primordial în sistemul de protecţie al Convenţiei.

Referitor la principiul legalităţii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că legea trebuie să întrunească cele trei cerinţe de calitate care rezultă din la art. 1 alin. (5) din Constituţie-claritate, precizie, previzibilitate, astfel încât, deşi respectarea legilor este obligatorie, nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii (Decizia nr. 903/2010, Decizia nr. 1/1014), detaliind în numeroase alte decizii pronunţate cele trei exigenţe.

Astfel, Curtea Constituţională a precizat că cerinţele de accesibilitate vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cele de claritate impun ca normele să aibă o redactare fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie, iar cele de precizie şi previzibilitate stabilesc ca norma să fie redactată clar şi precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat (Decizia nr. 51/2016).

Cu privire la previzibilitate, Curtea Constituţională a subliniat în numeroase rânduri că actul normativ trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, doar formularea cu o precizie suficientă a acestuia permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia 903/2010, Decizia 743/2011, Decizia 1/2012, Decizia 743/2011).

Totodată, Curtea a statuat, în esenţă, că o noţiune legală poate avea un conţinut şi un înţeles autonom, diferite de la o lege la alta, cu condiţia ca legea care utilizează termenul respectiv să îl şi definească. În caz contrar, destinatarul normei este acela care va stabili înţelesul acelei noţiuni, de la caz la caz, printr-o apreciere care nu poate fi decât una subiectivă şi, în consecinţă, discreţionară (Decizia nr. 390/2014 paragr. 31, Decizia nr. 405/2016, paragraful 49). De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorului îi revine obligaţia ca în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, paragraful 52).

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, în Decizia nr. 405/2016, Curtea Constituţională a apreciat că, "în primul rând, legiuitorului îi revine obligaţia, ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii. Pe de altă parte, organelor judiciare, în misiunea de interpretare şi aplicare a legii şi de stabilire a defectuozităţii îndeplinirii atribuţiei de serviciu, le revine obligaţia de a aplica standardul obiectiv, astfel cum acesta a fost stabilit prin prescripţia normativă"(paragr. 52). În aceeaşi decizie, Curtea a mai apreciat că "raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată".

Curtea Constituţională a înglobat astfel în jurisprudenţa sa cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu principiul legalităţii, din perspectiva clarităţii şi previzibilităţii legii.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conţinutului infracţiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracţiuni, prevede şi principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată şi aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Rezultă astfel că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29; Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145; Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51; Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99; Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).

În raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi ale art. 7 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, văzând şi jurisprudenţa relevantă în această materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că textele de lege a căror încălcare a fost reţinută în decizia curţii de apel în sarcina inculpaţilor funcţionari publici nu îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost stabilit de către instanţă, nu respectă principiul legalităţii incriminării, lipsind din construcţia elementului material conduita interzisă de lege.

Inculpaţii F., G., H. şi I. şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu prevăzute în legislaţia primară şi secundară analizată în prezenta decizie, astfel că nu li se poate imputa lor lipsa de coerenţă legislativă şi lipsa de preocupare a legiuitorului de a crea un instrument legislativ eficient în domeniul apărării împotriva incendiilor. De altfel, în cazul inculpatelor G., H., curtea de apel a reţinut că nu se poate susţine că dispoziţiile legale existente erau atât de clare încât să excludă eroarea şi a dispus achitarea acestora pentru lipsă de vinovăţie, întrucât nicio probă nu a atestat faptul că acestea ştiau că trebuie să ceară autorizaţia de securitate la incendiu.

Astfel cum rezultă din expunerea de motive privind Legea nr. 159/2007 pentru modificarea Legii nr. 359/2004, la nivelul executivului se cunoştea faptul că forma de autorizare a funcţionării comercianţilor pe baza declaraţiei pe proprie răspundere nu era eficientă şi a redus semnificativ nivelul de protecţie împotriva incendiilor a vieţii oamenilor şi bunurilor acestora, iar capacitatea inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă de urmărire în teren a modului de îndeplinire a condiţiilor de funcţionare era depăşită de dinamica modificării domeniului de activitate al agenţilor economici.

Cu toate acestea, în urma excluderii formei de autorizare a funcţionării comercianţilor pe baza declaraţiei pe propria răspundere şi, implicit, a controlului conformităţii declaraţiei cu situaţia reală efectuat de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă, legislaţia nu a mai fost completată în sensul stabilirii autorităţii care trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.) la autorizarea funcţionării comercianţilor. Prin urmare, singurele dispoziţii legale privind verificarea îndeplinirii de către comercianţi a condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.) erau, la data săvârşirii faptelor din prezenta cauză, cele prevăzute de legislaţia privind executarea lucrărilor de construcţii, legislaţia privind taxele datorate bugetului local pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi legislaţia privind apărarea împotriva incendiilor.

Înalta Curte constată că în niciuna din aceste dispoziţii legale nu este prevăzută obligaţia primarului şi, implicit a aparatului său de specialitate, de a verifica efectiv şi în concret îndeplinirea de către comercianţi a condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), ci doar de a le solicita autorizaţia de securitate la incendiu.

Această din urmă obligaţie este prevăzută expres în sarcina primarului şi a aparatului său de specialitate pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire. Or, în cauză, administratorii S.C. J. S.R.L. au executat lucrări de schimbare de destinaţie a spaţiului închiriat de la XXXXXXXXXXXXXXXXX. S.A., fără a solicita autorizaţie de construire de la Primăria Sectorului 4, astfel încât autorităţile publice locale nu s-au aflat în situaţia de a le solicita autorizaţia de securitate la incendiu la eliberarea autorizaţiei de construire.

În ceea ce priveşte autorizarea funcţionării comercianţilor, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, tocmai inconsecvenţa şi incoerenţa procesului legislativ, precum şi lipsa de intervenţie a legiuitorului cu privire la verificarea îndeplinirii de către comercianţi a condiţiilor de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.) a determinat în sarcina organelor judiciare necesitatea de a se substitui legiuitorului prin conturarea cadrului normativ aplicabil în contextul cercetărilor declanşate de producerea incendiului din data de 30.10.2015, în J. Preocuparea organelor judiciare este justificată de obligaţia de a asigura aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac vinovate de producerea acestei tragedii. Astfel, au fost descoperite mai multe nereguli şi s-a constatat săvârşirea cu vinovăţie a unor fapte prevăzute de legea penală de către administratorii J., de către ofiţerii ISU, de către pirotehnişti, precum şi de către primar şi funcţionarii din aparatul său de specialitate, toate aceste fapte concurând, în opinia organelor judiciare, la producerea incendiului.

Dacă în cazul administratorilor clubului, al ofiţerilor ISU şi al pirotehniştilor au fost identificate dispoziţiile legale încălcate şi s-a stabilit pe baza probatoriului administrat, de către instanţele de fond şi de apel, că aceştia au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu, în cazul primarului şi a celor trei funcţionare din cadrul Serviciului Autorizări Comerciale al primăriei Sectorului 4 Bucureşti identificarea dispoziţiilor legale pretins a fi fost încălcate a constituit un proces dificil, marcat de inconsecvenţă şi chiar de indicarea unor noi dispoziţii legale în diferite etape ale procesului penal.

Astfel, în mod temeinic şi legal instanţa de apel a constatat că nu se poate reţine în sarcina primarului şi a funcţionarilor publici din aparatul său de specialitate încălcarea dispoziţiilor art. 14 lit. f) din Legea nr. 307/2006, art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006, art. 61 alin. (1), alin. (2) şi art. 63 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001, art. 30 alin. (1) şi (4) din legea nr. 307/2006, întrucât nu prevăd vreo obligaţie concretă în sarcina acestora. Curtea de apel în mod corect a subliniat şi că dispoziţiile art. 61 alin. (1), alin. (2) şi art. 63 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001 prevăd chestiuni de maximă generalitate, iar dispoziţiile art. 14 lit. f) din Legea nr. 307/2006, art. 1 lit. g) din H.G. nr. 1739/2006 presupun situaţia premisă a existenţei unor măsuri care să fie stabilite printr-un acord sau autorizaţie emise de primar, astfel încât măsurile dispuse să fie verificate de acesta, situaţie diferită de aceea din prezenta cauză. De asemenea, justificat a reţinut instanţa de apel că dispoziţiile 30 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 307/2006 nu instituie obligaţii în sarcina primarului şi a funcţionarilor din cadrul primăriei.

Totodată, se observă faptul că instanţa de apel, făcând aplicarea directă a art. 2 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi valorificând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat deja că obligaţiile pozitive ale statelor de a lua măsurile necesare pentru a proteja viaţa persoanelor aflate sub jurisdicţia sa impun acestora să adopte norme care urmăresc protejarea siguranţei persoanelor în spaţiile publice şi asigurarea funcţionării eficiente a acestui cadru de reglementare, a antrenat răspunderea civilă a autorităţilor răspunzătoare de lipsa de claritate şi previzibilitate a legii. Astfel, în condiţiile în care faptele pentru care au fost trimişi în judecată primarul şi trei funcţionari publici din Primăria Sectorului 4 Bucureşti nu întrunesc elementul material al tipicităţii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu din perspectiva principiului "ultima ratio" şi a predictibilităţii textului de lege a cărui încălcare a fost reţinută, a fost antrenată o formă de răspundere a autorităţilor publice care nu au luat măsurile necesare pentru a proteja viaţa persoanelor aflate sub jurisdicţia lor şi pentru a asigura funcţionarea eficientă a acestui cadru de reglementare.

În contextul analizei cadrului normativ care stabilea obligaţii în sarcina autorităţilor publice cu privire la autorizarea funcţionării comercianţilor, Curtea de apel a apreciat însă că se impune reţinerea încălcării atribuţiei de serviciu prevăzută la art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., raportat la art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001. A constatat instanţa de apel că, raportat la dispoziţiile art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., "autorizaţia de funcţionare putea fi eliberată doar în ipoteza în care comerciantul îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege, respectiv acesta avea toate autorizaţiile şi avizele impuse de lege, inclusiv autorizaţia PSI şi, cum textul nu se referă la o lege anume, obligaţia de verificare se raportează la toate legile în vigoare la momentul solicitării autorizaţiei."

În sens contrar interpretării date de curtea de apel, Înalta Curte constată că sintagma "comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege" are un caracter general, fiind dificilă identificarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească comerciantul la eliberarea autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică.

Pe de o parte, nu sunt indicate legile în care sunt prevăzute aceste condiţii şi nici domeniile de reglementare şi, mai mult decât atât, în art. 268 alin. (6) C. fisc. nu se face referire la deţinerea de către comerciant a tuturor autorizaţiilor şi avizelor impuse de lege.

Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut şi anterior în prezenta decizie, în cadrul analizei legislaţiei care reglementează autorizarea funcţionării comercianţilor, sintagma "comerciantul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege" face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, care indică în art. 15 alin. (1) lit. b) condiţiile de funcţionare pe care trebuie să le îndeplinească persoana juridică. Este adevărat că anterior modificării acestui act normativ prin Legea nr. 159/2007, printre condiţiile de funcţionare care trebuiau verificate erau menţionate şi cele prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.), însă inconsecvenţa legiuitorului în a stabili un cadru normativ coerent şi previzibil nu poate fi înlăturată prin eforturile destinatarilor legii, a organelor judiciare de a stabili în ce procedură şi în sarcina cui incumbă obligaţia de a verifica condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.) pe care le îndeplineşte persoana juridică.

Dovada dificultăţilor de identificare a unui cadru legal clar, precis şi previzibil în privinţa soluţionării acestei chestiuni o reprezintă practica administrativă neunitară la nivelul întregii ţări, precum şi ansamblul dispoziţiilor legale indicate în rechizitoriu şi în sentinţă în prezenta cauză, dar menţinute în mică măsură de instanţa de apel (a reţinut încălcarea unei singure atribuţii, prevăzută de art. 63 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 215/2001 şi art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc.). Evidenţiind practica administrativă neunitară la nivelul întregii ţări cu privire la documentele solicitate la autorizarea funcţionării comercianţilor, instanţa de apel a reţinut că, în niciun caz nu se poate vorbi de un cadru legal care să excludă eroarea şi a constatat că funcţionarele publice din aparatul de specialitate nu ştiau că trebuie să ceară autorizaţia PSI, astfel că a dispus achitarea acestora întrucât nu au săvârşit fapta cu vinovăţia cerută de lege.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că aprecierea eronată a curţii de apel în sensul că a fost încălcată o atribuţie de serviciu prevăzută de art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., raportat la art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001, atunci când a fost eliberată autorizaţia de funcţionare nr. 369 in favoarea S.C. J. S.R.L., fără a se solicita acesteia autorizaţia de securitate la incendiu, astfel cum a fost argumentată juridic, a fost determinată de multitudinea, complexitatea şi lipsa de corelare a aspectelor juridice/legislative/normative impuse de legiuitor în domeniul de activitate al autorităţilor şi instituţiilor publice cu privire la autorizarea funcţionării persoanelor juridice din punctul de vedere al verificării îndeplinirii de către acestea a condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.). Procedând în acest mod, instanţa de apel a extins cadrul de reglementare a elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, dispoziţiile legale a căror încălcare a fost reţinută neîndeplinind cerinţele de claritate şi predictibilitate la care se face referire în decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale. Totodată, se observă noutatea şi dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudenţa şi doctrina în materie, în contextul în care nu au mai fost identificate speţe similare.

Înalta Curte constată că, în raport de dificultatea de a decela în cadrul normativ, caracterizat de lipsa exigenţelor de claritate, precizie şi predictibilitate, norma de incriminare privind elementul material specific infracţiunii de abuz în serviciu, instanţa de apel a realizat o analiză detaliată a textelor de lege indicate de acuzare şi de prima instanţă în descrierea elementul material al infracţiunilor de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatului şi a celor trei inculpate. Cu toate acestea, deşi instanţa de apel a valorificat lipsa de predictibilitate a singurului text de lege cu privire la care a apreciat că reglementează conduita de urmat specifică infracţiunii de abuz în serviciu (art. 268 alin. (6) C. fisc. anterior) în cazul inculpatelor G. şi H., în privinţa cărora a reţinut eroarea vincibilă şi a înlăturat vinovăţia acestora, a ajuns însă la o altă concluzie în cazul inculpatului F., cu privire la o infracţiune de abuz în serviciu (J.).

Curtea de apel a pronunţat hotărârea de condamnare, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., pe baza materialului probator şi în urma examinării cadrului legal amplu şi complex indicat de acuzare şi de instanţa de fond cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, după ce a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, raportat la argumentele prezentate în hotărârea de condamnare, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Înalta Curte constată însă că normele reţinute de instanţa de apel ca fiind încălcate de către inculpatul F. sunt lipsite de claritate şi precizie, astfel că, în raport de împrejurarea că problema de drept nu a mai fost soluţionată în practica judiciară sau analizată în doctrină, soluţia care se impunea era aceea a constatării lipsei elementului material specific infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv acela care constă în neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu ale inculpatului.

Dispoziţiile art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 ("primarul emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative") au un caracter general şi nu îndeplinesc cerinţele impuse de principiul legalităţii incriminării, decât în măsura în care este posibilă trimiterea la dispoziţiile legale care prevăd atribuţia primarului de a emite avize, acorduri şi autorizaţii anume determinate. O astfel de autorizaţie determinată, în sensul dispoziţiilor art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001, este şi "autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică", prevăzută de art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., care nu reglementează însă care sunt "condiţiile prevăzute de lege pe care trebuie să le îndeplinească comerciantul" şi care ar trebui verificate pentru emiterea autorizaţiei de funcţionare.

Pe de o parte, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc. sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât au un caracter general. Acestea nu indică nici legile care prevăd condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească comerciantul şi nici prevederea legală care îl obligă pe primar, ca în procedura emiterii autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii, să solicite comerciantului autorizaţia de securitate la incendiu.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 şi cele din art. 268 alin. (6) C. fisc. nu atrag în mod automat răspunderea primarului, deoarece acesta îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi de reprezentare a autorităţii administrativ teritoriale, exercitându-şi atribuţiile de serviciu prin aparatul său de specialitate aparat de specialitate care are obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor legale atunci când întocmeşte şi avizează avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa primarului. Având în vedere împrejurarea că primarul nu deţine cunoştinţe de specialitate corespunzătoare diferitelor domenii de activitate din cadrul primăriilor, în situaţii cum este cea din speţă, este evident că acesta semnează documentele întocmite de către personalul de specialitate în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, care îndeplineşte anumite atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor şi care este răspunzător de conformitatea documentelor cu dispoziţiile legale aplicabile în domeniul respectiv, precum şi de acurateţea menţiunilor cuprinse.

De altfel, prin O.U.G.. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, s-au introdus noi reglementări care circumstanţiază mai clar activitatea şi atribuţiile primarului, precum şi ale funcţionarilor şi personalului contractual din aparatul de specialitate, de natură a satisface exigenţele de previzibilitate ale dispoziţiilor legale care prevăd infracţiunea de abuz în serviciu, din perspectiva reglementării atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora. Astfel, potrivit art. 240 alin. (1) primarul, preşedintele consiliului judeţean, respectiv preşedintele de şedinţă al consiliului local, după caz, prin semnare, învesteşte cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea atribuţiilor care îi revin potrivit legii. Totodată, conform alin. (3) din acelaşi act normative, actele autorităţilor administraţiei publice locale angajează, în condiţiile legii, răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean care, cu încălcarea prevederilor legale, fundamentează din punct de vedere tehnic şi al legalităţii emiterea sau adoptarea lor sau contrasemnează ori avizează, după caz, pentru legalitate aceste acte. Modificarea legislativă conturează mai bine atribuţiile primarului şi ale aparatului său de specialitate, astfel că, potrivit noilor reglementări, se poate stabili răspunderea în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii prin încălcarea legii a actelor ce intră în componenţa atribuţiilor de serviciu, raportat la competenţa funcţională de a întocmi acele acte, iar nu la competenţa formală, constând, de pildă, în semnarea unor acte întocmite de specialişti şi pe care reprezentantul autorităţii publice nu le poate verifica, lipsindu-i cunoştinţele de specialitate.

Totodată, prin raportare la jurisprudenţa CEDO, trebuie subliniat că interpretarea judiciară trebuie să aibă un caracter previzibil în mod rezonabil, care poate fi reţinut atunci când inculpatul putea să prevadă în mod rezonabil la momentul faptelor, la nevoie cu ajutorul unui jurist, că risca să fie acuzat şi condamnat pentru infracţiunea în cauză (Jorgic împotriva Germaniei, pct. 109-113). În aceeaşi hotărâre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că atunci când instanţele interne trebuie să interpreteze o dispoziţie a legii penale pentru prima dată, o interpretare a întinderii unei infracţiuni aflate în concordanţă cu substanţa infracţiunii trebuie, în principiu, să fie considerată ca previzibilă. Curtea a mai arătat şi că o interpretare nouă a întinderii unei infracţiuni existente poate fi previzibilă în mod rezonabil în lumina art. 7, cu condiţia ca aceasta să fie rezonabilă din perspectiva dreptului intern şi concordantă cu substanţa infracţiunii.

În practica judiciară nu a fost identificată o interpretare a întinderii elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu în sensul reţinut de instanţa de apel în sarcina inculpatului F., aşa cum nu a mai existat un dosar penal având ca obiect producerea unui incendiu de o asemenea amploare şi cu astfel de urmări tragice, cum este prezenta cauză, care a impus cercetări atât de vaste şi complexe în vederea descoperirii adevărului cu privire la cauza care a generat incendiul şi a tragerii la răspundere penală a celor care au contribuit cu vinovăţie la producerea incendiului.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că emiterea la data de 14.01.2015 de către inculpatul F. a autorizaţiei de funcţionare nr. 369 în favoarea S.C. J. S.R.L., s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor HCL nr. 22/29.02.2012, care prevedea documentele necesare pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare a comercianţilor, documente printre care nu era indicată autorizaţia de securitate la incendiu, precum şi cu respectarea art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., raportat la art. 61 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001, care reglementau atribuţia de serviciu a primarului de a emite autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, fără a menţiona în mod expres obligaţia acestuia de a solicita comerciantului autorizaţia de securitate la incendiu.

Prin urmare, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului F., constând în aceea că a eliberat autorizaţia de funcţionare a S.C. J. S.R.L., fără a solicita autorizaţia pentru securitate la incendiu, nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) C. pen., lipsind elementul material specific acestei infracţiuni, respectiv acela care constă în neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu ale inculpatului.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul inculpat F. în motivele de recurs în casaţie referitoare la lipsa elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, din perspectiva faptului că acesta nu îndeplineşte exigenţele art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost configurat prin Decizia nr. 405/2016. În contextul constatării lipsei elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu nu se mai impune analiza motivelor de recurs privitoare la lipsa celorlalte elemente de tipicitate: urmarea imediată şi legătura de cauzalitate.

În ceea ce priveşte lipsa elementului material din perspectiva faptului că unul dintre textele de lege reţinute de curtea de apel ca fiind încălcate de către inculpat, respectiv cele prevăzut de art. 268 alin. (5) şi (6) C. fisc., a fost indicat pentru prima dată în sentinţa tribunalului, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs excedează obiectului recursului în casaţie şi cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.. Obiectul recursului în casaţie în acest caz îl constituie verificarea conformităţii faptei reţinute cu putere de lucru judecat în sarcina inculpatului de către instanţa de apel cu norma penală care configurează infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat. Or, modificarea obiectului acuzaţiei pe parcursul procesului vizează echitatea procedurii, sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragr. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care nu constituie un caz de casare prevăzut de art. 438 C. proc. pen.

Totodată Înalta Curte constată că nu poate fi analizat nici motivul de recurs în casaţie referitor la lipsa vinovăţiei. Astfel cum s-a subliniat la începutul analizei motivelor de recurs în casaţie ale inculpatului, pe calea recursului în casaţie nu poate fi analizată tipicitatea subiectivă a infracţiunii, ci numai tipicitatea obiectivă a infracţiunii, întrucât, raportat la trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 15 alin. (1) C. pen., în noţiunea de "faptă prevăzută de legea penală" nu poate fi inclusă şi condiţia privitoare la forma de vinovăţie (latura subiectivă). Or, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. menţionează în mod expres "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Constatând caracterul întemeiat al recursului în casaţie formulat de recurentul inculpat F. cu privire la lipsa elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., din perspectiva lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a legislaţiei care reglementează atribuţiile de serviciu ale primarului care emite autorizaţie privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, cu privire la obligaţia acestuia de a solicita comerciantului autorizaţia de securitate la incendiu, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie, va casa în parte decizia atacată şi va desfiinţa tot în parte şi sentinţa tribunalului, iar în urma rejudecării, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. J. S.R.L.).

Urmare a soluţiei de achitare, vor fi anulate formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1897 din data de 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 566/A din data de 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în acelaşi dosar privind pe inculpatul F. şi va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În ceea ce priveşte măsurile preventive dispuse în prezenta cauză faţă de inculpatul F., Înalta Curte constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 06.11.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost reţinut inculpatul F.

Prin încheierea din 07.11.2015 dispusă în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia penală a admis propunerea de arestare preventivă şi a dispus arestarea preventivă pe o durată de 30 zile a inculpatului F.

Prin încheierea nr. 1167/Co/DL din data de 11.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia formulată de F. şi rejudecând, a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului F., inculpatul fiind pus de îndată în libertate.

Prin ordonanţa din data de 18.12.2015 emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA, secţia de combatere a corupţiei s-a dispus faţă de inculpatul F. luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune pentru o perioadă de 60 zile, respectiv de la data de 18.12.2015 până la data de 15.02.2016, stabilindu-se în sarcina inculpatului să achite în termen de 10 zile de la emiterea ordonanţei suma de 1.500.000 RON cu titlu de cauţiune.

Împotriva ordonanţei procurorului de instituire a măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune a formulat contestaţie inculpatul F.

Prin încheierea din data de 8.01.2016 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2015 a admis contestaţia inculpatului F. şi a revocat măsura controlului judiciar pe cauţiune.

IV. În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de inculpatul A. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

IV.1. Pentru analiza recursului în casaţie formulat de inculpatul A. este necesară expunerea situaţiei de fapt stabilită cu titlu definitiv de Curtea de Apel cu privire la inculpaţii B. şi A., având în vedere reţinerea în sarcina acestora a săvârşirii în forma participaţiei penale a infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri (în calitate de instigator, respectiv autor), precum şi celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei B.

În ceea ce priveşte infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen. reţinută în sarcina inculpatei B., s-a stabilit că aceasta nu a încheiat contract pentru prestarea serviciului reprezentat de momentele pirotehnice, nu a identificat beneficiarul ca fiind societatea S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. şi nu a cunoscut că deţinătorii J. (club în care nu mai prestase niciodată servicii pirotehnice) aveau o decizie emisă în cadrul măsurilor de securitate la incendiu în care interziceau spectacolele cu foc deschis, inclusiv jocurile de artificii.

Totodată, Curtea de apel a reţinut că inculpata B. nu s-a deplasat în incinta clubului pentru a identifica elementele din structura acestuia care ar fi putut prezenta pericol de incendiu şi nu a stat de vorbă pentru lămurirea acestor aspecte cu organizatorul spectacolului S.C. YYYYYYYYYYYYYYYYY. S.R.L. sau cu utilizatorii spaţiului clubului patronii S.C. J. S.R.L.- inculpaţii C., E. şi D.

Procedând astfel, inculpata a încălcat obligaţiile pe care le avea de organizare a activităţii de realizare a instalaţiei pentru jocurile de artificii potrivit dispoziţiilor art. 6 şi art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea şi securitatea în muncă care prevăd " angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă", "să adopte din faza de cercetare, proiectare, execuţie a construcţiilor, echipamentelor de muncă (...) soluţii potrivit prevederilor legale privind sănătatea şi securitatea în muncă, prin a căror aplicarea să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor".

Cu privire la infracţiunile de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane, prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen., vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea 64 de persoane prev. de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen., curtea de apel a reţinut că inculpata B., în calitate de administrator al firmei S.C. N. S.R.L., fără efectuarea vreunui minim instructaj privind modul de folosire al produselor pirotehnice şi fără un instructaj privind noul loc de muncă (incinta J.), i-a însărcinat pe pirotehniştii M. şi L. să monteze şi să acţioneze la data de 30.10.2015 elementele pirotehnice într-un spaţiu închis, respectiv incinta J. Inculpata a recunoscut că a procurat de la societatea EEEEEEEEEEEEEEEEEEE. din Bulgaria produse pirotehnice "fântână de scenă" categoria T1 (care nu aveau marcajul CE şi nu erau etichetate cf Directivei nr. 29/2013 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a articolelor pirotehnice) având fişe tehnice în limba engleză, care, în conformitate cu instrucţiunile de utilizare redate în limba bulgară pe eticheta fiecărui produs, erau destinate utilizării în spaţii deschise, amplasate vertical, pe suport plat. Inculpata a încălcat astfel obligaţiile care-i reveneau potrivit dispoziţiilor ITM din data de 18.06.2014 de autorizare a S.C. N., societate care se obliga, prin anexa la procesul-verbal nr. x din 18.06.2014 întocmit de către ITM, semnată de către reprezentantul legal al S.C. N. că "se vor utiliza numai articole pirotehnice care au inscripţionate în limba română categoria din care fac parte, instrucţiunile de folosire, manipulare pentru scopul pentru care au fost produse conform prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995".

Inculpata B. era, în realitate, perfect conştientă de obligaţiile pe care le-a încălcat, sens în care a încercat să plăsmuiască existenţa unui contract pentru momentele pirotehnice, pe care " l-a încheiat" cu firma numitului SSSSSSSS. S.C. FFFFFFFFFFFFFFFFFFF., pentru că nu cunoştea faptul că nu acesta era organizatorul evenimentului, nici deţinătorul spaţiului J., ci doar un simplu participant la eveniment. De asemenea, inculpata nu cunoştea nici că acesta a decedat în incendiu. Aceste aspecte au fost analizate în cadrul prezentării infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, faptă prevăzută de art. 275 C. pen.

Faţă de toate aceste considerente, curtea de apel a stabilit că inculpata B. se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, în formă agravată, având ca urmare decesul a 64 de persoane, prev. de art. 192 alin. (2) şi (3) din C. pen., vătămare corporală din culpă, în formă agravată, având ca urmare vătămarea 64 de persoane prev. de art. 196 alin. (3) şi (4) din C. pen., neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din C. pen., Curtea de apel a hotărât că se impune reţinerea formei de participaţie a instigării în ceea ce o priveşte pe inculpata B. în raport cu autorul inculpatul A.

Instanţa de apel a observat că, în cuprinsul rechizitoriului, s-a reţinut cu privire la săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri de către B. că elementul material al infracţiunii constă într-o serie de acţiuni de creare a unui scenariu ale cărui elemente au îmbrăcat forma unui document (contract) inexistent redactat la solicitarea sa pe calculatorul aparţinând societăţii comerciale al cărui administrator este, pentru ca ulterior să pună la dispoziţia inculpatului A. acelaşi calculator pentru a distruge înscrisul respectiv prin ştergerea documentului, precum şi ascunderea altora prin transferul efectuat pe unităţi de memorie externă (HARD DISK) şi l-a îndrumat prin interpuşi în activitatea infracţională. Astfel inculpata B., în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L., a desfăşurat acţiuni concrete şi obiective în baza rezoluţiei infracţionale comune cu inculpatul A. - care se înscriu în acţiunea complexă de distrugere a unei probe de natură să conducă la stabilirea adevărului.

Referitor la infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A., în cuprinsul rechizitoriului s-a apreciat că elementul material al infracţiunii constă în activităţile concrete de ştergere electronică a fişierelor şi folderelor, conţinând documentele menţionate, precum şi transferul ultimelor pe un mediu de stocare extern.

Curtea a constatat că, în dimineaţa zilei de 31.10.2015 la sediul S.C. N. S.R.L., în scopul creării unei aparenţe de legalitate a prestărilor de servicii în domeniul efectelor de scenă şi încasării veniturilor cuvenite de pe urma acestora, precum şi pentru a procura probe în apărarea sa, inculpata B. a produs electronic un înscris cu prevederi specifice unei convenţii între societatea pe care o administra şi Societatea Comercială FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L., reprezentată de SSSSSSSS. (decedat în urma incendiului şi cu care mai avusese relaţii contractuale). Menţionarea societăţii FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L. în conţinutul înscrisului este justificată de faptul că inculpata nu cunoştea denumirea şi datele de identificare ale beneficiarului real al prestaţiilor de scenă.

În conţinutul documentului au fost inserate menţiuni privind obiectul prestaţiilor, prevăzându-se că acestea constau numai în efecte speciale ale unor unităţi de jeturi CO2; este limpede că omisiunea elementelor pirotehnice se datora voinţei şi dorinţei inculpatei de a stabili un cadru contractual probat prin înscris, pe care îl considera apt să înlăture implicarea sa şi a S.C. N. S.R.L. în evenimentul de la J. şi, implicit, angajarea răspunderii penale.

În data de 31.10.2015 contractul de prestări servicii în formă letrică a fost prezentat organelor de cercetare penală şi ataşat dosarului cauzei de faţă, iar inculpata a susţinut că a fost perfectat în data de 29.10.2015 şi se referea doar la prestarea de efecte speciale ale unor unităţi de jeturi CO2 în beneficiul organizatorilor concertului.

După ce a fost chestionată cu privire la împrejurări legate de locul, data încheierii şi motivul nesemnării convenţiei, inculpata a luat hotărârea de a distruge fişierul electronic care conţinea acel contract. În executarea acestei decizii, prin intermediul angajatelor la societatea sa, suspecta ZZZZZZZZZZZZZZZZZ. şi martora HHHHHHHHHHHHHHHHHH., inculpata B. l-a determinat pe inculpatul A. să şteargă din sistemul informatic al S.C. N. S.R.L. fişierele care cuprindeau contractul şi anexa acestuia cu menţiuni privind prestările de servicii în favoarea FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L., şi folderele privind relaţiile comerciale cu alţi co-contractanţi, în scopul de a înlătura date informatice privind momentul producerii convenţiei care interesa cauza şi elemente activitatea societăţii - foldere pe care le-a transferat pe un hard extern.

În aceeaşi zi de 31.10.2015 inculpatul A. a procedat la distrugerea din sistemul informatic al S.C. N. S.R.L. a fişierelor care cuprindeau contractul şi anexa acestuia cu menţiuni privind prestările de servicii în favoarea FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L., şi foldere privind relaţiile comerciale cu alţi co-contractanţi ai societăţii- foldere pe care le-a transferat pe un hard extern.

Aceste aspecte au fost recunoscute de inculpatul A. în toate declaraţiile pe care le-a dat pe parcursul acestui proces.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, Curtea a apreciat că inculpata B. a comis fapta în calitate de instigator şi nu de autor (acesta fiind şi motivul pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din data de 14 iunie 2021).

A reţinut curtea de apel că elementul material al infracţiunii prev. de art. 275 C. pen. constă în sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri. Activităţile indicate de procuror (respectiv, acţiuni de creare a unui scenariu ale cărui elemente au îmbrăcat forma unui document inexistent redactat la solicitarea sa pe calculatorul aparţinând societăţii comerciale al cărui administrator este, pentru ca ulterior să pună la dispoziţia inculpatului A. acelaşi calculator pentru a distruge înscrisul respectiv prin ştergerea documentului, precum şi ascunderea altora prin transferul efectuat pe unităţi de memorie externă şi să-l îndrume prin interpuşi în activitatea infracţională) nu se încadrează în sfera de tipicitate indicată de norma de incriminare, putând chiar să întrunească elementele constitutive ale unei infracţiuni distincte.

Inculpata B. nu a săvârşit nicio acţiune concretă de sustragere, distrugere, reţinere, ascundere ori alterare, cel care a comis nemijlocit activităţile indicate de "verbum regens", fiind A. Inculpata B. este cea care i-a cerut fratelui său, prin intermediul celor două martore, să realizeze faptele reţinute în rechizitoriu, faptele sale reprezentând o instigare (potrivit art. 47 C. pen.) la infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri.

Examinând în concret acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi, raportat la situaţia de fapt prezentată mai sus, curtea de apel a apreciat că se impune a se realiza o delimitare între fişierul care conţinea contractul presupus încheiat între N. şi Societatea Comercială FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L., pe de o parte, şi folderul "x", infracţiunea prev. de art. 275 C. pen. putând fi reţinută doar în cazul primului. Folderul x nu reprezintă un mijloc de probă care să aibă legătură cu prezenta cauză, nefiind de natură să contribuie în vreun fel la aflarea adevărului despre incendiul din J.

De asemenea, la momentul comiterii faptelor, în cauză nu se începuse urmărirea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală, or, raportat la decizia nr. 3/2021 pronunţată de Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., are ca situaţie premisă existenţa unei proceduri judiciare începute.

Totodată, în acord cu susţinerile apărătorilor inculpatului A., Curtea a constatat că transferul unui fişier pe un hard extern nu poate avea semnificaţia unei sustrageri în sensul art. 275 C. pen. Sustragerea presupune ca situaţie premisă ca înscrisul să se afle în posesia organelor judiciare, or, în cauză fişierele respective s-au aflat doar pe un calculator la care organele judiciare nu au avut niciodată acces.

Curtea de apel a analizat astfel existenţa infracţiunii prev. de art. 275 C. pen. strict prin raportare la ştergerea fişierului care conţinea presupusul contract dintre N. şi Societatea FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L.

În acest sens, instanţa de apel a apreciat că distrugerea probei presupune nimicirea fizică a acesteia, care poate fi totală sau parţială, în acest din urmă caz mijlocul material de probă sau înscrisul devenind inapt a fi folosit şi utilizat conform scopului în vederea căruia a fost întocmit, nemaiputând să ser­vească ca instrument probator (ca, de exemplu, arderea, ruperea, dizolvarea sau ştergerea cu cerneală a unor clauze sau a unor cifre care nu mai pot fi citite într-un document ori topirea unei săbii care a servit la săvârşirea unui omor).

În dezacord cu susţinerea apărătorilor inculpatului A., Curtea apreciază că în lipsa unei distincţii, obiectul material al infracţiunii prev. de art. 275 C. pen. poate fi reprezentat de orice tip de înscris, inclusiv de un înscris în format electronic. Raportat la particularităţile unui înscris în format electronic, distrugerea se poate realiza atât printr-o acţiune de distrugere a sistemului informatic în care se află înscrisul, cât şi prin ştergerea acestuia.

Nu poate fi primită susţinerea privind lipsa caracterului previzibil al normei de incriminare într-o astfel de interpretare, raportat la lipsa unei jurisprudenţe constante a instanţelor de judecată care să reţină infracţiunea prev. de art. 275 C. pen. în cazul datelor informatice.

În realitate, jurisprudenţa naţională este constantă (în puţinele cazuri, este adevărat, în care s-a ridicat această problemă) cu privire la posibilitatea reţinerii infracţiunii prev. de art. 275 C. pen. în cazul datelor informatice, nefiind identificată vreo hotărâre în care se arată contrariul (împrejurarea că nu s-a efectuat urmărirea penală cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 275 C. pen. în cauzele indicate în motivele de apel nu înseamnă că procurorul a avut părerea că această infracţiune nu ar putea subzista, nefiind indicate considerente din vreun act procedural care să indice acest lucru).

Nu poate fi acceptată susţinerea potrivit căreia noţiunea de ″înscris″, astfel cum este ea vizată de art. 275 C. pen. nu poate privi decât înscrisurile în sensul clasic. Conştient de progresele tehnologiei şi de faptul că noţiunea de înscris, în contextul evoluţiei criminalităţii, nu mai are doar semnificaţia sa tradiţională, legiuitorul a introdus în noua reglementare art. 325 C. pen. -Falsul informatic, tocmai in Capitolul III al Titlului VI al Părţii Speciale a C. pen. (Infracţiuni de Fals), capitol intitulat tocmai Falsuri în înscrisuri. În condiţiile în care poziţia legiuitorului a fost în sensul încadrării infracţiunii de fals informatic în capitolul privind Falsul în înscrisuri, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia un fişier în care este consemnat un contract de prestări servicii care nu a fost încheiat vreodată, nu poate fi obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 275 C. pen.

Nici împrejurarea că datele informatice ar putea fi recuperate în urma unei percheziţii informatice nu poate fi un argument în sensul că acestea nu au fost distruse. De exemplu, cu ajutorul tehnicilor criminalistice poate fi reconstituit şi un înscris care a fost rupt (au fost găsite bucăţile, fiind reconstituit înscrisul sau reconstituirea se realizează pe baza impresiunilor de pe foaia următoare dintr-un caiet sau dintr-o agendă). Acest lucru nu înseamnă că nu ne-am afla în prezenţa infracţiunii prevăzută de art. 275 C. pen. Infracţiunea s-a consumat la momentul la care înscrisul a fost rupt, activitatea ulterioară de reconstituire nefiind de natură a înlătura existenţa infracţiunii. Acelaşi raţionament trebuie reţinut şi în cazul înscrisului informatic, ştergerea lui conducând la consumarea infracţiunii, o eventuală recuperare a acestuia în urma percheziţiei informatice nefăcând să nu mai existe infracţiunea.

Referitor la forma de vinovăţie, curtea de apel, în dezacord cu apărarea inculpatului A., a constatat că existenţa scopului special nu este incompatibilă întotdeauna cu intenţia indirectă (F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 347). De altfel, inclusiv în cazul infracţiunii de sustragere sau distrugere în doctrină s-a arătat că este posibilă săvârşirea cu intenţie indirectă (S.Bogdan, D.A.Şerban, Drept Penal. Partea Specială. Infracţiuni contra persoanei şi contra înfăptuirii justiţiei, Bucureşti, 2020 p. 471).

Totodată, chiar dacă inculpatul nu cunoştea exact ce conţinea acel fişier pe care l-a şters, el era conştient că acesta avea legătură cu incendiul de la J., astfel cum rezultă din declaraţiile sale. În condiţiile în care, după cum a recunoscut şi inculpatul, exista o anchetă penală care o viza şi pe sora sa şi firma N., iar acesta a acţionat gândindu-se că o ajută pe B., este evident că A. a acţionat pentru a împiedica aflarea adevărului.

Din punct de vedere logic nu se poate accepta o construcţie de tipul: inculpatul s-a gândit că fişierul respectiv are legătură cu incendiul din J., inculpatul a şters acel fişier pentru că dorea sa o ajute pe sora, însă, în ciuda acestui aspect, inculpatul nu a acţionat pentru a împiedica aflarea adevărului. Pare greu de înţeles cum o persoană matură ar putea crede că ştergerea unui mijloc de probă nu reprezintă o acţiune în vederea împiedicării adevărului.

În realitate nici o persoană nu acţionează animat de scopul expres de a împiedica aflarea adevărului. În toate cazurile, autorul infracţiunii prev. de art. 275 C. pen. doreşte ca prin fapta sa să ajute la exonerarea de răspundere a unei persoane (sau, de ce nu, la tragerea la răspundere penală a unei persoane nevinovate în cazul distrugerii unei probe care dovedeşte nevinovăţia), ceea ce în concret nu poate însemna decât împiedicarea aflării adevărului.

Faţă de cele arătate, curtea de apel a reţinut vinovăţia inculpatei B. şi în raport cu infracţiunea de instigare la infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri (având ca obiect material doar contractul presupus încheiat între N. şi Societatea Comercială FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L), faptă prevăzută de art. 47, raportat la art. 275 C. pen. precum şi vinovăţia inculpatului A., în calitate de autor al aceleaşi infracţiuni prevăzută de art. 275 C. pen., neimpunându-se achitarea inculpaţilor pe niciunul dintre temeiurile arătate în apelurile formulate.

IV.2. Referitor la criticile formulate în recurs în casaţie de recurentul inculpat A. privind cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., recurentul inculpat A. a arătat, în esenţă, că toate criticile formulate în recurs în casaţie vizează interpretarea eronată a elementelor constitutive ale infracţiunii, respectiv:

Interpretarea Curţii de Apel Bucureşti este lipsită de previzibilitate, fiind încălcat art. 7 CEDO. S-a susţinut că jurisprudenţa CEDO este relevantă în contextul analizei sferei de aplicabilitate a art. 275 alin. (1) C. pen., având în vedere următoarele:

-textul de incriminare se raportează la actul de executare constând în "distrugerea" unui înscris (recurentul inculpat fiind condamnat pentru "ştergerea" de date informatice), respectiv noţiunea de "înscris" (cu toate că recurentul inculpat a acţionat în mod exclusiv asupra unor date informatice);

-nu poate fi identificată practică judiciară anterioară soluţiei de condamnare care să confirme caracterul previzibil al "interpretării" oferite art. 275 alin. (1) C. pen.

-literatura de specialitate este în sensul unei interpretări restrictive a art. 275 alin. (1) C. pen.

Datele informatice nu pot fi asimilate noţiunii de "înscris". Sub acest aspect s-a susţinut că textul de incriminare se raportează în mod exclusiv, din perspectiva obiectului material al infracţiunii, la mijloace materiale de probă şi la înscrisuri în sens tradiţional şi nu la datele informatice. Astfel, a apreciat că lipseşte actul de executare deoarece ştergerea datelor informatice nu poate să fie calificată ca fiind un act de distrugere, care este exclusiv o conduită materială fizică, teză confirmată de jurisprudenţa şi doctrina în materie penală. De altfel, o asemenea urmare nu era posibilă în contextul în care conduita acestuia s-a limitat la ştergerea unui draft de contract stocat în formă electronică.

S-a mai arătat că datele informatice nu sunt mijloace materiale de probă. Astfel, art. 97 alin. (2) C. proc. pen. stabileşte care sunt mijloacele de probă prin care se poate obţine proba în procesul penal, printre acestea regăsindu-se şi mijloacele materiale de probă - art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. de aceea s-a menţionat că, chiar dacă datele informatice pot avea valoare probatorie, pentru reţinerea art. 275 alin. (1) C. pen. este necesar să se concluzioneze că datele informatice sunt asimilate înscrisurilor. Distincţia pe care o realizează legiuitorul este între noţiunea de "înscris" şi "date informatice".

Ştergerea de date informatice nu poate fi asimilată unui act de distrugere, întrucât există o lipsă de corespondenţă între acţiunea imputată acestuia (ştergerea de date informatice) şi actul de executare prevăzut de norma de incriminare (distrugerea de înscrisuri). S-a susţinut că actul material al "distrugerii" este incompatibil de plano cu ştergerea de date informatice. Legiuitorul a folosit noţiunea de ştergere pentru intervenţia asupra datelor informatice (elemente intangibile) şi noţiunea de distrugere pentru intervenţia asupra unor bunuri corporale (elemente tangibile), devine evident că aceste noţiuni nu pot fi schimbate.

Cu privire la raportul distrugere şi ştergere recurentul inculpat a arătat că prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 referitor la tehnica legislativă unde se reţine că aceleaşi noţiuni se exprimă prin aceeaşi termeni. Or, legiuitorul nu s-ar fi raportat distinct la noţiunea de distrugere şi ştergere de date informatice, în măsura în care acestea ar avea aceleaşi înţeles.

În analiza temeiniciei cazului de casare invocat de inculpatul A., Înalta Curte apreciază că se impune evidenţierea definiţiei legale a infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen. şi verificarea corespondenţei dintre elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracţiuni şi inacţiunile reţinute cu titlu definitiv în sarcina inculpatului de către instanţa de apel ca fiind încălcări prin omisiune ale unor obligaţii prevăzute de legi, a existenţei legăturii de cauzalitate dintre acestea şi pericolul iminent de producere a stării de pericol.

Potrivit art. 275 alin. (1) din C. pen.: infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri constă în sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Obiectul juridic al infracţiunii constă în relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei, care presupun respectarea siguranţei şi integrităţii înscrisurilor şi mijloacelor de probă ce ţin de o procedură judiciară. Textul de lege nu are în vedere doar justiţia penală, ci orice procedură judiciară (civilă, administrativă, de dreptul muncii etc.) în care se folosesc mijloace materiale de probă sau înscrisuri în vederea aflării adevărului.

Obiectul material constă în mijloacele materiale de probă ori în înscrisurile sustrase, distruse, reţinute, ascunse sau alterate.

Subiectul activ poate fi orice persoană, inclusiv persoana cercetată într-o cauză penală.

Participaţia penală este posibilă în toate formele (coautorat, instigare, complicitate).

Subiectul pasiv este statul, prin organul a cărui activitate este prejudiciată.

Infracţiunea se grefează pe o situaţie premisă, care constă în existenta unei proceduri judiciare în care să se folosească înscrisuri şi mijloace materiale de probă. În acest sens, prin decizia 3/2021 pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că "infracţiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen., are ca situaţie premisă existenţa unei proceduri judiciare începute"

Elementul material al infracţiunii este reprezentat de o acţiune, concretizată în cinci modalităţi: sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea

Distrugerea probei sau a înscrisului, în accepţiunea art. 275 C. pen., presupune nimicirea fizică a probei sau înscrisului, care poate fi totală sau parţială, în acest din urmă caz mijlocul material de probă sau înscrisul devenind inapt a fi folosit şi utilizat conform scopului în vederea căruia a fost întocmit, nemaiputând să ser­vească ca instrument probator.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei. În mod subsidiar, se poate reţine şi o atingere adusă integrităţii înscrisurilor ori a probelor.

Legătura de cauzalitate rezultă direct, din materialitatea faptei.

Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată prin scop, care constă în împiedicarea aflării adevărului. Însă, în doctrină s-a arătat că este posibilă săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 275 C. pen. şi cu intenţie indirectă. Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 275 C. pen., este necesar ca autorul să urmărească (şi) afectarea relaţiilor privind înfăptuirea justiţiei.

Raportând considerentele teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată, contrar apărării recurentului inculpat A., că, în lipsa unei distincţii stabilite de legiuitor, obiectul material al infracţiunii prev. de art. 275 C. pen. poate fi reprezentat de orice tip de înscris, inclusiv de un înscris în format electronic care poate fi distrus, atât printr-o acţiune de distrugere a sistemului informatic în care se află înscrisul, cât şi prin ştergerea acestuia. Un înscris este apt să producă aceleaşi efecte juridice, atât în format electronic, cât şi prin materializarea lui, respectiv obţinerea acestuia în formă letric prin procedeul de imprimare.

În ceea ce priveşte noţiunile de "înscrisuri" sau de "mijloace materiale de probă", în Decizia nr. 3 din 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a reţinut că în procesul penal, acestea sunt definite de art. 197, respectiv de art. 198 din C. proc. pen., în cuprinsul titlului IV - Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii, iar în procesul civil, de art. 265, respectiv de art. 341 din C. proc. civ., în cuprinsul subsecţiunii a 3-a (Probele) a secţiunii a 2-a (Cercetarea procesului) a capitolului II (Judecata). Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., "Constituie probă orice element de fapt (...) care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal". De asemenea, potrivit alin. (2) lit. e) al aceluiaşi articol, "Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace: (...) e) înscrisuri, (...) mijloace materiale de probă". Totodată, conform dispoziţiilor art. 249 din C. proc. civ., "cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească". Potrivit art. 250 din C. proc. civ., "Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, (...) prin mijloacele materiale de probă, (...)."

Înalta Curte constată că, pronunţând soluţia de condamnare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., instanţa de apel nu a utilizat vreo analogie în defavoarea inculpatului sau o adăugare la textul de incriminare, ci a analizat fapta reţinută în sarcina inculpatului pe baza probatoriului administrat, prin raportare la elementele de tipicitate ale infracţiunii astfel cum sunt prevăzute în norma de incriminare. Recurentul inculpat, prin criticile formulate, a făcut referire la noţiuni sau sintagme, specifice altor infracţiuni, inducând ideea că acţiunea de ştergere a fişierului care conţinea presupusul contract dintre N. şi Societatea Comercială FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L., reţinută în sarcina sa este de fapt o acţiune de ştergere a unor date informatice.

Analizând dispoziţiile din C. pen. care incriminează sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri şi cele care prevăd fraudele informatice, falsul informatic, infracţiunile contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice, Înalta Curte constată că art. 275 alin. (1) C. pen. este clar şi previzibil în ceea ce priveşte noţiunea de înscrisuri şi elementul material constând în acţiunea de distrugere a înscrisurilor, nefiind necesară pentru reţinerea acţiunii de distrugere a unui înscris în format electronic, intervenţia legiuitorului în sensul inserării în art. 275 C. pen. a concluziei că datele informatice sunt asimilate înscrisurilor.

În primul rând, se observă faptul că infracţiunile prevăzute de art. 275 C. pen. şi art. 325 C. pen. sunt infracţiuni cu obiect juridic diferit. Astfel, obiectul juridic generic comun infracţiunilor cuprinse în Titlul IV al Părţii speciale din C. pen. constă în relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei, în timp ce obiectul juridic specific infracţiunilor de fals, cuprinse în Titlul VI al Părţii speciale a C. pen. îl constituie fasciculul de relaţii sociale ce iau naştere în jurul şi datorită încrederii publice în înscrisurile cu valoare probatorie şi generatoare de consecinţe juridice.

În al doilea rând, împrejurarea că legiuitorul a reglementat infracţiunea de fals informatic distinct de infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual sau fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 320-322 C. pen., nu conduce în mod automat la concluzia că noţiunea de înscrisuri cuprinsă în art. 275 C. pen., care incriminează sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, se referă doar la înscrisurile în format letric.

Pe de o parte se constată că nu există o reglementare în cuprinsul infracţiunilor privind justiţia care să vizeze punctual sustragerea sau distrugerea de date informatice, iar pe de altă parte, ştergerea fără drept de date informatice este specifică infracţiunii de fals informatic, în timp ce acţiunea de distrugere a oricărui înscris, inclusiv a unui înscris în format electronic, este specifică infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, fiind vorba despre acţiuni diferite, specifice unor infracţiuni diferite. Acţiunea de distrugere a unui înscris reprezintă elementul material al infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., în timp ce acţiunea de a şterge fără drept date informatice reprezintă elementul material al infracţiunii de fals informatic, prevăzută de art. 325 C. pen.. De asemenea, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 275 alin. (1) C. pen. este diferit de acţiunea de ştergere de date informatice care constituie elementul material al infracţiunii de fraudă informatică, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., care este o infracţiune contra patrimoniului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (2) din C. pen., prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic (noţiune definită de alin. (1) al aceluiaşi articol).

Conform art. 325 din C. pen., fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiunea de fals informatic.

Prin această incriminare s-a urmărit crearea unei infracţiuni paralele cu infracţiunile tradiţionale de fals în înscrisuri, astfel că legiuitorul a inclus-o în capitolul consacrat "falsurilor în înscrisuri". Plecând tot de la apartenenţa la această categorie de infracţiuni, în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective, în doctrină s-a susţinut că modalitatea introducerii de date informatice corespunde, în principiu, contrafacerii unui document, iar modificarea, ştergerea, restricţionarea accesului la datele informatice corespund conceptului de alterare a unui document digital.

Toate aceste consideraţii teoretice conduc la concluzia că noţiunea de "înscrisuri" din cuprinsul art. 275 alin. (1) C. pen. are în vedere atât înscrisurile în format letric, cât şi pe cele în format electronic.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu au nicio relevanţă susţinerile recurentului inculpat în sensul că datele informatice nu pot fi asimilate noţiunii de "înscris" sau că ştergerea de date informatice nu poate fi asimilată unui act de distrugere şi nu pot constitui argumente pentru a concluziona că este eronată interpretarea elementelor constitutive ale infracţiunii realizată de curtea de apel.

Înalta Curte constată că sintagmele "date informatice" şi "sistem informatic" sunt explicate în art. 181 C. pen.: potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., prin sistem informatic se înţelege "orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic"; iar, potrivit art. 181 alin. (2) C. pen., prin date informatice se înţelege "orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic". În această ultimă categorie se include şi orice program informatic care poate determina realizarea unei funcţii de către un sistem informatic.

Această definiţie reprezintă o transpunere în C. pen. a Directivei 2013/40/UE a PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2005/222/JAI care în art. 2 lit. b) prevede că "date informatice" înseamnă o reprezentare de fapte, informaţii sau concepte într-o formă adecvată pentru prelucrare într-un sistem informatic, inclusiv un program care permite unui sistem informatic să execute o funcţie. Directiva a fost ulterior transpusă în legislaţia penală română, având în vedere preocupările statelor membre la nivelul Uniunii Europene pentru combaterea atacurilor împotriva sistemelor informatice, în contextul în care sistemele informatice reprezintă un element esenţial al interacţiunii politice, sociale şi economice din Uniune.

Astfel, în Partea specială a C. pen., sintagma de "date informatice" este menţionată în Titlul II-Infracţiuni contra patrimoniului, Capitolul IV-Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, în Titlul VI-Infracţiuni de fals, Capitolul I-Falsificarea de monede, timbre sau alte valori, Capitolul III-Falsuri în înscrisuri, în Titlul VII-Infracţiuni contra siguranţei publice, Capitolul VI-Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice şi în Titlul VIII-Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea social, Capitolul I-Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice.

Prin urmare, se poate lesne observa că sintagma "date informatice" este utilizată în cuprinsul unor infracţiuni diferite de infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei, în cadrul cărora este reglementată infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen.. Împrejurarea că un înscris redactat în formă electronică poate constitui o "reprezentare de fapte, informaţii sau concepte într-o formă adecvată pentru prelucrare într-un sistem informatic" nu îl lipseşte pe acesta de aptitudinea de a constitui un înscris în format electronic care oricând poate fi printat şi poate îmbrăca astfel formatul unui înscris pe suport de hârtie.

Deopotrivă, prezintă relevanţă definiţia înscrisului potrivit Dexonline: "declaraţie în scris despre un act sau un fapt juridic care poate servi ca mijloc de probă sau care contribuie la aflarea adevărului în cauză. ◊ Î. preconstituit = act constatator întocmit la încheierea unui act juridic, în scopul de a servi drept probă. Î. autentic v. autentic. Î. sub semnătură privată = înscris semnat, uneori şi întocmit de persoanele care au făcut actul juridic constatat prin acest înscris."

Având în vedere evoluţia tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor, înscrisul astfel definit poate fi inclusiv în format electronic, nu numai în format letric (pe suport de hârtie).

De altfel, înscrisul în formă electronică este definit în Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică ca fiind "o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

Datorită utilizării pe scară largă a documentelor în format electronic, este necesar uneori a se specifica faptul că un document este în format letric, adică imprimat (listat) pe suport fizic de hârtie. Totodată, trebuie menţionat că semnătura electronică extinsă calificată are aceleaşi efecte ca şi semnătura olografă ("semnătura de mână"), iar înscrisul electronic astfel semnat are aceeaşi valoare juridică a unui înscris în format letric ("pe suport de hârtie").

Totodată, este evident faptul că înscrisul în formă electronică poate avea semnificaţia unui înscris astfel cum e definit în DEX ori în C. proc. civ.

Potrivit art. 265 din C. proc. civ., înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare. Înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, iar înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale, inclusiv sub aspectul semnăturii electronice, astfel cum rezultă din art. 266, 267 şi 268 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că semnificaţia noţiunii de înscrisuri din cuprinsul art. 275 alin. (1) C. pen., care incriminează infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, este aceea care rezultă din definiţia din DEX a acestui cuvânt, precum şi din definiţia dată de C. proc. civ. şi care prevede în mod clar că înscrisul pe suport informatic este admis ca mijloc de probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport de hârtie.

Astfel, acţiunea de distrugere a unui înscris pe suport electronic sau în format electronic se realizează prin mijloace specifice sistemului electronic ori informatic în care a fost conceput şi se află conservat şi stocat. Potrivit definiţiei din Dexonline, "a distruge" înseamnă a face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina.

Fapta concretă reţinută de curtea de apel în sarcina inculpatului A. constă în aceea că, ulterior producerii incendiului din data de 30.10.2015 în incinta J., fiind director la S.C. N. S.R.L, împreună cu B. şi ZZZZZZZZZZZZZZZZZ., administrator, respectiv salariată la aceeaşi societate, au procedat la distrugerea şi sustragerea de documente ce constituie probe în cadrul procesul penal, pentru a împiedica sau îngreuna cercetările în cauză. Acţiunea de distrugere a înscrisului în format electronic care constituia mijloc de probă în procesul penal început în prezenta cauză a fost reţinută de curtea de apel cu titlu definitiv ca fiind aceea de ştergere a fişierului care conţinea presupusul contract dintre N. şi Societatea Comercială FFFFFFFFFFFFFFFFFFF. S.R.L.

Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. se circumscrie perfect elementului material al laturii obiective a infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) din C. pen. Consumarea infracţiunii are loc odată cu ştergerea înscrisului informatic, astfel că se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 275 C. pen. inclusiv în situaţia în care recuperarea acestuia are loc urmare a unei percheziţiei informatice.

Nu poate fi primită critica apărării potrivit cu care noţiunea de ″înscris″, astfel cum este prevăzută de art. 275 C. pen. nu poate privi decât înscrisurile în sensul clasic, în timp ce un fişier în care este consemnat un contract de prestări servicii care nu a fost încheiat vreodată, dar care a fost folosit de inculpata B. ca mijloc de probă în procesul penal, nu poate fi obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 275 C. pen.

Totodată, Înalta Curte, în dezacord cu apărarea recurentului inculpat, privind lipsa caracterului previzibil al normei de incriminare într-o astfel de interpretare, raportat la lipsa unei jurisprudenţe constante a instanţelor de judecată care să reţină infracţiunea prev. de art. 275 C. pen. în cazul datelor informatice, constată că elementul material configurat de norma de incriminare este previzibil întrucât acesta face referire la noţiunea de înscrisuri, care este definită în legislaţie.

Înalta Curte reţine că înscrisul în formă electronică este definit în art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 ca fiind o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

În aceste limite, Înalta Curte constată că baza faptică a acuzaţiei de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri adusă recurentului inculpat A., descrisă anterior, realizează cerinţele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 275 alin. (1) din C. pen.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul inculpat nu a evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, fiind neîntemeiată cererea recurentului inculpat, de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpatul A. în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prevăzută, de art. 275 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. urmând a respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. x/2016

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii Q., C., A. şi P. împotriva deciziei penale nr. 566/A din data de 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi Q., C., A. şi P. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va casa, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului F., desfiinţând în aceleaşi limite şi sentinţa penală nr. 1897 din data de 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016 şi, în rejudecare:

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., îl va achita pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. J. S.R.L.).

Va fi înlăturată dispoziţia privind obligarea inculpatului F. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În raport de soluţia de achitare, vor fi anulate formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1897 din data de 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 566/A din data de 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în acelaşi dosar privind pe inculpatul F. şi se va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casaţie declarat de acest inculpat vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi şi intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul cuvenit mandatarului-practician în insolvenţă pentru intimata inculpată S.C. J. S.R.L., în sumă de 2000 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii Q., C., A. şi P. împotriva deciziei penale nr. 566/A din data de 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenţii inculpaţi Q., C., A. şi P. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II. Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul F. împotriva aceleiaşi decizii.

Casează, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului F., desfiinţând în aceleaşi limite şi sentinţa penală nr. 1897 din data de 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală în dosarul nr. x/2016 şi, în rejudecare:

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (autorizaţia S.C. J. S.R.L.).

Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatului F. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Anulează formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1897 din data de 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 566/A din data de 12.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în acelaşi dosar privind pe inculpatul F. şi dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casaţie declarat de acest inculpat rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi şi intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit mandatarului-practician în insolvenţă pentru intimata inculpată S.C. J. S.R.L., în sumă de 2000 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2023.