Disproportionate duration of pre-trial asset sequestration following acquittal and lack of civil liability claims

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023, a fost menţinută dispoziţia de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 10.000.000 RON, consemnată la A. - Sucursala Suceava de către S.C. B. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Totodată, a fost menţinută dispoziţia de ridicare a măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa nr. 353/P/2023 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei asupra imobilului situat în Rădăuţi, Piaţa Unirii nr. 67, compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 148,40 mp, magazie în suprafaţă de 21,71 mp şi magazie în suprafaţă de 51,32 mp - înscris în CF x din 2006.

Examinând actele şi lucrările dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 2502 raportat la art. 2501 din C. proc. pen., referitor la măsura asiguratorie care priveşte bunurile S.C. B. S.R.L., Înalta Curte a constatat că, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a fost instituit sechestrul asigurator asupra suprafeţelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului C., în baza sentinţelor emise de inculpatul D., în scopul evitării sustragerii bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, prevăzute de art. 112 lit. e) din C. pen.

În privinţa acestei măsuri asiguratorii, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafeţelor de teren intrate în proprietatea inculpatului C. în baza sentinţelor civile emise de către inculpatul D., indicate în ordonanţa anterior menţionată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuţi, cu destinaţia contravaloare cauţiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x şi asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava, de SC. B. S.R.L. cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Înalta Curte, secţia penală a constatat că, deşi măsurile asiguratorii instituite în procesul penal asupra bunurilor persoanelor acuzate presupun, de regulă, restricţii temporare ale exercitării drepturilor de dispoziţie asupra acestora şi nu implică un transfer de proprietate, se poate considera rezonabil că, menţinerea, în continuare a măsurilor asiguratorii asupra sumei de bani consemnată de intimata SC. B. S.R.L. este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societăţii (constând în acoperirea prezumtivului prejudiciu produs prin infracţiuni, conservarea bunurilor supuse confiscării) şi interesul intimatei.

Faţă de durata îndelungată a procedurilor şi inclusiv a măsurilor asiguratorii, raportat la soluţia primei instanţe pe latură penală, de achitare a inculpatului C., precum şi faţă de împrejurarea că în cauză nu există o acţiune civilă admisă cu privire la inculpaţii trimişi în judecată (chiar dacă sentinţa instanţei de fond nu este definitivă), Înalta Curte a apreciat că nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestei măsuri în vederea realizării scopului pentru care a fost instituită, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea sa.

În ceea ce priveşte măsura sechestrului asigurator instituită asupra imobilului situat în Rădăuţi, Piaţa Unirii nr. 67, instanţa de apel a reţinut că, prin ordonanţa din 17 septembrie 2014 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei a fost instituit sechestrul asigurator asupra acestui imobil compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 148,40 mp, magazie în suprafaţă de 21,71 mp şi magazie în suprafaţă de 51,32 mp înscris în CF x din 2006, conform hotărârii Judecătoriei Rădăuţi cu nr. 1683 din 20.06.2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006.

În legătură cu imobilul în discuţie, au fost formulate acuzaţii împotriva inculpaţilor C. şi S.C. F. S.R.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu privire la care prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă promovată de S.C. G. S.R.L..

Înalta Curte a constatat că în cauză, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului menţionat anterior, în vederea realizării scopului pentru care a fost instituită, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia, având în vedere, pe de o parte, durata îndelungată a procedurilor în cauză, inclusiv a măsurii asiguratorii, soluţia primei instanţe pe latură penală, de achitare a inculpaţilor C. şi S.C. F. S.R.L., precum şi faţă de împrejurarea că în cauză nu există o acţiune civilă admisă în contradictoriu cu inculpaţii menţionaţi anterior, chiar dacă această soluţie nu este definitivă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte a menţinut dispoziţia primei instanţe, prin sentinţa penală nr. 56 din data de 13 aprilie 2023, în privinţa măsurilor asiguratorii, respectiv dispoziţia de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 10.000.000 RON, consemnată la A. - Sucursala Suceava de către S.C. B. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei conform recipisei de consemnare nr. x, precum şi dispoziţia de ridicare a măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa nr. 353/P/2023 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei asupra imobilului situat în Rădăuţi, Piaţa Unirii nr. 67, compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 148,40 mp, magazie în suprafaţă de 21,71 mp şi magazie în suprafaţă de 51,32 mp - înscris în CF x din 2006.

Împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat contestaţie Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 11 decembrie 2023, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului S.C. B. S.R.L. fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază contestaţia ca fiind nefondată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil examinării criticilor formulate în cauza de faţă, se constată că prezenta contestaţie este formulată exclusiv împotriva dispoziţiei din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 1 noiembrie 2023, de menţinere a dispoziţiei de ridicare a măsurii popririi asiguratorii dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 asupra sumei de 10.000.000 RON, consemnată la A. - Sucursala Suceava de către S.C. B. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Ministerul Public a precizat, atât prin cererea scrisă, cât şi prin susţinerile din cursul dezbaterilor, că obiectul şi limitele căii de atac ce face obiectul prezentei cauze vizează exclusiv soluţia dispusă cu privire la intimata S.C. B. S.R.L.

În limitele astfel precizate, examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie - Completul de 5 judecători reţine, sub un prim aspect, că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale reale, eminamente temporare, provizorii şi constau în indisponibilizarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a bunurilor şi a veniturilor aparţinând inculpatului şi persoanei responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubei şi, după caz, a bunurilor inculpatului sau ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile supuse confiscării, atunci când măsura asigurătorie se dispune în vederea confiscării speciale.

Indisponibilizarea bunului supus măsurii sechestrului presupune că, odată luată măsura asiguratorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva respectivul bun ori veniturile ce fac obiectul măsurii, astfel ca partea civilă să îşi poată realiza creanţa născută din hotărârea de condamnare sau organul specializat să poată executa, după caz, pedeapsa pecuniară sau măsura confiscării, aplicate prin hotărârea de condamnare.

Din analiza modului de redactare a dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen. rezultă că, în general, luarea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organului judiciar, dar există şi situaţii în care legiuitorul a prevăzut, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al dispunerii acestora, având în vedere natura faptelor comise ori consecinţele lor asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi.

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată din perspectiva dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., se limitează, distinct de aspectele de legalitate, la examinarea subzistenţei unei juste proporţionalităţi între restrângerea astfel adusă dreptului de proprietate al inculpatului sau, după caz, al terţului deţinător al bunului, şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

Sub acest din urmă aspect, în jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului, s-a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi de natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii măsurii, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin persoanei acuzate sau, după caz, unui terţ, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017, potrivit cărora "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

Ca atare, reţinând că dispoziţia din sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în sarcina SC. B. S.R.L., nu are un caracter executoriu, fiind supusă căii de atac a apelului, executorialitatea fiind temporizată conform prevederilor art. 550 alin. (1) coroborate cu art. 551 pct. 2, 3 şi 4 din C. proc. pen., instanţa de apel a procedat în mod legal, prin prisma criteriilor anterior arătate, la verificarea temeiurilor care au determinat, iniţial, luarea măsurii popririi asiguratorii asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de SC. B. S.R.L., la A. - Sucursala Suceava cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x şi ulterior, ridicarea acesteia prin sentinţa penală sus-menţionată.

Astfel, se observă că prin ordonanţa nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, a fost instituit sechestrul asigurător asupra suprafeţelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului C., în baza sentinţelor emise de inculpatul D., iar prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafeţelor de teren indicate în ordonanţa anterior menţionată, fiind luată, printre altele, măsura popririi asigurătorii asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de către terţul SC. B. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus achitarea inculpatului C., nefiind admise acţiuni civile în contradictoriu cu acest inculpat, iar măsurile asigurătorii dispuse prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, au fost ridicate prin aceeaşi sentinţă.

Deşi prezenta cauză este una complexă, aspect ce rezultă din specificul activităţii infracţionale investigate şi numărul mare de inculpaţi ce au fost trimişi în judecată, justificând, astfel, administrarea unui amplu probatoriu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată, în aplicarea testului de proporţionalitate, că, din perspectiva ingerinţei statului în dreptul de proprietate, măsurile asigurătorii au devenit excesive pentru persoana interesată S.C. B. S.R.L., care a fost lipsită de posibilitatea de a dispune de sumele de bani indisponibilizate.

Prin urmare, similar instanţei de apel, apreciază că măsurile asigurătorii dispuse faţă de intimată nu mai respectă exigenţa de proporţionalitate cu scopul urmărit prin instituirea lor.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 judecători are în vedere durata îndelungată a procedurilor, inclusiv a măsurii asiguratorii instituite prin ordonanţa nr. 353/P/2013 din 17.09.2014, faptul că, prin hotărârea atacată, faţă de inculpatul C., s-a dispus o soluţie de achitare, precum şi împrejurarea că în cauză nu există o acţiune civilă admisă cu privire la acest inculpat (chiar dacă sentinţa instanţei de fond nu este definitivă).

Prin urmare, se poate considera rezonabil că menţinerea, în continuare, a măsurii popririi asiguratorii asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de către persoana interesată SC. B. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei, este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societăţii (constând în confiscarea bunurilor sau sumelor de bani ce formează obiectul unor presupuse fapte prevăzute de legea penală, sub aspectul cărora s-a dispus o soluţie de achitare, chiar dacă aceasta nu este definitivă) şi interesul intimatei - terţ dobânditor al terenurilor care au fost vizate iniţial de măsurile asigurătorii instituite în data de 17.09.2014 - care ar fi obligată să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu însăşi încălcarea dreptului de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, cererea nr. x/11, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, cererea nr. x/12, hotărârea din 18 decembrie 2018).

Aşadar, având în vedere că, la acest moment procesual, faţă de durata îndelungată a măsurilor asiguratorii, raportat şi la soluţia de achitare a inculpatului C. dispusă de prima instanţă, soluţie bazată pe un vast probatoriu administrat în cauză, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestei măsuri cu scopul în vederea căruia a fost instituită, se constată că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri asigurătorii cu privire la persoana interesată S.C. B. S.R.L., soluţia dispusă prin încheierea contestată fiind legală şi temeinică.

Pentru aceste motive, contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023, va fi respinsă ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2023.

Opinie concurentă

În acord cu opinia majoritară, apreciem ca fiind corectă soluţia de respingere, ca nefondată, a contestaţiei formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva încheierii de şedinţă din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2023, însă pentru considerente parţial diferite de cele prezentate în opinia principală.

Astfel, prin ordonanţa nr. 353/P/2013 din 17.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, instituirea sechestrului asigurător asupra suprafeţelor de teren (în total 426.700 mp), intrate în proprietatea inculpatului C., în baza sentinţelor emise de inculpatul D.. În privinţa temeiurilor la care se referă art. 2502 din C. proc. pen., măsura a fost instituită în vederea evitării înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării.

Ulterior, prin încheierea nr. 167 din 06 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra suprafeţelor de teren intrate în proprietatea inculpatului C. în baza sentinţelor civile emise de către inculpatul D., indicate în ordonanţa anterior menţionată, fiind luată măsura popririi asiguratorii asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de E. S.R.L. - Sucursala Rădăuţi, cu destinaţia contravaloare cauţiune în dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x şi asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată la A. - Sucursala Suceava de SC. B. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei dosar x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Totodată, prin sentinţa penală nr. 56 din 13 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2014 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 35 şi art. 5 din C. pen. (69 de acte materiale), faptă descrisă la pct. 4.1 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen., art. 35 şi art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.2 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.3 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

- dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.4 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., faptă descrisă la pct. 4.5 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

- spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (2 infracţiuni), faptă descrisă la pct. 4.6 din rechizitoriu, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Au fost respinse acţiunile civile promovate de către părţile civile H., I., J., K., L., M. şi N., conform art. 25 din C. proc. pen.

Conform art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de către S.C. G. S.R.L. îndreptată împotriva inculpatului C. şi S.C. F. S.R.L..

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 404 din C. proc. pen. raportat la art. 249 şi următoarele din C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii:

1. dispuse prin încheierea nr. 42/05.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv poprirea asiguratorie asupra contului x deschis la O., titular C., până la concurenţa sumei de 4.000.000 RON şi 60.000 euro;

2. dispuse prin ordonanţa din 04.07.2014 asupra conturilor inculpatei S.C. F. S.R.L.;

3. dispuse prin încheierea penală nr. 167 din 06.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv:

- asupra sumei de 11.250 euro şi 1000 USD ridicată cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului P.;

- asupra imobilului situat în Rădăuţi, Piaţa Unirii nr. 67 compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 148,40 mp; magazie în suprafaţă de 21,71 mp şi magazie în suprafaţă de 51,32 mp, înscris în CF x din 2006;

- asupra sumei de 6.301.308 RON consemnată de către E. cu destinaţia contravaloare cauţiune, conform recipisei de consemnare nr. x;

- asupra sumei de 10.000.000 RON consemnată de către S.C. B. S.R.L., cu destinaţia sumă la dispoziţia instanţei, conform recipisei de consemnare nr. x/1.

Raportat la situaţia concretă a măsurilor asigurătorii la acest moment procesual, apreciem, în dezacord cu opinia majoritară, că instanţei de apel nu îi revenea obligaţia impusă de dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., respectiv, aceea de verificare din oficiu a temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, în condiţiile în care, în speţă, ultima dispoziţie vizând măsurile asigurătorii dispuse faţă de intimata persoană juridică a fost aceea de ridicare a acestora, prin sentinţa nedefinitivă apelată.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Astfel, textul de lege instituie obligaţia instanţei de a verifica din oficiu subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, ceea ce presupune, prin însăşi ipoteza normei analizate, existenţa măsurii procesuale în sine, ca realitate juridică, la momentul efectuării verificării. Legiuitorul a prevăzut explicit că obiectul verificării instanţei în această procedură se limitează la măsurile asigurătorii luate sau menţinute în cauză, nu şi la cele ridicate în mod nedefinitiv, argumentele avute în vedere în acest sens fiind, aşadar, atât de ordin semantic, dar şi logico-juridic, în condiţiile în care controlul judiciar asupra subzistenţei temeiurilor "care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii" nu poate viza decât o măsură procesuală încă în fiinţă.

Este adevărat că dispoziţia de ridicare a măsurilor asigurătorii din cuprinsul sentinţei pronunţate în speţă nu are caracter executoriu, însă această stare de fapt constituie, în lipsa unei dispoziţii contrare exprese, o consecinţă a efectului suspensiv al apelului prevăzut de art. 416 din C. proc. pen. şi nu echivalează, din punct de vedere procesual, cu menţinerea măsurii asigurătorii ca realitate procesuală.

Ca atare, în contextul în care măsurile asigurătorii au fost ridicate prin sentinţa atacată, lipseşte însăşi premisa incidenţei dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., nemaifiind vorba despre o măsură luată sau menţinută. Concluzia enunţată este întărită şi de faptul că, în urma verificării realizate, instanţa de apel nu are posibilitatea efectivă de a pronunţa vreuna dintre soluţiile limitativ prevăzute de text, în condiţiile în care, odată ridicate, măsurile asigurătorii nu mai pot fi, în mod evident, menţinute, restrânse sau extinse.

Ca atare, în considerarea principiului legalităţii procesului penal, în interpretarea literală a dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., am apreciat, în dezacord cu opinia majoritară, că măsurile asigurătorii ridicate prin sentinţa instanţei de fond nu pot face obiectul verificării din oficiu de către instanţa de apel.

Desigur, nimic nu împiedică această ultimă instanţă ca, în cadrul examinării unei cereri formulate de însăşi persoana ale cărei bunuri continuă să fie de facto indisponibilizate prin efectul aplicării dispoziţiilor art. 397 alin. (4) şi art. 416 din C. proc. pen., să evalueze cerinţele de proporţionalitate şi să constate, în raport cu particularităţile cauzei, cu situaţia juridică şi cu argumentele invocate de respectiva persoană, că eventuala continuare a indisponibilizării bunurilor sale în faza apelului reprezintă o sarcină disproporţionată, care nu mai serveşte scopului legal al măsurii asigurătorii.

În cauza de faţă, numai din această perspectivă, a modului de evaluare a cererii intimatei de ridicare a măsurilor asigurătorii, am considerat, de altfel, temeinică încheierea primei instanţe, raliindu-ne soluţiei dispuse în prezenta cale de atac.