Social media liability for third-party discriminatory comments and the limits of freedom of expression under anti-discrimination law

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul

Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., anularea Hotărârii nr. 566/2021 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării; soluţionarea pe fond a petiţiei nr. 100/2021 adresată CNCD; admiterea cererilor formulate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 127 din data de 10 decembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi B., şi, în consecinţă: a anulat Hotărârea nr. 566 din 21.07.2021, adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2021, a constatat existenţa faptelor de discriminare şi a aplicat pârâtului B. amenda contravenţională în cuantum de 2.000 RON.

A respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 127 din data de 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât B. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi în rejudecare, respingerea ca nefondată a acţiunii introductive.

În motivarea căii de atac a susţinut că Prin Hotărârea nr. 566/21.07.2021 emisă de CNCD în dosarul nr. x/2021 s-a constatat că: nu se întrunesc elementele constitutive are faptei de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicata (faptă se încadrează în limitele libertăţii de exprimare."

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. reprezentată de dl. C. a solicitat instanţe să dispună anularea Hotărârii nr. 566/21.07.2021 emisă de CNCD în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa atacată a fost admisă în parte acţiunea, anulată hotărârea nr. 566/21.07.2021 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. S-a constatat existenţa faptelor de discriminare şi i-a fost aplicată recurentului-pârât B. amenda contravenţională în cuantum de 2.000 RON".

Consideră că sentinţa anterior menţionată este nelegală, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa considerând în mod eronat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive alea faptei de discriminare prevăzute la art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 137/2000:

"(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice(...). (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale".

De asemenea, art. 15 din acelaşi act normativ prevede:

"Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia"

Instanţa a considerat, în mod corect, în ceea ce priveşte mesajul postat de pârâtul B. pe contul său de pe reţeaua de socializare D., că nu poate fi considerat discriminatoriu la adresa comunităţii maghiare. Prin acest mesaj, pârâtul a solicitat prefectului judeţului Harghita luarea unor măsuri considerate a fi în conformitate cu legea, fără a face nici un fel de aprecieri la adresa comunităţii maghiare.

însă a considerat, eronat, referitor la comentariile adăugate de terţe persoane la această postare, că acestea au caracter denigrator, de discriminare la adresa comunităţii maghiare, şi că, răspunderea pentru opiniile exprimate ca răspuns la postarea sa îi revine în egală măsură pârâtului, neputând fi reţinută doar în sarcina autorilor comentariilor (a căror identitate, de altfel, poate fi mai greu stabilită) sau a D..

Cu privire la caracterul de spaţiu public al reţelei de socializare D. arată faptul că în acest moment există deja mai multe sentinţe definitive care au stabilit faptul că reţeaua de socializare este spaţiu public, una dintre acestea fiind Decizia nr. 4546/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit acesteia, reţeaua de socializare D. este considerată spaţiu public.

Aşadar, reţeaua de socializare D. şi numai aceasta este proprietarul tuturor informaţiilor (poze, comentarii etc.) care sunt postate pe această reţea de socializare şi are obligaţia legală să modereze acel conţinut care nu respectă Standardele comunităţii şi care constituie conţinut care incită la ură sau la discriminare.

De altfel, D. are implementate Standarde ale comunităţii foarte stricte şi înlătură imediat orice conţinut care încalcă aceste standarde şi blochează acele conturi care încalcă repetat aceste standarde.

Personal nu am cunoştinţă dacă comentariile incriminate în prezenta speţă încalcă sau nu standardele comunităţii D. şi nici nu cunosc dacă D. le-a îndepărtat sau nu. Ceea ce este sigur este că responsabilitatea moderării acestor comentarii în care acestea nu respectă Standardele comunităţii revine în exclusivitate D., proprietara conţinutului.

Mai departe, arăt onoratei instanţe faptul că vinovăţia cu privire la caracterul presupus ilicit al comentariilor aparţine în totalitate autorilor acestor comentarii, nu subsemnatului.

Principiul caracterului personal al răspunderii penale este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, principiu conform căruia poate fi angajată doar răspunderea penală a celor care au participat la săvârşirea unei infracţiuni în calitate de autor, instigator sau complice.

Consacrat atât în C. pen. anterior, cât şi în noul C. pen. actual, principiul personalităţii răspunderii penale constituie regula potrivit căreia atât obligaţia, ce decurge dintr-o normă penală, de a avea o anumită conduită, cât şi răspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligaţii, revin persoanei care nu şi-a respectat obligaţia, săvârşind fapta interzisă, şi nu alteia sau unui grup de persoane. în dreptul penal nu se poate antrena răspunderea penală pentru fapta altuia

Principiul răspunderii penale vine să garanteze libertatea persoanei şi determină aplicarea tratamentului sancţionator doar acelei persoane, fizice ori juridice, care a încălcat normele de drept penal. Corolarul acestui principiu este principiul caracterului personal al pedepsei, conform căruia pedeapsa nu poate fi aplicată decât aceluia care a săvârşit cu vinovăţia prevăzută de lege, fapta incriminată de legea penală.

Absolut toate comentariile sunt comentarii postate de terţe persoane pe reţeaua de socializare D.. Acestea NU sunt comentarii postate pe blogul meu şi NU sunt aprobate de către subsemnatul. De altfel, eu moderez comentariile postate direct pe blogul meu şi nu aprob acele comentarii care conţin injurii sau instigări la ură.

La fiecare dintre postările sale pe D. terţe persoane postează zeci, sute de comentarii. Personal, recurentul arată că nu citeşte decât în mică parte pentru că nu are timpul necesar să parcurgă sute de comentarii pe D. "subliniez faptul că aceste comentarii sunt postate de persoane terţe pe pagina de socializare D. şi nu deţin controlul acestor profile D.".

În măsura în care, privind "în diagonală" la aceste comentarii remarcă comentarii injurioase, jignitoare etc, indiferent dacă cel vizat este recurentul, românii, maghiarii etc., a ales să blocheze acele profiluri. Din momentul în care a blocat un anumit profil nu mai are posibilitatea să văd ce anume comentează pe această reţea de socializare. Deci, de foarte multe ori eu nici măcar nu am cunoştinţă de existenţa acestor comentarii deoarece blochez profilurile de D. care incită la ură sau postează injurii.

Multe dintre comentariile postate la aceste articole conţin şi injurii la adresa recurentului. Nu o dată a fost ameninţat cu violenţa fizică sau chiar cu moartea pentru activitatea sa publică prin care utilizez legea pentru a apăra Constituţia.

În concluzie, în cauză fiind vorba despre spaţiul public, respectiv despre comentarii postate de terţe persoane pe reţeaua de socializare D., răspunderea penală sau contravenţională revine acestor terţe persoane, nu subsemnatului, în vreme ce răspunderea moderării conţinutului care apare pe D. revine în totalitate proprietarului acestei reţele de socializare, respectiv D..

Mai mult chiar, la o simplă lecturare a acestor comentarii aşa cum apar ele la data de prezentei, reiese foarte clar că în cauză niciunul dintre ele nu întruneşte elementele constituie ale unei fapte de discriminare sau incitare la ură, aşa cum pretinde reclamantul.

Recurentul a blocat zeci de conturi ale unor terţe persoane care comentează la postările mele pe pagina de D. şi am şters unele comentarii însă volumul acestor comentarii face imposibilă ştergerea tuturor comentariilor care ar putea fi considerate ofensatoare.

Instanţa în mod greşit a reţinut că reclamantei i-a lipsit posibilitatea de a solicita ştergerea comentariilor apreciate de aceasta din urma discriminatorii. Reclamanta avea posibilitatea ştergerii printr-o simplă cerere făcută în acest sens.

Astfel, instanţa a reţinut în considerentele sale:"(...) ca titular al postării la care au fost adăugate comentariile, are posibilitatea de a le şterge, spre deosebire de reclamantă, căreia ii lipseşte această posibilitate, oricât de deranjată ar fi de aceasta".

Cu privire la această reţinere, Curtea Europeană a subliniat faptul că, un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate şi un sistem de ştergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a se realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate.

În acest sens s-a pronunţat şi ICCJ prin Decizia nr. 2612/17 iunie 2020, reţinând că elemente din cauză Magyar pot fi aplicate şi în sistemul nostru juridic, de fiecare data când ştirea postată nu este lipsită de bază factuală. În plus, aceasta instanţă a reţinut şi obligativitatea persoanei vizată de un eventuală publicaţie sau comentariu posibil ilicit sau discriminatoriu să solicite ştergerea amiabilă a ştirii/comentariile terţilor. Or, în cazul dedus judecăţii nu a fost înregistrată nicio cerere de ştergere a comentariilor anterior sesizării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În realitate reclamata nu da importanţă comentariilor în sine, ci doar îşi doreşte tragerea la răspundere a recurentului.

Admiterea recursului se impune şi din perspectiva jurisprudenţei CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi Index.hu ZRT contra Ungariei (2 februarie 2016) prin care s-a decis, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat, pentru simplul motiv că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii.

Aşadar, la analizarea cererii, solicită ca Înalta Curte să observe că, chiar dacă în Cauza Deifi contra Estoniei s-a stabilit că o publicaţie online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar şi pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online (chiar si aşa, oricum nu este cazul, postarea şi comentariile au fost făcute pe o pagină de D.), ulterior CEDO a adus anumite nuanţări cu privire la aceste aspecte, prin chiar Cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi ind ex.hu ZRT contra Ungariei (2016) invocată de instanţa fondului.

Prin această ultimă hotărâre, s-a stabilit; că iniţial autorităţile nu au realizat un echilibru adecvat între dreptul reclamanţilor în temeiul art. 10 din CEDO (libertatea de exprimare), ca protagonişti în furnizarea unei platforme pe internet pe care sunt publicate comentarii ofensatoare şi protecţia reputaţiei, ca aspect al vieţii private, protejată de art. 8 din Convenţia Drepturilor Omului, întrucât sancţionarea reclamanţilor s-a făcut fără a fi analizat contextul în care au fost publicate comentariile şi faptul că articolul nu fusese lipsit de o bază factuală. Reclamantul am publicat un articol care are o baza factuală şi pentru care nici instanţa şi nici CNCD nu reţinut că ar fi vinovat de discriminare.

În ceea ce priveşte conţinutul comentariilor, CEDO a observat că utilizarea în sine a frazelor vulgare nu fusese decisivă şi că era necesar să se ţină cont de specificităţile stilului de comunicare utilizat pe anumite portaluri de internet. Deşi aparţineau unui registru inferior de stil, expresiile utilizate în comentarii erau obişnuite în comunicarea prezentă pe numeroase portaluri de internet, astfel că impactul care le putea fi atribuit era unul redus.

Aşadar, trebuie avut în vedere şi faptul că reclamantul nu are calitatea de organ de presă, pentru a avea la dispoziţie mecanisme şi obligaţii specifice pentru cenzurarea comentariilor cititorilor.

Spre deosebire de o publicaţie de presă, ce are instrumente şi persoane specializate care se ocupă de verificarea comentariilor, reclamatul sunt o persoană fizică, iar postările sunt realizate doar de către mine.

Impunerea unui eventual sistem de control asupra comentariilor, prin autentificarea persoanelor care pot posta comentarii, reprezintă o sarcină excesivă şi care ar fi de natură a afecta libertatea de exprimare. în egală măsură se impune a avea în vedere şi impactul potenţial al mijlocului de exprimare utilizat.

Cu toate acestea, ca o dovadă a bunei credinţe, postează din când în când pe pagina sa de D. comentarii prin care îndemn utilizatorii reţelei de socializare D. să adopte un limbaj decent. Dar asta nu înseamnă că subsemnatul am posibilitatea faptică să urmăresc şi să cenzurez toate comentariile posibil ilicite postate de terţi utilizatori ai reţelei de socializare D..

Aşadar, cu privire la comentariile postate de terţe persoane pe pagina de pe reţeaua de socializare D. la postarea făcută de subsemnatul şi care face obiectul prezentei cauze, arăt onoratei instanţe faptul că, din nou, nici CNCD şi nici Fundaţia nu au identificat o vină a mea într-un text asumat de mine personal ci impută o presupusă vinovăţie pentru comentarii postate de terţe persoane pe pagina mea de pe reţeaua de socializare D., ceea ce nu poate fi considerată o discriminare săvârşită de subsemnatul pasibilă de a fi sancţionată în temeiul O.G. nr. 137/2000.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat şi pe cale de consecinţă să respingă ca nefondată acţiunea reclamantului şi să menţină Hotărârea CNCD nr. 566/21.07.2021 ca temeinică şi legală.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii şi în rejudecare, respingerea acţiunii formulată împotriva soluţiei CNCD cu nr. 566/21.07.2021.

Prin petiţia înregistrată la CNCD cu nr. 100/08.01.2021, petenta a solicitat CNCD-ului să constate că reclamatul a solicitat în mod nejustificat eliminarea inscripţiilor în limba maghiară de pe clădirea Primăriei din Gheorghieni. Dat fiind faptul că primarul municipiului - cu o motivare în drept exhaustivă - a refuzat îndepărtarea inscripţiei, asociaţia persoanei reclamate s-a adresat justiţiei.

Petenta susţine că persoana reclamată caută în continuare să-şi atingă scopul, astfel a postat pe pagina sa D. o solicitare către prefectul judeţului Harghita, prin care -susţinând că inscripţia în cauză încalcă legea, fără însă să specifice care lege în mod concret -acuză prefectul că trece cu vederea o ilegalitate şi îl somează să-şi îndeplinească obligaţiile stipulate în Legea nr. 340/2004. "În calitate de deputat al E. în Parlamentul României îi solicit public prefectului PNL al judeţului Harghita, să nu mai mimeze aplicarea legii şi să demareze imediat procedurile legale pentru îndepărtarea inscripţiei "F.", amplasată nelegal pe faţada Primăriei Gheorgheni. În calitate de preşedinte al G. am acţionat in locul prefecţilor şi am câştigat zeci de procese prin care am obligat primăriile din judeţele Covasna. Harghita şi Mureş să îndepărteze aceste inscripţii nelegale amplasate pe clădirile publice ale statului român.

Solicit public domnului H. să nu mai asiste pasiv la încălcarea legii şi a Constituţiei, să dea dovada de loialitate faţă de statul român şi să acţioneze in temeiul Legii nr. 340/2004".

Petenta susţine că persoana reclamată a indus în eroare cititorii, care luând de bine cele afirmate (cu toate că în mod evident acea inscripţie nu încalcă nici o lege, mai mult, este obligatorie conform prevederilor Codului Administrativ ca denumirea clădirii să fie afişată şi în limba maghiară în Gheorgheni, unde peste 80% din locuitori sunt etnici maghiari, iar Legea nr. 340/2004 - abrogată prin Codul Administrativ - prevedea în sarcina prefectului nu să îndepărteze inscripţii în limbile minorităţilor ci să asigure folosirea acelor limbi unde procentul unei minorităţi depăşeşte 20%) s-au scandalizat.

Iar rezultatul a fost cel previzibil, adică un şir lung de comentarii care încalcă prevederile O.G. nr. 137/2000, cum ar fi:,,- ungurii ăştia îşi cam fac de cap în ţara noastră să plece în mama lor de inculţi murdarii ăştia cine bea apă din izvoarele României e OBLIGAT să vorbească româneşte - felicitări pentru un adevărat patriot nu contează etnia eşti în România respectă limba ţării ne-am săturat de etnia asta de căcat şi trădători

- în România trăiesc majoritar români. Să respecte legile tării, de nu, să plece. -cai nu-i convine poate să plece - în stepă!,,

• Soluţia/Hotărârea C.N.C.D.

În urma analizării întregii documentaţii aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. a decis că:

"Nu se întrunesc elementele constitutive ale faptei de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată (fapta se încadrează în limitele libertăţii de exprimare)."

Prin sentinţa civilă nr. 127 din data de 10.12.2021, Curiea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 566/21.07.2021 adoptată de pârâtul CNCD în dosarul administrativ nr. x/2021.

Instanţa de fond a reţinut, în prezenta cauză, că reprezintă discriminare neştergerea de către reclamant de pe propria pagină de D. a unor comentarii, şi nu pentru propriul mesaj postat la data de 04.01.2021, mesaj adresat prefectului Harghita, prin care îi solicita public, în calitate de deputat E., să respecte legea şi să demareze imediat procedurile legale pentru îndepărtarea inscripţiei "F. de pe Faţada Primăriei Gheorghieni."

Se reproşează reclamatului că, prin postările şi distribuirile realizate, ar fi dat posibilitatea altor persoane să se manifeste în condiţii ce încalcă prevederile legale, de natură a aduce prejudicii unei anumite comunităţi naţionale.

În cauza de faţă fapta imputată reclamantului B. nu îndeplineşte condiţiile (art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000) pentru a putea fi calificată ca fiind discriminatoare, prin prisma jurisprudenţei CEDO, în mod greşit reţinându-se de prima instanţă în sarcina reclamantului B.. comiterea unui tratament discriminatoriu pe criteriul naţionalităţii.

Astfel, deşi în Cauza Delfi contra Estoniei s-a stabilit că o publicaţie online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar şi pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, ulterior CEDO a adus anumite nuanţări cu privire la aceste aspecte, prin Cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete şi ind ex.hu ZRT contra Ungariei (2016).

Prin această ultimă hotărâre, s-a stabilit că autorităţile nu au realizat un echilibru adecvat între dreptul reclamanţilor în temeiul art. 10 din CEDO (libertatea de exprimare), ca protagonişti în furnizarea unei platforme pe internet pe care sunt publicate comentarii ofensatoare şi protecţia reputaţiei, ca aspect al vieţii private, protejată de art. 8 din Convenţia Drepturilor Omului, întrucât sancţionarea reclamanţilor s-a făcut fără a fi analizat contextul în care au fost publicate comentariile şi faptul că articolul nu fusese lipsit de o bază factuală.

În ceea ce priveşte conţinutul comentariilor, CEDO a observat că utilizarea în sine a frazelor vulgare nu fusese decisivă şi că era necesar să se ţină cont de specificităţi le stilului de comunicare utilizat pe anumite portaluri de internet.

Deşi aparţineau unui registru inferior de stil, expresiile utilizate în comentarii erau obişnuite în comunicarea prezentă pe numeroase portaluri de internet, astfel că impactul care le putea fi atribuit era unul redus.

În cauză comentariile postate de terţe persoane la mesajul reclamantului vizează în principal dezaprobarea faţă de conduita reprezentanţilor administraţiei publice locale/instituţii publice deconcentrate (primar/prefect) şi judecăţi cu privire la activitatea acestora.

Se impune a avea în vedere impactul potenţial al mijlocului de exprimare utilizat. Ori, în speţă se observă că postările au un număr redus de comentarii, impactul social neputând fi decât unul extrem de redus.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că persoana reclamată nu are calitatea de organ de presă, pentru a avea la dispoziţie mecanisme şi obligaţii specifice pentru cenzurarea comentariilor cititorilor.

Reclamatul este o persoană fizică (deputat E.), a cărui postări sunt realizate doar de către acesta şi pentru votanţii/susţinătorii acestuia (impactul social neputând fi decât unul extrem de redus).

Impunerea unui eventual sistem de control asupra comentariilor, prin autentificarea persoanelor care pot posta comentarii, reprezintă o sarcină excesivă şi care ar fi de natură a afecta libertatea de exprimare.

Acestea fiind spune, conchide că ipotezele circumscrise acestui motiv de casare, art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se regăsesc în situaţia de faţă în care instanţa de fond a dat o hotărâte cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În drept, a întemeiat prezentul recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărări formulate

Recurentul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului promovat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi faţă de recursul declarat de recurentul B. prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acestora.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Cu titlu preliminar Înalta Curte are a se pronunţa supra excepţiei inadmisibilităţii invocate de către intimata-reclamantă cu privire la ambele recursuri promovate, urmând a o respinge ca nefondată.

Astfel, intimata susţine în motivarea excepţiei, în ceea ce priveşte recursul promovat de către recurentul-pârât B., faptul că acesta a reluat cele expuse prin întâmpinare în faţa instanţei de fond şi nu a motivat încadrarea celor expuse în dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctul 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât a indicat formal încadrarea celor afirmate în dispoziţii legale, astfel că nu poate fi sancţionat cu un fine de neprimire memoriul său de recurs.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii faţă de recursul promovat de către Consiliu, Înalta Curte apreciază că cele expuse de intimată se referă la fondul cererii, în sensul că nu ar fi întemeiat recursul şi nu că nu ar putea fi promovat.

În concluzie, vor fi respinse excepţiile invocate.

Pe fondul cererilor de recurs, reţine Înalta Curte din actele dosarului, că prin petiţia înregistrată la CNCD, intimata-petenta a solicitat CNCD-ului să constate că recurentul-pârât a solicitat eliminarea inscripţiilor în limba maghiară de pe clădirea Primăriei din Gheorghieni. Dat fiind faptul că primarul municipiului a refuzat îndepărtarea inscripţiei, asociaţia persoanei reclamate s-a adresat justiţiei.

Petiţia a vizat două aspecte: pe de o parte postarea din 4.01.2021 a pârâtului B., deputat de Mureş, pe contul său de pe reţeaua de socializare D. şi, pe de altă parte, comentariile adăugate de terţe persoane la această postare.

S-a arătat astfel că pârâtul B. a distribuit pe contul personal de pe reţeaua de socializare D. un mesaj adresat prefectului judeţului Harghita, prin care îi solicita public, în calitate de deputat E., să respecte legea şi să demareze imediat procedurile legale pentru îndepărtarea inscripţiei "F." de pe faţada Primăriei Gheorgheni.

La această postare, terţe persoane au adăugat comentarii, o parte dintre acestea referindu-se la comunitatea maghiară şi fiind considerate discriminatorii şi ofensatoare de către reclamantă. Cu titlu exemplificativ, în sesizare au fost enumerate cele cu următorul conţinut:

"ungurii ăştia îşi cam fac de cap în ţara noastră", "să plece în mama lor de inculţi", "murdarii ăştia", "cine bea apă din izvoarele României e obligat să vorbească româneşte", "nu contează etnia eşti în România respectă limba ţării", "ne-am săturat de etnia asta de căcat şi trădători", "să respecte legile ţării, de nu, să plece", "cui nu-i convine poate să plece", "în stepă!".

Prin Hotărârea nr. 566 din 21.07.2021, a cărei anulare formează obiectul prezentului dosar, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, fapta încadrându-se în limitele libertăţii de exprimare.

În mod corect instanţa de fond a dispus anularea în parte a acestei hotărâri şi aplicarea unei amenzi contravenţionale recurentului-pârât, reţinând răspunderea acestuia pentru opiniile exprimate ca răspuns la postarea sa.

Recurentul-pârât B. a invocat greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, în sensul că a considerat în mod eronat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare.

Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a criticat sentinţa primei instanţe din aceleaşi considerente, în sensul că fapta nu întruneşte condiţiile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, pentru a fi calificată ca fiind discriminatoare.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4) din O.G. nr. 137/2000:

"(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. (...) (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale".

De asemenea, art. 15 din acelaşi act normativ prevede:

"Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia"

Pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii pârâtului pentru fapte de discriminare, în mod corect prima instanţă a efectuat o analiză distinctă a postării propriu-zise şi respectiv a comentariilor la această postare, concluzionând în sensul că postarea propriu-zisă nu poate fi considerată discriminatorie la adresa comunităţii maghiare. Prin respectivul mesaj, recurentul-pârât a solicitat prefectului judeţului Harghita luarea unor măsuri considerate a fi în conformitate cu legea, fără a face nici un fel de aprecieri la adresa comunităţii maghiare.

Referitor la comentariile adăugate de terţe persoane la această postare, însuşi Consiliul a reţinut, că acestea au caracter denigrator, de discriminare la adresa comunităţii maghiare, dar că nu este justificată sancţionarea pârâtului.

Caracterul de discriminare al acestor comentarii a fost corect constatat de CNCD. Aşa cum se poate uşor constata din lecturarea acestora, expresii de genul "să plece în mama lor de inculţi", "murdarii ăştia", "ne-am săturat de etnia asta de căcat şi trădători", "cui nu-i convine poate să plece" etc. au caracter ofensator, naţionalist şovin, în unele cazuri mergând până la ură naţională, încadrându-se aşadar în sfera art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Profilul personal de pe reţeaua de socializare D. este un spaţiu public, astfel încât informaţiile postate sau primite în această modalitate de comunicare pe de o parte intră în sfera de protecţie a libertăţii de exprimare dar, pe de altă parte, în funcţie de particularităţile cauzei, pot avea consecinţe pentru persoana în cauză - titularul profilului.

Pe de altă parte, setările reţelei de socializare permit titularului profilului să limiteze accesul la postările sale, respectiv să aleagă dacă postările sunt disponibile anumitor persoane, unor categorii determinate de persoane sau publicului. Prin faptul că, potrivit setărilor alese, postările pârâtului sunt publice şi se acordă publicului posibilitatea să adauge comentarii, la rândul lor publice, pârâtul a oferit cadrul pentru exprimarea opiniilor de natura celor enumerate mai sus.

În consecinţă, prima instanţă a apreciat în mod corect că răspunderea pentru opiniile exprimate ca răspuns la postarea sa îi revine în egală măsură recurentului-pârât, neputând fi reţinută doar în sarcina autorilor comentariilor (a căror identitate, de altfel, poate fi mai greu stabilită) sau a D..

De asemenea, curtea de apel a reţinut în mod judicios că recurentul-pârât, ca titular al postării la care au fost adăugate comentariile, are posibilitatea de a le şterge, spre deosebire de intimata-reclamantă, căreia îi lipseşte această posibilitate, oricât de deranjată ar fi de acestea.

Contrar constatărilor CNCD, comentariile vizate prin sesizare nu au fost şterse, după cum rezultă din capturile de ecran depuse de intimata-reclamantă. De altfel, nici recurentul-pârât nu a afirmat că le-ar fi şters, arătând că, dat fiind volumul mare al comentariilor, citeşte foarte puţine dintre ele şi este în imposibilitatea de a le şterge. În schimb, pârâtul a arătat că moderează şi şterge comentariile injurioase sau care instigă la ură postate pe blogul său, rezultând astfel că este conştient de caracterul inadecvat sau nociv al acestora.

Ca urmare, prima instanţă a reţinut în mod corect că motivul determinant pentru care nu a fost angajată răspunderea pârâtului pentru comentariile considerate denigratoare, expus în Hotărârea CNCD, respectiv acela că au fost şterse de către persoana reclamată, nu poate fi reţinut.

În ceea priveşte hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate (toate referitoare la răspunderea pentru comentarii postate la articole publicate pe portaluri de internet), în mod corect prima instanţă a apreciat că acestea nu susţin soluţia adoptată, de nesancţionare a pârâtului.

Nici argumentele recurentului-pârât CNCD, în sensul că expresiile nu ar fi vulgare nu pot fi primite, caracterul defăimător al acestora fiind evident.

De asemenea, cu privire la impactul social redus al acestora, motivat de împrejurarea că recurentul-pârât B. nu ar fi organ de presă, sau ar fi fost puţine comentarii, invocat de către recurentul CNCD, Înalta Curte apreciază că este irelevant numărul comentariilor şi calitatea recurentului. Ceea ce prezintă relevanţă din punct de vedere legal este existenţa acestor comentarii în spaţiu public.

În ceea ce priveşte solicitarea exprimată în cadrul concluziilor scrise depuse la data de 12.06.2023 de către intimata-reclamantă, de obligare la plata cheltuielilor de judecată a persoanelor reclamate, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în faţa primei instanţe, aceasta nu poate fi admisă.

Intimata -reclamantă a solicitat plata cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de fond, instanţa respingându-i cererea motivat de împrejurarea că CNCD este un organism care desfăşoară o activitate administrativ jurisdicţională, fiind autoritatea de stat în domeniul discriminării, conform art. 16 din O.G. nr. 137/2000, chemat a soluţiona sesizările referitoare la săvârşirea unor fapte de discriminare, însă nu este parte în raportul juridic dedus soluţionării (între persoana reclamantă, care se consideră discriminată, şi persoana reclamată ca fiind autorul faptelor de discriminare). Chiar dacă dispoziţiile legale nu prevăd expres faptul că CNCD nu are calitate procesuală pasivă în litigiile referitoare la anularea hotărârilor sale, instanţa apreciază că acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare, având în vedere că cererea vizând cheltuielile de judecată a fost formulată doar faţă de CNCD, nu şi faţă de celălalt pârât, prima instanţa a respins această cerere.

Or, dacă intimata -reclamantă era nemulţumită de soluţia dată acestui capăt de cerere, modalitatea în care putea supune instanţei de control judiciar această nemulţumire era promovarea unei căi de atac, în speţă, a recursului.

Partea nu a uzat de această cale de atac, iar prin intermediul concluziilor scrise nu se pot aduce critici soluţiei instanţei de fond.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată de intimata A..

Respinge recursurile declarate de pârâţii B. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 127 din data de 10 decembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.