Inadmissibility of challenge to procedural order rejecting jurisdiction transfer

Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de strămutare. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Index alfabetic: Contestaţie în anulare. Cazul prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă

Principiul legalității căilor de atac

Inadmisibilitate

C. proc. civ., art. 457 alin. (1), art. 503 alin. (2) pct. 2, alin. (3)

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”, iar potrivit celor ale art. 503 alin. (3) din acelaşi cod „dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

Încheierea prin care a fost soluţionat un incident procedural, respectiv o cerere de strămutare a judecăţii unui proces, nu se înscrie în sfera celor pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea promovării contestaţiei în anulare, fiind inadmisibilă calea extraordinară de atac exercitată împotriva acesteia.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2431 din 21 noiembrie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 28 aprilie 2023, sub nr. x/1/2023, petenta Societatea A. S.R.L. Galaţi a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. y/44/2023, aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 1506 din 15 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/1/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea formulată de petenta Societatea A. S.R.L. Galaţi privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. y/44/2023, aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare A. S.R.L. Galaţi, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susţinând că hotărârea se întemeiază pe o greşeală materială.

Contestatoarea a susţinut că din eroare instanţa nu a observat că motivele de strămutare referitoare la bănuiala legitimă, privind lipsa de imparţialitate a judecătorilor de la Curtea de Apel Galaţi sunt în concordanţă cu Principiile de la Bangalore şi, de asemenea, cu drepturile şi principiile statuate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care se referă în mod imperativ dispoziţiile art. 148 din Constituţia României, care prevăd că în situaţia în care există neconcordanţă între dreptul intern şi dreptul internaţional, se aplică cu prioritate dreptul internaţional, adică principiul universalităţii.

Din eroare, instanţa nu a observat că s-au invocat două excepţii cu privire la cererea de strămutare, asupra cărora instanţa nu a făcut niciun fel de analiză.

Contestatoarea a invocat nulitatea absolută, de ordine publică, a hotărârii atacate pentru greşelile materiale expuse anterior, subliniind că prezenta cale extraordinară de atac este o cale specială, prin care se acoperă greşelile neintenţionate sau intenţionate. Greşelile materiale de care face vorbire textul trebuie să existe la momentul pronunţării hotărârii şi să vizeze raţionamentul juridic, în aşa măsură încât acesta să fie eronat.

Contestatoarea a solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei în anulare şi respectarea art. 1, 6, 13, 14, 17 din C.E.D.O., art. 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 148 din Constituţia României – dreptul la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul privind interzicerea discriminării.

Contestatoarea a depus concluzii scrise prin care a solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. împotriva încheierii nr. 1506 din 15 iunie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2023, prin care a fost respinsă cererea formulată de petenta Societatea A. S.R.L. Galaţi privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. y/44/2023, aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia a II-a civilă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, să anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale” şi art. 503 alin. (3) din acelaşi cod, „dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că încheierea prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare a judecăţii unui proces nu se înscrie în sfera celor pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea promovării contestaţiei în anulare.

Esenţial în aprecierea admisibilităţii contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., este faptul ca această cale extraordinară de atac să fie promovată fie împotriva unei decizii pronunţate în recurs, potrivit art. 503 alin. (2) din acelaşi cod, fie împotriva unei hotărâri a instanţei de apel ce nu poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 503 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Or, în cauză, contestaţia în anulare este formulată împotriva încheierii prin care a fost soluţionat un incident procedural, respectiv o cerere de strămutare a judecăţii unui proces, hotărâre ce nu se înscrie în sfera celor pentru care legiuitorul a reglementat în mod expres posibilitatea promovării acestei căi extraordinare de atac.

În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că a fost atacată o încheiere pronunţată într-o cerere de strămutare, care deşi era definitivă nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele menţionate la art. 503 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., calea extraordinară pronunţată fiind inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 508 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. Galaţi împotriva încheierii nr. 1506 din 15 iunie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2023.