Court of Accounts' appeal quashed; time-barred revision upheld in Breaza land-lease dispute

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererile de chemare în judecată şi conexarea lor

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2020, reclamanţii Primarul Oraşului Breaza A. şi Oraşul Breaza, prin Primar A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi, S.C. B. S.R.L., anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 38/2019 şi anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce priveşte punctul 1.4 din decizie.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova în sumă de 3.865,50 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, la 21.02.2020, reclamanţii Primarul Oraşului Breaza, A., şi Oraşul Breaza, prin Primar A., au chemat în judecată pe pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova şi C., solicitând, în principal, anularea, în parte, a încheierii nr. 1/22.01.2020, prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 38/2019 şi anularea, în parte, a Deciziei nr. 38/2019, în ceea ce priveşte punctul 1.4 din decizie.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtei C. la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, în sumă de 3.198,30 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, la data de 21.02.2020, reclamanţii Primarul Oraşului Breaza, A., şi Oraşul Breaza, prin Primar A., au chemat în judecată pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., solicitând, în principal, anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 38/2019 şi anularea, în parte, a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce priveşte punctul 1.4 din decizie. În subsidiar, au solicitat obligarea celor două pârâte, proporţional cu perioada contractuală înscrisă în contract, la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind la data controlului în sumă de 9.918,30 RON.

Prin încheierea din data de 22.07.2020, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea dosarului x/2020 la dosarul nr. x/2020.

De asemenea, prin încheierea din 25.06.2020, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea dosarului x/2020 la dosarul nr. x/2020.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4 din 5 ianuarie 2021, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii Primarul Oraşului Breaza-A., Oraşul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi, S.C. B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L.; a admis acţiunile conexate şi a anulat, în parte, încheierea nr. 1/22.01.2020 şi Decizia nr. 38/2019, cu privire la măsura dispusă la punctul I.4, pentru sumele de 3.865,50 RON, 3198,30 RON şi respectiv 1.178,10 RON.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe, recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a formulat recurs.

Hotărârea instanţei de recurs împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire

Prin Decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a respins recursul declarat de recurenta-pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva sentinţei nr. 4 din data de 5 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, revizuenta Curtea de Conturi - Camera de Conturi a formulat cerere de revizuire, fiind întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În susţinerea cererii de revizuire, s-a arătat că a fost pronunţată Decizia nr. 207/09.02.2021, prin care Curtea de Apel Ploieşti a respins aceeaşi acţiune în anulare împotriva aceloraşi acte emise de Camera de Conturi Prahova.

Or, în cauza de faţă, se discută doar prejudiciul stabilit de auditorii publici externi la data controlului, în sumă de 4.497,30 RON, reprezentând diferenţa între chiria percepută şi încasată conform contractului încheiat de entitatea verificată şi S.C. F. S.R.L., în cuantum de 229,31 RON/lunar şi suma calculată de auditori, respectiv chirie în cuantum de 529,13 RON/lunar, pentru o perioadă de 15 luni.

Precizează că, în ambele dosare, este vorba despre o abatere unică, ce constă în emiterea unei Hotărâri de Consiliu Local prin care Consiliul Local Breaza, încălcând dispoziţiile legale referitoare la achiziţiile publice, a atribuit unor societăţi comerciale terenuri aflate în proprietate publică, fiind vorba de cereri în anulare ce poartă asupra aceloraşi acte administrative (Decizia nr. 38/2019 şi încheierea nr. 1/22.01.2020), având aceleaşi părţi (reclamantă UATO Breaza şi pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova).

De asemenea, precizează că cererea de revizuire se întemeiază pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind îndeplinite condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză cu cele din dosarul nr. x/2020, ceea ce impune respectarea principiului autorităţii de lucru judecat cu privire la prima hotărâre.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3253 din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Curtea de Conturi - Camera de Conturi împotriva Deciziei nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca tardiv formulată.

În motivare, a reţinut că, întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunţării acesteia, respectiv la data de 22 septembrie 2022, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 22 octombrie 2022.

S-a constatat că revizuenta Curtea de Conturi - Camera de Conturi a transmis cererea de revizuire prin email la data de 16.11.2022, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, instanţa a avut în vedere că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuentă, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat că şi acesta este tardiv.

Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor susţinute de către revizuentă, Înalta Curte a constatat că motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocat pentru prima dată prin notele scrise depuse prin email la data de 30.05.2023, care se regăsesc la fila x şi următoarele din dosarul de recurs.

Or, Decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost comunicată revizuentei la data de 20 octombrie 2022.

În raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de revizuire s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2022, în raport cu care motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocat cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa a examinat cererea de revizuire iniţială, constatând că s-a invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia instanţele naţionale sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, iar repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie (cauza Amuraritei contra României), precum şi faptul că noţiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluţionate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, se circumscriu argumentelor aduse de către revizuentă cu privire la necesitatea respectării principiului autorităţii de lucru judecat cu privire la prima hotărâre, respectiv argumentele referitoare la jurisprudenţa europeană au fost formulate în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără nicio referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa a constatat că nu pot fi reţinute nici susţinerile revizuentei conform cărora în acest mod s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, element esenţial al preeminenţei dreptului, cu consecinţa generării incertitudinii jurisprudenţiale, ca având valenţa unor argumente circumscrise motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme, pentru a fi în prezenţa acestui motiv de revizuire, revizuenta trebuia să arate în concret modul în care hotărârea a cărei revizuire se solicită a încălcat principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României.

În consecinţă, în lipsa indicării în mod expres a motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin cererea de revizuire, precum şi a unor argumente care să se circumscrie motivului de revizuire prevăzut de legea specială, nu se poate reţine că prin cererea de revizuire au fost invocate ambele motive.

Recursul

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuenta a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine că termenul legal pentru declararea căii extraordinare de atac a revizuirii este cel prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de o lună de la data comunicării hotărârii. Precizarea făcută în acest sens prin notele scrise din reprezintă doar o completare a motivului de revizuire iniţial invocat.

A invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; prin raportare la Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cererea de revizuire este admisibilă.

A susţinut autoritatea de lucru judecat a celor două decizii, prin raportare la art. 430 C. proc. civ., cu referire la modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018.

Faţă de aceste texte legale, termenul de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurenta şi-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că analiza acestora urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, aşadar criticile au în vedere norme de procedură civilă şi nu norme de drept material.

În esenţă, recurenta a criticat soluţia instanţei, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susţinând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac este cel prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv de o lună de la comunicarea hotărârii.

Aceste susţineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, s-a susţinut că Decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 este contrară Deciziei nr. 207 din 9 februarie 2021 pronunţată de aceeaşi curte de apel, în dosarul x/202, fiind vorba despre aceeaşi acţiune în anulare împotriva aceloraşi acte administrative.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 891 a Curţii de Apel Ploieşti, care, fiind pronunţată în recurs, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 891 din 22 septembrie 2022 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 22 septembrie 2022 şi s-a împlinit la 22 octombrie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 16 noiembrie 2022, conform emailului cu care a fost expediat memoriul, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că, în mod legal, instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte arată că cererea de revizuire a fost analizată din perspectiva temeiurilor de drept indicate, respectiv de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind respinsă, ca tardivă, prin raportare la ambele texte de lege, soluţia fiind definitivă pentru calea extraordinară de atac întemeiată pe prevederile Legii contenciosului administrativ şi cu recurs doar în ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Ca urmare, toate chestiunile supuse analizei instanţei de revizuire din perspectiva Legii nr. 554/2004 au fost tranşate definitiv şi nu mai pot fi criticate prin prezentul demers.

Având în vedere cele arătate mai sus, faţă de soluţia recurată în cauză, Înalta Curte nu va mai analiza susţinerile recurentei, care se referă la fondul cererii de revizuire, prin care sunt aduse argumente pentru admiterea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis, în mod constant, că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Curtea de Conturi a României în nume propriu şi pentru Camera de Conturi Prahova împotriva Deciziei nr. 3253 din 14 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2023.