Disciplinary liability for negligent failure to specify security measure scope and motivation in criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, procurorului A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, cercetat sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 alin. (1) lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

În motivarea acţiunii, în esenţă, s-a reţinut că prin ordonanţa din 20 iulie 2022, dată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, pârâtul procuror A. a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, fără o minimă evaluare a unui eventual prejudiciu moral produs, ale inculpatei B., până la concurenţa sumei de 200.000 euro şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. C. S.A., până la concurenţa sumei de 200.000 euro, potrivit solicitărilor părţilor civile, indicând doar temeiul de drept, art. 249 C. proc. pen., fără a expune motivele de fapt şi de drept care fundamentează măsura procesuală, condiţie obligatorie potrivit art. 286 alin. (2) C. proc. pen. şi a redirecţionat cererea formulată de părţi după desfiinţarea ordonanţei de către judecătorul de drepturi şi libertăţi şi ridicarea măsurilor asiguratorii.

2. Judecata disciplinară

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în materie disciplinară, sub nr. x/2023.

La 20 martie 2023, pârâtul procuror A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare decurgând din încălcarea dreptului la apărare întrucât cercetarea disciplinară nu a fost făcută şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 2 şi art. 286 alin. (2) C. proc. pen.

În context, pârâtul a susţinut că, prin rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare, s-a produs o extindere a acuzaţiei cu privire la alte acte materiale pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, fiind, astfel,încălcate dispoziţiile art. 24 alin. (4) lit. b) raportat la art. 24 alin. (1) şi art. 20 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, coroborat cu art. 44 alin. (3), art. 45 alin. (1), (47) alin. (1) ultima teză, 48 alin. (2) din Legea 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin încheierea din 14 iunie 2023, secţia a respins excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare invocată de pârâtul procuror A., sub aspectul tuturor motivelor invocate.

În considerentele încheierii, s-a detaliat situaţia de fapt, astfel:

La data de 20 octombrie 2022, la Direcţia de Inspecţie pentru procurori din cadrul Inspecţiei Judiciare, a fost înregistrată, sub nr. x, sesizarea formulată de petenta B., prin care aceasta şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu modul în care pârâtul procuror A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare a instrumentat dosarul nr. x/2018, în sensul că a instituit măsurile asigurătorii asupra bunurilor sale fără o evaluare concretă şi echitabilă a prejudiciului moral cauzat, a refuzat nejustificat să aducă la îndeplinire dispoziţiile judecătorului de drepturi şi libertăţi de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite, temporizând astfel situaţia păgubitoare prin refuzul dispunerii în cauză a unei soluţii de clasare.

Prin rezoluţia nr. 22-3296 din 29 noiembrie 2022 s-a dispus începerea cercetării disciplinare faţă de procurorul A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare în legătură cu săvârşirea abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, cercetarea fiind finalizată la data 5 ianuarie 2023.

Iniţial, prin rezoluţia nr. 22-3296/a1 din 10 ianuarie 2023 s-a dispus respingerea sesizării privind pe recurentul A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prev. de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, dar această lucrare a primit aviz negativ de la directorul Direcţiei pentru procurori din cadrul Inspecţiei Judiciare, D..

Prin rezoluţia nr. 22-3296/al din 6 februarie 2023, inspectorul-şef adjunct, E. a dispus, în baza prevederilor art. 48 alin. (2) teza I cu referire la art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 27 alin. (4) lit. b) teza I din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, aprobate prin Ordinul nr. 51/14.06.2021 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, infirmarea rezoluţiei nr. 3296/al din10 ianuarie 2023, admiterea sesizării şi exercitarea acţiunii disciplinare împotriva procurorului A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prev. de art. 271 alin. (1) lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Prin raportare la art. 27 alin. (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, secţia a constatat că rezoluţia nr. 22-3296/al din 6 februarie 2023 conţine toate elementele prevăzute de textul de regulament incident, inclusiv în ceea ce priveşte situaţia de fapt imputată pârâtului procuror, din perspectiva normelor procedurale reţinute a fi încălcate, sens în care nu s-a putut reţine, în mod valabil, că a existat o extindere a acuzaţiei disciplinare în sensul avut în vedere de pârâtul procuror.

În consecinţă, secţia a reţinut că atât în rezoluţia prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare, cât şi în rezoluţia prin care s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare este descrisă situaţia de fapt circumscrisă dispoziţiilor art. 2 şi art. 286 alin. (2) C. proc. pen., în cauză neextinzându-se vreo acuzaţie cu privire la alte acte materiale pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară.

De asemenea, din perspectiva respectării dreptului la apărare, secţia a constatat că pârâtul nu a formulat alte cereri şi nu a solicitat administrarea altor probe, precizând că nu are obiecţiuni cu privire la modul de desfăşurare a cercetării disciplinare, aspecte reţinute prin procesul-verbal din 5 ianuarie 2023.

3. Hotărârea disciplinară

Prin Hotărârea nr. 8P din 13 septembrie 2023, secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, ca neîntemeiată.

În motivarea acestei soluţii, din analiza materialului probator, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare a fost înregistrat dosarul nr. x/2018, constituit ca urmare a procesului-verbal de sesizare din oficiu a organelor de poliţie în urma unui apel telefonic la 112 - Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă (SNUAU).

În cauză, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem şi, ulterior, efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecta B. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 349 alin. (1) C. pen.

La 12 noiembrie 2018, persoanele vătămate F. şi G., soţia şi fiica defunctului H., s-au constituit părţi civile în cauză, iar, prin cererea din 2 decembrie 2021, au precizat cuantumul daunelor morale în sumă de 400.000 euro, 200.000 euro faţă de inculpata B. şi 200.000 euro faţă de inculpata S.C. C. S.A., solicitând totodată şi instituirea măsurilor asigurătorii în vederea reparării pagubei.

Prin ordonanţa 22 octombrie 2021 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 349 alin. (1) C. pen., reţinându-se că, în calitate de director general al S.C. C. S.A., nu a luat măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă în cadrul societăţii, iar, ca urmare a nerespectării măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, în 3 noiembrie 2018, s-a produs decesul numitului H., angajat în cadrul societăţii respective la punctul de lucru din Sânnicolau Mare, jud. Timiş.

La 2 noiembrie 2021 şi, respectiv, la 1 martie 2022 s-a dispus extinderea urmăririi penale şi respectiv extinderea acţiunii penale faţă de societatea comercială S.C. C. S.A.

Prin ordonanţa procurorului din 20 iulie 2022 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei B. până la concurenţa sumei de 200.000 euro şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. C. S.A. până la concurenţa sumei de 200.000 euro.

Împotriva ordonanţei procurorului, B. şi S.C. C. S.A. au formulat contestaţie şi, prin încheierea nr. 353 din 13 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sânnicolau Mare, s-a admis contestaţia, s-a dispus desfiinţarea ordonanţei de luare a măsurii asigurătorii a sechestrului din 20 iulie 2022 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 999/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare şi ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse, respectiv, a popririlor asupra conturilor inculpatelor, încheierea fiind comunicată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare la 16 septembrie 2022.

Ca urmare a admiterii contestaţiei, la 26 septembrie 2022, B. şi S.C. C. S.A. s-au adresat cu o cerere Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare prin care au solicitat aducerea la îndeplinire a încheierii instanţei de judecată şi luarea măsurilor pentru ridicarea sechestrului şi popririi instituite asupra bunurilor şi conturilor societăţii.

Procurorul pârât A., în supravegherea căruia se afla cauza penală, a dispus trimiterea cererii spre competentă soluţionare Judecătoriei Sânnicolau Mare, la data de 27 septembrie 2022.

La data de 13 octombrie 2022, dosarul a fost înaintat şi înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare cu referat de terminare a urmăririi penale.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor-"exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă"- instanţa disciplinară a reţinut următoarele:

Cu privire la latura obiectivă a abaterii disciplinare, s-a susţinut de către Inspecţia Judiciară că procurorul pârât A. a încălcat normele procedurale prevăzute de dispoziţiile art. 249 C. proc. pen. ce reglementează condiţiile şi modalitatea de luare a măsurilor asigurătorii şi de art. 286 alin. (2) C. proc. pen., ce prevăd menţiunile pe care trebuie să le cuprindă ordonanţa procurorului prin care dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale.

S-a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin Decizia nr. 19/2017, a admis recursul în interesul legii şi a statuat că:

"Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asiguratorie".

Secţia a reţinut că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale unei persoane, prin instituirea unui sechestru, scopul urmărit fiind acela de a nu fi înstrăinate până la sfârşitul procesului penal şi de a se asigura repararea prejudiciului; ca urmare, în faza urmăririi penale, instituirea sechestrului asigurator nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în cadrul căreia se administrează probe, legea prevăzând doar condiţia de a exista o pagubă materială care să fie produsă prin infracţiune şi să existe o constituire de parte civilă, nefiind necesar ca organul de urmărire penală să facă dovada că se pregăteşte o activitate de ascundere, distrugere sau înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul măsurii asiguratorii.

Tocmai de aceea legiuitorul a instituit un control asupra actelor procurorului, atât prin controlul procurorului ierarhic superior în cadrul procedurii prevăzute de art. 339 C. proc. pen., cât şi un control judecătoresc în anumite situaţii, cum este de exemplu în cazul măsurilor de indisponibilizare, scopul fiind de a se asigura garanţii suficiente în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane.

Aşa fiind, secţia a constatat că, în speţă, nu au fost identificate aspecte de natură a conduce la concluzia că pârâtul procuror ar fi adoptat o măsură în afara dispoziţiilor procesuale şi procedurale.

În ceea ce priveşte nerespectarea de către procurorul pârât a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) C. proc. pen., secţia constată că ordonanţa procurorului din 20.07.2022, emisă în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatelor, conţine toate menţiunile prevăzute de textul de lege: faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, încadrarea juridică, precum şi constituirea de parte civilă a moştenitorilor defunctului care au făcut o solicitare în sensul luării măsurilor asiguratorii, invocându-se temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza dispunerii de către procuror a măsurii.

În ceea ce priveşte "atitudinea de pasivitate" a procurorului pârât, constând în redirecţionarea încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii către Judecătoria Sînnicolau Mare, secţia a reţinut că Inspecţia Judiciară nu ar fi invocat şi dispoziţiile legale încălcate de pârâtul procuror.

Or, C. proc. pen. nu prevede o procedură în cazul admiterii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a contestaţiei împotriva ordonanţei de instituire a măsurilor asiguratorii şi, respectiv, o obligaţie în sarcina organelor de urmărire penală de a pune în aplicare încheierea instanţei de judecată.

Pentru toate considerentele expuse, secţia a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, motiv pentru care a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, ca neîntemeiată.

4. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

Împotriva Hotărârii nr. 8P din 13 septembrie 2023, pronunţate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. civ., măsurile asigurătorii pot fi luate doar într-unul dintre 5 scopuri alternative (prevăzute de lege), fiind necesară nu doar precizarea în ordonanţa procurorului a unuia sau altuia dintre aceste scopuri, ci şi a motivelor de fapt (indicarea acestora fiind obligatorie, potrivit art. 286 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen.), care conturează existenţa în speţă analizată a incidenţei unuia dintre cele 5 scopuri legale alternative, prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, recurenta nu şi-a întemeiat rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare pe faptul că un alt magistrat - judecător de drepturi şi libertăţi în cauză - a avut o opinie diferită şi a dispus ridicarea măsurii asigurătorii, ci pe existenţa în speţă a probelor indicate în acţiunea disciplinară ce fac dovada comiterii abaterii disciplinare reţinute în sarcina magistratului vizat.

În realitate, în ordonanţa analizată nu este indicat nici măcar vreunul dintre cele 5 scopuri legale alternative, prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., pentru a se putea lua o măsură asigurătorie (indicarea motivelor de fapt fiind obligatorie, potrivit art. 286 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen.).

De asemenea, în adoptarea ordonanţei în speţă, procurorul A. nu a indicat care sunt indiciile că s-ar fi încercat ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, acestea trebuiau să fie menţionate în mod explicit, pentru a fi exclusă orice suspiciune cu privire la caracterul arbitrar al măsurii dispuse.

În cauză, prin rezoluţia inspectorului judiciar, s-a criticat tocmai acest aspect, constatat de altfel şi de judecătorul de drepturi şi libertăţi prin încheierea Judecătoriei Sânnicolau Mare nr. 353 din 13.09.2022, în sensul că procurorul nu a analizat în nici un fel incidenţa vreunuia dintre cazurile arătate, dispunând în mod arbitrar instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 400.000 de euro, fără vreo justificare în acest sens.

Prin acţiunea de exercitare a cercetării disciplinare nu a fost analizat raţionamentul juridic al procurorului, aşa cum în mod greşit s-a reţinut de către secţia pentru procurori în motivarea respingerii exercitării acţiunii disciplinare, ci concordanţa conţinutului ordonanţei emise de procuror cu exigenţele C. proc. pen. în materia respectivă prevăzute de art. 249 alin. (1) şi art. 286 alin. (2) lit. d).

Inspecţia Judiciară a solicitat admiterea recursului declarat împotriva hotărârii atacate, casarea Hotărârii nr. 8P din 13.09.2023, pronunţată de către secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2023 şi reţinerea spre rejudecare a acţiunii disciplinare, în limitele stabilite de art. 501 din C. proc. pen., iar în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare exercitate împotriva domnului procuror A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, astfel cum aceasta a fost reţinută în acţiune, cu consecinţa aplicării unei sancţiuni disciplinare prevăzute de lege.

5. Apărările formulate de părţi

Domnul procuror a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

A combătut argumentele Inspecţiei Judiciare, în sensul că nu este necesară nici dovedirea nici arătarea motivelor de fapt care conturează incidenţa unuia dintre scopurile legale alternative prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

Aceasta deoarece în doctrină s-a arătat că pentru luarea măsurilor asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii: să existe paguba, aceasta să fie produsă prin infracţiune, cu privire la infracţiune să existe declanşat un proces penal, să existe parte civilă; toate condiţiile fiind îndeplinite în cauză.

Aşadar, este nefondată susţinerea recurentei, în sensul că nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să analizeze manopere sau activităţi din care să rezulte că ar intenţiona să ascundă bunurile sale şi nici să existe probe în acest sens.

A invocat jurisprudenţă în acest sens: Deciziile nr. 629 din 8 octombrie 2015 şi nr. 303 din 9 iunie 2020 ale a Curţii Constituţionale, încheierea penală din 9 august 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018.

A combătut şi aprecierea recurentei în sensul că s-a făcut dovada prin probe a comiterii abaterii disciplinare, deşi la dosar nu a fost depusă nicio dovada în afară de încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 3553/13.09.2023.

A subliniat că nici până în prezent nu s-a pronunţat nicio hotărâre judecătorească pe fond, care să aprecieze caracterul temeinic al pretenţiilor civile solicitate de numitele F. şi G..

A arătat şi că în cuprinsul ordonanţei, a analizat strict condiţiile necesare pentru a se lua măsura asiguratorie, a făcut menţiune despre începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpate, reţinerea pe scurt a situaţiei de fapt imputabilă, constituirea de parte civilă şi solicitarea acestora de instituire a măsurilor asiguratorii în vederea reparării pagubei produse, iar dispozitivul a conţinut măsura instituită, destinatarul şi valoarea bunurilor indisponibilizate.

6. Recursul incident

La 13 noiembrie 2023, domnul procuror a depus şi recursul incident formulat împotriva încheierii din 14 iunie 2023, prin care secţia a respins excepţia nulităţii acţiunii disciplinare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut că prin rezoluţia emisă la 29.11.2022, s-a dispus începerea cercetării disciplinare, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din legea veche, actual art. 271 lit. s) din Legea 303/2022.

Prin rezoluţia anterior menţionată, s-a reţinut că există indicii de săvârşire a abaterii disciplinare, întrucât măsura sechestrului asigurător apare ca fiind nelegală, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 249 C. proc. pen., în sensul ca nu există la dosarul de urmărire penală nicio dovadă că ar exista posibilitatea ascunderii, distrugerii, înstrăinări sau sustragerii de la urmărire de către B. şi S.C. C. S.A., a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.

Recurentul a susţinut că apărările sale au fost formulate doar în raport de verificările întreprinse în cadrul cercetării disciplinare, care a vizat, în concret, nerespectarea dispoziţiei prevăzute de art. 249 din C. proc. pen., în sensul că la dosarul de urmărire penală nu a fost depusă nicio dovadă că ar exista posibilitatea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune

Ca urmare, doar sub acest aspect recurentul şi-a exercitat dreptul la apărare, întrucât numai această situaţie de fapt i-a fost adusă la cunoştinţă.

Cu toate acestea, recurentul susţine că, prin rezoluţia nr. 22 - 3296 emisă la 06.02.2023, s-a extins acuzaţia disciplinară cu privire la mai multe acte materiale care nu au fost reţinute în rezoluţia de începere a cercetării disciplinare, fiindu-i imputate încălcarea dispoziţiilor art. 249 din C. proc. pen. şi faptul că nu a respectat dispoziţiile art. 2 şi art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., că ar fi dat dovadă de pasivitate, redirecţionând cererea formulată de inculpate, de punere în executare a încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi prin care s-au ridicat măsurile asigurătorii, către Judecătoria Sânnicolau Mare.

Or, apreciază recurentul, prin extinderea acuzaţiei cu privire la alte acte materiale pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, au fost încălcare dispoziţiile art. 24 alin. (4) lit. b) raportat la art. 24 alin. (1) şi art. 20 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie coroborat cu ari. 44 alin. (3), art. 45 alin. (1), (47) alin. (1) ultima teză, 48 alin. (2) din Legea 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul a mai învederat că i se impută şi dificultăţile avute de inculpate privind ridicarea măsurilor asiguratorii, iniţial încadrat pe art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004; cu privire la acest aspecte, a făcut referire la rezoluţia din 10 ianuarie 2023, prin care inspectorul de caz a reţinut că nu ar exista indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare, nefiind începută cercetarea pe aceste aspecte.

Cu toate acestea, s-a exercitat acţiunea disciplinară şi s-a încadrat această situaţie de fapt ca act material al abaterii disciplinare, prevăzute de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, cu eludarea art. 44 alin. (3) din Legea nr. 305/2022 şi art. 20 din Regulament.

Recurentul subliniază că nu a contestat rezoluţia criticată, cu nr. x din 6 februarie 2023, pentru că nu conţine toate elementele prevăzute de art. 27 alin. (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, ci pentru că nu a fost efectuată cercetarea disciplinară cu privire la toate aspectele imputate, cum ar fi nerespectarea art. 2 şi art. 286 din C. proc. pen., atitudinea de pasivitate.

De altfel, din conţinutul rezoluţiei nr. 22-3296-a1 reiese că inspectorul de caz a înţeles să efectueze cercetarea disciplinară doar pentru presupusa încălcare a art. 249 din C. proc. pen., pentru care recurentul şi-a formulat apărările.

Împrejurarea că cercetarea disciplinară nu a privit toate aspectele care îi sunt imputate constituie o încălcarea a dreptului său la apărare.

A solicitat admiterea recursului incident, casarea hotărârii şi a încheierii pronunţate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, şi, în rejudecare, să se constate nulitatea absolută a acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. art. 271 lit. s) din Legea 303/2022.

7. Apărările formulate faţă de recursul incident

Inspecţia judiciară a susţinut, în esenţă, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 317/2004, în cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele şi împrejurările în care acestea au fost săvârşite precum şi orice date relevante pentru stabilirea vinovăţiei. Prin urmare la momentul începutul cercetării disciplinare inspectorul judiciar are doar nişte indicii că au fost săvârşite abaterii disciplinare.

Raportat la aceste indicii se dispune cercetarea disciplinară şi în cadrul acestei proceduri urmează a fi stabilite şi încadrate juridic faptele.

În cadrul cercetării disciplinare, magistratul a fost ascultat cu referire la toate chestiunile, dând chiar două declaraţii, cu privire la toate chestiunile care au vizat ordonanţa prin care s-a instituit sechestrului asigurator.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu titlu preliminar, faţă de faptul că ambele părţi şi-au subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurenţi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.

Asupra recursului incident declarat de către recurentul procuror

Prin recursul incident, domnul procuror A. a invocat excepţia nulităţii absolute a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare decurgând din încălcarea dreptului la apărare şi lipsa efectuării cercetării disciplinare sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 2 şi art. 286 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din 14 iunie 2023, secţia a respins excepţia respectivă, reţinând că nu a existat vreo acuzaţie în sarcina domnului procuror cu privire la alte acte materiale pentru care să nu se fi efectuat cercetarea disciplinară, iar din perspectiva respectării dreptului la apărare, secţia a constatat că domnul procuror nu a formulat alte cereri şi nu a solicitat administrarea altor probe, precizând că nu are obiecţiuni cu privire la modul de desfăşurare a cercetării disciplinare, conform procesului-verbal din 5 ianuarie 2023.

Recurentul a criticat soluţia şi argumentele secţiei, susţinând că, prin rezoluţia emisă la 29.11.2022 s-a dispus începerea cercetării disciplinare, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, întrucât măsura sechestrului este nelegală, pentru că nu există dovezi că se încearcă sustragerea de la urmărirea penală a celor acuzaţi, faţă de care domnul procuror şi-a pregătit apărarea.

Ulterior însă, prin rezoluţia din 6 februarie 2023, s-ar fi extins acţiunea disciplinară şi cu privire la mai multe acte materiale, şi anume nerespectarea art. 2 şi art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., prin aceea că în ordonanţa de instituire nu a indicat motivele de fapt şi de drept care fundamentează măsura sechestrului şi ar fi dat dovadă de pasivitate faţă de cererea inculpatelor de punere în executare a încheierii de ridicare a măsurilor asiguratorii.

Aceste susţineri sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Din cronologia evenimentelor, Înalta Cure reţine următoarele:

Prin sesizarea formulată şi înregistrată la Inspecţia Judiciară, petenta B. a susţinut că domnul procuror ar fi instrumentat defectuos dosarul în care este parte, pentru că a dispus instituirea măsurilor asigurătorii până la concurenţa unei sume mult prea mari, fără o evaluare concretă, cu încălcarea art. 249 din C. proc. civ., şi, ulterior, deşi ordonanţa a fost desfiinţată, acesta a nu a ridicat măsura sechestrului, ceea ce i-a adus petentei prejudicii, refuzând totodată să dispună clasarea.

Prin rezoluţia nr. 22-3296 din 29 noiembrie 2022, s-a dispus începerea cercetării disciplinare faţă de procurorul A., sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, respectiv "exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă".

Prin rezoluţia nr. 22-3296/al din 10 ianuarie 2023 s-a dispus respingerea sesizării privind pe domnul A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, adică "exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă".

Această rezoluţie a fost avizată negativ, iar, prin rezoluţia nr. 22-3296/al din 6 februarie 2023, a fost infirmată rezoluţia din 10 ianuarie 2023, a fost admisă sesizarea şi s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare împotriva domnului procuror sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prev. de art. 271 alin. (1) lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, respectiv "exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă".

În motivarea acestei soluţii, s-a arătat că prin modalitatea în care a redactat ordonanţa în cauză, domnul procuror ar fi încălcat dispoziţiile art. 2, art. 249 alin. (1), art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., fiind astfel realizat elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, fost art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004; aceleiaşi abateri disciplinare fiindu-i circumscrise şi aspectele învederate de petentele inculpate privind dificultăţile pe care le-au avut la ridicarea măsurilor din cauza pasivităţii domnului procuror.

Aşadar, Înalta Curte reţine că aspectele cu care petentele au sesizat Inspecţia Judiciară sunt cele care au făcut obiectul cercetării disciplinare şi anume că măsura asigurătorie a fost instituită fără o evaluare concretă, fiind încălcat art. 249 din Codul de procedură penale care enumeră "Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii, " iar, după desfiinţarea ordonanţei, domnul procuror a temporizat nejustificat ridicarea măsurilor, fiind nefondate criticile recurentului pe acest aspect.

Inspecţia Judiciară, prin actele întocmite, a verificat situaţia de fapt prezentată de petentă, fără a avea în vedere alte acte materiale.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în prezenta cauză, desfăşurarea procedurii atragerii răspunderii disciplinare a domnului procuror s-a realizat cu respectarea tuturor dispoziţiilor procedurale cuprinse în legislaţia specială, respectiv art. 46 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 şi Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie aprobate prin ordinul nr. 51/2021 al Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, dar şi a principiilor fundamentale ale procesului civil, reglementate de art. 8, art. 13, art. 14, art. 15 din C. proc. civ.

Pe tot parcursul desfăşurării procesului în faţa instanţei disciplinare, recurentul din prezenta cauză a fost în măsură să formuleze apărări şi să propună probe în susţinerea poziţiei sale, cu privire la abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa, respectiv cea prevăzută art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022 şi a cunoscut, sub toate aspectele relevate mai sus, situaţia de fapt ce i se impută.

Cu această motivare, se vor înlătura criticile domnului procuror privind încălcarea dreptul la apărare, întrucât prezenta instanţă constată că nu a existat o extindere a acuzaţiilor ce i-au fost aduse recurentului, în raport de care să nu fi avut posibilitatea să îşi pregătească apărarea.

Mai mult, Înalta Curte are în vedere şi că prin procesul-verbal din 5 ianuarie 2023, aflat în dosarul nr. x/P/2023, domnul procuror a luat la cunoştinţă că prin rezoluţia nr. 22-3296 din 29 noiembrie 2022 a fost începută cercetarea disciplinară sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare constând în exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, în prezent având corespondent în art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022, nu a formulat alte cereri şi nu a solicitat administrarea altor probe, precizând că nu are obiecţiuni.

Împrejurarea că domnul procuror a refuzat să fie ascultat de inspectorii judiciari, chestiune consemnată în procesul-verbal de ascultare întocmit de inspectorul judiciar la 5 ianuarie 2023, nu împiedică încheierea cercetării, cum prevede art. 47 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, jurisprudenţa Completului de 5 judecători fiind constată pe această chestiune (a se vedea şi Deciziile nr. 267/2017 şi nr. 83/2022).

De altfel, aşa cum a reţinut secţia prin încheierea recurată, domnul procuror a depus la dosarul de cercetare disciplinara două declaraţii scrise personal cu privire la aspectele cuprinse în rezoluţia de începere a cercetării disciplinare, prin care şi-a formulat apărări faţă de acuzele aduse.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că nu existe fapte imputate domnului procuror pentru care să nu se fi efectuat cercetarea disciplinară, fiindu-i pe deplin respectat dreptul la apărare, sens în care va fi respins recursul formulat împotriva încheierii din 14 iunie 2023.

Asupra recursului formulat de Inspecţia Judiciară

Prin hotărârea atacată s-a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, întrucât recurentul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea legii şi nu a adoptat o măsură în afara dispoziţiilor procesuale şi procedurale.

Aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, secţia a apreciat că domnul procuror nu a încălcat normele procedurale prevăzute de dispoziţiile art. 249 C. proc. pen. ce reglementează condiţiile şi modalitatea de luare a măsurilor asigurătorii şi de art. 286 alin. (2) C. proc. pen. ce prevăd menţiunile pe care trebuie să le cuprindă ordonanţa procurorului prin care dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale.

Aceasta deoarece la instituirea măsurii asiguratorii domnul procuror a avut în vedere atât prevederile legale reprezentate de art. 249 alin. (1) şi art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., măsură judiciară ce se bazează pe interesul superior al victimei infracţiunii sau a societăţii în general, aşa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că:

"Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asiguratorie".

S-a constatat că dispoziţiile art. 286 alin. (2) C. proc. pen. au fost respectate de domnul procuror, cu atât mai mult cu cât C. proc. pen. nu prevede o procedură în cazul admiterii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a contestaţiei cu obiect măsuri asigurătorii şi, respectiv, o obligaţie în sarcina organelor de urmărire penală de a pune în aplicare încheierea instanţei de judecată.

Prin recursul formulat, Inspecţia Judiciară a contestat aceste argumente, apreciind că soluţia dată acţiunii disciplinare este nelegală, pentru că măsurile asigurătorii pot fi luate doar într-unul dintre 5 scopuri alternative prevăzute de lege, fiind necesară nu doar precizarea în ordonanţa procurorului a unuia/unora dintre aceste scopuri, ci şi a motivelor de fapt, indicarea acestora fiind obligatorie, potrivit art. 286 alin. (2) lit. d) C. proc. pen.

Recurenta a susţinut că în ordonanţa procurorului nu este precizat nici măcar scopul măsurii instituite, sens în care actul respectiv nu conţine motivele de fapt. Astfel, procurorul A. nu a justificat măsura procesuală, prin indicarea indiciilor că partea ar fi încercat ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, chestiuni ce trebuiau să fie menţionate în mod explicit, pentru a se exclude orice suspiciune cu privire la caracterul arbitrar al măsurii dispuse.

Aceste susţineri sunt nefondate.

Potrivit art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, "Constituie abateri disciplinare: (…) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.".

La rândul său, art. 272 alin. (2) din acelaşi text normativ, defineşte această noţiune, arătând că "Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual".

Aşa cum a reţinut şi instanţa disciplinară, pentru atragerea răspunderii disciplinare a magistratului pentru săvârşirea abaterii anterior redate este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: latura obiectă a abaterii: încălcarea de către magistrat a unor norme de drept material sau procesual, latura subiectivă: încălcarea să aibă un caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală, precum şi urmarea imediată: generarea unor consecinţe grave.

Realizând propria apreciere cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine, sub aspectul laturii obiective, că măsurile procesuale luate de domnul procuror au fost instituite cu respectarea legislaţiei în vigoare, anterior redată.

Ca o primă chestiune, Înalta Curte subliniază că, în procedura disciplinară, aşa cum s-a arătat şi în hotărârea recurată, nu sunt analizate legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate de magistrat, ci se verifică dacă modul în care acesta şi-a exercitat funcţia întruneşte elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de lege, respectiv Legea nr. 303/2004 actualmente Legea nr. 303/2022, cum s-a reţinut în jurisprudenţa constată a Completului de 5 judecători (a se vedea, cu titlul de exemplu, deciziile nr. 98/2023, nr. 97/2023 şi nr. 132/2023).

Aşadar, ceea ce se analizează în prezenta cauză este dacă domnul procuror a emis ordonanţa prin care s-a instituit măsura asiguratorie cu respectarea 249 din C. proc. pen. şi dacă actul de procedură cuprinde menţiunile prevăzute de art. 286 alin. (2) din C. proc. pen.

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune".

La rândul său, art. 286 alin. (2) din C. proc. pen. dispune "Ordonanţa trebuie să cuprindă:

a) denumirea parchetului şi data emiterii;

b) numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte;

c) fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia şi, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;

d) obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluţiei, precum şi motivele de fapt şi de drept ale acestora;

d1) atunci când este cazul, menţiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată;

e) date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter medical şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi;

f) alte menţiuni prevăzute de lege;

g) semnătura celui care a întocmit-o".

Prin ordonanţa din 20 iulie 2022, dată în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, domnul procuror A. a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, aparţinând inculpatei B. până la concurenţa sumei de 200.000 euro şi asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. C. S.A. până la concurenţa sumei de 200.000 euro.

Cu privire la instituirea măsurilor asiguratorii, prin Decizia nr. 19/2017, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că: "Atunci când se instituie măsuri asiguratorii în procesul penal nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asiguratorie."

Înalta Curte are în vedere că măsurile asiguratorii sunt măsuri procesuale care constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile ale unei persoane, prin instituirea unui sechestru, scopul urmărit fiind acela de a nu fi înstrăinate până la sfârşitul procesului penal şi de a se asigura repararea prejudiciului. Aşadar, în faza urmăririi penale, instituirea sechestrului asigurator nu presupune o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în cadrul căreia se administrează probe.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa pendinte, instanţa de recurs reţine că ordonanţa emisă de domnul procuror cuprinde menţiunile impuse de textul de lege anterior citat, respectiv sunt arătate faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, încadrarea juridică, faptul că moştenitorii defunctului s-au constituit parte civilă şi au solicitat luarea de măsuri asiguratorii, invocându-se atât temeiurile de fapt, cât şi cele drept.

În concluzie, în acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine, la rândul său, că măsura procesuală instituită de recurentul procuror respectă dispoziţiile procesuale şi procedurale anterior redate, fiind nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte.

Împrejurarea că, împotriva ordonanţei date de domnul procuror, părţile au formulat contestaţie, care a fost admisă prin încheierea nr. 353 din 13 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sânnicolau Mare, prin care s-a dispus desfiinţarea ordonanţei de luare a măsurii asigurătorii a sechestrului din 20 iulie 2022 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 999/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare şi ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse, respectiv, a popririlor asupra conturilor inculpatelor, nu poate fi reţinută ca un argument valabil al nelegalităţii hotărârii recurate.

În acord cu instanţa disciplinară şi contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte reţine că aspectele referitoare la motivarea ordonanţei au făcut obiectul analizei instanţei în calea de atac a contestaţiei formulate împotriva respectivului act şi excedează limitele prezentei analize a condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare, în cadrul căreia nu se realizează o examinare a legalităţii sau temeiniciei ordonanţei din 20 iulie 2022 prin care s-au instituit măsurile asiguratorii, cum s-a arătat anterior.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că instanţa disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, nu sunt nu sunt întrunite cumulativ elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, sens în care va fi respins recursul declarat de Inspecţia Judiciară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că atât încheierea recurată, cât şi hotărârea instanţei disciplinare sunt legale şi temeinice, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurenţi, astfel că, în temeiul art. în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 8P din 13 septembrie 2023 şi de recurentul A. împotriva aceleiaşi hotărâri şi a încheierii din 14 iunie 2023, ambele pronunţate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2023.