Pre-surrender detention deduction challenge quashed and remanded for verification of Italian house arrest period.

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76 din 06 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de petenta condamnată A., cu privire la Sentinţa penală nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 900 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Totodată, s-a dispus ca plata sumei de 340 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a reţinut că petenta condamnată din cauză a solicitat deducerea din pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a unei perioade de 4 luni închisoare în care aceasta ar fi fost în stare de arest la domiciliu în Italia, aspect care nu a reieşit din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile înaintate de către instituţia în care îşi execută pedeapsa .

Pe cale de consecinţă, a apreciat ca fiind nefondată contestaţia la executare formulată de petentă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie condamnata A., solicitând admiterea contestaţiei la executare formulată cu privire la Sentinţa penală nr. 122/2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 174/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deducerea celor patru luni de pedeapsă executate pe teritoriul statului Italian în perioada 12 octombrie 2022 - 09 februarie 2023.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu în sistem informatizat Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 12 septembrie 2023, când a fost încuviinţată cererea în probaţiune formulată de contestatoarea condamnată, dosarul fiind amânat pentru data de 26 septembrie 2023, pentru ca aceasta să efectueze toate diligenţele pentru ca înscrisurile în probaţiune să fie înaintate la dosar.

După terminarea şedinţei din data de 12 septembrie 2023, contestatoarea a transmis, prin fax, Sentinţa nr. 37/2022 a Curţii de Apel Florenţa şi comunicarea emanând de la această instituţie.

Examinând contestaţia formulată de condamnata A., prin prisma criticilor invocate, potrivit dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (7) şi alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei (lit. d), competenţa de soluţionare a cauzei revenind, în acest caz, instanţei de executare, stabilită potrivit art. 553 C. proc. pen., ori instanţei corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Această instanţă, odată învestită, trebuie să verifice dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, dacă vizează executarea unei hotărâri penale, dacă motivul se regăseşte printre cele enumerate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. şi, apoi, să analizeze pe fond contestaţia la executare.

Astfel, se constată că, în prezenta cauză, se contestă executarea Sentinţei penale nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care contestatoarea A. a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani şi 5 luni închisoare.

Pe această cale, condamnata A. a solicitat instanţei deducerea perioadei de 4 luni executate în Italia, în intervalul 12 octombrie 2022 - 09 februarie 2023, din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 5 luni închisoare la care a fost condamnată prin sentinţa penală menţionată anterior. Totodată, în faţa instanţei de fond, condamnata a susţinut că se află în posesia unei hotărâri a autorităţilor judiciare italiene ce se referă la această perioadă executată, înscris pe care l-a trimis prin poştă, dar care până la termenul de dezbateri în fond nu a ajuns la dosar.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Ploieşti nu a efectuat, în concret, niciun demers pentru a verifica efectiv temeinicia motivului invocat pe calea contestaţiei la executare, în sensul solicitării de relaţii de la instanţa de executare constând în înscrisurile care au stat la baza predării condamnatei de către autorităţile judiciare italiene în vederea executării pedepsei în România ori pentru a comunica perioada arestului efectuat de către aceasta în Italia şi data predării în România, ci a respins, ca nefondată, sesizarea, limitându-se la a arăta că susţinerile condamnatei nu au fost confirmate de înscrisurile înaintate de către instituţia în care îşi execută pedeapsa.

Înalta Curte apreciază, însă, că înscrisurile transmise la dosar de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou, respectiv adresa prin care s-a comunicat data încarcerării, copia mandatului de executare şi Sentinţa penală nr. 122/F din 01.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nu erau suficiente pentru a lămuri aspectele invocate pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile în care în MEPÎ nr. 177/2020 din 23 septembrie 2022, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a menţionat că "din pedeapsa de executat se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la încarcerare la zi", iar între data emiterii acestuia şi momentul încarcerării, respectiv 09 februarie 2023 (conform adresei de la dosar fond), au trecut aproximativ 5 luni.

Mai mult, din examinarea înscrisurilor depuse la data de 12 septembrie 2023 în dosarul de contestaţie, la care condamnata a făcut trimitere şi în faţa instanţei de fond, rezultă că acestea au fost emise de autorităţile judiciare italiene în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare întocmit în baza Sentinţei penale nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

De asemenea, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate în cuprinsul sentinţei penale contestate cu privire la antecedenţa penală a contestatoarei, nu au relevanţă în cauză, în raport cu obiectul contestaţiei la executare.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că analiza temeiurilor care au fundamentat contestaţia la executare nu poate fi realizată direct în calea de atac, cu atât mai mult cu cât, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, sunt necesare demersuri suplimentare în sensul mai sus arătat, întrucât instanţa de control judiciar nu poate substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, o asemenea soluţie determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale contestatoarei condamnate. Sub acest aspect, se constată că instanţa de contencios european a statuat, în mod constant, că, deşi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale nu impune statelor crearea unui dublu nivel de jurisdicţie, dacă acestea hotărăsc să implementeze un asemenea sistem, au obligaţia să vegheze ca justiţiabilii să se bucure în faţa instanţelor de apel de garanţiile fundamentale prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenţie (cauzele Delcourt împotriva Belgiei, 17 ianuarie 1970, seria x nr. x, şi Iorga împotriva României, Cererea nr. 4.227/02, 25 ianuarie 2007).

Pentru aceste motive, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (7) şi alin. (8) C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, va admite contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 06 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023, pe care o va desfiinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 06 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează sentinţa penală menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2023.

GGC - NN