EU Fund Financial Correction Based on Restrictive Public Procurement Qualification Criteria Requiring Specific Domestic Certification Over Equivalents

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18.05.2016 sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova-prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea:

- Deciziei nr. 109/12.04.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind soluţionarea contestaţiei formulată de UAT Craiova împotriva Notei de neconformitate nr. x/12.01.2016 şi Informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, si pe cale de consecinţa, anularea corecţiei de 10% din valoarea eligibilă a contractului de lucrări nr. x/17.03.2015.

Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 379 din 08 februarie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova-prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova - prin Primar a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, ca fiind nelegală şi anularea Deciziei nr. 109/12.04.2016, anularea Notei de neconformitate nr. x/12.01.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, implicit anularea corecţiei financiare stabilită în procent de 10 % din valoarea eligibilă a contractului.

Susţine în esenţă recurenta că hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, iar prin motivarea făcută, aceasta a diminuat practic importanţa unui act administrativ de a cărui existenţă este condiţionată practic încheierea contractului de finanţare.

Arată astfel că, deşi a specificat că Ghidul Solicitantului este un act administrativ normativ care reglementează extrem de detaliat condiţiile de admitere a propunerilor de proiecte pentru diverse Programe Operaţionale, punctaje de examinat, condiţii de decontare a cheltuielilor eligibile şi este completat de o serie de acte normative naţionale şi comunitare, fiind şi actul administrativ la care orice întreprindere eligibilă se raportează şi îl studiază, atunci când doreşte să îşi finanţeze/cofinanţeze operaţiunile cu fonduri europene, instanţa nu analizează aceste aspecte, limitându-se la a minimiza importanţa acestuia, în raport cu cea a actelor ce fac obiectul contestaţiei.

Ori, consideră că, astfel cum a precizat anterior, toate Ghidurile Solicitantului trebuie publicate în Monitorul Oficial, exceptând cazurile în care acestea ar reprezenta acte clasificate în înţelesul art. 11 din Legea nr. 24/2000 şi, pe cale de consecinţă, instanţa de fond trebuia sa aibă în vedere dispoziţiile invocate în susţinerea excepţiei, respectiv art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţii despre care nici măcar nu a făcut vorbire în cadrul analizei:

(1) In vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

2)Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:

a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;

b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.

3) Legile se publică imediat după promulgare, însoţite de actul prin care au fost pro-te. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub tura preşedinţilor celor două Camere.

4) Ordonanţele şi hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de Primul -Ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia să le pună în executare.

5) Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.

Dacă nu se demonstrează caracterul de act normativ clasificat, atunci Ghidul Solicitantului trebuie publicat în Monitorul Oficial, în caz contrar nu poate fi considerat în vigoare la data acordării finanţării. Publicarea ulterioară a Ghidului Solicitantului nu acoperă sancţiunea inexistenţei sale la data acordării finanţării. In plus, neexistând în mod valabil în ordinea juridică, nu poate fi invocat drept temei juridic pentru procese-verbale, corecţii financiare şi acte administrative de recuperare a sumelor acordate.

Ori, toate aceste argumente, împreună cu celelalte ce ţin de jurisprudenţă şi practică în aceasta materie, au fost pe larg menţionate şi motivate în excepţia noastră, însă nu au fost nici măcar menţionate de instanţa de fond în cadrul hotărârii pronunţate, fapt ce conduce la concluzia că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Cu privire la aspectele ce tin de fondul cauzei, instanţa, motivează că in conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 398/2015, coroborate cu O.U.G. nr. 66/2011 rezultă fara putinţă de tăgada că autoritatea de management nu doar ca are dreptul, dar este si obligată sa efectueze verificări si sa excludă integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari, acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale si fara sa fie condiţionata in luarea masurilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP.

Consideră că aceasta interpretare proprie a instanţei de fond, este lipsită de fundament juridic, având în vedere că cele două instituţii menţionate mai sus au un rol primordial în evaluarea documentaţiei de atribuire precum şi verificarea procedurii de atribuire care a fost aprobată şi avizată mentionandu-se si sintagma "fara obiectiuni".

Astfel, a demostrat că prin documentaţia de atribuire nu a restricţionat participarea la procedura de atribuire, deoarece criteriile de calificare au fost stabilite în conformitate cu legislaţia achiziţiilor publice la data demarării procedurii, iar verificările organelor competente (ANRMAP, UCVAP, MDRAP) nu au semnalat nici o neregulă în acest sens.

Consideră că aceste aspecte nu sunt lipsite de importanţă, atâta vreme cât motivul corecţiei 1-a constituit chiar faptul ca în cadrul Notei de neconformitate, echipa de control a apreciat că pentru contractul mai sus menţionat:

"Autoritatea contractantă a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de lucrări, prin impunerea in fisa de date a achiziţiei a unor criterii de calificare discriminatorii, iar aceste argumente ce tin strict de analiza si evaluarea documentaţiei de atribuire şi trebuiau admise de instanţa de fond.

Susţine recurenta că instanţa de fond trebuia sa ţină cont de faptul că documentaţia de atribuire la care autoritatea contractanta a ataşat notele justificative prevăzute de legislaţia in domeniu (notă privind determinarea valorii estimate, nota privind cerintele minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară precum şi la capacitatea tehnică si profesionala financiara, notă justificativă privind stabilirea criteriului de atribuire), modelul de contract şi formularele au fost verificate si aprobate de ANRPMAP şi nu au existat respingeri privind aceasta cerinţă, iar ca urmare a verificării procedurii de achiziţie publică, de către observatorii UCVAP, nu au existat opinii/observaţii asupra derulării procedurii de atribuire, aceasta destaşurându-se fără afectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.

A mai reţinut instanţa de fond ca fiind corectă constatarea autorităţii publice pârâte potrivit căreia prin impunerea cerinţei privind deţinerea atestatului ANRE tip C2A valabil la data limită de depunere a ofertelor autoritatea publică ar fi restricţionat posibilitatea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică de lucrări pentru potenţialii ofertanţi deţinători de atestate echivalente.

Faţă de această reţine a instanţei de fond, recurenta susţine că a demonstrat că, prin documentaţia de atribuire nu a restricţionat participarea la procedura de atibuire, deoarece criteriile de calificare au fost stabilite în conformitate cu legislaţia achiziţiilor publice la data demarării procedurii, iar verificările organelor competente (ANRMAP, UCVAP, MDRAP) nu au semnalat nicio neregulă în acest sens, iar cerinţa "Atestare ANRE de tip C2A a fost solicitată de către autoritatea contractanta în conformitate cu prevederile art. 183 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu prevederile Ordinului Preşedintelui ANRMAP nr. 509/2011 - Anexa nr. 1, Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, unde este precizat "- certificări, atestate autorizaţii etc, in funcţie de specificul contractului, in situaţia in care exista reglementari legale care impun deţinerea unor astfel de documente .

Astfel, chiar daca in documentaţia de atribuire nu s-a făcut o menţiune expresa cu privire la acceptarea de documente echivalente, precizarea "conform Ordin ANRE nr. 23/2013 privind Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, executa, verifica si exploatează instalaţii electrice din sistemul electroenergetic", este o dovadă a faptului că operatorii economici străini aveau posibilitatea sa prezinte un document echivalent, emis de un organism similar din tara de origine, având in vedere prevederile art. 5 alin. (2), anterior citate.

Astfel cum a şi demonstrat, a fost solicitată această cerinţă având în vedere legislaţia în vigoare la momentul demarării procedurii, iar acesta cerinţă nu a ingradit dreptul operatorilor economici străini de a participa la procedură

In acest sens, mai menţionează că ofertantul deeclarat câştigător a fost o asociere formată din 4 operatori economici, unul dintre asociaţi respectiv A. a.s. fiind persoană juridică străină înregistrată în Cehia, care pentru îndeplinirea cerinţei privind atestarea ANRE a prezentat un document echivalent.

Consideră că instanţa trebuia să ţină cont de aceste precizări care se regăsesc de altfel, chiar în materialul probator aferent dosarului de instanţă.

Mai mult, instanţa trebuia sa aibă în vedere ca cerinţa "responsabil tehnic cu execuţia (...) atestat tehnico-profesional (...), conform Ordinului 777/2003 cu modificările si completările ulterioare" a fost solicitata de către autoritatea contractanta în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 777 din 26 mai 2003, pentru aprobarea reglementării tehnice "îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii".

Ca urmare, solicitarea responsabilului tehnic cu execuţia respectă întocmai reglementările legale în vigoare Ia data organizării procedurii, care impun atestarea specialiştilor cu activitate în construcţii, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 777 din 26 mai 2003, însă instanţa de fond, fără a mai analiza si argumenta în fapt si în drept pe aceste aspecte, s-a limitat la a susţine, chiar în finalul considerentelor sentinţei că a constatat că au fost încălcate aceleaşi principii si dispoziţii legale, aşa cum au reţinut organele de control prin actele încheiate şi în ceea ce priveşte cerinţele din fişa de date a achiziţiei referitoare la responsabilul tehnic cu execuţia.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, ca fiind nelegală şi anularea Deciziei nr. 109/12.04.2016, anularea Notei de neconformitate nr. x/12.01.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, înregistrata Ia Primăria Municipiului Craiova sub nr. x/11.02.2016 aferenta proiectului intitulat: "Dezvoltarea transportului ecologic în municipiul Craiova", cod SMIS 40796 prin care fost stabilita corecţia financiara de 10% din valoarea eligibilă a contractului de lucrări nr. x/17.03.2015 încheiat cu Asocierea B. S.R.L., C. S.R.L., D. Ş.A. A. a.s, si anularea corecţiei financiare stabilită de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în procent de 10% din valoarea eligibilă a contractului de lucrări nr. x/17.03.2015 încheiat cu Asocierea B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.A. si A. a.s

În drept, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (6) şi (8) C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, actualmente Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, conform O.U.G. nr. 68/2019 din 06.11.2019, a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul recursul a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta- reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Craiova - prin Primar nu a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul- pârât, deşi i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţie, completul învestit cu soluţionarea dosarului a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 04 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu privire la excepţia nulităţii recurslui, invocată de intimatul-pârât Înalta Curte o apreciază ca nefondată, criticile formulate de recurentă putând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., astfel cum au fost, de altfel, menţionate expres de către recurenta-reclamantă în cadrul cererii de recurs, aceasta invocând, în esenţă, nemotivarea hotărârii şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la nemotivarea sentinţei (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.)

În cadrul acestui motiv de recurs, constată instanţa de control judiciar că recurenta - reclamantă a invocat faptul că prima instanţă nu a analizat toate argumentele ce au fost aduse de aceasta cu privire la excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 109/12.04.2016, motivată de nepublicarea Ghidului Solicitantului în Monitorul Oficial precum şi jurisprudenţa şi practica în materie, ce au fost prezentate în susţinea excepţiei.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

S-a susţinut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, sau între considerente, lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum şi atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situaţia de fapt astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Este însă de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a expus pe larg motivele pentru care a respins, ca neîntemeiată, " aşa zisa excepţie a nulităţii absolute a actului administrativ contestat" pe care corect a calificat-o ca fiind o critică de nelegalitate, instanţa nefiind obligată să menţioneze în considerentele hotărârii susţinerile părţilor, în integralitate, ci doar " susţinerile pe scurt", conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., soluţia adoptată fiind amplu motivată, considerentele reţinute de judecătorul fondului în fundamentarea soluţiei fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la greşita aplicare a legii de către prima instanţă (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte, reţine, de asemenea, netemeinicia acestuia, judecătorul fondului pronunţând o hotărâre cu justa aplicare a legii.

Reţine astfel Înalta Curte că, în vederea atribuirii contractului de achiziţie publică de lucrări aferente contractului de finanţare privind proiectul cod SMIS 40796, UAT Municipiul Craiova a iniţiat procedura de licitaţie deschisă cu faza finală electronică prin publicarea în SEAP a Anunţului de participare nr. x din 08.04.2014.

Conform raportului procedurii nr. x/26.02.2015 au depus oferte un număr de 7 operatori economici.

Dintre acestea, două oferte au fost declarate acceptabile şi conforme, iar dintre acestea oferta Asocierii formată din S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.A. şi E. a fost declarată câştigătoare, valoarea estimată a contractului fiind de 27.618.073,00 Ron, criteriul atribuirii fiind " preţul cel mai scăzut".

În cadrul Fişei de date a achiziţiei, autoritatea contractantă a solicitat următoarele cerinţe minime:

III.2.1 .b) Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale 2. Atestare ANRE de tip C2A pentru execuţia lucrărilor de instalaţii electrice ce fac obiectul contractului, ofertantul trebuie să facă dovada că este autorizat ANRE de tip C2A, conform Ordin ANRE nr. 23/2013 privind "Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, execută, verifică şi exploatează instalaţii electrice din sistemul electroenergetic", în termen de valabilitate la data limita de depunere a ofertelor. în cazul depunerii unei oferte în asociere, fiecare asociat va îndeplini aceasta cerinţa pentru partea de contract pe care urmează să o îndeplinească. Documentele se vor prezenta în copie lizibilă cu menţiunea "conform cu originalul".

III.2.3.a) Capacitatea tehnică şi/sau profesională

Informaţii şi/sau nivel(uri) minim(e) necesare pentru evaluarea respectării cerinţelor menţionate

6. Informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de lucrări. Pentru execuţia lucrărilor care fac obiectul contractului, ofertantul trebuie să facă dovada că în echipa de lucru are inclus următorul personal: (...)

1 Responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de drum, angajat al ofertantului sau al cărui angajament de participare a fost obţinut, atestat tehnico-profesional pentru domeniul: II -Construcţii rutiere, drumuri, conform Ordinului 777/2003 cu modificările şi completările ulterioare; (...)

- pentru responsabil tehnic cu execuţia (RTE) în domeniul Construcţii rutiere, drumuri, se va prezenta Certificat de atestare tehnico-profesionala, conform Ordin 777/26.05.2003 Modalitatea de îndeplinire

- pentru responsabil tehnic cu execuţia (RTE) în domeniul Construcţii rutiere, drumuri, se va prezenta Certificat de atestare tehnico-profesională, conform Ordin 777/26.05.2003;".

Prin Nota de neconformitate nr. x din 12.01.2016, ataşată la Informarea nr. x (x) din 11.02.2016 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emise de Direcţia Autorizare Programe din cadrul MDRAP s-a aplicat o reducere procentuală de 10 % din valoarea contractului de lucrări nr. x/17.03.2015, reţinându-se că, faţă de cerinţele din fişa de date a achiziţiei, recurenta - reclamantă (autoritate contractantă) a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de lucrări, prin impunerea unor criterii de calificare discriminatorii...întrucât nu s-a făcut menţiunea expresă cu privire la acceptarea de documente echivalente.

Împotriva Notei de neconformitate x din 12.01.2016 şi împotriva Informării nr. x din 11.02.2016 autoritatea contractantă a formulat contestaţie, respinsă de intimatul -pârât prin Decizia nr. 109/12.04.2016, ce face obiectul prezentei judecăţi.

Instanţa primului grad de jurisdicţie, având de analizat legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. 109/12.04.2016 şi implicit a Notei de neconformitate x din 12.01.2016 şi a Informării nr. x din 11.02.2016 a reţinut, în esenţă, ca fiind corectă constatarea autorităţii publice pârâte, potrivit căreia prin impunerea cerinţei privind deţinerea atestatului ANRE tip C2A valabil la data limită de depunere a ofertelor, autoritatea contractantă a restricţionat posibilitatea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică de lucrări pentru potenţialii ofertanţi deţinători de atestate echivalente (corespunzătoare tipului de atestat menţionat prin documentaţia de atribuire).

Ca atare, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova - prin Primar, ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că, în mod corect şi cu justa aplicare a legii, prima instanţă a reţinut, ca nefondate, motivele de nelegalitate invocate de recurenta - reclamantă, respingând acţiunea acesteia, ca neîntemeiată.

Dezlegarea primei instanţe, inclusiv argumentaţia pe care se fondează, este la adăpost de orice critică, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor şi normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare.

Răspunzând punctual principalelor argumente de nelegalitate invocate de recurent, reluate, în mare parte şi în recurs, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţă cu privire la nulitatea absolută a Deciziei nr. 109/12.04.2016, în mod legal judecătorul fondului a reţinut că aceasta este nefondată, pe considerentul că temeiul juridic al recuperării sumelor pentru a căror cheltuire au fost constatate încălcări ale legislaţiei publice este O.U.G. nr. 66/2011, iar nu Ghidul Solicitantului.

Reţine instanţa de control judiciar, în acord cu instanţa de primă jurisdicţie că, Ghidul solicitantului nu reprezintă un act administrativ normativ, ci un act cu caracter tehnic, ce se adresează beneficiarilor, celor care au semnat contracte de finanţare şi prin urmare nu este necesară publicarea lui în Monitorul Oficial, iar nulitatea absolută a actelor administrative atacate, invocată de recurenta - reclamantă poate fi constatată numai în situaţia nerespectării de către intimatul - pârât a unei norme juridice în procesul de emitere a actelor prin care s-a stabilit măsura aplicării corecţiei de 10% din valoarea eligibilă a contractului de lucrări nr. x/17.03.2015 încheiat între UAT Municipiul Craiova şi Asocierea B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.A. şi E..

Or, actele administrative atacate au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, întrucât reclamanta nu a respectat condiţiile contractului de finanţare, respectiv a încălcat reglementările specifice achiziţiilor publice.

Astfel cum şi instanţa de fond a reţinut, Ghidul Solicitantului reprezintă doar un îndrumar al procedurii de urmat pentru depunerea cererilor de finanţare pentru proiectele prin care se solicită finanţare, precum şi pentru completarea corectă a cererilor de finanţare pentru aceste proiecte, în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, fiind publicat pe pagina de internet www.x.ro/axa-1.html.

De altfel, instanţa de control judiciar constată că recurenta - reclamanta nu a probat relaţia juridică între Ghidului solicitatului şi O.U.G. nr. 66/2011, ce constituie temeiul emiterii actelor administrative atacate şi nici nu a precizat, faţă de situaţia concretă, drepturile şi obligaţiile stabilite prin Ghid, care ar putea justifica existenţa unei posibile aparenţe de act administrativ normativ, semnificaţia juridică exactă a Ghidului fiind aceea de procedură de lucru necesară pentru încheierea unui contract de finanţare aferent programelor gestionate de instituţie, mai ales că informaţiile cuprinse în aceste îndrumare au caracter consultativ şi sunt destinate exclusiv solicitanţilor de fonduri nerambursabile, dar nu exonerează pe beneficiari de obligaţia respectării legislaţiei naţionale şi europene aplicabilă în domeniu.

Mai mult, temeiul juridic al recuperării sumelor pentru a căror cheltuire au fost constatate încălcări ale legislaţiei specifice fondurilor nerambursabile nu l-a constituit Ghidul Solicitantului, ci O.U.G. nr. 66/2011.

Se constată, aşadar, că, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că nepublicarea Ghidului Solicitantului în Monitorul Oficial nu poate atrage anularea/nulitatea Deciziei nr. 109/12.04.2016, respingând susţinerea recurentei - reclamante, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte celelalte critici ce ţin de fondul cauzei, Înalta Curte le apreciază, de asemenea, ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

În ceea ce priveşte afirmaţiile recurentei vizând "evaluarea - fără observaţii" a ANRMAP şi UCVAP instanţa de control judiciar constată că acestea nu pot susţine nelegalitatea actelor contestate, având în vedere următoarele dispoziţii legale:

- art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006:

"(1) Operatorul SEAP are obligaţia de a asigura Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice accesul nerestricţionat la anunţurile/invitaţiile transmise de către autorităţile contractante, înainte de publicarea acestora.

(2) Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice verifică:

- fiecare anunţ de intenţie/participare transmis de către autoritatea contractantă pentru publicare în SEAP, în măsura în care anunţul respectiv este în legătură cu aplicarea procedurii de atribuire a unui contract cu o valoare estimată egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 124;

- fiecare invitaţie/anunţ de participare transmis de către autoritatea contractantă pentru publicare în SEAP, cu o valoare estimată mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 124;

- erata la anunţul/invitaţia de participare ce modifică/completează informaţiile publicate în anunţul/invitaţia de participare.

21 ) în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii anunţului/invitaţiei în SEAP, Autoritatea ţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice are obligaţia:

- fie să emită către operatorul SEAP acceptul de publicare pentru anunţul/invitaţia spectiv/respectivă, în cazul în care în urma verificării nu se constată erori/omisiuni de completare;) fie să respingă publicarea anunţului/invitaţiei, în cazul în care se constată erori/omisiuni de mpletare, informând totodată autoritatea contractantă asupra acestei decizii, precum şi asupra odului în care erorile/omisiunile pot fi remediate.

(22) Erorile prevăzute la alin. (21) reprezintă acele informaţii/cerinţe din anunţul/invitaţia ansmis/transmisă spre publicare care sunt neconforme cu realitatea sau care conduc la încălcări le legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice şi ale principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.

(23) Nedetectarea erorilor prevăzute la alin. (22) în procesul de verificare nu afectează dreptul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice de a sancţiona, pe parcursul activităţii de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293;

- prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011

"(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli.

(3) In aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari. în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, fie în raport cu reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia cazurilor în care:

- a) sancţiunile prevăzute în legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice impun aplicarea unor corecţii mai mari decât cele prevăzute în anexă;

b) autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene care asigură finanţarea proiectelor din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 aplică măsurile cuprinse în reglementările proprii acestui program."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 324 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008 (act normativ în vigoare la momentul derulării achiziţiei publice verificate în cauză), ce arată fără dubiu că activitatea de control exercitată de autoritatea de management urmează procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, fără a fi împiedicată în exercitarea atribuţiilor sale de constatările anterioare ce au fost dispuse de ANRMAP şi/sau UCVAP în faza de derulare a procedurii de achiziţie publică - "(1) În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

(2) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 322 şi 323."

Înalta Curte reţine că UCVAP se poate pronunţa în ceea ce priveşte aspectele procedurale ce ţin de procesul de derulare a achiziţiei publice, nedetectarea unor neconformităţi în timpul misiunii observatorilor UCVAP neechivalând cu conformitatea cu legislaţia în materia achiziţiilor publice.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că sprijinul financiar este acordat de la bugetul Uniunii Europene cu condiţia respectării cu stricteţe a legalităţii privind utilizarea acestor fonduri.

Conform art. 70, pct. 1 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit, cu modificările şi completările ulterioare, "intră în primul rând în sarcina statului membru să investigheze neregulile, să ia măsuri atunci când constată o schimbare majoră care afectează natura condiţiilor de punere în aplicare sau control ale operaţiunilor ori a programului operaţional şi să efectueze corecţiile financiare necesare".

În conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, respectiv a Anexei nr. 1 Ia O.U.G. nr. 66/2011 şi a prevederilor H.G. nr. 519/2014, corecţiile financiare sunt aplicabile pentru încălcări în materia legislaţiei aplicabile, respectiv legislaţiei în materia achiziţiilor publice, iar anumite reduceri sau majorări ale procentului corecţiei se aplică în funcţie de impactul/rezultatul încălcărilor prevederilor legislative. De reţinut că structurile de control din sistemul naţional de management şi control al fondurilor europene au obligaţia de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare şi de co-finanţare aferente.

În consecinţă, în situaţia unui Beneficiar de fonduri nerambursabile, pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, trebuie făcută o distincţie clară între sancţiunile contravenţionale aplicate de ANRMAP şi corecţiile financiare aplicate de către structurile cu competenţe de control potrivit O.U.G. nr. 66/2011, acestea din urmă având drept scop individualizarea creanţelor bugetare asupra contribuţiei publice de la bugetul UE şi naţional, pentru îndreptarea neregulilor prin proceduri de recuperare administrativă, civilă şi/sau penală şi nu reprezintă "alte amenzi/penalităţi" care pot fi aplicate de Statul Membru.

Constată astfel instanţa de control judiciar că susţinerea recurentei - reclamante potrivit căreia "verificările organelor competente (ANRMAP, UCVAP, MDRAP) nu au semnalat nici o neregulă" este nerelevantă pentru soluţionarea cauzei, atâta timp cât verificarea efectuată de direcţia de specialitate din cadrul MDRAP nu s-a suprapus cu atribuţiile autorităţilor invocate de recurenta - reclamantă, intimatul - pârât având dreptul de a efectua propriile verificări şi de a dispune măsurile care se impun.

Aşadar, indiciile de legalitate a procedurii de achiziţie publică derulate în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x/17.03.2015, furnizate prin controlul ex-ante exercitat de UVCAP cu privire la acest contract, nu determină obligaţia autorităţii de management de a ţine seama de aceste verificări, obiectivele controlului exercitat de aceasta în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 fiind autonome şi independente de monitorizarea ANRMAP asupra documentaţiei de atribuire elaborată pentru respectiva procedură de achiziţie publică.

În ceea ce priveşte criticile ce vizează caracterul restrictiv al cerinţelor de calificare, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reţine ca fiind corectă constatarea autorităţii publice pârâte, potrivit căreia, prin impunerea cerinţei privind deţinerea atestatului ANRE tip C2A valabil la data limită de depunere a ofertelor, fără să se menţioneze " sau orice alte documente echivalente" autoritatea contractantă a restricţionat posibilitatea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică de lucrări pentru potenţialii ofertanţi deţinători de atestate echivalente.

Astfel, din analiza solicitării autorităţii contractante se constată că aceasta se referă strict la deţinerea atestatului "ANRE de tip C2A", solicitarea neoferind potenţialilor ofertanţi dintr-o ţară membră UE/SEE/Elveţia, şansa de a participa la licitaţie, în condiţiile în care în cerinţă nu s-a adăugat şi posibilitatea de a dovedi îndeplinirea respectivei condiţii şi prin orice alte documente echivalente.

Înalta Curte are în vedere Ordinul nr. 23/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, execută şi verifică instalaţii electrice, în cuprinsul cărui, în Anexa 1 la art. 5 alin. (2) se menţionează faptul că: "Operatorul economic, persoană juridică străină, înregistrată într-o ţară membră UE/SEE/Elveţia, poate presta servicii transfrontaliere, cu caracter ocazional/temporar, pentru realizarea de lucrări la instalaţii electrice din cadrul SEN sau al celor izolate, dacă deţine un document echivalent (corespunzător tipurilor de atestate menţionate în prezentul Regulament) emis de un organism similar din ţara de origine, caz în care va transmite la ANRE o traducere informală a documentului respectiv şi un memoriu care să facă referire la capabilitatea tehnică şi profesională a prestatorului pentru desfăşurarea de lucrări în instalaţiile electrice din cadrul SEN sau al celor izolate."

Se constată, aşadar că, prin modalitatea de formulare a cerinţei aflate în discuţie, recurenta - reclamantă a exclus din procedura de achiziţie publică potenţialii ofertanţi care deţineau un document echivalent emis de un organism similar din ţara de origine, neprezentând relevanţă faptul că în cadrul derulării procedurii nu s-a depus nici o contestaţie cu privire la criteriile de calificare şi selecţie, sau că nu a fost respinsă nici o ofertă pe baza acestor cerinţe minime.

Înalta Curte constată astfel că cerinţele impuse în cauză sunt discriminatorii, întrucât defavorizează operatorii economici stabiliţi în alte state membre, având în vedere că potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la (…) capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire", iar potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, nediscriminarea şi tratamentul egal sunt principii care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică."

Conform art. 177 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006:

"(1) Operatorii economici au dreptul de a prezenta certificate emise de către o autoritate publică competentă sau de către un organism de drept public sau privat care respectă standarde europene de certificare, pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare şi selecţie formulate în conformitate cu prevederile art. 176.

(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune candidaţilor/ofertanţilor obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceştia din urmă având dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerinţe. Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, dacă se consideră necesar, clarificări sau completări ale documentelor prezentate".

Se impun a fi avute în vedere şi prevederile art. 192 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora:

"În conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene", precum şi dispoziţiile art. 11 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 ce dispun că:

"Documentele solicitate nu trebuie să limiteze posibilitatea ofertantului/candidatului de a demonstra îndeplinirea criteriilor de calificare şi prin alte mijloace, în măsura în care acestea pot fi considerate edificatoare de către autoritatea contractantă".

Ori, în cauză, recurenta - reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat prezentarea în mod strict a unei certificări specifice, această cerinţă fiind în contradicţie cu dreptul oferit de lege ofertanţilor de a prezenta orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent îndeplinirea respectivelor cerinţe, nefiind indicată posibilitatea prezentării unei atestări pentru potenţialii ofertanţi provenind din alte state, care echivalează cu cea solicitată.

Astfel fiind, rezultă cu puterea evidenţei că impunerea de către recurenta-reclamantă pentru participarea la procedura de achiziţie publică din speţă a atestatelor eliberate de autorităţile române, fără a se menţiona şi acceptarea de calificări similare " echivalente", înregistrarea " echivalentă", similară în ţara de stabilire a expertului sau dovada depunerii cererii de recunoaştere a calificării autorităţilor române, astfel cum au fost reţinute prin Nota de neconformitate, este excesivă şi încalcă dispoziţiile de mai sus referitoare la posibilitatea potenţialilor ofertanţi, deţinători de atestate echivalente (corespunzătoare tipului de atestat menţionat în documentaţia de atribuire) de a le prezenta, autoritatea contractantă având obligaţia de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene.

Se constată, aşadar, că recurenta - reclamantă, la formularea cerinţei nu a ţinut cont de prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, ce dispun următoarele:

1) Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie:

a) Promovarea concurenţei între operatorii economici,

b) Garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici

2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt:

a) Nediscriminarea

b) Tratamentul egal.

În aceste condiţii, se constată că recurenta - reclamantă în calitate de autoritate contractantă a determinat restrângerea concurenţei, operatorii economici străini fiind în imposibilitatea de a participa la procedura de achiziţie publică; a încălcat principiile tratamentului egal şi al nediscriminării şi nu a respectat cadrul legal privind recunoaşterea reciprocă a certificatelor emise de alte entităţi.

Reţine instanţa de control judiciar că, deşi, în concret, a participat la procedură şi un operator străin (A.) cerinţa impusă de reclamantă în fişa de date putea împiedica alţi operatori străini care doreau să participe la procedură să nu depună o ofertă, având în vedere tocmai această cerinţă din fişa de date pe care nu o puteau îndeplini. Ca atare, se constată că s-a produs restrângerea concurenţei, fiind încălcate principiile tratamentului egal şi al nediscriminării, precum şi cadrul legal privind recunoaşterea reciprocă a certificatelor emise de alte entităţi.

Faptul că, în concret, la procedură a participat şi un operator străin, nu prezintă relevanţă, câtă vreme este posibil ca alţi operatori străini să nu fi participat din cauza acestei cerinţe restrictive. Totodată nu are importanţă nici faptul că nici un ofertant nu a fost respins pe motivul că nu a prezentat documente echivalente celor solicitate la nivelul documentaţiei de atribuire, emise de organisme stabilite în alte state, în condiţiile în care participarea la procedură trebuia să fie rezultatul unei informări corecte a participanţilor cu privire la modalitatea de aplicare a cerinţei minime în procesul de evaluare a ofertelor, potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora

"Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire".

În condiţiile în care recurenta- reclamantă nu a menţionat că operatorii economici interesaţi în participarea la procedura de achiziţie au posibilitatea să prezinte documente sau certificate echivalente, în mod judicios instanţa de fond a reţinut încălcarea principiului liberei concurenţe, câtă vreme au depus oferte doar operatorii economici ce deţineau certificările impuse de autoritatea contractantă.

În acest context, Înalta Curte constată, că în mod corect, instanţa de fond a menţinut Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative şi implicit Nota de neconformitate şi Informarea privind plata cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. x, ca legale, respingând, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală sub toate aspectele invocate, prima instanţă răspunzând tuturor chestiunilor în dezbatere, raportat la cererea de chemare în judecată şi conţinutul actelor administrative contestate, criticile recurentei - reclamante nefiind apte să conducă la reformarea soluţiei atacate.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, apreciind nefondată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, actualmente Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, urmează a o respinge şi, pe fondul recursului, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca atare şi recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Craiova - prin Primar, cu consecinţa menţinerii, ca legală, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, actualmente Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Craiova - prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 379 din 8 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020.