Incompatibility of mayor with public institution board administration under prior education law despite subsequent legislative amendments

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/11.07.2016 întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate, iar pe fond anularea acestui raport, ca fiind nelegal emis.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 8 din 25 ianuarie 2017, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., ce a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei de fond şi, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acţiunii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul- reclamant a invocat încălcarea de către ANI a dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 20 alin. (5) raportat la art. 13 din Legea 176/2010, în sensul că această instituţie a solicitat informaţii care nu sunt publice anterior informării sale şi invitării de a-şi prezenta un punct de vedere, aspect ce se sancţionează cu nulitatea absoluta a înscrisurilor întocmite pe baza acestor informaţii.

Susţine recurentul că, în mod nelegal instanţa de fond nu a reţinut aplicabilitatea în cauza a dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din Legea 176/2010, întrucât ceea ce s-a comunicat prin Adresa nr. x/17.03.2015 nu este INFORMAREA prevăzuta de dispoziţia legala, ci este o înstiintare despre faptul că, în cazul în care se identifica elemente de incompatibilitate "va vom informa despre aceasta si veţi fi invitat pentru a prezenta un punct de vedere". Dispoziţia legală prevede clar că, în cazul în care inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existentei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauza şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. Ori în cauză, la data de 17.03.2015 (când se comunica adresa nr. x/17.03.2015, nu erau identificate elemente în sensul existentei unei incompatibilităţi. Aceste elemente au fost identificate în urma obţinerii informaţiilor nepublice, rezultate din adresele efectuate de ANI la diferite instituţii, iar ulterior identificării obţinerii acestor informaţii, ANI comunica la data de 3.06.2016 (adresa nr. x/3.06.2016) informarea si invitarea de a prezenta un punct de vedere. Daca adresa din 2015 ar fi reprezentat o informare asa cum prevede legea, nu ar mai fi fost necesara adresa din iunie 2016 . Prin urmare, consideră recurentul că nu se poate retine faptul ca a fost informat despre existenta unor elemente de incompatibilitate în martie 2015. Momentul când a fost informat de existenta acestora este iunie 2016. Anterior acestui moment(iunie 2016), Agenţia solicita si obţine informaţii care nu sunt publice, de la diverse instituţii, identifica pe baza lor elemente de incompatibilitate şi îl informează invîtându-l sa îşi exprime un punct de vedere. Aşadar, susţine recurentul că toate înscrisurile întocmite in baza informaţiilor care nu sunt publice, obţinute anterior informării si invitării sale de a-şi exprima un punct de vedere, sunt nule absolut, toate informaţiile fiind obţinute de Agenţie anterior momentului iunie 2016.

Mai susţine recurentul că instanţa de fond nu a observat că, în realitate, adresa din martie 2015 nici nu a fost expediata pe adresa sa de domiciliu ci pe adresa Primăriei, iar ca destinatar a fost trecuta inclusiv Primăria Sahateni, iar recurentul nu a avut cunoştinţa de aceasta adresa decât la momentul depunerii ei in prezenta cauza. A se observa ca adresa din 3.06.2016 este comunicata pe adresa de domiciliu asa cum este legal.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţeu de fond în sensul calificării informaţiilor, ca fiind "informaţii de interes public, deci publice", susţine recurentul că, legiuitorul foloseşte sintagma "informaţii publice" iar nu "informaţii de interes public", şi, dacă ar fi dorit sa se refere la informaţii de interes public, cu siguranţa folosea această sintagma în dispoziţia legala, însa nu o foloseşte, iar unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge.

Agenţia, pentru a respecta dispoziţiile legale in materie, ar fi trebuit ca anterior informării sale (3.06.2016) să se raporteze exclusiv la informaţii publice iar informaţiile publice nu pot fi decât cele la care se poate accede direct, fără a se solicita vreunei instituţii de a le comunica şi consideră că acesta este si motivul pentru care legiuitorul menţionează clar la art. 13 alin. (1) din Legea 176/2010 "pana la informarea persoanei care face obiectul evaluării si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, inspectorul de integritate, desfăşoară procedur administrative prin raportare exclusiva la informaţii publice".

Susţine recurentul că, dispoziţia legala care obligă inspectorul la a se raporta la informaţii publice se coroborează cu dispoziţiile prevăzute la art. 5 alin. (4) lit. a) si b din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public " Accesul la informaţiile de interes public (prev. la art. 1) se realizează prin: afişare la sediul autorităţii sau instituţiilor publice, ori prin publicare in Monitorul Oficial sau in mijloace de informare in masa, in publicaţii proprii precum si in pagina de internet proprie/consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, in spatii destinate special acestui scop". Acesta este motivul pentru pentru care legiuitorul nu permite solicitări ci numai raportări, întrucât acestea sunt accesibile fiind suficient sa acceseze modalităţile prevăzute in dispoziţia legala citata mai sus.

Mai arată că recurentul că instanţa de fond invocă exclusiv dispoziţiile art. 2 lit. b) din legea 544/2001, fara a avea în vedere însă si dispoziţiile art. 5 din aceeaşi lege care enumera categoriile de informaţii care sunt de interes public, în condiţiile în care, printre acestea nu se regăsesc şi informaţiile solicitate şi obţinute de către Inspectorul de integritate.

Cu privire la motivul invocat în acţiune, respectiv acela conform căruia, ca primar avea dreptul să fie membru în consiliul de administraţie al scolii, intrucat Legea învăţământului nr. 84/2015 îi permitea acest lucru, recurentul apreciază motivarea instanţei ca fiind in contradicţie cu dispoziţiile legale. Astfel, conf. art. 145 alin. (1) si 4 din Legea 84/2015, din Consiliul de administraţie al scolii trebuia sa facă parte obligatoriu şi "reprezentantul primarului". Ori, atâta timp cat reprezentantul primarului poate avea calitatea de membru in Consiliul de Administraţie, cu atât mai mult putea avea aceasta calitate Primarul. Atât legea învăţământului cat si legea 161/2003, când face referire la Primar se refera în realitate la AUTORITATEA în sine iar nu la OM, persoană fizică. Ori, cel care reprezenta Primarul în Consiliul de Administraţie, putea fi insasi persoana care îndeplinea efectiv aceasta funcţie si exercita această autoritate cat si o altă persoana.

Mai mult, susţine recurentul că, prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4619/sep. 2014, la art. 4 se prevede în mod clar că printre membri Consiliului de Administraţie sa se regăsească si PRIMARUL. Acest Ordin este in vigoare si la acest moment iar recurentul nu poate fi sancţionat în 2016 pentru o situaţie ambigua care a fost clarificata în 2014 prin acest ordin. Apreciază că norma legala prevăzuta în Ordinul mai sus menţionat este mai favorabilă şi îi profită ca si persoana evaluată.

Recurentul remarcă faptul că a existat chiar un conflict legislativ prin obligativitatea numirii unui reprezentant al primarului sau chiar primarul în consiliul de administraţie al unei unităţi de invatamant si sancţionarea acestui fapt prin art. 87 din Legea 161/2003. Ori, prin prisma principiului aplicării în timp a legilor, solicită instanţei să aprecieze în sensul că dispoziţia din art. 87 indicata mai sus, care prevede motiv de incompatibilitate, este abrogata implicit prin intrarea in vigoare a Legii 1/10 ia. 2011 -legea învăţământului si ulterior a Ordinului indicat mai sus care permit Primarului sa facă parte din Consiliul de administraţie al unei unităţi de invatamant.

Cu privire la motivul referitor la faptul ca Prefectura ca si organ abilitat in a dispune măsura sanctionatorie, nu poate aplica sancţiunea întrucât a trecut o perioada mai mare de 3 ani de la momentul stării de incompatibilitate pana la momentul sesizării Agenţiei, apreciază, de asemenea, motivarea instatei ca fiind nelegală, în cauză fiind incident art. 3 al art. 26 din Legea 176/2010. Consideră că interpretarea sistematică invocată de instanţa de fond trebuia făcuta si prin raportare la dispoziţiile articolelor anterioare. Atfel: Art. 25 alin. (1) din lege menţionează si face distincţie intre modalităţile de sancţionare în funcţie de: DEMNITATEA, FUNCŢIA SAU ACTIVITATEA RESPECTIVA .Conf. art. 25 alin. (2) "fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate contituie temei pentru eliberarea dîn funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinara..." . Primarul deţine o demnitate publică si, prin urmare, nu-i poate fi aplicata sancţiunea destituirii, destituirea aplicându-se excluziv celor care deţin o funcţie. Ori, neputandu-se aplica destituirea, singura sancţiune care îi poate fi aplicata este sancţiunea disciplinară, iar conform art. 26 alin. (3) din aceeaşi lege, sancţiunea disciplinară poate fi aplicata în termen de 3 ani de la data încetării stării de incompatibilitate, iar în cazul său starea de incompatibilitate a incetat cu mai mult de 3 ani ani, calculaţi de la data sesizării Agenţiei.

În drept, s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărarea intimatului-reclamant

Împotriva recursului ce face obiectul judecăţii intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind că soluţia de respingere a acţiunii este temeinică şi legală.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08.10.2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, judecata cauzei fiind amânată la acel moment pentru termenul de faţă, din 04 februarie 2019, faţă de imposibilitatea de prezentare, din motive medicale, a apărătorului ales al recurentului - reclamant A..

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. x/11.07.2016, emis de pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea actului administrativ atacat s-a reţinut că intimatul-reclamant A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada 08.09.2010 - 31.08.2011 a deţinut simultan funcţia de primar al comunei Săhăteni judeţul Buzău şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii Gimnaziale " B." Săhăteni, fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantului, ca fiind neîntemeiată, această soluţie fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a legii la situaţia de fapt identificată în cauză.

Constată astfel Înalta Curte că sentinţa de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 şi Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, forma în vigoare la data desfăşurării situaţiei pe baza căreia s-a reţinut starea de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant A..

Reţine astfel, instanţa de control judiciar că situaţia juridică generatoare a stării de incompatibilitate este reglementată de normele de drept substanţial cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare şi în perioada avută în vedere de inspectorul de integritate (08.09.2010 - 31.08.2011), pe când prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează de către Agenţia Naţională de Integritate, evident cu respectarea principiului tempus regit actum, atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul evaluării "Funcţia de primar, viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice altă funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice."

De asemenea, art. 145 alin. (1) şi (6) din vechea lege a educaţiei naţionale nr. 84/2015, în vigoare la începutul perioadei de referinţă supusă evaluării avea următorul conţinut:

1) Unitatea de învăţământ preuniversitar este condusă de consiliul de administraţie.

6) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din director, director adjunct, reprezentantul consiliului local, reprezentantul primarului, reprezentanţi ai părinţilor, 1 - 5 reprezentanţi ai cadrelor didactice, reprezentantul agenţilor economici şi un reprezentant al elevilor, pentru ciclul secundar superior".

În raport de conţinutul clar şi precis determinat al acestor dispoziţii legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezenţa îndeplinirii simultane a funcţiei de primar cu calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, instanţa de fond reţinând corect că este evidentă incompatibilitatea dintre funcţia de primar şi cea de membru în consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale " B." Săhăteni.

Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului în sensul existenţei unui conflict legislativ între dispoziţiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi Legii învăţământului nr. 84/1995, intenţia legiuitorului fiind clară şi neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilităţi între funcţia de primar şi cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

Dimpotrivă, tocmai pentru că, în perioada de referinţă, participarea primarului în consiliul de administraţie al unei instituţii publice era sancţionată pe temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a fost prevăzută obligaţia de desemnare a unui reprezentant al primarului în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ de nivel gimnazial, învăţământ preşcolar şi primar; Consiliul local fiind de asemenea obligat să-şi desemneze un reprezentant, altul decât primarul.

Pe de o parte, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispoziţiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilităţile specifice aleşilor locali, iar art. 145 din Legea educaţiei naţionale nr. 84/1995, în vigoare în momentul de referinţă, referindu-se la constituirea consiliilor de administraţie în cazul unităţilor de învăţământ de stat de nivel gimnazial, preşcolar şi primar.

Apoi, mai trebuie observat că dispoziţiile art. 145 din Legea educaţiei naţionale nr. 84/1995 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administraţie al şcolii, ci prevede numai că, în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial, consiliul de administraţie include şi un reprezentant al primarului (şi un reprezentant al consiliului local) dispoziţia normei fiind precis determinată sub aspectul obligaţiei prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administraţie.

În mod greşit susţine recurentul că cel care reprezenta Primarul în Consiliul de administraţie putea fi însăşi persoana care îndeplinea efectiv această funcţie şi exercita această autoritate, în condiţiile în care legiuitorul, prin normele legale mai sus menţionate a prevăzut ca în consiliul de admninistraţie al unităţii de învăţământ să fie inclus un reprezentant al primarului şi nu primarul însuşi, distincţia fiind evidentă.

Astfel cum în mod corect şi judecătorul fondului a reţinut, în vederea respectării regimului incompatibilităţilor specifice funcţiei, primarul trebuia să numească un reprezentant care să îl reprezinte în cadrul consiliului de administraţie al şcolii, în condiţiile în care, în perioada de referinţă, nu exista nici o dispoziţie legală care să-i interzică să procedeze astfel.

Faptul că ulterior, prin modificările aduse legii educaţiei, s-a permis ca " primarul sau un reprezentant al primarului" să facă parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ nu prezintă relevanţă în cauză, importanţă având normele legale în vigoare în perioada de referinţă - 08.09.2010- 31.08.2011- conform cărora primarului îi revenea obligaţia legală de a desemna un reprezentant în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ. În perioada de referinţă, intenţia legiuitorului a fost clară, funcţia de primar fiind considerată incompatibilă cu aceea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice precum Şcoala Gimnazială " B." Săhăteni încât, în consiliul de administraţie al şcolii, avea calitatea de membru un reprezentant al primarului şi nu primarul însuşi.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activităţii de evaluare, astfel cum a susţinut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată şi de soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, pentru situaţii ivite anterior modificării textului de lege şi a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Aceasta întrucât, în perioada de referinţă, intenţia legiuitorului a fost clară, funcţia de primar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice, aşa cum este Şcoala Gimnazială " B." Săhăteni, ceea ce înseamnă că în consiliul de administraţie al şcolii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului, iar nu primarul însuşi.

Modificarea făcută de legiuitor, ulterior perioadei de referinţă, confirmă intenţia legiuitorului în sensul că, la momentul adoptării Legii educaţiei naţionale nr. 84/1995 nu s-a prevăzut posibilitatea primarului de a face parte din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Această modificare legislativă ce a intervenit ulterior, nu determină şi aplicabilitatea ei în cauza pendinte, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Cu alte cuvinte, o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Altfel spus, raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia.

Aceeaşi concluzie este valabilă şi în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003, în condiţiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noţiunii de "lege penală sau contravenţională", pentru a avea astfel incidenţă în cauză, ca excepţie de la aplicarea principiului neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activităţii de evaluare.

Pentru aceleaşi considerente, reţine Înalta Curte că, în cauză nu pot fi avute în vedere prevederile Ordinului MEN nr. 4619/2014, invocate de recurentul-reclamant în cadrul cererii de recurs, fiind ulterioare perioadei de referinţă pentru care s-a constatat starea de incompatibilitate (08.09.2010-31.08.2011), neputând fi aplicate retroactiv.

Înalta Curte nu poate reţine nici critica recurentului prin care invocă nelegala sa informare privind declanşarea procedurii de evaluare, fiind respectate întocmai dispoziţiile art. 13 şi art. 20 din Legea nr. 176/2010, în vigoare în perioada de referinţă, autoritatea intimată procedând legal, mai întâi la informarea recurentului - reclamant, prin Adresa nr. x/17.03.2015 (dosar), despre faptul că s-a declanşat din oficiu evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, urmând a fi informat dacă, din activităţile desfăşurate vor rezulta elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi şi invitat pentru a prezenta un punct de vedere.

Înalta Curte reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea 176/2010 conform căruia dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

În procedura de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, reglementată în secţiunea a 3-a a Legii nr. 176/2010, legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare chiar anterior informării persoanei în cauză, o atare activitate implicând evaluarea declaraţiilor şi "obţinerea altor date şi informaţii".

Interpretarea gramaticală a textului legal citat conduce la concluzia că inspectorilor de integritate li s-a permis derularea activităţii de evaluare chiar prin colectarea de date şi informaţii de la persoane fizice ori juridice, anterior informării persoanei şi solicitării punctului de vedere al acesteia, o atare măsură fiind necesară doar în ipoteza în care s-au identificat, în cursul activităţii astfel derulate, elemente în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate sau de conflict de interese.

În această privinţă, deşi art. 20 alin. (5) din Lege face trimitere expresă la dispoziţiile art. 13 şi 15, amplasate în secţiunea a 2-a, dedicată evaluării averilor, trimiterea realizată a precizat că aplicarea acelor norme se face "în mod corespunzător'; adică mutatis mutandis, ţinându-se cont de normele cu caracter special din secţiunea a 3-a, care cuprinde procedura evaluării conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.

Aşadar, constată instanţa de control judiciar că interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 20 şi, respectiv, 13 şi 15 din Legea 176/2010 trebuie realizată circumstanţial, ţinându-se cont de caracterul special al normelor din art. 20. Or, procedând astfel, se poate deduce că, în fapt, activitatea de evaluare a incompatibilităţilor poate fi realizată chiar anterior solicitării unui punct de vedere persoanei în cauză, inclusiv prin solicitarea de date şi informaţii de la persoane fizice sau juridice, de vreme ce se precizează expres că solicitarea unui punct de vedere persoanei evaluate este necesară doar în "urma evaluării declaratei de interese, precum şi a altor informaţii", dacă se identifică elemente în sensul existentei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi.

În cuprinsul art. 13 şi art. 20 din Legea nr. 176/2010 se face menţiunea expresă că evaluarea existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi se face prin raportare la declaraţiile de avere şi de interese, astfel încât nu se poate aprecia că pârâta nu ar fi fost în măsură să solicite aceste documente înainte de a înştiinţa reclamantul cu privire la evaluarea la care era supusă. Aşadar, pentru a analiza declaraţiile de avere şi de interese intimata - pârâtă era îndreptăţită să efectueze solicitări în acest sens către instituţiile care le deţineau.

În ceea ce priveşte critica recurentului referitoare la reţinerea instanţei de fond cu privire la calificarea informaţiilor ca fiind publice, Înalta Curte constată mai întâi, că trebuie făcută distincţia clară dintre informaţii şi date publice (în antiteză cu cele care au caracter nepublic, iar nu privat, personal) şi informaţii care, publice fiind, au fost obţinute de la autorităţile/instituţiile care le deţin sau le centralizează. Cu alte cuvinte, împrejurarea că informaţiile şi datele cu privire la reclamant, ce au caracter public, au fost obţinute de către pârâtă în urma solicitărilor formulate în cadrul evaluării către instituţiile care le centralizează şi stochează nu le transformă pe acestea în informaţii şi date ce nu au caracter public, ci demersul efectuat de intimata -pârâtă trebuie interpretat în sensul că s-a dorit obţinerea celor mai precise informaţii şi date, având în vedere implicaţiile deosebite pe care acestea le au, atât cu privire la evaluare desfăşurată, cât şi cu privire la persoana evaluată, iar cele mai în măsură să le transmită sunt chiar autorităţile şi instituţiile publice de la care provin şi/sau care le centralizează".

În plus, mai constată Înalta Curte că, în conformitate cu pct. 41 si 42 din cadrul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 37/2015, datele cu caracter personal care privesc sau rezulta din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice si care privesc capacitatea de exercitare a funcţiei publice reprezintă informaţii de interes public în sensul art. 2, lit. b) din Legea 544/2001.

Aşadar, în mod corect instanţa de fond nu a putut reţine critica recurentului privind caracterul nepublic al informaţiilor utilizate de intimata -pârâtă.

Nefondată este şi critica recurentului referitoare la aplicabilitatea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în condiţiile în care recurentul - reclamant a deţinut funcţia de demnitate publică de primar al Comunei Săhăteni pentru 2 mandate, respectiv în perioada 2008-2016, fiind evident că procedura de evaluare desfăşurată în perioada 2015-2016, se circumscrie dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

În concluzie, reţine instanţa de control judiciar că recurentul - reclamant, în calitate de primar, avea obligaţia de a evita situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege, pretinsa ambiguitate ori evoluţia în timp a dispoziţiilor edictate în legătură cu administrarea instituţiilor de învăţământ nefiind de natură a-l exonera pe recurentul - reclamant de această îndatorire legală.

În condiţiile arătate, Înalta Curte concluzionează că, în raport de prevederile legale aplicabile perioadei evaluate, respectiv art. 87 alin. 1lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi art. 145 din Legea nr. 84/1995, recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, în condiţiile în care a exercitat simultan funcţia de primar şi cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 8 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020.