Standing of sole shareholder of deregistered company to challenge tax assessment under Romanian Fiscal Procedure Code and Commercial Companies Law

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. de mai sus, astfel cum a fost modificată, reclamanta A., în calitate de succesor în drepturi al S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.), prin reprezentant convenţional, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 18 punct 4 lit. a) din Legea nr. 554/2004, după epuizarea fazei procedurii prealabile, solicită a se dispune funcţie de probatoriul propus a se administra, anularea Deciziei de impunere nr. x şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x, ambele încheiate de către DGFP Braşov la data de 14.05.2013, precum şi a obligaţiilor fiscale stabilite prin acestea în sarcina aceasteia, cu cheltuieli de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017, a dispus următoare:

"Admite în parte acţiunea astfel cum a fost modificată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele AJFP Braşov şi ANAF şi în consecinţă:.

Anulează decizia dată în soluţionarea contestaţiei administrative nr. 336/28.10.2014 emisă de către ANAF.

Obligă pârâta ANAF să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/14.05.2013 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.05.2013, ambele emise de AJFP Braşov.

Obligă intimata ANAF la plata către reclamanta A. a sumei de 100 RON constând în cheltuieli de judecată."

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, dar şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 08.01.2015 a declarat recurs recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 336/28.10.2017 privind soluţionarea contestaţiei depusă de A., fost administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L. şi respingerea obligaţiei ANAF de a soluţiona pe fond contestaţia administrativă formulată de intimată, menţinându-se celelalte dispoziţii.

În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut recurenta - pârâtă că, în cauză, a invocat în baza art. 245 din C. proc. civ. coroborat cu art,1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Braşov, având in vedere că intimata A. a solicitat anularea Deciziei nr. 336/28.10.2014 privind soluţionarea contestaţiei, emisa de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală - Directia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor.

Conform art. 209 alin. (1) lit. a) si lit. c) din Codul de Procedura Fiscală contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, se soluţionează de structura specializata de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror raza teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii. Pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorii vamale, accesoriii ale acestora si măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane RON si de Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF pentru contestaţiile care au ca obiect taxe,etc î cuantum de 5 milioane de RON sau mai mare.

Având în vedere că Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluţionarea contestaţiei a fost emisă de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala-Directia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor si nu de AJFP Braşov şi faţă de textele legale invocate, solicită admiterea excepţiei si respingerea cererii de chemare în judecată modificată, faţă de Administraţia Judetena a Finanţelor Publice Braşov, ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasivă .

În cadrul unei alte critici, recurenta mai susţine că, prin Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluţionarea contestaţiei, emisa de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala-Directia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor s-a dispus respingerea contestaţiei formulata de intimata A. în calitate de fost administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L. -radiată, împotriva Deciziei de impunere nr. x/14.05.2013, ca fiind depusa de o persoana lipsita de calitatea de a contesta.

Potrivit informaţiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului, S.C. B. S.R.L. este radiata începând cu data de 03.04.2013, motivul radierii fiind închiderea procedurii falimentului.

Conform art. 205, alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscala, republicată,cu modificările ulterioare "Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră ca a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia".

Consideră recurenta că intimata A., în calitate de fost administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L., nu poate formula contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal care nu a fost emis pe numele ei, ci în sarcina persoanei juridice S.C. B. S.R.L., fiind lipsita de calitate procesuală.

Potrivit pct. 12.1, lit. b) din OPANAF nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală, " Contestaţia poate fi respinsa ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta în situaţia în care aceasta este formulată de o persoana fizica sau juridica lipsita de calitate procesuala".

Având în vedere aceste dispoziţii, susţine recurenta că trebuie reţinut că intimata, în calitate de fost administrator şi asociat unic al S.C. B. S.R.L. este lipsită de calitate procesuală activă, neputand formula contestaţie împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscala nr. x/14.05.2013 emisa de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.

În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva sentinţei nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs şi pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, invocând două motive de nelegalitate şi anume:

- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.);

- când hotărârea pronunţată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

In dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susţine recurenta că, faţă de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., motivarea instanţei de fond este inexistentă în opinia sa, fiind lacunară şi, sub anumite sesizări lipseşte cu desăvârşire. Considerentele sau motivele de fapt si de drept reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătoreşti.

Deşi motivarea trebuie sa fie clară, precisa si necontradictorie, astfel încât din ea sa rezulte justeţea soluţiei pronunţate, din considerentele hotărârii criticate nu rezulta sub nici un aspect motivele care au constituit baza luării acestei hotărâri, exprimată în considerentele hotărârii, singura menţiune fiind în sensul că reclamanta, asociat unic al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula contestaţia administrativă, întrucât potrivit art. 2371 din Legea nr. 31/1990 răspunderea asociatului unei societăţi comerciale se întinde şi după dizolvarea sau lichidarea societăţii între aceleaşi limite ca pe durata funcţionarii acesteia.

Susţine recurenta că, o motivare corectă presupune: cunoaşterea dosarului; răspunsuri precise la toate capetele de cerere si la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate in cauza, ceea ce în speţa de faţă se poate observa ca nu s-a întâmplat.

În cadrul celei de-a II-a critici, recurenta arată că, în mod greşit retine instanţa faptul ca reclamanta, asociat unic al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula contestaţia administrativa, întrucât potrivit art. 2371 din Legea nr. 31/1990 răspunderea asociatului unei societăţi comerciale se intinde şi după dizolvarea sau lichidarea societăţii între aceleaşi limite ca pe durata funcţionarii acesteia şi, ca o consecinţă, obliga autoritatea recurentă sa soluţioneze pe fond contestaţia administrativă.

Contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/14.05.2013, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.05.2013 încheiat de D.G.F.P Braşov, emisă în sarcina S.C. B. S.R.L., este depusă de A. în calitate de fost asociat unic şi administrator al societăţii, aşa cum rezultă din cuprinsul contestaţiei.

Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/14.05.2013 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.05.2013 încheiat la S.C. B. S.R.L. de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, a fost comunicată societăţii în conformitate cu prevederile art. 44 afin .3 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, prin publicare pe pagina web a A.N.A.F a anunţului nr. x/05.06.2013 privind emiterea actului administrativ fiscal la data de 05.06.2013, fiind considerată comunicată potrivit legii la data de 21.06.2013.

Potrivit informaţiilor furnizate de ORC, S.C B. S.R.L. este radiată începând cu data de 03.04.2013, motivul radierii fiind închiderea procedurii falimentului.

Conform prevederilor art. 205, alin. (2) din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

(2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia."

Astfel, A. a formulat contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal, respectiv Decizia de impunere nr. x/14.05.2013 emisă de organele de control din cadrul DGFP Braşov în sarcina unei persoane juridice, respectiv S.C. B. S.R.L., în calitate de fost administrator şi asociat unic al respectivei societăţi, nefiind astfel îndeplinite condiţiile procedurale prevăzute de lege.

Consideră că A., în calitate de fost administrator şi asociat unic al S.C B. S.R.L., nu poate formula contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal ce nu a fost emis pe numele ei, ci în sarcina persoanei juridice S.C B. S.R.L., fiind lipsită de calitate procesuală.

La pct. 12.1 lit. b) din O.RA.N.A.F. nr. 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se prevede: "12.1. Contestaţia poate fi respinsă ca:

b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaţia în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;"

Având în vedere dispoziţiile legale invocate anterior, reiese faptul că A., fost administrator si asociat unic al S.C B. S.R.L., este lipsită de calitate procesuală activă, neputând formula contestaţie împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/14.05.2013 emisă de organele de control din cadrul DGFP Braşov, întrucât această calitate aparţine reprezentantului legal al S.C B. S.R.L..

S.C B. S.R.L., este o persoană juridică radiată la data emiterii Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/14.05.2013, contestate, respectiv începând cu data de 03.04.2013.

Potrivit art. 1 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată:

"(1) In vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

(2) Societăţile prevăzute la alin. (1) cit sediul în România sunt persoane juridice române." iar potrivit art. 41 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Societatea este persoana juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului."

De asemenea, art. 200 din Legea nr. 287/17.07.2009 privind C. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede:

"(1) Persoanele juridice sunt supuse înregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare.

(2) Prin înregistrare se înţelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalităţii juridice sau al luării în evidenţă a persoanelor juridice legal înfiinţate, după caz. " iar la art. 251 din acelaşi act normativ, se stipulează că:

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."

Apreciază recurenta că, în cauză sunt incidente şi prevederile art. 17 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport. Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.

In temeiul acestor prevederi legale, îndeplinirea formalităţilor de constituire, în condiţiile legii, "învesteşte" societatea comercială cu personalitate juridică.

Societatea comercială, ca orice persoană juridică are capacitate juridică, participă la circuitul civil şi dobândeşte dreptul de a sta în instanţă pentru a-şi apăra interesele.

Aceste drepturi subzistă până la momentul când societatea este radiată. Astfel, se reţine că o societate comercială ia naştere în momentul înmatriculării în Registrul Comerţului şi încetează la momentul radierii sale de la Oficiul Registrului Comerţului.

Având în vedere cele prezentate rezulta că de la data radierii, societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, îşi pierde capacitatea procesuală de folosinţă şi de exerciţiu, nu mai subzistă ca subiect de drept fiind lipsită de "legitimatio ad causam ".

Deopotrivă, solicită a se respinge cererea de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislaţiei fiscale, iar, în subsidiar, solicită a se face aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la complexitatea cauzei şi a activităţii depusă în dosar.

In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei civile nr. 103/2017, pronunţata de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ si fiscal, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

În drept, recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A., în calitate de succesor în drepturi ai S.C. B. S.R.L., a formulat întâmpinări împotriva celor două recursuri promovate de autorităţile publice recurente, solicitând respingerea acestora şi menţinerea sentinţei, ca fiind legală şi temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Niciuna din cele două recurente - pârâte nu a formulat Răspuns la întâmpinările depuse de intimata - reeclamantă, deşi acestea le-au fost comunicate în termenul legal.

Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţie, completul învestit cu soluţionarea dosarului a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 04 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce priveşte recursul promovat de recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Într-o primă critică aceasta a atacat încheierea de şedinţă pronunţată de instanţa de fond la data de 08.01.2015, fiind nemulţumită de soluţia dată de instanţă cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de această autoritate, în sensul respingerii acestei excepţii.

În cadrul recursului recurenta - pârâtă susţine în esenţă că nu are calitate procesuală pasivă de a sta în procesul de faţă, dat fiind faptul că Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluţionarea contestaţiei a fost emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi nu de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, apreciind deopotrivă că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Codul de procedură fiscală.

Înalta Curte constată ca fiind greşită această susţinere, în considerarea faptului că recurenta nu are în vedere obiectul cauzei dedusă judecăţii de către reclamantă, care nu vizează doar Decizia nr. 336/28.10.2014 privind soluţionarea contestaţiei, emisă, într-adevăr, de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ci şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x şi, implicit Raportul de inspecţie fiscală nr. xnr. 298, ambele emise la data de 14.05.2013 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.

Instanţa de control judiciar analizând actele şi lucrările dosarului de fond constată că, prin cererea iniţială de chemare în judecată reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x şi a Raportul de inspecţie fiscală nr. xnr. 298, ambele emise la data de 14.05.2013 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.

Este adevărat că aceasta a modificat cererea de chemare în judecată, însă, astfel cum se poate observa din conţinutul Cererii Modificatoare depusă la instanţa de fond la data de 06.11.2016 (filele x din Volumul I al dosarului Curţii de Apel Braşov), aceasta nu a renunţat la cererea de anulare a celor două acte menţionate în cadrul petitului iniţial, ci, în plus, a solicitat şi anularea Deciziei nr. 336 emisă în data de 28.10.2014, " prin care a fost respinsă contestaţia administrativă", astfel că emitentele actelor adminitrative fiscale ce fac obiectul controlului judiciar sunt Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (emitentă a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 336/28.10.2014) şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov (emitentă a deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală).

Aşadar, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurenta - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, reţinând că cele două petite, care vizează pe de o parte anularea deciziei de impunere şi pe de altă parte, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei sunt strâns şi indisolubil legate între ele şi, faţă de întreg obiectul cauzei, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov are calitate procesuală pasivă.

Apreciind că soluţia pronunţată de instanţa de fond pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei - pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, prin încheierea de şedinţă din data de 08 ianuarie 2015, este legală, Înalta Curte va respinge recursul promovat de aceasta împotriva respectivei încheieri, ca nefondat.

Analizând cea de-a doua critică formulată de recurenta - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, instanţa de control judiciar constată că aceasta vizează fondul litigiului, autoritatea formulând critici cu privire la lipsa calităţii procesuale active a intimatei - reclamante de a formula contestaţie împotriva actelor fiscale emise pe numele societăţii S.C. B. S.R.L., aceste critici fiind similare cu criticile formulate de cealaltă autoritate publică recurentă, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi dezvoltate în cadrul celui de -al doilea motiv de recurs invocat de aceasta şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, dată fiind similitudinea acestor critici, Înalta Curte urmează să le examineze împreună şi să le răspundă prin argumente comune, raportat la finalitatea lor concretă.

Analizând astfel hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate de cele două recurente - pârâte, instanţa de control judiciar constată că reţinerea instanţei de fond, în sensul că reclamanta A., asociat unic al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, este corectă, motiv pentru care urmează a fi respinse criticile autorităţilor recurente, ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

SC C. S.R.L. (ulterior S.C. B. S.R.L. reprezentată de reclamanta A., în calitate de asociat unic, a fost supusă la solicitarea Gărzii Financiare Braşov, unei inspecţii fiscale parţiale, realizată în condiţiile şi după regulile cerute de art. 105 din C. proc. civ. fiscală, verificându-se modul de constituire, declarare şi plată a impozitului pe profit şi TVA pe perioada 01.11.2010-31.12.2011.

Datorită volumului mare de documente, în vederea clarificării stării de fapt fiscale, s-a aplicat metoda controlului prin sondaj, permisivă prin art. 97 punct 3 lit. a) din C. proc. civ., fiscală, ce constă în verificarea selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative.

Constatările organului de inspecţie fiscală au fost cuprinse în Raportul de inspecţie fiscală din data de 14.05.2013, iar pe baza Raportului de inspecţie fiscală s-a emis la aceeaşi dată Decizia de impunere fiscală privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, ambele fiind atacate de reclamantă pe calea contestaţiei administrative, permisivă prin dispoziţiile art. 205 din noul C. proc. civ., soluţionată prin Decizia nr. 336/28.10.2014 a ANAF, în sensul respingerii contestaţiei, ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a acţiona.

Anterior, prin sentinţa civilă nr. 623/SIND/13.03.2013 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus închiderea procedurii insolvenţei pornite faţă de debitoarea S.C. B. S.R.L., precum şi radierea debitoarei din Registrul Comerţului.

Hotărârea judecătorească s-a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă la data de 18.04.2013, devenind ulterior definitivă prin nerecurare.

Sentinţa pronunţată a fost afişată la sediul Tribunalului Braşov, şi a fost comunicată, astfel cum s-a dispus de judecătorul sindic, printre altele, şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Astfel cum rezultă din extrasul de pe site-ul Ministerului Finanţelor, S.C. B. S.R.L. a fost radiată din evidenţele organelor fiscale la data de 03.04.2013.

Din adresa de furnizare informaţii extinse nr. x/16.09.2014, emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov (fiele 151-156 dosar de fond), rezultă că intimata - reclamantă A. a avut calitatea de asociat unic şi administrator al S.C. B. S.R.L. Braşov.

Or, conform art. 2371 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, " Atunci când, pe durata funcţionării societăţii, un asociat răspunde pentru obligaţiile acesteia în limitele aportului de capital social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport şi în situaţia dizolvării şi, dacă este cazul, a lichidării societăţii".

Înalta Curte reţine astfel că, în condiţiile în care S.C. B. S.R.L. Braşov, ale cărei obligaţii fiscale au fost stabilite prin decizia de impunere atacată, şi-a încetat existenţa, fiind radiată din Registrul Comerţului, este evident că persoana care a avut calitatea de asociat al societăţii şi care, în această calitate ar putea fi obligată la îndeplinirea obligaţiilor fiscale restante ale societăţii, are şi calitatea procesuală activă de a solicita anularea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.

Aşadar, în mod corect instanţa de fond a anulat Decizia nr. 336/28.10.2014, dată în soluţionarea contestaţiei administrative, obligând pârâta ANAF să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/14.05.2013 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.05.2013, ambele emise de AJFP Braşov, constatând că intimata - reclamantă A., asociat unic şi administrator al S.C. B. S.R.L. avea calitatea de a formula respectiva contestaţie, în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că susţinerile şi criticile recurentelor, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea ce face obiectul controlului judiciar fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte nu poate reţine nici criticile formulate de recurentă Agenţia Naţională de Adminstrare Fiscală cu privire la nemotivarea hotărârii, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aminteşte instanţa de control judiciar că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a pronunţat soluţia de admitere în parte a acţiunii promovate de reclamantă, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.

În concluzie, având în vedere toate aspectele antereferite şi practica consolidată a instanţei supreme în sensul că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, Înalta Curte apreciază că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind întocmită în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., şi dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente, raportat la circumstanţele de fapt reţinute în cauză, criticile invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, ambele recursuri promovate de autorităţile publice intimate - pârâte, respectiv Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Juridică, menţinând, ca legale, cele două hotărâri atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017 şi a încheierii din 08 ianuarie 2015, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Juridică împotriva sentinţei nr. 103/R/2017 din 16 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020.