Securitate Archives Access: No Right to Third-Party Officer Files or Damages Under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.10.2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, PREŞEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII B. să se dispună accesul la accesul la documentele solicitate (dosarul nr. x/1996, y/2003 al Î.C.C.J., secţia Parchetelor Militare privind moartea tatălui reclamantei şi îmbolnăvirea acesteia în acţiunea C. şi, de asemenea, dosarele de Securitate ale persoanelor implicate în moartea tatălui său şi dosarul de identificare ale Gen. D., şeful misiunii C. din Bucureşti) pentru a le depune la justiţie sub sancţiunea penalităţii de întârziere sau a amnezii prevăzute de art. 24 alin. (2) şi obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 euro (100.000 euro CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII şi 200.000 euro PREŞEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII B.)

La data de 23.10.2013 reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a arătat, la solicitarea instanţei de a preciza obiectul şi motivele de fapt şi de drept ale cererii, că pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII este singura instituţie abilitată conform legii să îi pună la dispoziţie probele-documente create de fosta securitate, utile şi indispensabile pentru acţiunile criminale ale fostei securităţi, dosar x ÎCCJ, secţia Parchetelor Militare, privind moartea ciudată a tatălui său E. şi îmbolnăvirea sa gravă ca obiectiv 258, în acţiunea C..

A precizat reclamanta că CNSAS nu mai are nici un drept de a secretiza vreun document al fostei securităţi legat de problematica dovedirii crimelor comise. În anul 2010, vizionând împreună cu soţul său microfilmul de la vol. I x E. 1957-1967, apare coperta DSS 15. VI.1968 urmărire operativă E., urmată de o foaie cu 3 alineate nelizibile pe ecranul televizorului. A făcut cerere de xerocopiere pe suport hârtie, dar nu a obţinut foaia a 2 a, i s-au derulat 9 foi din vol. I. CNSAS a susţinut că nu există volumul II, ci este o arhivare a vol. I, ce a trecut la fondul pasiv în 1967. Susţinerea CNSAS blochează lămurirea situaţiei volumului 2, nu există decât coperta acestui volum, la dosar s-a umblat în aprilie 1989; este secretizat volumul 2.

La termenul de judecată din 29.11.2013 Curtea a pus în vedere reclamantei să-şi precizeze acţiunea, respectiv să indice exact ce se solicită.

La data de 10.12.2013 reclamanta a depus cerere, prin care a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâţilor să îi pună la dispoziţie în vederea documentării: vol. 2 din dosarul de anchetă E., având nr. x, respectiv pentru perioada 1967-1975, dosarul de urmărire a sa ca obiectiv din 1967 până în anul 1989-1990, dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui său, respectiv F. şi G. şi dosarul de identificare a generalului D., şeful H.. A solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

A precizat reclamanta că a făcut numeroase demersuri la mai multe instituţii pentru a afla relaţii documentate cu privire la acţiunile întreprinse împotriva tatălui săi şi a sa. Din relaţiile obţinute a rezultat că pârâtul a primit şi deţine toate dosarele ce conţin informaţiile care o interesează, dar spre surprinderea sa, la numeroasele demersuri făcute către CNSAS, acesta i-a comunicat că nu deţine astfel de documente.

Pârâtul a depus întâmpinare la cererea precizatoare, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantei i-au fost puse la dispoziţie toate documentele solicitate regăsite în arhiva CNSAS, iar în ceea ce priveşte cererile privind pe numiţii F., G. şi D., cererea excede prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008.

Reclamanta a depus în cursul soluţionării cauzei numeroase alte cereri precizatoare şi cereri de obligare a pârâtului CNSAS să depună la dosarul cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri, înscrisurile solicitate prin cererea de chemare în judecată şi alte înscrisuri apreciate de reclamantă ca fiind relevante.

Prin sentinţa civilă nr. 809/20.03.2015 pronunţată de Curte de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii B., a fost obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să pună la dispoziţie reclamantei dosarele solicitate pentru studiu şi să-i plătească reclamantei 10.000 euro daune morale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta A. cât şi pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii B..

Prin Decizia nr. 2792/25 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost admise recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dl. B. împotriva sentinţei nr. 809 din 20 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte a reţinut în motivarea acestei decizii că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 200 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 194 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. civ. (referitoare la obiectul judecăţii şi la motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea), precum şi dispoziţiile art. 204 C. proc. civ. (referitoare la termenul până la care poate fi modificată cererea de chemare în judecată), ceea ce atrage sancţiunea nulităţii în condiţiile art. 175 C. proc. civ. de asemenea, nu a indicat motivele pe care se întemeiază, respectiv nu a menţionat şi analizat probele care susţin admiterea acţiunii şi nici considerentele pentru care au fost înlăturate apărările pârâţilor care au susţinut în mod repetat că, în măsura în care reclamanta urmăreşte accesul la dosare ale fostei Securităţi, au pus la dispoziţia acesteia toate informaţiile de care dispun.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.01.2017, sub nr. de dosar x/2013

Hotărârea primei instanţe, în rejudecare

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1660 din 08.05.2017, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII şi PREŞEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, DL. B..

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, încă dinainte de a se motiva hotărârea, respectiv din data de 07.06.2017, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 486 C. proc. civ.

Susţine că recursul său se referă la cuantumul daunelor morale pretinse pentru hărţuirea sa, respectiv neaplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008.

Solicită a se avea în vedere că acţiunea sa a cuprins încă din cererea introductivă şi cererea completatoare capătul de cerere prin care solicita să i se pună la dispoziţie volumul II din dosarul anchetă al tatălui său, E., ofiţer, dosarul de urmărire a recurentei - reclamantei din 1967 până în 1990, dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui să, dosarul de identificare a generalului D..

La data de 27.07.2017, recurenta - reclamantă a transmis prin poştă, fiind înregistrată la instanţă la data de 28.07.2017, o nouă cerere de recurs intitulată " Recurs şi Motive de recurs", în cadrul căreia solicită instanţei a se dispune

- completarea obiectului judecăţii cu capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în sumă de 300.000 Euro din care: 100.000 Euro în sarcina CNSAS şi 200.000 Euro în sarcina domnului B.,

- obligarea pârâţilor să-i pună la dispoziţie:

- volumul II din dosarul de anchetă E., având nr. cata x pentru perioada 1967-1975, respectiv microfilmul acestui dosar, după efectuarea procedurilor de desecretizare;

- dosarul de urmărire a sa ca obiectiv din 1967 până în 1990,

- dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui său, respectiv F. şi G.,

- dosarul de identificare a generalului D., şeful H.,

- Obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în sumă de 300.000 Euro, din care: 100.000 Euro în sarcina CNSAS şi 200.000 Euro în sarcina domnului B..

Consideră recurenta - reclamantă că încheierea de şedinţă din data de 10.04.2017 şi sentinţa nr. 1660/2017 au fost date cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea sentinţei de fond şi admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Apărarea intimaţilor -pârâţi

Intimaţii - pârâţi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, domnul B. au formulat o întâmpinare comună, în cadrul căreia au solicitat ca, în principal, să se constate nul recursul promovat de reclamantă şi, în subsidiar, acesta să fie respins, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, intimaţii au invocat, pe de o parte dispoziţiile art. 468 alin. (3) C. proc. civ., raportat la faptul că recurenta a depus două cereri de recurs, prima fiind formulată înainte de a-i fi comunicată sentinţa de fond.

Susţin astfel că, faţă de data înregistrării primei cereri de recurs a recurentei, din 09.06.2017, depunerea celei de-a doua cereri de recurs este realizată cu depăşirea vădită a termenului de recurs, care curge de la comunicarea echivalentă, respectiv, de la depunerea primei cereri de recurs, între cele două momente trecând mai mult de o lună.

Pe de altă parte, intimaţii au mai susţinut că, în ceea ce priveşte prima cerere de recurs, aspectele din cuprinsul acesteia nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, prin urmare, faţă de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., se impune constatarea nulităţii recursului.

În subsidiar, pe fondul recursului, intimaţii solicită respingerea acestuia, ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ca legală.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Completului învestit cu soluţionarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 04.02.2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, Înalta Curte se va pronunţa cu privire la excepţia nulităţii, invocată de intimaţii - pârâţi în cadrul întâmpinării depusă la dosar.

Analizând considerentele avute în vedere de aceştia în susţinerea excepţiei, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Într-un prim considerent, intimaţii - pârâţi au invocat nulitatea celei de-a doua cereri de recurs depusă la data de 27.07.2017, raportat la dispoziţiile art. 468 alin. (3) C. proc. civ., susţinând că depunerea acesteia este realizată cu depăşirea vădită a termenului de recurs, ce curge de la comunicarea echivalentă, respectiv de la depunerea primei cereri de recurs, între cele două momente trecând mai mult de o lună.

Înalta Curte apreciază ca fiind fondată această apărare a intimaţilor - pârâţi, în considerarea următoarelor argumente:

Analizând actele şi lucrările dosarului de recurs, constată instanţa de control judiciar că recurenta - reclamantă a formulat două cereri de recurs, astfel: o primă cerere a fost transmisă prin poştă la data de 07.06.2017, fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 09.06.2017, aceasta fiind formulată înainte de a i se comunica hotărârea de fond, ce a avut loc ulterior, la distanţă de peste o lună, respectiv la data de 14.07.2017, iar cea de-a doua cerere de recurs a fost depusă după comunicarea acesteia, respectiv la data de 27.07.2017.

Astfel cum chiar recurenta menţionează în cadrul motivelor de recurs expuse în prima cerere depusă, la momentul formulării acesteia nu primise încă hotărârea atacată, partea susţinând că va depune " motive în plus" printr-un alt memoriu, după primirea " deciziei Curţii de Apel".

Faţă de această situaţie de fapt, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 468 alin. (3) din Codul de porcedură civilă, invocate de intimaţii - pârâţi, ce prevăd următoarele:

"Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cerii de apel".

Prezentele dispoziţii, deşi se referă la calea de atac a apelului, sunt aplicabile şi în cazul judecării recursului, faţă de dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ., ce reglementează regulile privind judecata recursului, stipulând următoarele:

"Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs . . . . . . . . . ." .

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 468 alin. (3) din C. proc. civ., termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva sentinţei de fond, nu se mai calculează raportat la data comunicării hotărârii, ci raportat la data "depunerii cererii" de recurs, astfel cum prevăd dispoziţiile anterior menţionate, având în vedere că recurenta - reclamantă a declarat recurs înainte de a-i fi comunicată hotărârea de către instanţa de fond.

Procedând la calcularea acestui termen, raportat la data depunerii de către recurenta - reclamantă a primei cereri de recurs, din 07.06.2017, cele 15 zile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 554/2004, s-au împlinit la data de 23.06.2017, aceasta fiind, aşadar, ultima zi în care partea mai putea completa motivele de recurs expuse în cererea iniţială.

Analizând cererea ulterioară intitulată de recurenta - reclamantă " Recurs şi Motive de Recurs", sub aspectul respectării termenului legal, constată Înalta Curte că aceasta a fost depusă de parte, tot prin poştă, la data de 27.07.2017, astfel cum rezultă de pe ştampila aplicată pe plicul de expediere a respectivei cereri, fiind deci, depusă la mai mult de o lună după expirarea termenului legal, ce s-a împlinit la data de 23.06.2017.

Reţine Înalta Curte că, prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" iar potrivit dispoziţiilor 489 alin. (1) din acelaşi act normativ " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentei obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ prevăzut de lege, motivele de recurs depuse de parte la data de 27.07.2017, deci, după împlinirea termenului legal din data de 23.06.2017, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii acestora.

Se constată, aşadar, că motivele de recurs din data de 27.07.2017, au fost depuse cu depăşirea termenului legal, sancţionată de legiuitor cu nulitatea.

Astfel, instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Faţă de aceste considerente, apreciind ca fiind fondată excepţia invocată de intimaţii - pârâţi, urmează a constata nulitatea motivelor de recurs depuse la data de 27.07.2017, sens în care acestea nu vor mai fi analizate.

În continuare, analizând cererea iniţială de recurs depusă de recurenta - reclamantă la data de 07.06.2017, mai întâi sub aspectul nulităţii acesteia, invocat pe cale de excepţie de către intimaţii - pârâţi, Înalta Curte constată că, deşi recurenta - reclamantă nu a încadrat expres criticile sale în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocând generic doar dispoziţiile art. 486 C. proc. civ., lecturând cererea de recurs instanţa de control judiciar identifică critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în esenţă recurenta invocând interpretarea şi încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008.

Faţă de aceste motive, constatând că, în cauză, nu este aplicabilă sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., invocată de intimaţii - pârâţi, raportat la cerinţa menţionată de legiuitor la articolul 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat la data de 07.06.2017, ca nefondată.

Trecând la analizarea pe fond a recursului, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.10.2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, PREŞEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII B. să se dispună accesul la accesul la documentele solicitate (dosarul nr. x/1996, y/2003 al Î.C.C.J., secţia Parchetelor Militare privind moartea tatălui reclamantei şi îmbolnăvirea acesteia în acţiunea C. şi, de asemenea, dosarele de Securitate ale persoanelor implicate în moartea tatălui său şi dosarul de identificare ale Gen. D., şeful misiunii C. din Bucureşti) pentru a le depune la justiţie sub sancţiunea penalităţii de întârziere sau a amnezii prevăzute de art. 24 alin. (2) şi obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 euro (100.000 euro CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII şi 200.000 euro PREŞEDINTELE COLEGIULUI CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII B.)

La data de 23.10.2013 reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a arătat, la solicitarea instanţei de a preciza obiectul şi motivele de fapt şi de drept ale cererii, că pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII este singura instituţie abilitată conform legii să îi pună la dispoziţie probele-documente create de fosta securitate, utile şi indispensabile pentru acţiunile criminale ale fostei securităţi, dosar x ÎCCJ, secţia Parchetelor Militare, privind moartea ciudată a tatălui său E. şi îmbolnăvirea sa gravă ca obiectiv 258, în acţiunea C..

La termenul de judecată din 29.11.2013 Curtea a pus în vedere reclamantei să-şi precizeze acţiunea, respectiv să indice exact ce solicită.

La data de 10.12.2013 reclamanta a depus cerere, prin care a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâţilor să îi pună la dispoziţie în vederea documentării: vol. 2 din dosarul de anchetă E., având nr. x, respectiv pentru perioada 1967-1975, dosarul de urmărire a sa ca obiectiv din 1967 până în anul 1989-1990, dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui său, respectiv F. şi G. şi dosarul de identificare a generalului D., şeful H.. A solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

A precizat reclamanta că a făcut numeroase demersuri la mai multe instituţii pentru a afla relaţii documentate cu privire la acţiunile întreprinse împotriva tatălui săi şi a sa. Din relaţiile obţinute a rezultat că pârâtul a primit şi deţine toate dosarele ce conţin informaţiile care o interesează, dar spre surprinderea sa, la numeroasele demersuri făcute către CNSAS, acesta i-a comunicat că nu deţine astfel de documente

Reclamanta a depus în cursul soluţionării cauzei numeroase alte cereri precizatoare şi cereri de obligare a pârâtului CNSAS să depună la dosarul cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri, înscrisurile solicitate prin cererea de chemare în judecată şi alte înscrisuri apreciate de reclamantă ca fiind relevante.

Prin sentinţa civilă nr. 809/20.03.2015 a fost admisă, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii B., a fost obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să pună la dispoziţie reclamantei dosarele solicitate pentru studiu şi să-i plătească reclamantei 10.000 euro daune morale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta cât şi cei doi pârâţi.

Prin Decizia nr. 2792/25 octombrie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Preşedintele Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dl. B., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia de casare instanţa de control judiciar a stabilit în sarcina instanţei de fond să clarifice obiectul judecăţii, respectiv capetele de cerere şi temeiul de drept al acestora precum şi probele pe care se întemeiază acţiunea.

Prin sentinţa civilă nr. 1660 din data de 08.05.2017, ce face obiectul controlului judiciar de faţă, Curtea de Apel Bucureşti, procedând în conformitate cu dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

Această soluţie este împărtăşită de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă de către judecătorul fondului a dispoziţiilor legale incidente în speţă, prin raportare la probatoriul administrat în cauză.

Analizând astfel actele şi lucrările dosarului, atât de la judecata iniţială, cât şi din rejudecare, instanţa de control judiciar reţine că, prin decizia de casare pronunţată în cauză, Înalta Curte a statuat că prima instanţă a încălcat prevederile art. 203 C. proc. civ., deoarece " a permis modificarea cererii de chemare în judecată prin adăugarea unui capăt de cerere în pretenţii după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată.".

În cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd următoarele" 1) În caz de casare hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul".

Raportat la acestea, constată Înalta Curte că, în mod corect instanţa de fond, prin încheierea de dezbateri din data de 10.04.2017 a reţinut că în cauză este legal învestită cu următoarele cereri: obligarea pârâţilor să îi pună la dispoziţie vol. 2 din dosarul de anchetă E., având nr. x, respectiv pentru perioada 1967-1975, dosarul de urmărire a reclamantei ca obiectiv din 1967 până în 1989-1990, dosarele de securitate ale persoanelor implicate în suprimarea fizică a tatălui său, respectiv F. şi G. şi dosarul de identificare a generalului D., şeful H., acestea fiind cererile astfel cum au fost precizate până la data de 10.01.2014; pentru cererile ulterioare, neexistând acordul pârâtului, instanţa nu se putea considera legal investită cu acestea. Cu referire specială la cererea în pretenţii, deopotrivă a reţinut instanţa de fond că Î.C.C.J. a stabilit că nu se putea permite modificarea cererii de chemare în judecată prin adăugarea unui capăt de cerere în pretenţii după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată, astfel încât Curtea de apel nu se putea considera legal învestită cu acel capăt de cerere.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, ce vizează cererea recurentei-reclamante de a avea acces la documente şi informaţii rezultate din dosarele întocmite de fosta Securitate, în mod judicios prima instanţă a reţinut că cererea reclamantei va fi analizată în raport de prevederile O.U.G. nr. 24/2008, condiţiile în care se poate realiza acest acces fiind prevăzute de acest act normativ, nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 544/2001 şi nici prevederile Legii nr. 293/2008, ori O.U.G. nr. 505/2002 (act normativ inexisten), invocate de recurenta - reclamantă.

Constată astfel instanţa de control judiciar că cererea recurentei - reclamante fiind întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, în cauză sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1)-(8) din acest act normativ, ce dau dreptul oricărui cetăţean român de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari, constând în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri.

Acest drept presupune accesul nemijlocit la dosarele întocmite de fosta Securitate pe numele solicitantului sau pe numele rudelor sale decedate până la gradul al patrulea, inclusiv. Petentul ia cunoştinţă - potrivit prevederii menţionate - în mod direct şi nemijlocit, prin studierea dosarelor, despre acţiunile desfăşurate de fosta Securitate împotriva sa ori împotriva rudelor sale. C.N.S.A.S. nu este abilitată legal să efectueze puncte de vedere cu privire la circumstanţele concrete ale acţiunilor desfăşurate de Securitate împotriva petenţilor ori rudelor acestora, cu atât mai puţin dacă, în dosarele primite de CNSAS, nu există informaţii cu privire la aceste acţiuni. De asemenea, obligaţia C.N.S.A.S. de a da publicităţii şi de a sesiza organele de cercetare penală referitor la cazurile neelucidate de decese sau de dispariţii care s-au produs în legătură cu activitatea Securităţii (art. 14 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008) se referă la situaţia în care existenţa unor astfel de situaţii rezultă din studiul dosarelor iar C.N.S.A.S. nu poate fi obligat la prezentarea unor situaţii care nu sunt consemnate în dosarele primite în custodie. Dincolo de acest aspect, C.N.S.A.S. nu are mijloacele pentru a oferi informaţii care nu sunt consemnate în dosarele studiate nemijlocit de petenţi iar sprijinul oferit de C.N.S.A.S. petenţilor constă în identificarea şi punerea la dispoziţia acestora a dosarelor la studiul cărora sunt îndreptăţiţi potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008.

Raportat la aceste atribuţii, constată instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (cereri, procese-verbale de predare-primire fotocopii, dovezi privind consultarea dosarului, proces-verbal de predare a documentelor din cadrul fondului informativ din 20.03.2001, fişă de cartotecă pe numele E., tatăl reclamantei), rezultă că pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a permis reclamantei accesul la toate documentele aflate în arhiva sa în legătură cu tatăl său.

În ceea ce priveşte Dosarul x, având cota arhivistică a C.N.S.A.S. I 39, acesta a fost studiat de reclamantă în noiembrie 2010, în varianta "pe hârtie", conţinând trei volume. De asemenea, aceasta a studiat şi microfilmul primelor două volume, singurele care au fost microfilmate, iar, ca răspuns la cererile şi memoriile reclamantei în legătură cu cuprinsul dosarelor, intimatul - pârât C.N.S.A.S a comunicat acesteia, prin adresele din 15.06.2011, 25.07.2011, 06.10.2011,14.12.2011, 13.05.2014, 16.06.2014 şi 10.07.2014 că dosarul conţine trei volume şi că au fost microfilmate numai primele două volume, fiind invitată pentru a le studia din nou, inclusiv la dosarul cauzei fiind depuse de către autoritate, la solicitarea instanţei, volumul 2 al dosarului nr. x (cotă S.R.I.) în original, ce conţine 9 file, fost comunicate reclamantei anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Deopotrivă constată instanţa de control judiciar că recurenta - reclamantă a fost invitată pentru data de 07.04.2014 să studieze documentele ce au fost predate CNSAS de către S.R.L., conţinând dosarul de urmărire informativă nr. x/Bucureşti (cotat în evidenţele C.N.S.A.S. cu nr. x), pe numele altei persoane, dar în care figurează şi tatăl reclamantei în 6 file din acest dosar, iar la data de 26.03.2014 recurenta a fost invitată ca, în data de 02.04.2014 să studieze dosarul fond penal nr. x, invitaţie pe care aceasta nu a onorat-o, toate acestea dovedind fără putinţă de tăgadă că intimatul - pârât şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege, respectiv art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, în sarcina sa, aspect corect reţinut, de altfel şi de către instanţa de fond.

Intimatul - pârât şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 şi în privinţa celei de-a doua cereri formulate de recurenta - reclamantă, de obligare a pârâţilor să îi pună la dispoziţie pentru studiu, dosarul de urmărire a sa, ca obiectiv din 1967 până în anul 1989-1990, cum judicios şi instanţa de fond a constatat, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimatul - pârât rezultă că în arhivele sale nu a fost identificat un dosar de urmărire întocmit de Securitate pe numele recurentei - reclamante şi nici aceasta nu a fost în măsură să dovedească contrariul.

Faptul că recurentei - reclamante i-au fost puse la dispoziţie pentru studiu documente referitoare la persoana sa din dosare ai căror titulari sunt alte persoane, precum şi dintr-un dosar referitor la diverse probleme, aceste informaţii fiindu-i trimise reclamantei prin adresele x/08.10.2009, y/14.12.2014 şi P7/00/29.02.2012, iar prin adresele x/26.03.2014, y/13.05.2014 şi P7/00/18.06.2014, reclamantei i-a fost comunicat că nu a fost identificată o fişă de cartotecă în ceea ce o priveşte, efectuându-se deopotrivă verificări şi în dosarele cu cotele arhivistice ale C.N.S.A.S., fără a fi descoperite documente cu privire la persoana sa (recurenta - reclamantă fiind informată în acest sens prin adresele x/10.07.2014, y/10.12.2014 şi P7/00/07.01.2015), fac dovada că nu există în cauză un refuz nejustificat al intimatei - pârâte de a da curs solicitării recurentei - reclamante, dimpotrivă, acesta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce priveşte cererea recurentei - reclamante privind dosarele de securitate ale numiţilor F. G. şi D., Înalta Curte constată că accesul la informaţiile existente în dosarele fostei Securităţi se poate realiza exclusiv în următoarele condiţii:

- în exercitarea dreptului de acces la propriul dosar, prevăzut de art. 1 alin. (1) şi (8), 2.

- în urma verificărilor efectuate de CNSAS în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, cu privire la persoanele care ocupă sau candidează la ocuparea uneia din funcţiile menţionate în cuprinsul acestui articol sau în temeiul art. 1 alin. (7), verificarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii a ofiţerilor sau subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarelor

- în urma acreditării ca cercetător, în condiţiile art. 28 din O.U.G. nr. 24/2008.

Ori, în condiţiile în care recurenta - reclamantă nu a solicitat accesul la dosarele de securitate ale numiţilor F., G. şi D., în baza acreditării ca cercetător, nefiind nici rudă cu aceştia, iar prevederile art. 1 alin. (1)-(8) din O.U.G. nr. 24/2008 nu sunt incidente în cauză, în mod corect a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile legale nu permit accesul unor persoane terţe la dosarele de securitate ale altor persoane, ci permit doar accesul la propriul dosar, dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, neprevăzând dreptul unei persoane de a studia dosarul de securitate al persoanelor ce au avut calitatea de lucrători ai Securităţii sau colaboratori ai acesteia, ce au instrumentat dosarul sau au contribuit cu informaţii la completarea acestuia, textul legal reglementând doar dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia şi de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului, fără a se reglementa însă şi dreptul de a avea acces la dosarele acestora.

Cât priveşte capătul de cerere privind daunele morale şi materiale, solicitate de recurenta - reclamantă prin Cererea Completatoare depusă la data de 10.12.2014 (fila x din Volumul II al dosarului de fond) în mod corect instanţa de fond, în rejudecare, nu l-a mai analizat, faţă de considerentele deciziei de casare, ce a stabilit că nu se putea permite modificarea cererii de chemare în judecată după primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată, neexistând nici acordul pârâtului.

Cum, în conformitate cu dispoziţiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanţei de recurs sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a stabilit obiectul judecăţii prin raportare la aceste dispoziţii, reţinând că nu mai este învestită şi cu acest capăt de cerere privind daunele morale şi materiale solicitate de recurenta - reclamantă prin cererea completatoare, nefăcând astfel obiectul judecăţii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, criticile formulate de recurenta-reclamantă fiind nefondate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge excepţia nulităţii recursului declarat la data de 07.06.2017, invocată de intimaţii - pârâţi în cadrul întâmpinării, urmând a constata, deopotrivă, nulitatea motivelor de recurs depuse la data de 27.07.2017 şi, reţinând că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. la data de 07.06.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat la data de 07.06.2017.

Constată nulitatea motivelor de recurs depuse la data de 27.07.2017.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. la data de 07.06.2017 împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 8 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020.