Integrity assessment appeal suspension denied for lack of enforceable judgment and non-retroactivity of legislative amendments.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de suspendare înregistrată în dosarul nr. x/2019, revizuentul a solicitat admiterea cererii şi suspendarea Sentinţei 67/2015 pronunţată în dosarul x/2015, cu consecinţa suspendării efectelor Deciziei nr. 417/2019.

2. Soluţia insta-nţei de fond

Prin încheierra din data de 5 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia coontencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.

A admis şi a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 67/16.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 până la soluţionarea definitivă a cererii de revizuire.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 05 iunie 2018 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs intimata Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că textul art. 512 din C. proc. civ. reglementează situaţii de excepţie, prin urmare, sunt de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât situaţiile la care se referă nu se pot extinde, iar interpretarea prin analogie este interzisă conform art. 10 din C. proc. civ., textele citate referindu-se exclusiv la executarea silită a unor hotărâri judecătoreşti şi nu la dobândirea caracterului definitiv de către actul administrativ atacat în cauza respectivă.

Suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti se poate dispune numai în ipoteza în care hotărârea este suspeceptibilă de executare, fiind pronunţată conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, hotărârea supusă revizuirii nu cuprinde dispoziţii care să fie susceptibile a fi aduse la îndeplinire pe cale de executare pentru a fundamenta posibilitatea de a dispune măsura de suspendare a executării hotărârii în temeiul art. 512 C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că deşi instanţa de fond avea obligaţia de a analiza şi de a se pronunţa cu precădere asupra cererii de suspendare, fără a intra pe fondul cererii de revizuuire, totuşi, avea posibilitatea de a analiza, formal, şi motivele invocate de revizuent în susţinerea cererii de revizuire, pentru a observa dacă acestea sunt admisibile, pertinente şi pot justifica o soluţie de admitere a cererii de suspendare.

Or, în speţă, cu atât mai mult, soluţia Curţii de apel este nefondată, ţinând cont de motivele invocate de revizuent pe fondul cererii de revizuire, motive inadmisibile în raport cu reglementarea juridică a acestei căi extraordinare de atac. Recurenta a arătat că revizuentul, în tot cuprinsul cererii de revizuire face confuzie între un conflict de interese şi o situaţie de incompatibilitate generată de deţinerea simultană a două funcţii considerate de legiuitor ca fiind incompatibile.

De asemenea, recurenta a precizat că modificările aduse Legii nr. 176/2010 nu sunt aplicabile şi în situaţia revizuentului, având în vedere că raportul de evaluare contestat în cauză a rămas definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 54/2019.

4. Apărările formulate de intimat

Prin intâmpinarea formulată, intimatul A. a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că acesta este nemotivat.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va fi respinsă cererea de suspendare formulată de revizuent, pentru considerentele ce urmează.

Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs împotriva soluţiei de suspendare a executării sentinţei civile nr. 67/16.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, până la soluţionarea definitivă a cererii de revizuire formulată de A..

Aşa cum rezultă din cererea formulată în prezentul dosar, temeiul de drept al solicitărilor formulate este dat de prevederile art. 512 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni Dispoziţiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.

Măsura suspendării este prevăzută de lege ca mecanism excepţional care vine să oprească pe o perioadă limitată de timp efectul executoriu al hotărârilor judecătoreşti.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate celelalte critici formulate de recurenta Agenţia Naţionaşă de Integritate, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.

Faţă de prevederile art. 512 C. proc. civ., anterior redate, în limitele sesizării, instanţa este obligată să verifice dacă hotărârea are caracter executoriu la momentul judecării cererii de suspendare, respectiv în ce măsură există un prejudiciu real ce planează asupra revizuentului şi care urmează a se produce în mod nelegal în patrimoniul său.

Însăşi premisa suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti presupune ca aceasta să se bucure de un caracter de titlu executoriu efectiv la momentul judecării cererii. În lipsa riscului ca hotărârea să fie pusă în executare, practic măsura suspendării îşi pierde orice raţiune.

În speţă, instanţa de control judiciar constată că nu este îndeplinită condiţia privind caracterul susceptibil de executare al hotărârii a cărei suspendare se cere.

Astfel, prin hotărârea a cărei suspendare se cere s-a dispus respingerea acţiunii formulate de revizuientul din prezenta cauză. Or, o astfel de soluţie a instanţei nu este susceptibilă de executare silită atât timp cât nu cuprinde nicio dispoziţie care să poată fi pusă în executare.

Instanţa de control judiciar reţine că nu trebuie confundate consecinţele soluţiei de respingere a cererii de anulare a raportului de evaluare prin care s-a stabilit starea de incompatibilitate, cu caracterul susceptibil de executare al hotărârii judecătoreşti.

Sub acest aspect, instanţa constată că o hotărâre judecătorească este susceptibilă de executare atunci când conţine dispoziţii care prin ele însele pot fi puse în executare. Or, în cazul soluţiilor de respingere a unei acţiuni, nu se poate reţine caracterul susceptibil de executare în lipsa oricăror alte dispoziţii prin care o parte să fie obligată la realizarea unei anumite conduite.

Pe de altă parte, faptul că o lege specială, precum Legea nr. 363/2004 privind statutul aleşilor locali, leagă de soluţia de respingere a cererii de anulare a raportului de evaluare momentul intervenirii încetării mandatului aleşilor locali iar o astfel de încetare se dispune printr-un alt act administrativ, respectiv printr-un ordin de prefect, nu este de natură a-i conferi sentinţei a cărei suspendare se cere caracter susceptibil de executare, consecinţele determinate de soluţia pronunţată fiind o chestiune distinctă de caracterul susceptibil de executare al sentinţei, care, aşa cum s-a arătat anterior, trebuie să existe per se, adică să rezulte din chiar conţinutul propriu al sentinţei atacate cu revizuire.

Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 67/2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 417/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus numai respingerea acţiunii formulate de revizuientul din prezenta cauză împotriva Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate în ceea ce-l priveşte de revizuient, nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei cumulative a existenţei caracterului susceptibil de executare al hotărârii a cărei suspendare se cere.

De altfel, instanţa de control judiciar constată că nu este îndeplinită nici condiţia privind existenţa motivelor temeinice care să determine admiterea cererii de suspendare.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că modificările aduse Legii nr. 176/2010, prin Legea nr. 54/2019, nu pot constitui premise serioase de admitere a cererii de revizuire.

În cauză, Raportul de evaluare nr. x/06.11.2015 a rămas definitiv la data de 31.01.2019, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 417/2019, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 54/2019.

Prin urmare, faţă de principiul neretroactivităţii legii civile, Înalta Curte constată că modificările aduse Legii nr. 176/2010 prin Legea nr. 54/2019 nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, încheierea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 67/16.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, încheierea recurată şi rejudecând cauza:

Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 67/16.03.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale încheierii recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2020.