Successive venue-ruling challenge appeal held inadmissible for lack of legal remedy; costs awarded.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 39 din data de 26 ianuarie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Totodată, s-a reţinut că, în cauza a cărei strămutare s-a solicitat, A. are calitatea de contestator, dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava având ca obiect calea de atac formulată de acesta împotriva încheierii nr. 308 din 11.09.2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, prin care, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii din 03.05.2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei, în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 39 din data de 26 ianuarie 2018, contestatorul A. a formulat o cerere de revizuire.

II. Prin sentinţa penală nr. 419 din data de 7 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 39 din data de 26 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a pronunţa această soluţie, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, revizuirea, este o cale extraordinară de atac care poate privi exclusive hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., respectiv art. 465 din C. proc. pen., singurele apte a provoca reexaminarea în fapt a cauzei penale.

Astfel, conform art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Totodată, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează conflictul de drept substanţial penal sau latura civilă provenită din infracţiune, respectiv, hotărâri prin care instanţa de judecată a pronunţat o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

În acest context, instanţa supremă a constatat că revizuentul a solicitat revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv a sentinţei penale nr. 39 din data de 26 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost soluţionată cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că cererea de revizuire formulată vizează o sentinţă prin care s-a soluţionat cererea de strămutare, sentinţă ce nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că aceasta nu ar putea fi analizată pe calea revizuirii.

Împotriva sentinţei penale nr. 419 din data de 7 noiembrie 2019 a formulat recurs petentul A..

III. Prin decizia penală nr. 38 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 419 din data de 7 noiembrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că recurentul a promovat o cale de atac ce nu era prevăzută de C. proc. pen., iar hotărârea atacată nu era susceptibilă să facă obiectul unei căi de atac.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 38 din data de 25 mai 2020 petentul A. a exercitat calea de atac a apelului, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 03 iulie 2020 sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat la data de 07 septembrie 2020, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele următoare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive (decizia penală nr. 38 din 25 mai 2020), nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 38 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 38 din 25 mai 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.