Absence of ordinary appeal against final High Court decision violating legality of appeal remedies

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 18 din data de 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii din data de 30.12.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, formulată de revizuentul A.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin încheierea din data de 30.12.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. formulată împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată C4 C. pen., învestit cu soluţionarea cauzei nr. x/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 459 din C. proc. pen. instanţa de fond a arătat că potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Instanţa de fond a constatat că în cuprinsul cererii depuse la dosarul cauzei, revizuentul A. nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază, astfel că sancţiunea ce se impune este respingerea cererii, ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.

Totodată, Curtea a reţinut că cererea petentului este inadmisibilă şi raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.

II. Împotriva acestei sentinţe penale, revizuentul A. a formulat apel.

Prin Decizia penală nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 18 din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, în speţă, revizuentul formulând cerere de revizuire împotriva încheierii din data de 30.12.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei nr. 742/39/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2020 a formulat recurs petentul A.

Prin Decizia penală nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2020.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că petentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele legale.

IV. Împotriva Deciziei penale nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a declarat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 09.10.2020 sub nr. x/2020, în cauză fiind stabilit în mod aleatoriu prin termen la data de 07 decembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate de petent.

Examinând actele dosarului şi decizia apelată din perspectiva prioritară a admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea apelului promovat de către petentul A., în considerarea următoarelor argumente:

Instanţa supremă apreciază că, în privinţa hotărârii atacate, Decizia penală nr. 103 din 29 iunie 2020, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Formulând apel împotriva unei hotărâri definitive, A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 decembrie 2020.

GGC - ED