Limitation of appeal scope to material error correction where underlying conviction is final and benefits res judicata

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpatul A., în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză a fost săvârşită de inculpat în concurs real cu infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la 4 data de decembrie. 2018.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.

Au fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în elementele ei componente, respectiv:

- pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese în formă continuată, prevăzută de art. 2531 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi a art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 6 luni şi 4 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală menţionată, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni şi 10 zile şi aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni şi 10 zile închisoare.

Au fost menţinute pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 650 din data de 13 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969.

În baza art. 91 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an şi 3 luni şi 10 zile luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 92 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. vor fi comunicate de către inculpat Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost impusă inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (39 din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la una dintre următoarele entităţi: Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector V Bucureşti.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., supravegherea executării obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) alin. (3) din C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen., a fost atrasă atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere şi/sau a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 96 din C. pen.

Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale Înalta Curte a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 29 octombrie 2016, în jurul orelor 18:15, lucrători din cadrul Serviciului Rutier al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Brăila, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au oprit în trafic, pe DN 23, în comuna Măxineni, judeţul Brăila, autovehiculul marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de inculpatul A.

Întrucât emana halenă alcoolică, conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest seria x, iar în urma testării, cu testul x, a rezultat că inculpatul A. avea la ora 18:21 o valoare de 0,43 mg/l alcool pur în aerul respirat.

Având în vedere prevederile art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, conducătorului auto A. i s-a solicitat să se deplaseze cu organele de poliţie la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În timp ce lucrătorii de poliţie începuseră operaţiunea de imprimare pe suport hârtie a rezultatului obţinut în urma testării, inculpatul A. s-a urcat în autoturismul pe care-1 condusese, însă, în loc să-1 asigure, a demarat în viteză şi s-a deplasat până la locuinţa sa unde a oprit şi s-a ascuns în curtea imobilului, fără a mai răspunde la solicitările lucrătorilor de poliţie care plecaseră în urmărirea sa.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 21:20, inculpatul A. s-a prezentat la sediul Serviciului Rutier Brăila şi s-a pus la dispoziţia organelor de poliţie.

Cu această ocazie inculpatul A. a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila unde, la orele 21:52, respectiv 22:52, i s-au recoltat două mostre biologice de sânge.

Conform Buletinului de Analiză Toxicologică nr. x din data de 02.11.2016 s-a stabilit că la ora 21:52 inculpatul A. avea o alcoolemie de 0,30 gr. ‰ (proba I) iar la ora 22:52 avea o alcoolemie de 0,20 gr. ‰ (proba II).

Fiind audiaţi în calitate de martori, lucrătorii de poliţie B. şi C., care l-au depistat pe inculpatul A., au precizat că acesta mirosea a alcool, motiv pentru care l-au testat cu aparatul alcooltest şi, întrucât rezultatul testului a fost 0,43 mg/l alcool pur în aerul respirat, i-au comunicat că nu mai are voie să conducă autoturisme pe drumurile publice şi că trebuie să-i însoţească la U.P.U. (Unitatea de Primiri Urgenţe) Brăila în vederea recoltării de probe biologice.

De asemenea, aceştia au declarat că inculpatul A., fără acordul lor şi profitând de faptul că se ocupau cu printarea testului, a fugit de la locul depistării cu autoturismul în cauză şi, după o urmărire de aproximativ 10 minute, a oprit în spatele locuinţei sale şi a pătruns în curte, dând drumul la câini. Întrucât inculpatul A. nu a mai ieşit din curte s-a luat legătura cu conducerea Serviciului Rutier Brăila care i-a îndrumat să se prezinte la sediu şi să întocmească documentele de urmărire penală.

Probatoriul administrat în cauză, constând în declaraţiile inculpatului A., procesul-verbal de depistare, rezultatul alcooltest, nr. test x şi buletinul de Analiză Toxicologică nr. x din data de 02.11.2016, procesul-verbal de vizionare a aspectelor filmate şi înregistrate de sistemul de supraveghere video a traficului rutier, tip x, montat pe autospeciala cu nr. x, procesele-verbale de prezentare a inculpatului A. la sediul Poliţiei Rutiere Brăila, înscrisurile depuse de Serviciul Poliţiei Rutiere Brăila şi declaraţiile martorilor B., C., D., E., F. şi G., dovedeşte săvârşirea faptei de către inculpatul A.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în data de 29.10.2016, în jurul orei 18:00, s-a sustras de la obligaţia de a se supune prelevării de mostre biologice, plecând fără încuviinţarea lucrătorilor de poliţie de la locul unde a fost depistat, după ce i s-a adus la cunoştinţă, de către un echipaj de poliţie, că trebuie să-i însoţească pe aceştia la U.P.U. (Unitatea de Primiri Urgenţe) Brăila în vederea recoltării de probe biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Înalta Curte a reţinut că legiuitorul a înţeles să incrimineze prin refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Astfel, subiectul activ al acestei infracţiuni conducătorul de vehicul depistat pe drumurile publice şi care prezintă condiţiile prevăzute de lege pentru a i se putea cere prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 337 din C. pen. constă în refuzul explicit prin care conducătorul vehiculului aduce la cunoştinţa organului judiciar sau a celui medical îndreptăţit să efectueze prelevarea că nu doreşte să fie supus acestui procedeu. Sustragerea de la recoltarea probelor semnifică orice act prin care făptuitorul eludează verificările din partea organelor judiciare. Totodată, cu privire la latura subiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 337 din C. pen. s-a reţinut că forma de vinovăţie necesară este intenţia.

Astfel, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite, atât sub aspectul laturii subiective, cât şi obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului A., atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, instanţa a apreciat că pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Având în vedere că, din probele administrate în cauză, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului A., precum şi cu privire la vinovăţia inculpatului, s-a reţinut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 480 din C. proc. pen.

Ţinând cont de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii descrise mai sus, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit de inculpat, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, aceasta recunoscând şi regretând comiterea faptei, nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, respectiv împrejurarea că inculpatul are studii superioare, este senator în Parlamentul României, s-a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere este suficientă şi proporţională cu starea de pericol creată de inculpat pentru valoarea ocrotită.

Totodată, s-a constata că, fiind ascultat la data de 11.10.2019, în prezenţa apărătorului sau ales, inculpatul A. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice .

În consecinţă, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 - 483 C. proc. pen.

Aşa fiind, în temeiul art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpatul A., în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II. Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 452 din 4 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2019, în sensul că în alin. (7) în loc de "Menţine pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969" s-a menţionat "Menţine pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 650 din data de 13.11.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969".

Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2019, a constatat că, ulterior pronunţării Sentinţei penale nr. 452 din 4 decembrie 2019, respectiv la data de 10 decembrie 2019, prin încheierea de şedinţă, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidentă strecurată în minuta Sentinţei penale nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, în sensul că s-a menţionat că se interzice inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, "exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale" în loc de "exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale".

III. Împotriva Sentinţei penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A., prin apărător ales a declarat apel, cauza fiind înregistrată la data de 11 februarie 2020 pe rolul Completului de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind stabilit termen în mod aleatoriu la data de 6 aprilie 2020.

Prin rezoluţia din Camera de consiliu din data de 23 martie 2020, având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României, Ordinul nr. 71 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 17 martie 2020, constatând existenţa unor motive obiective ce pun instanţa în imposibilitatea desfăşurării şedinţei de judecată la termenul fixat în data de 06 aprilie 2020 s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflată pe rolul Completului de 5 Judecători P1-2020 din şedinţa de judecată cu termen la data 06 aprilie 2020.

Prin rezoluţia din Camera de consiliu din data de 15 mai 2020, având în vedere, încetarea începând cu data de 15 mai 2020, a stării de urgenţă instituită pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 212 din data de 16 martie 2020 şi prelungită prin dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020; art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel naţional şi a măsurilor de prevenire şi control a infecţiilor, în contextul situaţiei epidemiologice generate de virusul SARS - Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, potrivit cărora începând cu data de 15 mai 2020, se declară Starea de alertă la nivel naţional, pentru o perioadă de 30 de zile; precum şi dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, potrivit cărora în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor s-a stabilit termen la data de 26 mai 2020.

La termenul din data de 26 mai 2020, deliberând asupra cererii de amânare formulată în scris de apelantul inculpat, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public, Înalta Curte a apreciat-o ca întemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 356 alin. (3) din C. proc. pen. a admis-o şi a acordat termen pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia.

Concluziile apărătorului apelantului inculpat şi ale reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 15 iunie 2020 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

IV. Examinând calea de atac declarată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Examinând motivele de apel formulate, prin raportare la dispoziţiile hotărârii atacate şi la prevederile legale ale art. 408 - 411 şi respectiv art. 278 din C. proc. pen., care reglementează instituţia procesuală a îndreptării erorilor materiale evidente cuprinse în actele procedurale, se constată că inculpatul A. formulează critici cu privire la chestiuni ce ţin de fondul cauzei, precum modul de individualizare a pedepsei. Or, în prezenta cale de atac nu pot fi valorificate şi cenzurate de instanţă astfel de critici.

Astfel, se reţine că potrivit art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de apel de 10 zile se calculează conform art. 269 alin. (2) din C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, coroborat cu dispoziţiile art. 269 alin. (4) şi ale art. 270 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.

În raport de dispoziţiile menţionate Înalta Curte constată că situaţia juridică a inculpatului A. a fost analizată pe fond, instanţa dispunând în acest sens, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, împrejurare ce determină inadmisibilitatea unei noi căi de atac.

În acest context, al inadmisibilităţii căii de atac formulate împotriva Sentinţei penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 instanţa de control judiciar constată că nu poate proceda la o nouă analiză a situaţiei juridice a condamnatului, cu privire motive de fapt invocate de apărare, sentinţa penală menţionată, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, rămânând definitivă prin neapelare şi beneficiind de autoritatea de lucru judecat.

A accepta o soluţie contrară celei mai sus-expuse ar însemna a se încălca principiul constituţional al legalităţii exercitării căilor de atac în procesul penal, prevăzut de art. 129 din Constituţie şi art. 2 din C. proc. pen.

În examinarea criticilor formulate se reţine, totodată, că potrivit art. 278 din C. proc. pen. erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de (...) instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Actul prin care se îndreaptă o eroare materială are o existenţă juridică numai în raport cu actul îndreptat, astfel că încheierea dispusă de instanţa de judecată va putea fi îndreptată cu aceeaşi cale de atac ca actul îndreptat.

Prin urmare, doar apelul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale este admisibilă, având în vedere că hotărârea a fost pronunţată de instanţa de fond, în primul grad de jurisdicţie.

În cauza dedusă judecăţii, criticând dispoziţia încheierii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa penală menţionată, inculpatul A., prin apărător, a susţinut că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a avut loc o modificare de substanţă a conţinutului hotărârii pronunţate în prima instanţă, ce viza alte pedepse complementare, alte drepturi fundamentale care au fost interzise inculpatului, fiind în fapt o modificare de conţinut şi nu o îndreptare de eroare materială.

Contrar celor susţinute de inculpat, instanţa de control judiciar constată că o cerere de îndreptare a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti nu poate urmări schimbarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată, ci doar îndreptarea unor erori materiale sau înlăturarea unor neclarităţi ivite cu privire la dispozitiv. În raport de dispoziţiile legale enunţate se reţine că eroarea trebuie să fie materială şi evidentă, rezultând vădit din actele dosarului, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea vreunei convingeri.

În speţă, astfel cum rezultă din actele dosarului, efectul pronunţării încheierii din 15 ianuarie 2020 de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost acela al înlocuirii dispoziţiilor apreciate ca eronate din dispozitivul Sentinţei nr. 452 din 04 decembrie 2019, prin corelare cu dispoziţiile Sentinţei penale nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018.

Din cuprinsul dispozitivului sentinţei care a fost îndreptată a rezultat că la momentul condamnării de către prima instanţă a inculpatului A., exista o hotărâre definitivă de condamnare a acestuia, anterioară, prin care i s-a aplicat apelantului o pedeapsă contopită cu cea aplicată în prezenta cauză.

Prin Sentinţa penală nr. 452 din 04 decembrie 2019, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi a art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată cu pedepsele de 6 luni şi 4 luni închisoare stabilite prin Sentinţa penală nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 3 luni şi 10 zile, inculpatului fiind aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni şi 10 zile închisoare.

Totodată, potrivit alin. (7) al minutei sentinţei menţionate au fost menţinute pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 650 din data de 13 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2018, a căror executare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969.

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 decembrie 2019, în vederea punerii în executare a dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 452 din 4 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a solicitat instanţei supreme a verifica şi comunica dacă inculpatului A. i se interzic, conform art. 71 C. pen. din 1969, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale sau dispoziţiile art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

Văzând că prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 a fost îndreptată eroarea materială evidentă strecurată în minuta Sentinţei penale nr. 650 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, în sensul că s-a menţionat că se interzice inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, "exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale" în loc de "exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza I şi lit. b) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale", cum în mod greşit s-a menţionat, în mod simetric, Înalta Curte, secţia penală, a îndreptat şi eroarea materială preluată în minuta Sentinţei penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În consecinţă, în raport de ansamblul motivelor de fapt şi al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, constatând că, în fapt critica formulată vizează modul de soluţionare a fondului cauzei, încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 fiind temeinică şi legală, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 vizând îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 vizând îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 452 din 04 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2020.

GGC - ED