Recusal decision exempt from appeal; sequential appeals against final judgments deemed inadmissible

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 57 din data de 15 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva încheierii din data de 4 noiembrie 2019 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei.

II. Împotriva Deciziei penale nr. 57 din data de 15 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, petentul A. a formulat apel.

Prin Decizia penală nr. 38/A din data de 12 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 57 din data de 15 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în cauză, petentul a declarat apel împotriva unei decizii penale prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva încheierii din data de 4 noiembrie 2019 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunţată în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2018.

În acest sens, s-a reţinut că soluţionarea cererilor de recuzare este reglementată prin dispoziţiile art. 68 din C. proc. pen.

Totodată, s-a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., "Încheierea prin care se soluţionează abţinerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac", petentului A. nefiindu-i recunoscută calea de atac a apelului împotriva încheierii menţionate.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 38/A din data de 12 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, A. a formulat apel, care prin Decizia penală nr. 52 din data de 25 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020 a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 38/A din data de 12 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.

Instanţa supremă a reţinut că petentul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 38/A din data de 12 februarie 2020, prin care a fost soluţionat anterior apelul declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 57 din data de 15 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

IV. Împotriva acestei decizii penale a declarat apel petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 iulie 2020 sub nr. x/2029, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 19 octombrie 2020, termen la care, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate.

V. Examinând apelul declarat, cu prioritate, în ceea ce priveşte aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, din următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 52 din data de 25 mai 2020, hotărâre definitivă prin care a fost soluţionat anterior apelul formulat de A. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 12 februarie 2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de apel formulată de acesta.

În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, instanţa supremă a constatat că, în mod repetat, petentul A. a exercitat căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiţii nereglementate de legea procesual penală.

Pentru aceste considerente, şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 52 din data de 25 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 52 din data de 25 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2020.

GGC - ED