Enforcement objection cannot challenge civil liability classification of performance guarantee in final criminal judgment

Asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 02 iunie 2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A., prin apărător ales, a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2015.

În argumentarea cererii, contestatoarea a arătat, în esenţă, că se impune lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 131 din 03 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală deoarece Primăria Municipiului Beiuş a demarat executarea silită fiscală prin emiterea titlului executoriu nr. x din 30.06.2016 şi prin efectuarea unor acte de executare silită, în condiţiile în care creanţa pusă în executare nu are caracter cert şi exigibil.

A susţinut că suma stabilită prin decizia penală antemenţionată reprezintă cuantumul maxim al garanţiei acoperirii unui prejudiciu potenţial pe care partea civilă l-ar putea încerca prin neexecutarea contractului nr. x din 2007, având natura de garanţie de bună execuţie, astfel că nu constituie o creanţă certă lichidă şi exigibilă susceptibilă de executare silită.

În acest sens a mai arătat că din cuprinsul dispoziţiilor contractului antemenţionat reiese natura juridică a sumei de 758.025,88 RON, care fiind o garanţie de bună execuţie, este pusă la dispoziţia autorităţii contractante, astfel încât, aceasta din urmă, este asigurată că va avea posibilitatea acoperirii oricăror prejudicii rezultate din executarea neconformă ori neexecutarea culpabilă a contractului încheiat.

Ca urmare, contestatoarea a susţinut că, doar în măsura în care municipiul Beiuş invoca şi proba existenţa unui prejudiciu ca urmare a neexecutării ori a unei executări defectuoase a contractului nr. x din 17.10.2007, ar fi putut reclama pretenţii cu privire la suma ce constituie garanţie de bună execuţie şi doar în limita cuantumului acesteia.

Sub acest aspect, a arătat că o interpretare contrară ar face greu de justificat temeiul obligării contestatoarei la plata sumei de 758.025,88 RON, în condiţiile în care nu reprezintă o reparare a unui prejudiciu determinat.

Pe cale de consecinţă, a apreciat că emiterea titlului executoriu fiscal nr. 22 din 30 iunie 2016 şi demararea executării silite fiscale sunt nelegale, deoarece din înscrisurile ce emană de la partea civilă Primăria Beiuş rezultă că nu s-a constatat existenţa unui prejudiciu în legătură cu derularea contractului antemenţionat.

În dovedirea contestaţiei a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, inclusiv înscrisurile ataşate la dosarul de apel.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 02 iunie 2020, fixându-se termen de judecată la data de 29 iunie 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile, fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 327 din 07 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost stabilit în sarcina inculpatei A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatei i-a fost impus să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata i-a fost impus să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria Municipiului Beiuş sau la Primăria comunei Pocola, judeţul Bihor, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. au fost comunicate serviciului de probaţiune.

Au fost puse în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe latură civilă, în baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. şi art. 1382 C. civ., a fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpata A., la plata sumei de 758.025,88 RON, către partea civilă Primăria Municipiului Beiuş.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpata A. ş. a.

Prin Decizia penală nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, printre altele a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 327 din 07 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Prin cererea de contestaţie la executare formulată, contestatoarea A. a criticat modul de soluţionare a laturii civile prin decizia anterior menţionată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

Aşadar, pe această cale nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.

Ca atare, contestaţia la executare formulată potrivit dispoziţiilor legale antemenţionate vizează ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu este suficient de clar, aspect ce poate crea dificultăţi în procedura de executare. Altfel spus, nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută şi nu valabilitatea ei.

Aplicând aceste consideraţii teoretice în prezenta cauză, instanţa supremă constată că, în fapt, contestatoarea solicită reanalizarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel cu privire la latura civilă a cauzei.

O astfel de solicitare nu poate fi însă valorificată prin prisma contestaţiei la executare, procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente prevăzute limitativ de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea, însă, modifica soluţia pronunţată, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin demersul judiciar de faţă, contestatoarea A. nu invocă vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci critică chiar modul de soluţionare al laturii civile, susţinerile făcute în argumentarea prezentei cererii fiind similare cu cele din calea de atac a apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 80 RON rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 131 din data de 03 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 80 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2020.

GGC - ED