Interdiction-lifting appeal dismissed as inadmissible; no remedy lies from annulment-challenge ruling

Şedinţa publică din data de 12 mai 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Târgu Neamţ la data de 7 februarie 2016, reclamanta A. a solicitat ridicarea interdicţiei judecătoreşti dispuse prin sentinţa civilă nr. 1277 din data de 7 mai 2009, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ în dosarul nr. x/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 290 din data de 9 martie 2017, Judecătoria Târgu Neamţ a respins cererea reclamantei ca nefondată.

Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, prin decizia nr. 1142 din data de 4 octombrie 2017, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 290 din data de 9 martie 2017, pronunţate de Judecătoria Târgu Neamţ.

Împotriva decizii pronunţate de Tribunalul Neamţ, petenta A. a formulat contestaţie în anulare, cale de atac care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 1169 din data de 19 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei pronunţate în conterstaţie în anulare, contestatoarea A. a formulat apel.

Prin decizia nr. 522 din data de 8 iulie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul ca inadmisibil.

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatoarea A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 septembrie 2019.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Recurenta a formult punct de vedere la raport, susţinând că recursul este admisibil în principiu.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 12 mai 2020, fără citarea părţilor.

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu art. 107 C. civ., procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, iar, raportat la prevederile art. 168 C. civ., soluţionarea unei cereri de punere sub interdicţie se face potrivit dispoziţiilor C. proc. civ.

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă o cerere de ridicare a interdicţiei judecătoreşti, iar, dispoziţiile art. 943 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecata unei astfel de cauze urmează procedura prevăzută pentru punerea sub interdicţie judecătorească, care se aplică corespunzător.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 943 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 936 din acelaşi cod, competenţa de soluţionare a cererii de ridicare a interdicţiei judecătoreşti aparţine instanţei de tutelă.

Potrivit prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., respectiv în cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie.

Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Cum decizia pronunţată, în cauză, în faza apelului este o hotărâre definitivă, decizia prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare declarată împotriva acesteia este, de asemenea, definitivă.

Având în vedere că obiectul prezentului recurs îl reprezintă hotărârea curţii de apel prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoare împotriva deciziei definitive pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare, decizia atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., prin curator special B. împotriva deciziei nr. 522 din 8 iulie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2020.