Revision for violation of res judicata dismissed due to lack of triple identity in tax litigation

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2018 (cerere disjunsă din dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă prin încheierea din data de 02.02.2017), revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Consiliul Local Sector 6 - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 6, revizuirea deciziei civile nr. 2893A/19.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor definitive pronunţate în două cazuri identice de Tribunalul Bucureşti în dosarele nr. x/2014 şi y/2014, ceea ce impune revizuirea în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 842A din 31 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2893/A/2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., susţinând-se că, prin decizia recurată, instanţa de judecată a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat.

Prin cererea de revizuire formulată, s-a invocat faptul că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei nr. 1153/07.04.2017 şi deciziei nr. 2622/09.08.2017, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în sensul că, prin aceste două decizii, instanţele de judecată au stabilit că asociaţii revizuentei nu au dobândit în proprietate niciun apartament din clădirea ce făcea obiectul contractului de asociere, aceştia nedatorând impozitul pe clădiri aferent.

În cazul revizuentei, care se află într-o situaţie identică cu aceştia, instanţele de judecată au stabilit că revizuenta a dobândit în proprietate un număr de 12 apartamente din clădirea ce forma obiectul contractului de asociere şi că datorează impozitul pe aceste apartamente.

A susţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1153 din 07.04.2017 şi a deciziei civile nr. 2622 din 09.08.2017, ambele ale Tribunalului Bucureşti, a fost invocată nu pe cale de excepţie, în vederea producerii efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, ci ca prezumţie de lucru judecat, că ceea ce s-a stabilit anterior prin cele două decizii are valoare de adevăr, fără a mai putea fi contrazis, conform principiului de drept resjudicata pro veritate habetur.

A mai arătat şi că au fost greşit aplicate prevederile art. 431 şi art. 413 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că oricare dintre părţile unui litigiu poate opune lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă; deci nu prevede obligativitatea existenţei unei identităţi între părţile din cadrul primului proces şi cele din procesul în care se invocă prezumţia de lucru judecat.

De asemenea, acest text de lege nu impune nici existenţa unei identităţi de obiect sau cauze în cadrul celor două procese, fiind suficientă existenţa unei legături cu procesul subsecvent, aşa încât analiza instanţei de revizuire privind existenţa triplei identităţi nu este legală.

Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 26 martie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 842A din 31 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 25 iunie 2020.

Apărările formulate în cauză

Părţile nu au formulat apărări în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ. care prevede ipoteza casării hotărârii în situaţia încălcării autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt nefondate, în condiţiile în care invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În aplicarea textului de lege mai sus citat, s-a reţinut că respectiva condiţie, a identităţii de părţi, obiect şi cauză porneşte de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti. Aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat - interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Aşadar, instituţia juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorităţii de lucru judecat; ca urmare, o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, ca efect pozitiv, cum este cea din speţa de faţă, nu este admisibilă, cum în mod legal şi corect a reţinut şi instanţa de apel.

În speţă, revizuenta a solicitat instanţei de judecată anularea deciziei nr. 2893A din 19.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, cu motivarea că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor definitive pronunţate în două cazuri identice de Tribunalul Bucureşti în dosarele nr. x/2014 şi y/2014, ce vizează alte părţi.

Or, în condiţiile în care hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, aşa cum este definită de textul de lege enunţat.

Aceasta deoarece în cauza pendinte, litigiul s-a purtat între contestatoarea A. şi intimata Direcţia de Impozite şi Taxe Locale sector 6, având ca obiect anularea titlului executoriu nr. x din 07.02.2014 şi a somaţiei nr. x din 07.02.2014, anularea executării începute prin somaţia nr. x din 07.02.2014 şi a oricăror acte de executare întreprinse ulterior acesteia, precum şi suspendarea executării titlului executoriu nr. x din 07.02.2014, iar dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, în care s-a pronunţat decizia în raport de care s-a susţinut existenta autorităţii de lucru judecat, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul B. împotriva intimatului Consiliul Local sector 6- Direcţia de Impozite şi Taxe Locale sector 6, solicitându-se anularea titlului executoriu nr. x din 07.02.2014 şi a somaţiei nr. x din 07.02.2014, anularea executării începute prin somaţia nr. x din 07.02.2014 a DITL sector 6 şi a oricăror forme şi acte de executare întreprinse ulterior acesteia, precum şi suspendarea executării titlului executoriu nr. x din 07.02.2014.

De asemenea, nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat nici în ce priveşte decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014, ce a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorii C. şi D., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local sector 6 - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale sector 6, solicitându-se anularea titlurilor executorii nr. x şi y din 07.02.2014 şi somaţiile emise în baza acestora.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") indicat de reclamantă ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Or, din examinarea criticilor din cererea de recurs, nu rezultă că instanţa de apel ar fi încălcat sau aplicat greşit vreo normă de drept material, faţă de obiectul dedus judecăţii - cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - în condiţiile în care, pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 513 alin. (4) teza finală C. proc. civ., condiţii care, aşa cum s-a arătat deja, nu sunt îndeplinite în litigiul pendinte.

Cum niciuna din susţinerile recurentei nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 842A din 31 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 842A din 31 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.