Validity of annulment for lack of judicial stamp where notification was served by publication

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 13 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând:

- obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 19.570,12 RON (cu TVA inclus) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune "B." a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, aferentă perioadei 1 octombrie 2012 - 30 septembrie 2015, urmând ca suma reală să fie stabilită prin expertiză contabilă;

- obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 10.390,32 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente remuneraţiei datorate pe capătul 1 de cerere, penalităţi calculate până la data de 10 noiembrie 2015, urmând ca suma reală să fie stabilită prin expertiză contabilă;

- obligarea pârâtei să pună la dispoziţia CREDIDAM în varianta completă, conform art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme) şi lista tuturor prestaţiilor transmise în emisiuni (pentru prestaţiile artistice din domeniul audiovizual) pentru perioada 1 octombrie 2012-30 septembrie 2015;

- obligarea pârâtei să încheie autorizaţie/licenţă neexclusivă cu CREDIDAM pentru radiodifuzarea fonogramelor ori a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, de către postul de televiziune "B.";

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 176 din data de 6 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea formulată de reclamant şi a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 13.550,23 RON (fără TVA) reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi 1.885,50 RON pentru prestaţiile artistice din domeniul audiovizualului pentru perioada 1 octombrie 2012 - 30 septembrie 2015, cât şi la plata penalităţilor de întârziere în suma de 17.019,95 RON, aferente remuneraţiei pentru fonograme şi de 1.249,37 RON, aferente remuneraţiei pentru audiovizual, calculate conform raportului de expertiză.

S-a dispus obligarea pârâtei să pună la dispoziţia CREDIDAM lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe şi lista tuturor prestaţiilor transmise în emisiuni pentru prestaţiile artistice din domeniul audiovizual aferente perioadei 1 octombrie 2012 - 30 septembrie 2015.

Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în suma de 4.100 RON.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2018, pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 176 din data de 6 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul că la alin. (2) al dispozitivului se va trece "...executanţi, pentru activitatea de radiodifuzare desfăşurată pe postul B...." în loc de "...executanţi pentru comunicare publică...".

3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel

Prin decizia civilă 751A din data de 15 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 176 din data de 6 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, şi a obligat pe apelantă la plata sumei de 1.500 RON către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

II.1 Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă, în esenţă, a susţinut că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură şi de drept material, respectiv art. 164, art. 470 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

A arătat că, deşi în cuprinsul deciziei atacate, instanţa de apel a reţinut că, prin înştiinţarea din data de 28 decembrie 2018, i-a fost pus în vedere că achite o taxă judiciară de timbru de 50 RON pentru apelul formulat, nu a primit o astfel de înştiinţare.

A susţinut că înştiinţarea privind obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON nu i-a fost comunicată în mod legal, fiind încălcate prevederile art. 164 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată (onorariul de avocat în cuantum de 1.500 RON).

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, intimatul-reclamant a arătat că instanţa de apel a anulat apelul, ca netimbrat, la dosar neregăsindu-se dovada achitării taxei judiciare de timbru, deşi apelanta-pârâtă a fost citată cu menţiunea de a timbra, conform înştiinţării din data de 28 decembrie 2018 .

A subliniat că instanţa de apel nu ajuns să analizeze motivele invocate de apelantă prin cererea de apel, întrucât, în cauză, a avut prioritate analizarea excepţiei netimbrării, care a fost admisă.

A apreciat că nu se poate pune în discuţie faptul că, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Totodată, a susţinut că, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut în mod expres că în cauză a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ. şi apelul va fi anulat ca netimbrat, nu se poate reţine o încălcarea a art. 164, art. 470 alin. (3) C. proc. civ. şi nici a art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pe fondul recursului, a apreciat că acesta este neîntemeiat şi a arătat că la dosarul cauzei se regăseşte procesul-verbal de înmânare a înştiinţării privind obligaţia părţii adverse de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării.

Totodată, a învederat că, în opinia sa, instanţa de judecată poate face aplicarea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ.

II.3. Răspunsul la întâmpinare

În cauză, nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

II.4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 11 februarie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 7 aprilie 2020, când, în temeiul Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 212 din 16 martie 2020, cauza a fost suspendată de drept; prin rezoluţia din 18 mai 2020, s-a dispus repunerea cauzei pe rol şi s-a fixat termen în şedinţa publică de astăzi.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Recurenta-pârâtă, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii -, susţine că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 470 alin. (3) şi ale art. 164 din C. proc. civ., dispunându-se în mod nelegal anularea ca netimbrat a apelului său.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 470 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că, la cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) din aceeaşi normă, prevede că lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

Prin urmare, instanţa de apel va aplica sancţiunea anulării apelului ca netimbrat numai în situaţia în care apelantul, până la primul termen de judecată în apel, nu face dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, potrivit O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru a deveni incidentă sancţiunea pentru neachitarea taxei judiciare de timbru, era necesar ca apelanta să fi fost înştiinţată despre obligaţia de timbrare şi cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, iar pentru termenul la care apelul a fost soluţionat pe calea excepţiei de netimbrare procedura de citare să fie legal îndeplinită, date fiind prevederile art. 153 din C. proc. civ.., potrivit cărora:

"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Verificând înscrisurile dosarului de apel, Înalta Curte constată că apelanta, în aplicarea prevederilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost legal înştiinţată despre obligaţia de timbrare şi cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, astfel cum au fost stabilite prin rezoluţie de instanţa de apel.

Potrivit noului C. proc. civ., fixarea termenului de judecată în apel este precedată de etapa comunicărilor prealabile, astfel încât, obligaţia de timbrare nu este pusă în vedere apelantului prin citaţia emisă pentru primul termen de judecată în apel; până la primul termen de judecată în apel însă, apelantul poate face dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 470 alin. (3) din C. proc. civ.

Această înştiinţare despre obligaţiile fiscale aferente apelului are loc în etapa comunicărilor prealabile sau, mai exact, în etapa de regularizare a cererii de apel (comunicarea către apelant a lipsurilor cererii de apel), potrivit celor prevăzute de art. XIV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, normă aplicabilă proceselor pornite în intervalul de la intrarea în vigoare a C. proc. civ. (15.02.2013) până la 31.12.2018, astfel cum reiese din prevederile Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte constată că adresa comunicată apelantei de către instanţa de apel se regăseşte la dosarului de apel, apelanta fiind înştiinţată cu privire la obligaţia de timbrare şi la cuantumul taxei judiciare de timbru datorate - 50 de RON, iar dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a adresei menţionate, se regăseşte la dosar apel.

Din cuprinsul acestui proces-verbal reiese că procedura de comunicare a fost legal îndeplinită la 28.12.2018, prin afişare, astfel cum prevede art. 163 alin. (8) rap. la alin. (3) - (5) din aceeaşi normă din C. proc. civ., împrejurare menţionată în cuprinsul procesului-verbal de la dosar apel, act de procedură care cuprinde toate menţiunile prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 164 din C. proc. civ.

Totodată, se constată legala îndeplinire a procedurii de citare a apelantei pentru termenul de judecată din 15 mai 2019 care a fost şi primul termen de judecată în apel (până la care aceasta putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru comunicate prin adresă, la 28.12.2018).

În consecinţă, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Deşi recurenta a invocat şi motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se constată că acest caz de casare a fost invocat numai formal, întrucât, prin memoriul de recurs, recurenta nu a dezvoltat critici susceptibile de încadrare în această ipoteză de nelegalitate.

De altfel, soluţionarea apelului pe calea excepţiei de netimbrare este incompatibilă cu susţinerea acestui caz de casare, având în vedere caracterul prioritar al excepţiei de procedură a netimbrării, o neregularitate de ordin formal, extrinsecă cererii de apel şi al cărei caracter întemeiat împiedică instanţa de apel să analizeze calea de atac pe fond, potrivit celor prevăzute de art. 248 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 rap. la art. 496 din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L.

În aplicarea prevederilor art. 451-453 din C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în această etapă procesuală, constând în onorariul de avocat, în cuantum de 1.500lei, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 751A din data de 15 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON către intimatul-reclamant Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.