Decizia nr. 92/2023 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Şedinţa publică din data de 28 decembrie 2023

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 290 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2015, s-au hotărât următoarele:

1. a). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (Titlul I, Subtitlul I.1 din rechizitoriu x încheierea celor trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.").

b). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul I, Subtitlul I.2 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.").

c). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul I, Subtitlul I.2 din rechizitoriu x încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi C.).

2. a). În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei închisorii.

b). În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 865 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013 a Tribunalului Gorj, secţia penală, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză şi pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013 a Tribunalului Gorj, secţia penală, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 88 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata reţinerii din 18.11.2008 şi a arestării preventive din 26.11.2008, până la 04.12.2008, inclusiv.

c). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.1 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B." şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007).

d). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E.).

e). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi C.).

3. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. (legitimat cu CI seria x nr. x, eliberat de SPCLEP Leu la 03.10.2013, necunoscut cu antecedente penale, economist la Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.) pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. şi art. 309 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E.).

4. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G. prin rechizitoriu (Titlurile III, IV, V) din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 3 acte materiale, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale); din 16 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. (1969), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 16 acte materiale; din complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

a). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul I, Subtitlul I.2 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.").

b). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

c). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

d). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 11 acte materiale (Titlul III din rechizitoriu).

e). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 16 acte materiale (Titlul IV din rechizitoriu).

f). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu).

g). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 (Titlul VI din rechizitoriu).

5. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H. prin rechizitoriu (Titlul IV) din 16 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. (1969), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 16 acte materiale.

a). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 16 acte materiale (Titlul IV din rechizitoriu).

b). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969) (Titlul IV din rechizitoriu).

c). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu).

d). În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 (Titlul VI din rechizitoriu).

6. În temeiul art. 397 şi art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. anterior, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi a fost obligat inculpatul D. la plata către aceasta a sumei de 2.384.418 RON reprezentând despăgubiri civile materiale.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la celelalte pretenţii formulate de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (faptele privind încheierea: contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B." şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007; a tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E.; a celor trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B." şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.").

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

S-a dispus restituirea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, către inculpatul G., a sumei de 147.724,22 RON, depusă de acesta, la data de 12.06.2015, în contul x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 2.737.054,21 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului D., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 16.939.342,99 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 12.931.936,62 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului G., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 3.582.734,53 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (4) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului H., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 13.07.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 51.321,80 RON.

7. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D. la plata sumei de 10.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 5.000 RON în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu privire la inculpaţii A., F., G. şi H. au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii D., A., F., G. şi H., în sumă de câte 750 RON (230 RON pentru camera preliminară şi 520 în cursul judecăţii), s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 16 septembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen., au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (trei acte materiale), prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi a două infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul I din rechizitoriu);

- D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. şi art. 309 C. pen., şi a trei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul II din rechizitoriu);

- F., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. şi art. 309 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu);

- G., pentru complicitate la săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul I, Subtitlul I.2; Titlul II, Subtitlul II.2; Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu); infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (trei acte materiale), prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (Titlul III din rechizitoriu); 16 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. anterior (Titlul IV din rechizitoriu); complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (Titlul V din rechizitoriu), şi infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 (Titlul VI din rechizitoriu);

- H., pentru săvârşirea a 17 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. anterior (Titlul IV din rechizitoriu), a complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (Titlul V din rechizitoriu), şi a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 (Titlul VI din rechizitoriu).

1.1. În cuprinsul Titlului I al actului de sesizare, în care au fost descrise infracţiunile reţinute de acuzare în legătură cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., procurorul, după expunerea atribuţiilor ce îi reveneau inculpatului A., în funcţia de director general al societăţii (în care a fost numit cu începere din 17.05.2007), conform Statutului acesteia, ce constituie Anexa 1 la Hotărârea Guvernului nr. 103/2004 (art. 20 lit. B) alin. (1) lit. g), Regulamentului de organizare şi funcţionare al complexului (pct. 2.6), contractului de mandat nr. x/21.12.2007 şi notei nr. x/26.11.2007 privind delegarea de competenţă, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 12/30.11.2007, precum şi a circumstanţelor în care s-a perfectat contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., reprezentat de martorul I., în calitate de director general, şi S.C.A. "B.", reprezentată de inculpatul G., în calitate de partener coordonator, dar şi a obiectului şi clauzelor acestuia, a arătat, în esenţă, în Subtitlul I.1, cu referire la încheierea actelor adiţionale la contract, că, în data de 28.08.2007, J. (director economic), K. (şef Birou management proiect desulfurare) şi L. (consilier juridic şi responsabil proiect desulfurare) au întocmit referatul nr. x/28.08.2007, aprobat de directorul general A., prin care s-a solicitat suplimentarea cu 200.000 RON a fondului alocat serviciului de asistenţă juridică aflat în derulare. Ca urmare, în 03.09.2007, s-a încheiat actul adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică iniţial, prin care s-a suplimentat valoarea acestuia cu suma de 200.000 RON, fiind semnat din partea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. de inculpatul A., J., M. (director comercial), N. (şef Birou sinteză şi disciplină contractuală), L. şi K., iar din partea S.C.A. "B." de inculpatul G..

Ulterior, în baza referatului nr. x/18.12.2007 elaborat de aceleaşi persoane (J., K. şi L.) şi aprobat de directorul general, prin care s-a propus suplimentarea cu încă 31.240 RON a fondului repartizat serviciului de asistenţă juridică aferent anului 2007 şi alocarea sumei de 680.000 RON (estimată prin referatul nr. x/29.08.2007) pentru continuarea acestui serviciu în anul 2008, a fost încheiat actul adiţional nr. x/19.12.2007 la contractul nr. x/21.03.2007, prin care s-a suplimentat valoarea acestuia cu suma de 711.240 RON şi s-a prelungit durata lui până în data de 21.12.2008, valoarea totală a contractului devenind 1.191.240 RON.

În 18.12.2008, O. (director Investiţii), P. şi L. au întocmit memoriul justificativ nr. 957/18.12.2008, avizat de J. şi aprobat de inculpatul A., prin care s-a solicitat din nou suplimentarea valorii contractului de asistenţă juridică iniţial cu suma de 310.000 RON pentru anul 2009, în temeiul acestuia perfectându-se, la data de 22.12.2008, actul adiţional nr. x, prin care s-a suplimentat valoarea contractului cu suma menţionată şi s-a prelungit durata lui până la 31.12.2009.

S-a mai reţinut de către procuror că S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a acceptat la plată 63 de facturi fiscale emise de S.C.A. "B." şi a achitat prestaţii juridice efectuate de casa de avocatură în temeiul contractului nr. x/2017 în cuantum de 326.001 RON fără TVA, a actului adiţional nr. x/2007 în sumă de 184.260,67 RON fără TVA (219.270,19 RON cu TVA), a actului adiţional nr. x/2007 în valoare de 1.183.149,36 RON fără TVA (1.407.947,73 RON cu TVA) şi în temeiul actului adiţional nr. x/2008 în cuantum de 32.343,27 RON fără TVA (38.499,49 RON). În perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, inculpatul A. a semnat şi avizat din partea Complexului facturile şi notele de onorarii în executarea actelor adiţionale nr. x şi nr. 2. În concret, pentru activităţile juridice prestate în legătură cu proiectul de desulfurare, societatea a plătit în 2007 suma de 606.932,75 RON şi 484.831,68 RON în anul 2008, în total 1.091.764,43 RON, pentru cele aferente rezolvării litigiului cu C., în perioada martie - mai 2008, suma de 1.071.336,80 RON, iar pentru alte prestaţii juridice suma de 840.264,44 RON în 2008 şi 120.819,99 în anul 2009, în total 961.084,43 RON, toate sumele fiind purtătoare de TVA.

În argumentarea caracterului nelegal al celor trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", acuzarea a arătat, în esenţă, că doar aparent (raportat la suma estimată de 280.000 RON, sub cea de 420.000 euro) societatea comercială nu avea îndatorirea respectării dispoziţiilor art. 35 - 38 (caietul de sarcini) şi art. 56 (anunţul de atribuire) din O.U.G. nr. 34/2006, ci doar a obligaţiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, întrucât, în realitate, raportat la valoarea totală a contractului, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale, previzibilă faţă de durata convenţiei de finanţare pentru proiectul de desulfurare, era obligatorie aplicarea procedurii instituite de prevederile legale anterior indicate. În acest sens, s-a menţionat că S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a decontat, în baza contractului primar şi a celor trei acte adiţionale, suma de 2.053.649 RON, echivalentul a 433.041 euro, la un curs de 3,9852, valabil la 31.12.2008 (peste limita de 420.000 euro), din care aproape jumătate, respectiv 961.084,43 RON, a vizat servicii juridice fără nicio legătură cu proiectul de desulfurare.

În plus, invocându-se şi încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, s-a subliniat că, în cuprinsul contractului încheiat, nu s-a prevăzut valoarea totală a acestuia, deşi suma destinată serviciului juridic fusese estimată la 280.000 RON, valoarea contractului nefiind evaluată nici la momentul perfectării actelor adiţionale şi nefiind nici măcar determinabilă, întrucât nu s-a apreciat niciodată necesarul de ore de asistenţă juridică pentru proiectul de desulfurare. Mai mult, contractul a vizat şi prestarea de activităţi juridice străine acestui proiect, fără ca în privinţa lor să existe o documentaţie de justificare a necesităţii şi de estimare a numărului de ore necesar în acest sens. Astfel, deşi toată procedura de achiziţie a fost întocmită pentru serviciul juridic destinat procesului de desulfurare, contractul încheiat cu casa de avocatură câştigătoare, prelungit, ulterior, prin cele trei acte adiţionale, a avut un alt obiect, mult mai extins decât cel prevăzut în notele de fundamentare şi fişa de date a achiziţiei înaintată către ofertanţi, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. În acest sens, s-a arătat că asistenţa juridică solicitată era una extrem de calificată într-un domeniu specific al activităţii relevante a achizitorului, energia, situaţie în care preţul ofertat de casele de avocatură concurente a fost unul mare întrucât nu existau mulţi avocaţi cu expertiză în domeniu, iar cei existenţi trebuiau plătiţi corespunzător. Or, în cauză, cunoscând faptul că este agreat de conducerea societăţii, inculpatul G. a făcut o ofertă mult sub cea realistă, cu care a şi câştigat, ştiind că poate modifica obiectul contractului adăugând şi alte activităţi juridice străine procesului de desulfurare şi, implicit, procedurii desfăşurate, mult mai uşor de realizat şi cu costuri foarte mici, lucru care s-a şi întâmplat.

Procurorul a apreciat că au fost nesocotite de către inculpatul A. şi prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006, ce instituie obligaţia de a nu diviza contractul de achiziţie publică, acesta, în calitate de semnatar al referatului de necesitate ce a stat la baza încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, dar şi de director de investiţii la acea dată, cunoscând că durata convenţiei cu finanţatorul se întinde pe perioada mai multor ani (2006-2020) şi având, astfel, prefigurarea faptului că serviciul de asistenţă juridică contractat, iniţial, până la sfărşitul lui 2007, urmează să fie prelungit.

Deopotrivă, s-a arătat că, prin atribuirea, în mod direct, către S.C.A. "B.", fără parcurgerea vreunei proceduri care să asigure concurenţa între operatorii economici, a celor trei acte adiţionale, ce constituie veritabile contracte de achiziţie publică în accepţiunea art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, s-au încălcat dispoziţiile art. 2 şi art. 19 din acelaşi act normativ, cele ale art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 şi ale art. 1 din Ordinul nr. 612/2006 al M.E.C., care prevăd obligativitatea organizării unei proceduri de achiziţie publică, dar şi prevederile art. 19 alin. (14) din Statutul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi atribuţiile de serviciu stabilite în sarcina directorului general prin nota nr. x/26.11.2007, aprobată de Hotărârea nr. 12/30.11.2007 a Consiliului de Administraţie, şi prin contractul de mandat nr. x/21.12.2007 (punctul 4.2.5), actele adiţionale nr. x/03.09.2007 şi nr. y/19.12.2007 depăşind valoarea de 10.000 euro fără TVA în limita căreia conducătorul societăţii putea achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări. Sub acest aspect, procurorul a apreciat că dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 au aplicabilitate proprie, fiind incidente în legătură cu orice tip de achiziţii, inclusiv cele prevăzute de anexa 2B, fiind ele însele excepţii de la aplicabilitatea ordonanţei. De asemenea, a subliniat că întocmirea caietului de sarcini a vizat doar contractul de asistenţă juridică primar, iar publicarea anunţului de atribuire nu s-a făcut nici cu privire la acesta şi nici în cazul actelor adiţionale.

În plus, prin semnarea actelor adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, inculpatul A. şi-a nesocotit atribuţiile de serviciu prin care era abilitat să încheie contracte care se derulează pe o perioadă de cel mult un an, prevăzute în Statutul societăţii (art. 20 lit. B) alin. (2) lit. g), Regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia şi în contractul de mandat nr. x/21.12.2007.

Pornind, totodată, de la împrejurarea că plăţile efectuate de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. către S.C.A. "B." au fost făcute în perioada în care inculpatul A. a ocupat funcţia de director general, mai puţin cele din luna februarie 2009, care au vizat, însă, activităţi juridice prestate în decembrie 2008, şi având în vedere că valoarea de 200.000 RON, aferentă primului act adiţional la contractul de asistenţă juridică, nu a fost prevăzută în bugetul de cheltuieli pe anul 2007, iar sumele decontate în baza celor trei acte adiţionale nu au fost cuprinse în Programul anual al achiziţiilor publice, fiind achitate din fondul alocat capitolului investiţii, contrar normelor de bună administrare a societăţii, acuzarea a susţinut că nu au fost respectate de către inculpatul A. nici prevederile din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii prin care directorul general este împuternicit să semneze doar contracte pentru care a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli, acesta fiind cel care urmăreşte şi răspunde de modul de realizare a bugetului şi de administrare a patrimoniului companiei. Astfel, s-a arătat că diminuarea resurselor financiare alocate fondului de investiţii, ca urmare a semnării celor trei acte adiţionale şi decontării sumelor aferente acestora, a condus la contractarea de către Complexul Energetic a unor împrumuturi foarte oneroase pentru completarea acestuia, în condiţiile în care fondul de investiţii era destinat, în principal, îmbunătăţirilor tehnologice cu efect pozitiv asupra mediului, în vederea atingerii anumitor standarde în domeniu.

Invocând, în plus, şi încălcarea dispoziţiilor art. 3 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, procurorul semnatar al rechizitoriului a mai arătat că, deşi la nivelul conducerii societăţii comerciale Complexul Energetic Rovinari S.A. a existat în perioada noiembrie 2006 - martie 2007 o preocupare pentru respectarea normelor privind achiziţiile publice cu prilejul derulării procedurii finalizate în data de 21.03.2007, semnarea contractului nr. x/21.03.2007, având un alt obiect decât cel menţionat în notele de fundamentare şi fişa de date a achiziţiei, a angajat compania în efectuarea unor cheltuieli nejustificate, corespunzătoare obiectului extins al contractului, fapt ce a translatat conduita directorului general din una neeconomică, ineficientă şi neoportună într-o conduită ce nesocoteşte caracteristica regularităţii achiziţiei.

Mai mult, la nivelul societăţii, nu a existat necesitatea contractării serviciilor de asistenţă juridică prevăzute în obiectul extins al contractului, fiind organizat, în perioada respectivă, un Birou Juridic aflat în subordinea directorului general (ce avea în competenţă reprezentarea şi susţinerea intereselor companiei în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală, notariatelor şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice), care a funcţionat, în anii 2007 şi 2008, cu 8 posturi de consilier juridic, iar în 2009, cu 13 astfel de posturi şi care a reprezentat Complexul Energetic Rovinari în faţa instanţelor judecătoreşti în 116 cauze în 2007, în 80 de procese în anul 2008 şi în 213 litigii în 2009 (în total 409 cauze în perioada 2007-2009), cheltuielile totale de natură salarială cu personalul juridic în acest interval de timp fiind de circa 1.544.000 RON. Comparativ, în baza contractului de asistenţă juridică primar şi a actelor adiţionale, în aceeaşi perioadă, S.C.A. "B." a reprezentat societatea în faţa instanţelor judecătoreşti în 13 cauze, la care se adaugă şi consultanţa aferentă proiectului de desulfurare, în schimbul serciviilor juridice prestate, casa de avocatură încasând 2.053.649 RON (din care aproximativ jumătate pentru reprezentarea în cele 13 dosare). Ca atare, s-a concluzionat că entitatea publică a angajat cheltuieli total nejustificate prin plăţile efectuate către SCA "B.", directorul general încălcându-şi obligaţia de a proteja fondurile publice împotriva pierderilor cauzate de eroare, risipă, abuz sau fraudă, precum şi de a respecta cerinţele de oportunitate, economicitate şi eficienţă în administrarea acestora, din moment ce singurele sume decontate legal au fost cele din perioada aprilie - august, aferente contractului nr. x/2007, pentru servicii juridice destinate procesului de desulfurare.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., având aceeaşi rezoluţie infracţională, a încheiat cu S.C.A. "B.", în data de 03.09.2007, actul adiţional nr. x la contractul nr. x/21.03.2007, în data de 19.12.2007, actul adiţional nr. x şi, în data de 22.12.2008, actul adiţional nr. x la acelaşi contract, iar în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, a semnat şi avizat din partea societăţii facturile şi notele de onorarii în executarea actelor adiţionale nr. x şi nr. 2, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2, art. 19, art. 23, art. 25, art. 28, art. 35 - 38, art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul M.E.C. nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, a Statutului Complexului prevăzut de H.G. nr. 103/2004, a Regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia şi a contractului de mandat nr. x/21.12.2007, conduită care a condus la vătămarea intereselor legale ale S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi a produs o pagubă acesteia în cuantum de 1.665.717,41 RON, corespunzător sumelor plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către S.C.A. "B.", întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată (trei acte materiale), prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

1.2. Analizând, în continuare, contextul în care a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., reprezentat de inculpatul A., în calitate de director general, şi S.C.A. "B.", reprezentată de inculpatul G., în calitate de partener coordonator, procurorul a prezentat, în debutul Subtitlului I.2, istoricul creanţelor de 82.139.822 RON şi de 69.520.555,72 RON deţinute de C. asupra S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi, respectiv, asupra S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., arătând, în esenţă, cu trimitere la cadrul normativ aplicabil în materie (H.G. nr. 103/2004, Legea nr. 243/2005 şi Ordinele Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 481/24.08.2005, nr. 36/25.01.2006 şi nr. 721/20.10.2006), că acestea reprezentau un deficit de capital, şi nu datorii corelative unei livrări sau efectuării de prestaţii, Legea nr. 243/2005 (care prevedea, printre altele, majorarea capitatului social al complexurilor, emiterea de noi acţiuni şi liberarea acestora prin compensarea creanţelor certe, lichide şi exigibile ale S.C. C. asupra societăţilor comerciale) fiind adoptată tocmai pentru a împiedica plata lor efectivă, care ar fi putut conduce la falimentul celor două complexuri.

De asemenea, făcând referire la impedimentele aducerii la îndeplinire a prevederilor Legii nr. 243/2005 (schimbarea, succesivă, a acţionariatului S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., mandatarea de către Ministerul Economiei şi Comerţului a reprezentanţilor săi în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. abia la data de 20.10.2006, deschiderea, prin sentinţa nr. 1053/22.12.2006 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2006, a procedurii falimentului S.C. C. şi ridicarea dreptului acesteia de administrare, imposibilitatea aplicării în cadrul dosarului de insolvenţă a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005, consfinţită prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007 a judecătorului sindic, lipsa unui consens între reprezentanţii complexurilor şi lichidatorul judiciar al S.C. C. în privinţa modalităţii de stingere a creanţelor), acuzarea a arătat că, la data de 10.12.2007, C., prin lichidator judiciar BNP Q., reprezentat de asociat coordonator R., de Cabinet de Avocat "S." şi S.C.A. "T.", a introdus pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/2007, o acţiune împotriva S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., prin care a solicitat plata sumelor de 82.139.822 RON, reprezentând contravaloarea activelor cedate, şi de 22.596.665 RON, reprezentând diferenţa în plus la zi conform indicelui de inflaţie. S-a apreciat că interesul lichidatorului în formularea cererii de chemare în judecată (calificată de procuror ca fiind "halucinantă") a constat în încheierea unei tranzacţii, fără ca diferendul să fie supus controlului judecătoresc pe fond întrucât exista posibilitatea respingerii acţiunii. În plus, BNP Q. era bonificată cu 10% din totalul creanţelor pe care le recupera în cadrul dosarului de insolvenţă, astfel încât, în cazul în care obţinea recuperarea creanţei, beneficia automat de suma de peste 8,2 milioane RON prin reţinerea acesteia din datoria ce urma să fie plătită.

Primul termen de judecată a fost stabilit la 28.01.2018, pentru când inculpatul A. l-a împuternicit pe consilierul juridic U. să solicite amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere ce a fost admisă de instanţă, care a amânat judecata la data de 11.02.2008.

În 06.02.2008, juriştii Complexului au formulat întâmpinare, semnată de directorul general, prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că societatea nu recunoaşte creanţa. După două zile, în 08.02.2008, S.C.A. "B." a preluat cazul, aşa cum rezultă din împuternicirea avocaţială nr. x, care nu face referire la vreun contract de asistenţă juridică, ci doar la anul 2008 ca an al încheierii unui atare contract, deşi până la acea dată nu se perfectase o asemenea convenţie.

În şedinţa din 11.02.2008, reprezentantul casei de avocatură a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-şi pregăti apărarea, întrucât a fost angajat abia la data de 08.02.2008, cerere ce a fost admisă de complet, care a amânat cauza pentru 25.02.2008.

În data de 14.02.2008, S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a încheiat cu S.C.A. "B." contractul de asistenţă juridică nr. x/2008, al cărui obiect l-a constituit realizarea, pe calea reprezentării în cadrul acţiunii judecătoreşti declanşată de C., prin BNP Q., a unei înţelegeri cu creditorul prin care datoria societăţii în cuantum de 82.139.822 RON să fie achitată într-un termen rezonabil (minim 3 ani). Cu privire la onorariu, s-a precizat că, în ipoteza obţinerii rezultatului, respectiv eşalonarea datoriei pe minim 3 ani, Complexul va achita un onorariu de succes reprezentând 1% din valoarea creanţei deţinute de C. Contractul de asistenţă juridică a fost semnat de A. şi J. pentru S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., iar din partea S.C.A. "B." de către G..

După cinci zile, în 19.02.2007, între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi C. s-a încheiat tranzacţia relativ la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, prin care prima s-a obligat să achite celei din urmă suma de 82.139.822 RON în termen de cinci ani. După redactarea, în data de 03.03.2007, a hotărârii de expedient pronunţată în 25.02.2007, prin ordinele de plată nr. x/01.04.2008 şi nr. y/30.05.2008, complexul a plătit societăţii de avocaţi suma de 1.071.336,80 RON (inclusiv TVA).

Apreciind că atât încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, cât şi a tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi C. s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, procurorul semnatar al actului de sesizare a instanţei, făcând trimitere la cauza pretenţiilor ce formau obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, a subliniat interdicţia de a tranzacţiona pe cale judiciară asupra acestora, interdicţie care se întindea şi asupra Adunării Generale a Acţionarilor şi a Consiliului de Administraţie al societăţii, şi cu atât mai mult asupra directorului general A., care nu a avut mandat special în vederea încheierii înţelegerii cu creditorul. În acest sens, s-a arătat că faţă de Complex nu mai subzista nicio obligaţie, din momentul în care, prin Hotărârea nr. 1/30.08.2005, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a hotărât majorarea capitalului social şi liberarea de acţiuni către C., continuarea procedurii privind modificarea statutului şi a registrului acţionarilor nemaiţinând exclusiv de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., ci fiind dependentă şi de concursul altor factori. De asemenea, debitul principal era doar scriptic, fără vreo cauză comercială, provenind din diferenţa dintre activul mai mare şi pasivul mai mic aferent exploatării miniere Rovinari, parte a S.C. C.. Deopotrivă, faptul că judecătorul sindic a respins solicitarea de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în cadrul procedurii de insolvenţă nu însemna că legea în sine a rămas fără aplicabilitate, doar şi pentru simplul motiv că procedura insolvenţei ar fi putut să înceteze. Mai mult, soluţia instanţei nu era la acea dată irevocabilă, A.V.A.S. formulând recurs, ce a fost soluţionat abia la 25.03.2008.

Totodată, analizând conţinutul notelor de onorarii, procurorul a mai constatat că, în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. beneficia de asistenţă juridică din partea S.C.A. "B." în temeiul actului adiţional nr. x la contractul nr. x/2007, context în care, în perioada decembrie 2007 - februarie 2008, au avut loc mai multe discuţii între inculpaţii A. şi G. în legătură cu modalitatea de soluţionare a litigiului, directorul general arătându-se dispus să încheie o tranzacţie cu S.C.

C., în condiţiile în care şi reprezentantul acesteia şi-a manifestat tot timpul interesul de a perfecta o asemenea înţelegere. Astfel, aşa cum a declarat chiar inculpatul A., posibilitatea încheierii unei tranzacţii, ca modalitate de stingere a divergenţei, era cunoscută de mai mult timp de către părţile litigante, în condiţiile în care, începând din a doua parte a anului 2007, directorul general a purtat tratative în acest sens cu reprezentantul creditoarei, cunoscând intenţia lui de a se ajunge la o înţelegere. În plus, printre înscrisurile depuse de către BNP Q. odată cu cererea introductivă de instanţă şi comunicate Complexului Energetic, s-a aflat şi o adresă transmisă către acesta din urmă în data de 25.10.2007, prin care reclamanta a solicitat o întâlnire cu reprezentanţii societăţii comerciale "în scopul perfectării unei tranzacţii pentru preîntâmpinarea unor situaţii litigioase în faţa instanţelor judecătoreşti".

Ca atare, s-a apreciat că inculpatul A. a cunoscut, chiar înaintea intentării acţiunii, intenţia reclamantei de a perfecta o tranzacţie relativ la pretenţia ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj şi, cu toate acestea, s-a înţeles cu inculpatul G. să încheie un contract de asistenţă juridică distinct în acest scop, angajând, astfel, resurse financiare considerabile ale societăţii comerciale în interesul exclusiv al societăţii de avocatură, al cărei reprezentant prefigurase, la rândul său, un folos pecuniar (constând în obţinerea onorariului de succes) prin perfectarea unei tranzacţii cu S.C.

C.. În aceste condiţii, având în vedere şi intervalul de timp de doar 5 zile între data încheierii convenţiei nr. 165/14.02.2008 şi momentul perfectării înţelegerii între părţi (19.02.2008), acuzarea a concluzionat că ambii inculpaţi au cunoscut faptul că oponentul din litigiul aflat pe rolul Tribunalului Gorj era dispus să încheie o tranzacţie, situaţie în care contractul de asistenţă juridică menţionat este "nul absolut pentru cauză ilicită, fiind un act grosolan de abuz în serviciu în persoana numitului A., respectiv complicitate la abuz în serviciu în persoana numitului G.".

Sub acest aspect, s-a arătat că "reprezintă un caz tipic de cauză ilicită şi imorală încheierea unui contract sinalagmatic în raport de care ambele părţi cunosc caracterul fictiv al contraprestaţiei uneia dintre ele sau prin care acestea conferă cu intenţie un caracter disimulat contractului în scopul de a obţine foloase necuvenite". De asemenea, contractul de asistenţă juridică "este ilicit în privinţa obiectului raportului juridic ce constă în conduita părţilor, adică în acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndrituite părţile sau pe care sunt ţinute să le respecte, cât şi în privinţa conţinutului acelui raport juridic dat de totalitatea drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile raportului juridic respectiv, realitatea acestuia fiind închipuită de părţi doar pentru a justifica plata, respectiv obţinerea sumelor cu titlu de comision de succes".

Procurorul a mai apreciat că nu poate fi invocat ca argument pentru justificarea încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 existenţa unui risc iminent de obligare imediată a S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. la plata creanţei către C., neexistând nicio dovadă în acest sens, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul întâmpinării formulate la data 06.02.2008 de juriştii societăţii şi semnată de directorul general A., s-a susţinut netemeinicia pretenţiei reclamantei, arătându-se că societatea nu recunoaşte creanţa.

În opinia Parchetului, caracterul fictiv al asistenţei juridice acordate de casa de avocatură în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj a rezultat şi din faptul că, în data de 08.02.2008, S.C.A. "B." a depus la dosar o întâmpinare identică în conţinut cu cea formulată anterior de juriştii Complexului, însă cu o altă aşezare în pagină şi cu un alt format, precum şi din împrejurarea că, în notele de onorarii aferente lunii februarie 2008, întocmite în baza actului adiţional nr. x la contractul nr. x/2007 ("studiu dosar nr. x/2007 CER vs. ICM, în vederea redactării întâmpinării", activitate desfăşurată de avocat V.) şi în temeiul contractului nr. x/14.02.2008 ("studiu dosar nr. x/2007 CER vs. ICM, în vederea redactării întâmpinării", activitate desfăşurată de avocaţii V. şi W.) figurează aceleaşi servicii de asistenţă juridică ce ar fi fost prestate de avocaţii firmei. Cu toate acestea, inculpatul A. a semnat spre decontare ambele facturi emise în baza celor două note de onorarii (nr. 283/28.02.2008 şi nr. 299/07.03.2008), fapt ce demonstrează că acesta, împreună cu inculpatul G., au acţionat în mod coordonat şi conştient în vederea prejudicierii intereselor S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. prin încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008.

În susţinerea caracterului nelegal al acestuia, ce constituie un veritabil contract de achiziţie publică, în accepţiunea art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, procurorul a mai arătat că pentru încheierea lui nu s-a parcurs nicio procedură care să asigure concurenţa între operatorii economici, cu efecte patrimoniale benefice pentru societatea comercială, ci a fost atribuit în mod direct S.C.A. "B.", încălcându-se, astfel, de către inculpatul A., dispoziţiile art. 2 şi art. 19 din ordonanţa de urgenţă menţionată, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul nr. 612/2006 al M.E.C., care instituie obligativitatea organizării unei proceduri de achiziţie publică, dar şi prevederile art. 19 alin. (14) din Statutul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi atribuţiile de serviciu stabilite în sarcina directorului general prin nota nr. x/26.11.2007, aprobată de Hotărârea nr. 12/30.11.2007 a Consiliului de Administraţie, şi prin contractul de mandat nr. x/21.12.2007, contractul nr. x/2008 depăşind valoarea de 10.000 euro fără TVA în limita căreia conducătorul companiei putea achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări. Sub acest aspect, procurorul a apreciat că dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 au aplicabilitatea proprie, fiind incidente în legătură cu orice tip de achiziţii, inclusiv cele prevăzute de anexa 2B, fiind ele însele excepţii de la aplicabilitatea ordonanţei.

De asemenea, având în vedere modul "discreţionar" în care a fost atribuit către SCA "B." contractul nr. x/2008, fără să existe la nivelul conducerii societăţii comerciale sau al compartimentelor din cadrul acesteia necesitatea contractării vreunui serviciu de asistenţă juridică separat de cel deja existent, în legătură rezolvarea problemei litigioase cu S.C. C., singura explicaţie pentru perfectarea unei asemenea convenţii fiind relaţia apropiată dintre cei doi inculpaţi, acuzarea a considerat că au fost încălcate de către directorul general A. şi dispoziţiile art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, operaţiunea de alocare a fondurilor publice încălcând în mod vădit caracteristicile de oportunitate, economicitate şi eficienţă.

Deopotrivă, pornind de la faptul că sumele asupra cărora s-a tranzacţionat şi cele aferente contractului de asistenţă juridică nr. x/2008 nu au fost prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, fiind achitate din fondul alocat capitolului investiţii, neexistând o analiză cu privire la sursa plăţilor către S.C. C. sau la posibilitatea efectivă de achitare a acestora, Parchetul a susţinut că nu au fost respectate de către inculpatul A. nici prevederile din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii prin care directorul general este împuternicit să semneze doar contracte pentru care a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli, acesta fiind cel care urmăreşte şi răspunde de modul de realizare a bugetului şi de administrare a patrimoniului companiei. Astfel, s-a arătat că diminuarea resurselor financiare alocate fondului de investiţii, ca urmare a semnării contractului nr. x/2008 şi încheierii tranzacţiei, a condus la contractarea de către Complexul Energetic a unor împrumuturi foarte oneroase pentru completarea acestuia, în condiţiile în care fondul de investiţii era destinat, în principal, îmbunătăţirilor tehnologice cu efect pozitiv asupra mediului, în vederea atingerii anumitor standarde în domeniu.

În plus, Consiliul de Administraţie nu l-a mandatat pe inculpatul A. să încheie tranzacţia, ci doar pentru a rezolva problema litigioasă cu C. în interesul companiei, faptul că, ulterior, organul colegial a luat act de perfectarea înţelegerii intervenite între cele două entităţi neechivalând cu aprobarea acesteia.

În ceea ce priveşte participaţia penală în forma complicităţii, reţinută în sarcina inculpatului G., procurorul a arătat că aceasta a constat în ajutorul dat inculpatului A. la încheierea, în calitate de reprezentant al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, "contract încheiat cu încălcarea legii şi inutil, având în vedere că serviciile juridice fuseseră deja achiziţionate prin contractele anterioare". Sub acest aspect, s-a apreciat că G. a avut un rol esenţial şi determinant la săvârşirea faptei de natură penală, întrucât fără activitatea acestuia de negociere, semnare şi asumare a contractului, fapta autorului A. nu se putea realiza. Sub aspect subiectiv, Parchetul a considerat că inculpatul G. a acţionat cu intenţie directă, având prefigurarea producerii unui prejudiciu în patrimoniul Complexului Energetic Rovinari şi urmărind acest rezultat, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către societatea de avocaţi la care avea calitatea de asociat majoritar. În acelaşi sens, s-a menţionat că încercarea inculpatului de a prezenta organelor de urmărire penală o situaţie diametral opusă celei reale în legătură cu participarea sa la încheierea contractului nr. x/14.02.2008 (prin precizarea că "este complet străin de faptele imputate" şi prezentarea mai multor procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." falsificate) relevă cunoaşterea caracterului fraudulos al contractului în sine şi a rolului pe care l-a avut la încheierea acestuia.

În opinia procurorului semnatar al rechizitoriului, implicarea activă directă a inculpatului G. la încheierea contractului nr. x/14.02.2008 a rezultat din depoziţiile martorilor X., coordonatorul Departamentului de litigii din cadrul S.C.A. "B." (care a afirmat că, în cazul acestui contract, ca, de altfel, şi în situaţia celorlalte contracte de asistenţă juridică în temeiul cărora s-au încheiat tranzacţii, inculpatul s-a implicat personal, stabilind termenii acestora, şi că "toţi ceilalţi avocaţi, inclusiv Y., nu făceau absolut nimic fără a avea acordul lui G."), Y. şi W., avocaţi asociaţi ai aceleiaşi societăţi (care au afirmat că inculpatul G. era singura persoană care negocia termenii oricărui contract de asistenţă juridică), precum şi din cuprinsul a două agende cu însemnări personale ale martorului Y., ce au fost ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa acestuia, în care se fac menţiuni în legătură cu negocierea de către G. a contractului de asistenţă juridică analizat. În plus, în notele de onorarii aferente lunii februarie 2008, inculpatul este menţionat printre avocaţii care s-au deplasat la sediul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. pentru a discuta cu directorul general A. în legătură cu litigiul cu S.C. C.

Totodată, Parchetul a făcut referire la "practica infracţională a inculpatului G.", identificată în cazul contractelor prevăzute cu onorariu de succes şi în temeiul cărora se acorda asistenţă juridică în dosare finalizate prin încheierea unor tranzacţii. S-a arătat, sub acest aspect, că avocaţii S.C.A. "B.", inclusiv inculpatul, prestau servicii juridice în diverse litigii, iar la un moment dat, în cursul judecăţii cauzelor, în funcţie de poziţia procesuală a părţii pe care o reprezentau, în sensul că aceasta ar fi dispusă să încheie o tranzacţie, G. întreprindea demersuri pe lângă directori pentru a încheia contracte de asistenţă juridică separat pentru aceste procese, de fiecare dată prevăzute cu onorariu de succes, cu toate că activitatea juridică menţionată în cuprinsul lor fusese deja derulată în baza contractelor existente. În speţă, asistenţa juridică era efectuată în temeiul actului adiţional nr. x la contractul nr. x/2007, fapt ce a rezultat din cuprinsul notei de onorarii aferentă lunii februarie 2008, în care s-a consemnat desfăşurarea unor activităţi juridice timp de 9 zile, inclusiv de către inculpat, în perioada 01-13 februarie 2008, pentru reprezentarea Complexului în litigiul cu S.C. pentru C. S.A în cadrul dosarului nr. x/2007, ultima activitate fiind chiar în preziua încheierii contractului nr. x/2008. După ce s-a ajuns la un consens în privinţa perfectării unei tranzacţii, inculpaţii A. şi G. au încheiat acest contract în condiţiile arătate, pentru a procura celui din urmă un folos necuvenit.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., cu complicitatea inculpatului G., a încheiat, în data de 14.02.2008, cu S.C.A. "B." contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul M.E.C. nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, a Statutului Complexului prevăzut de H.G. nr. 103/2004, a Regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia şi a contractului de mandat nr. x/21.12.2007, conduită care a condus la vătămarea intereselor legale ale S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi a produs o pagubă acesteia în cuantum de 1.071.336,80 RON, corespunzător sumelor plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către S.C.A. "B.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen.

În aceleaşi dispoziţii legale ce reglementează infracţiunea de abuz în serviciu a fost încadrată juridic şi fapta inculpatului A. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., în data de 19.02.2008, prin încălcarea dispoziţiilor art. 20 punctul B alin. (2) lit. g) din Statutul Complexului, ce constituie Anexa nr. 1 la H.G. nr. 103/2004, fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al societăţii şi a contractului de mandat nr. x/21.12.2007 şi prin nerespectarea dispoziţiilor date în sarcina directorului general prin Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 481/24.08.2005, emis în aplicarea Legii nr. 243/2005, a încheiat cu C., prin lichidator BNP Q., tranzacţia relativ la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, tranzacţie prin care S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. se obliga să achite către cea din urmă suma totală de 82.139.822 RON în termen de cinci ani, conduită infracţională în urma căreia au fost vătămate interesele legale ale M.E.C., A.V.A.S. şi ale Complexului, prin diminuarea sumelor alocate fondului de investiţii proporţional cu sumele plătite, corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar Z. în cuantum de 0,98% din respectivele sume.

În ceea ce priveşte faptele inculpatului G. care, în perioada ianuarie - 14 februarie 2008, în contextul litigiului dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi C., cu ştiinţă, a întreprins acte de complicitate morală, în sensul că a insistat pe lângă A. să încheie un contract distinct de asistenţă juridică, contribuind astfel la decizia acestuia de a perfecta nelegal contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 între Complex şi S.C.A. "B.", precum şi acte de complicitate materială, în sensul că a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, semnându-l, totodată, din partea S.C.A. "B.", acţiuni care au înlesnit şi contribuit în mod direct la activitatea infracţională imputată autorului A., s-a considerat că acestea întrunesc elementele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen.

2.1. În cuprinsul Titlului II al actului de sesizare, care tratează infracţiunile reţinute de acuzare în legătură cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., procurorul, după expunerea atribuţiilor ce îi reveneau inculpatului D., în funcţia de director general al societăţii (în care a fost numit cu începere din 24.05.2007), conform Statutului acesteia, ce constituie Anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 103/2004 (art. 20 lit. B) alin. (1) lit. g), Regulamentului de organizare şi funcţionare al complexului (pct. 2.6), contractului de mandat nr. x/29.11.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 12/29.11.2007 a Adunării Generale a Acţionarilor, şi a notei nr. x/28.08.2007 privind delegarea de competenţă, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 9/28.08.2007, modificată prin art. 2 din Hotărârea nr. 14/14.12.2007 a aceluiaşi organ colegial, a făcut referire, în Subtitlul II.1, la circumstanţele încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 cu S.C.A. "B." şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, arătând, în esenţă, că, în data de 04.06.2007, au fost înregistrate în cadrul societăţii memoriile justificative nr. x, întocmit de AA., şi nr. x, elaborat de BB. (director al Unităţii de Management şi Implementarea Proiectelor), CC. (şef al Serviciului urmărire contracte) şi DD. (şef al Serviciului buget finanţe în cadrul Unităţii de Management şi Implementarea Proiectelor), privind necesitatea achiziţionării, în regim de urgenţă, a serviciului de consultanţă juridică, estimându-se valoarea achiziţiei la 166.500 RON pentru anul 2007 şi, respectiv, la suma de 180.000 RON pentru următoarele 6 luni, ambele documente fiind aprobate de directorul general D..

În 06.06.2007, AA., făcând trimitere la cele două memorii, a întocmit referatul nr. x, prin care a propus modificarea programului anual de achiziţii şi introducerea "Serviciului de consultanţă juridică" în valoare de 346.500 RON, referat care, de asemenea, a fost aprobat de inculpatul D. şi de EE., director financiar-economic. Ulterior, BB. şi AA. au întocmit caietul de sarcini al achiziţiei, iar cel din urmă, împreună cu FF., şi fişa de date a achiziţiei, documente fără număr de înregistrare, ambele aprobate de directorul general D..

La data de 15.06.2007, acesta a emis decizia nr. 748, prin care a numit comisia de evaluare a ofertelor compusă din AA., GG., HH., BB., II., JJ. şi KK.. Invitaţia de participare a fost transmisă către trei societăţi de avocatură, printre care şi S.C.A. "B.", toate depunând ofertă. În aceeaşi zi, 15.06.2007, cu ocazia deschiderii ofertelor, comisia de evaluare a întocmit un proces-verbal înregistrat sub nr. x/15.06.2007, prin care a fost declarată câştigătoare S.C.A. "B.". Cu prilejul negocierii finale, s-a stabilit un onorariu de 140 RON/oră/avocat (fără TVA).

Ca urmare, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, cu valabilitate până la sfârşitul anului 2007, al cărui obiect l-a constituit prestarea de servicii de asistenţă şi reprezentare juridică în mai multe domenii. Acesta a fost semnat pentru S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. de către D. (director general), F. (director Direcţia buget, financiar, contabilitate), AA. (director Direcţia comercială) şi LL. (şef Serviciu marketing disciplină contractuală), iar din partea S.C.A. "B.", de către Y., partener senior. Responsabil de contract în cadrul Complexului a fost desemnat MM..

S-a mai reţinut că, în data de 29.12.2007, s-a încheiat actul adiţional nr. x la acest contract de asistenţă juridică, ce a fost înregistrat în evidenţele societăţii comerciale sub nr. x/29.12.2007, fiind semnat din partea acesteia de aceleaşi persoane, iar pentru S.C.A. "B.", de inculpatul G.. Prin actul adiţional, s-a prelungit valabilitatea contractului nr. x/23.07.2007 până în data de 31.12.2008, celelalte prevederi rămânând neschimbate.

S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a acceptat la plată şi a achitat prestaţii juridice efectuate în baza contractului nr. x/2007 în cuantum de 315.323,38 RON fără TVA (375.234,82 RON cu TVA), iar în temeiul actului adiţional nr. x, în sumă de 1.048.532 RON fără TVA (1.247.753,08 RON cu TVA), în total 1.363.855,38 RON (1.622.987,90 RON cu TVA).

În dovedirea caracterului nelegal al contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi, implicit, al actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, încheiate între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", Parchetul a arătat, în esenţă, că procedura de selecţie în urma căreia s-a perfectat contractul primar a fost manipulată la nivelul societăţii comerciale, fiind distorsionată componenta concurenţială, element esenţial pentru atribuirea legală a serviciului de asistenţă juridică.

În acest sens, s-a menţionat că inculpatul D. fusese anterior preşedintele comisiei de evaluare a ofertelor pentru achiziţionarea serviciului de consultanţă juridică în cadrul procedurii derulate la nivelul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., calitate în care a luat cunoştinţă de conţinutul ofertelor caselor de avocatură participante la achiziţie, cele trei societăţi invitate să depună oferte la Complexul Energetic Turceni, respectiv S.C.A. "B.", S.C.A. "NN." şi S.C.A. "OO." regăsindu-se printre cele opt societăţi invitate la depună oferte şi la Complexul Energetic Rovinari.

În plus, invocând declaraţia martorului PP., procurorul a susţinut că necesitatea achiziţionării serviciului de consultanţă juridică la nivelul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. nu a fost rezultatul unui proces decizional comun de jos în sus pe linie ierarhică, ci hotărârea a aparţinut exclusiv inculpatului D., care a "comandat", practic, întocmirea referatelor de necesitate. Mai mult, sumele destinate serviciului de asistenţă juridică nu au fost prevăzute în Programul Anual de Achiziţii Publice, pentru alocarea acestora întocmindu-se un referat separat în aceeaşi perioadă în care au fost aprobate şi memoriile de necesitate privind achiziţia consultanţei juridice.

Totodată, având în vedere faptul că martorul AA., preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii pentru achiziţionarea serviciului de asistenţă juridică derulată la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., aflat în relaţii de subordonare directă faţă de inculpatul D., nu a fost în măsură să precizeze cine a ales S.C.A. "NN." şi S.C.A. "OO." pentru a fi invitate să depună oferte, precum şi împrejurarea că S.C.A. "B." a fost selectată întrucât avea deja încheiat contract de asistenţă juridică cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., aspect cunoscut la nivelul primei societăţi comerciale, acuzarea a apreciat că procedura de atribuire organizată în cadrul Complexului Energetic Turceni a fost trucată, în scopul câştigării ei de către S.C.A. "B.", trimiterea invitaţiilor de participare către celelalte două case de avocatură anterior menţionate (S.C.A. "NN." şi S.C.A. "OO.") făcându-se din dispoziţia inculpatului G., persoană interesată direct în obţinerea contractului.

În acest sens, au fost invocate atât depoziţiile martorilor QQ. (fost avocat în cadrul S.C.A. "RR." şi asociat la S.C.A. "NN."), SS. (asociat la S.C.A. "NN.") şi TT. (coordonator al S.C.A. "OO."), cât şi relaţiile "apropiate" dintre G. şi ultimii doi, aceştia fiind, în trecut, asociaţi cu inculpatul în cadrul S.C.A. "RR." (decizia nr. 4138/1999 a Baroului Bucureşti) şi, respectiv, S.C.A. "B." (decizia nr. 463/2002 a Baroului Bucureşti). De asemenea, s-a arătat că invitaţia de participare către S.C.A. "NN." a fost transmisă în 11.06.2007, la ora 17:16, de pe mail-ul personal al martorului AA., având termen limită de depunere a ofertei data de 12.06.2007, ora 12:00. Cu toate că, în caietul de sarcini trimis cu acelaşi prilej, s-a stipulat ca o condiţie minimă de participare deţinerea certificării ISO 9001:2000, cerinţă pe care societatea de avocatură nu o îndeplinea, martorul SS. a înaintat totuşi oferta către Complex, acceptând, astfel, în opinia procurorului, caracterul formal al participării sale la procedura de selecţie. S-a mai reţinut că oferta S.C.A. "B." a fost înaintată în 15.06.2007, după termenul limită fixat la 14.06.2007, primind iniţial nr. 2462, însă ulterior s-a suprascris pe aceasta numărul de înregistrare 2449/14.06.2007. În plus, invitaţiile adresate S.C.A. "NN." şi S.C.A. "B." au fost înregistrate sub acelaşi număr la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. (nr. 2679/11.06.2007), împrejurare care, coroborată cu inexistenţa unei dovezi privind înstiinţarea oficială despre procedură a celei din urmă case de avocatură, demonstrează, potrivit Parchetului, faptul că inculpatul G. "a participat la selecţie ca urmare a informaţiilor obţinute în cadrul cercului relaţional dezvoltat la nivelul CET".

Tot în susţinerea caracterului nelegal al contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi al actului adiţional nr. x/29.12.2007, acuzarea a arătat că, prin încheierea şi executarea acestora, ce constituie veritabile contracte de achiziţie publică, dar şi prin atribuirea, în mod direct, a celui din urmă către S.C.A. "B.", s-au încălcat dispoziţiile art. 2 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 1 din Ordinul nr. 612/2006 al M.E.C., care instituie obligativitatea organizării unei proceduri de achiziţie publică, considerându-se, sub acest aspect, că prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 au aplicabilitate proprie, fiind incidente în legătură cu orice tip de achiziţii, inclusiv cele prevăzute de anexa 2B, fiind ele însele excepţii de la aplicabilitatea ordonanţei.

În plus, invocându-se şi nerespectarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, s-a subliniat că, în cuprinsul contractului primar şi al actului adiţional nr. x, nu s-a prevăzut valoarea totală a acestora, care nu a fost nici măcar determinabilă, întrucât nu s-a estimat niciodată necesarul de ore de asistenţă juridică.

De asemenea, s-a apreciat că au fost nesocotite şi prevederile art. 19 alin. (14) şi art. 20 lit. B) alin. (2) lit. g) din Statutul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., dar şi atribuţiile de serviciu stabilite în sarcina directorului general prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a societăţii, prin nota nr. x/28.08.2007 privind delegarea de competenţă, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 9/28.08.2007 (modificată prin art. 2 din Hotărârea nr. 14/14.12.2007 a aceluiaşi organ colegial) şi prin contractul de mandat nr. x/29.11.2007, având în vedere că inculpatul D. nu a aprobat modificarea Programului anual al achiziţiilor publice cu sumele decontate în baza actului adiţional nr. x/29.12.2007, iar prin încheierea acestuia, a prelungit perioada contractuală la 16 luni, cu toate că era abilitat să semneze doar convenţii a căror durată nu depăşea un an, în caz contrar fiind obligat să obţină avizul Consiliului de Administraţie, care, în speţă, nu a fost, însă, solicitat. Deopotrivă, actul adiţional menţionat a fost încheiat în lipsa oricărui referat de necesitate sau memoriu justificativ, contrar dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006.

Pornind, totodată, de la împrejurarea că sumele decontate în temeiul actului adiţional nr. x/29.12.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 nu au fost prevăzute în bugetul de cheltuieli pe anul 2007 şi nici în Programul anual al achiziţiilor publice, fiind achitate din fondul alocat capitolului investiţii, contrar normelor de bună administrare a societăţii, Parchetul a susţinut că nu au fost respectate, de către inculpatul D., nici prevederile din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii prin care directorul general este împuternicit să semneze doar contracte pentru care a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli, acesta fiind cel care urmăreşte şi răspunde de modul de realizare a bugetului şi de administrare a patrimoniului companiei. Astfel, s-a arătat că diminuarea resurselor financiare alocate fondului de investiţii, ca urmare a semnării actului adiţional nr. x şi decontării sumelor aferente acestuia, a condus la contractarea de către Complexul Energetic Turceni a unor împrumuturi oneroase pentru completarea acestuia, în condiţiile în care fondul de investiţii era destinat, în principal, îmbunătăţirilor tehnologice cu efect pozitiv asupra mediului, în vederea atingerii anumitor standarde în domeniu.

Invocând, în plus, şi încălcarea dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, procurorul semnatar al rechizitoriului a mai arătat că încheierea contractului nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 a angajat compania în efectuarea unor cheltuieli nejustificate, operaţiunea de alocare a fondurilor publice încălcând în mod vădit caracteristicile de oportunitate, economicitate şi eficienţă.

În acest sens, s-a subliniat că, la nivelul societăţii, nu a existat necesitatea contractării serviciilor de asistenţă juridică prevăzute în obiectul contractului, fiind organizat, în perioada respectivă, un Birou Juridic aflat în subordinea directorului general (ce avea în competenţă reprezentarea şi susţinerea intereselor companiei în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală, notariatelor şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice), care a funcţionat, în anul 2007, cu 10 posturi de consilier juridic, iar în 2009, cu 12 astfel de posturi, cheltuielile totale de natură salarială cu personalul juridic în acest interval de timp fiind de 1.520.000 RON. Comparativ, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a achitat S.C.A. "B.", în perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, suma de 3.367.568 RON fără TVA pentru un volum al activităţii juridice prestate de peste 10 ori mai mic, raportat la numărul de cauze, ce au avut o complexitate echivalentă. Ca atare, s-a concluzionat că entitatea publică a angajat cheltuieli total nejustificate prin plăţile efectuate către casa de avocatură, directorul general încălcându-şi obligaţia de a proteja fondurile publice împotriva pierderilor cauzate de eroare, risipă, abuz sau fraudă.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., având aceeaşi rezoluţie infracţională, a încheiat cu S.C.A. "B." contractul nr. x/23.07.2007 şi, în data de 29.12.2007, actul adiţional nr. x la acesta, iar în perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, a semnat şi avizat din partea societăţii comerciale facturile şi notele de onorarii în executarea contractului nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2, art. 19 şi art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul M.E.C. nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, a Statutului Complexului prevăzut de H.G. nr. 103/2004, a Regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia şi a contractului de mandat nr. x/29.11.2007, conduită care a condus la vătămarea intereselor legale ale S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi a produs o pagubă acesteia în cuantum de 1.622.987,90 RON, proporţional cu sumele plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către S.C.A. "B.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

2.2. În legătură cu împrejurările în care a fost încheiat actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., reprezentat de inculpatul D., în calitate de director general, şi S.C.A. "B.", reprezentată de inculpatul G., în calitate de partener coordonator, în Subtitlul II.2 al rechizitoriului s-a arătat, în esenţă, că, urmare a hotărârii adoptate de fosta conducere executivă a companiei (asigurată de martorul UU.), în perioada ianuarie - martie 2007, din dispoziţia directorului economic EE., martorul VV., ce îşi desfăşura activitatea în cadrul Departamentului economic, a procedat la calcularea penalităţilor datorate de S.C. E. pentru plata cu întârziere a contravalorii energiei electrice furnizate de Complex în baza contractelor cadru de vânzare-cumpărare încheiate cu respectiva societate comercială. În acest sens, au fost avute în vedere 149 de facturi emise către S.C. E. în intervalul aprilie 2004 - ianuarie 2006, fiind stabilit un cuantum al penalităţilor în sumă de 68.222.761,10 RON, pentru care a fost întocmită de societate factura fiscală nr. x/22.03.2007.

La data de 02.10.2007, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a acţionat în instanţă S.C. E. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 15.863.812,59 RON reprezentând penalităţi pentru întârzierea la plată a energiei electrice aferente perioadei septembrie - decembrie 2004. Cererea de chemare în judecată a fost formulată de Biroul juridic şi a fost semnată de inculpaţii D. şi F. (director economic), fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2007, cu prim termen de judecată la 06.11.2007.

Analizând nota de onorarii emisă de S.C.A. "B." în luna octombrie 2007, procurorul a constatat că societatea de avocatură a acordat asistenţă juridică timp de 8 zile (18-30 octombrie 2007) în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, în baza contractului nr. x/23.07.2007, activităţile fiind prestate inclusiv de inculpatul G.. Acuzarea a arătat, însă, că, după ce s-a ajuns la un consens în privinţa perfectării unei tranzacţii, acesta, prefigurând obţinerea unui folos material, s-a înţeles cu directorul general D. să încheie un act adiţional la contractul de asistenţă juridică iniţial, care să prevadă şi un onorariu de succes, cu toate că respectivul contract acoperea în totalitate activităţile ce urmau a fi incluse în obiectul convenţiei ulterioare.

Ca atare, în 01.11.2007, s-a perfectat actul adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, semnat din partea S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. de D., F., AA. şi LL., iar pentru S.C.A. "B.", de inculpatul G., care a avut ca obiect obţinerea de titluri executorii irevocabile în favoarea societăţii, casa de avocatură urmând să primească un procent din cuantumul sumelor recuperate, astfel: 1% pentru sume de până la 20.000.000 RON, 2% pentru sume de până la 50.000.000 RON şi 3% pentru sume de peste 50.000.000 RON.

În opinia Parchetului, actul adiţional a fost întocmit prin fraudă la lege întrucât, pe de o parte, obiectul său a fost închipuit de părţi, suprapunându-se peste cel al contractului nr. x/23.07.2007 şi fiind adăugat doar comisionul de succes, iar pe de altă parte, semnatarii săi au cunoscut dinainte că nu va avea loc o judecată pe fond, ci litigiul se va finaliza prin perfectarea unei tranzacţii, aşa încât încheierea unui astfel de act nu se justifica.

S-a mai reţinut în cuprinsul actului de sesizare că, în aceeaşi zi, 01.11.2007, Complexul Energetic, prin ordinul de plată nr. x, a achitat integral taxa de timbru în cuantum de 685.414 RON, aferentă sumei totale a penalităţilor de întârziere anterior calculate (de 68.222.761,10 RON), cu toate că valoarea pretinsă în instanţă era, la acea dată, de doar 15.863.812,59 RON, aspect care, coroborat cu împrejurarea că G. i-a cerut avocatei X. să suplimenteze cuantumul pretenţiei dedusă judecăţii, explicându-i că este necesar acest lucru pentru o viitoare negociere cu debitorul (fapt confirmat de martoră în depoziţia sa), denotă, în accepţiunea acuzării, faptul că acesta s-a pus de acord cu inculpatul D. încă de la semnarea actului adiţional asupra încheierii unei tranzacţii cu S.C. E.

Astfel, s-a arătat că, pentru a majora viitorul folos necuvenit constând în onorariul de succes, la data de 06.11.2007, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin S.C.A. "Şova şi Asociaţi", a precizat şi completat cererea de chemare în judecată, mărind cuantumul pretenţiei la 68.222.761,10 RON ce reprezenta totalul debitului aferent neachitării în termen a facturilor de către S.C. E., adăugând, astfel, şi perioada aprilie - august 2004 şi ianuarie 2005 - ianuarie 2006. La dosar nu au fost depuse, însă, şi contractele în temeiul cărora au fost solicitate pretenţiile suplimentare, aspect care, în opinia procurorului, demonstrează cunoaşterea de către inculpaţii D. şi G. a faptului că nu se va continua judecata pe fond a cauzei.

Conform notei de onorarii aferentă lunii noiembrie 2007, în 07.11.2007, la doar o zi după ce a majorat cuantumul pretenţiei deduse judecăţii, S.C.A. "B." terminase deja de redactat proiectul de tranzacţie, împrejurare care, potrivit rechizitoriului, atestă o dată în plus caracterul disimulat al poziţiei procesuale a reclamantului, care, în realitate, urmărea perfectarea unei tranzacţii cu partea adversă.

În continuare, Parchetul a reţinut că, la data de 27.11.2007, între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., reprezentată de inculpaţii D. şi F., şi S.C. E., reprezentată de directorul general WW., s-a încheiat tranzacţia înregistrată sub nr. x/27.11.2007, prin care cele două părţi au convenit să stingă litigiul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, debitoarea obligându-se să achite creditoarei timp de opt ani, începând din 31.03.2008, suma totală de 48.000.000 RON, în rate egale trimestriale de câte 1.500.000 RON. Complexul Energetic a renunţat, astfel, fără niciun motiv, la suma de 20.222.761,10 RON, dar şi la toate penalităţile de întârziere pentru perioada ianuarie - decembrie 2006 şi la cele aferente anului 2007, până în luna noiembrie când s-a încheiat tranzacţia, deşi acestea nu erau nici măcar calculate, menţionându-se în mod fraudulos că pentru cea din urmă perioadă nu există astfel de penalităţi. De asemenea, s-a convenit ca valoarea taxei de timbru în cuantum de 685.414 RON să fie suportată în mod egal de părţi.

După pronunţarea sentinţei nr. 14658/06.12.2007 prin care instanţa a luat act de învoiala părţilor, S.C.A. "B." a emis factura fiscală nr. x/12.12.2007, în cuantum de 1.142.400 RON (inclusiv TVA), ce a fost achitată de Complexul Energetic Turceni prin ordinul de plată nr. x/18.12.2007.

La rândul său, în 14.12.2007, acesta a emis către S.C E. facturile fiscale nr. x, în valoare de 68.222.761,10 RON, reprezentând "storno factură nr. x/22.03.2007", şi nr. 3992, în sumă de 48.000.000 RON, reprezentând penalităţi conform tranzacţiei nr. x/27.11.2007 şi sentinţei comerciale nr. 14658/16.12.2007 a Tribunalului Bucureşti.

S-a mai arătat de către acuzare că, în luna decembrie 2007, pentru a justifica încheierea tranzacţiei pentru suma de 48.000.000 RON, inculpatul F. i-a dat dispoziţie verbală martorului VV. să refacă tabelul iniţial de calcul al penalităţilor, aşa încât valoarea acestora să fie de 48.000.000 RON, indicându-i să reducă aleatoriu acele penalităţi în cuantum mai mare şi spunându-i că, dacă nu procedează astfel, o să fie concediat. În aceste condiţii, martorul a ales aproximativ 50 de facturi (din totalul celor 149) cu un cuantum al penalităţilor mai mare, pe care l-a micşorat, astfel încât suma penalităţilor aferente celor 149 de facturi a fost stabilită la 48.000.514,95 RON.

În opinia procurorului semnatar al actului de sesizare, prin conduita lor de a renunţa, pe calea tranzacţiei încheiate cu S.C. E., la sume importante de bani ce se cuveneau entităţii publice, inculpaţii D. şi F. şi-au nesocotit atribuţiile de serviciu şi obligaţia de recuperare a tuturor creanţelor deţinute de aceasta, prejudiciind în mod grav patrimoniul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. (cu suma de 12.931.936,62 RON, din care 12.664.387,30 reprezintă diferenţa între penalităţile de 60.664.387,30 RON, aferente celor 149 de facturi, recalculate în cursul urmăririi penale, şi suma de 48.000.000 RON; 227.333,72 RON constituie penalităţile pentru perioada februarie 2006 - decembrie 2006, iar 40.215,60 RON penalităţile aferente intervalului ianuarie 2007 - noiembrie 2007).

Referindu-se la explicaţia dată de inculpaţii D. şi F., cu ocazia controlului fiscal din anul 2011, când aceştia au menţionat că s-a tranzacţionat asupra sumei de 48.000.000 RON întrucât restul până la 68.222.761,10 RON reprezentau pretenţii prescrise, acuzarea a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută, pragul de 48.000.000 RON fiind reprezentat, în realitate, de rotunjirea cuantumului debitului integral, diminuat cu provizionul de 20.466.828 RON înregistrat în contabilitate cu privire la posibila depreciere a creanţei, astfel că, la un eventual audit financiar sau la un control financiar al Curţii de Conturi, se putea justifica din punct de vedere contabil diminuarea acesteia.

Totodată, s-a arătat că, raportat la momentul naşterii creanţei principale şi la faptul că aceasta fusese recunoscută şi achitată, instituţia prescripţiei nu era incidentă în cauză, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, nu a existat vreo analiză a Biroului juridic sau a unui avocat care să ateste prescripţia unei părţi a pretenţiei deduse judecăţii, iar pe de altă parte, prin tranzacţie s-a renunţat şi la penalităţi care nu au făcut obiectul litigiului şi pentru care nu se putea pune problema prescripţiei.

Au fost apreciate, de asemenea, ca nerelevante sub aspectul răspunderii penale şi apărările inculpaţilor D. şi F. referitoare la nerecunoaşterea de către S.C. E. a creanţei deţinute de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi la existenţa unor impedimente privind recuperarea acesteia, menţionându-se că renunţarea la orice sume pretinse într-o acţiune judecătorească şi la care este îndreptăţită entitatea publică nu putea fi realizată decât pe baza unor evaluări şi verificări amănunţite efectuate de către persoane cu calificarea necesară în acest sens.

În ceea ce priveşte participaţia penală în forma complicităţii, reţinută în sarcina inculpatului G., Parchetul a arătat că aceasta a constat în ajutorul dat inculpatului D. la încheierea, în calitate de reprezentant al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, "contract încheiat cu încălcarea legii şi inutil, având în vedere că serviciile juridice fuseseră deja achiziţionate prin contractele anterioare". Sub acest aspect, s-a apreciat că G. a avut un rol esenţial şi determinant la săvârşirea faptei de natură penală, întrucât, fără activitatea acestuia de negociere, semnare şi asumare a actului adiţional, fapta autorului D. nu se putea realiza. Sub aspect subiectiv, s-a considerat că inculpatul G. a acţionat cu intenţie directă, având prefigurarea producerii unui prejudiciu în patrimoniul Complexului Energetic Turceni şi urmărind acest rezultat, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către societatea de avocaţi la care avea calitatea de asociat majoritar.

S-a menţionat, de asemenea, că activitatea infracţională a inculpatului nu se raportează din punct de vedere al laturii obiective sau subiective la faptele săvârşite în exercitarea profesiei de avocat (asistenţă/reprezentare juridică, negociere etc.), ci strict la actele de participaţie, în calitate de complice, la încheierea nelegală de către autorul D. a contractului (actului adiţional) de asistenţă juridică. Prin urmare, sub aspect temporal, săvârşirea faptelor imputate acestuia s-a epuizat cel mai târziu odată cu încheierea actului adiţional, în baza căruia, ulterior, s-a realizat prestarea efectivă a activităţilor specifice profesiei de avocat.

Conform rechizitoriului, implicarea activă directă a inculpatului G. la încheierea actului adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 a rezultat din depoziţiile martorilor X., coordonatorul Departamentului de litigii din cadrul S.C.A. "B." (care a afirmat că, în cazul acestui contract, ca, de altfel, şi în situaţia celorlalte contracte de asistenţă juridică în temeiul cărora s-au încheiat tranzacţii, inculpatul s-a implicat personal, stabilind termenii acestora, şi că "toţi ceilalţi avocaţi, inclusiv Y., nu făceau absolut nimic fără a avea acordul lui G."), Y. şi W., avocaţi asociaţi ai aceleiaşi societăţi (care au afirmat că inculpatul G. era singura persoană care negocia termenii oricărui contract de asistenţă juridică), precum şi din cuprinsul a două agende cu însemnări personale ale martorului Y., ce au fost ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa acestuia, în care se fac menţiuni în legătură cu negocierea, de către G., a actului adiţional analizat.

Totodată, procurorul a făcut referire la "practica infracţională a inculpatului G.", identificată în cazul contractelor prevăzute cu onorariu de succes şi în temeiul cărora se acorda asistenţă juridică în dosare finalizate prin încheierea unor tranzacţii. S-a arătat, sub acest aspect, că avocaţii S.C.A. "B.", inclusiv inculpatul, prestau servicii juridice în diverse litigii, iar la un moment dat, în cursul judecăţii cauzelor, în funcţie de poziţia procesuală a părţii pe care o reprezentau, în sensul că aceasta ar fi dispusă să încheie o tranzacţie, G. întreprindea demersuri pe lângă directori pentru a încheia contracte de asistenţă juridică separat pentru aceste procese, de fiecare dată prevăzute cu onorariu de succes, cu toate că activitatea juridică menţionată în cuprinsul lor fusese deja derulată în baza contractelor existente, iar soluţia era, practic, cunoscută.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., cu complicitatea inculpatului G., a încheiat, în data de 01.11.2007, cu S.C.A. "B." actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul M.E.C. nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, a Statutului Complexului prevăzut de H.G. nr. 103/2004 şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia, conduită care a condus la vătămarea intereselor legale ale S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi a produs o pagubă societăţii comerciale în cuantum de 1.142.400 RON, proporţional cu sumele plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite către S.C.A. "B.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen.

În ceea ce priveşte faptele inculpatului G. care, în perioada octombrie - noiembrie 2007, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., a întreprins acte de complicitate morală, în sensul că a insistat pe lângă inculpatul D. să încheie un contract distinct de asistenţă juridică, contribuind astfel la decizia acestuia de a perfecta nelegal actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 între Complex şi S.C.A. "B.", precum şi acte de complicitate materială, în sensul că a conceput termenii şi condiţiile respectivului act adiţional, semnându-l, totodată, din partea societăţii de avocatură, acţiuni care au înlesnit şi contribuit în mod direct la activitatea infracţională imputată autorului D., acestea au fost încadrate juridic de procuror în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., ce reglementează complicitatea la infracţiunea de abuz în serviciu.

Totodată, s-a arătat că fapta inculpatului D. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în data de 27.11.2007, a încheiat cu S.C. E. tranzacţia relativ la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de dispoziţiile art. 20 punctul B alin. (2) lit. g) din Statutul Complexului, ce constituie Anexa nr. 1 la H.G. nr. 103/2004, fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, precum şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al societăţii comerciale, tranzacţie prin care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a fost prejudiciată cu suma totală de 12.931.936,62 RON, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către S.C. E. în cuantum egal cu suma la care s-a renunţat, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. şi art. 309 C. pen.

În aceleaşi dispoziţii legale ce reglementează infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave a fost încadrată juridic şi fapta inculpatului F. care, în calitate de director economic al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în data de 27.11.2007, a încheiat cu S.C. E. tranzacţia relativ la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului în legătură cu atribuţiile directorului economic conferite de Statutul societăţii şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia, tranzacţie prin care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a fost prejudiciată cu suma totală de 12.931.936,62 RON, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către S.C. E. în cuantum egal cu suma la care s-a renunţat.

2.3. Cu privire la circumstanţele în care a fost perfectat contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., reprezentat de inculpatul D., în calitate de director general, şi S.C.A. "B.", reprezentată de inculpatul G., în calitate de partener coordonator, în Subtitlul II.3 al actului de sesizare, menţionându-se, cu titlu prealabil, că istoricul creanţei deţinute asupra acestui Complex Energetic de C. este similar cu cel al creanţei aceleiaşi societăţi comerciale împotriva S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. (astfel cum a fost prezentat în Subtitlul I.2 al rechizitoriului), s-a arătat de către Parchet că, în data de 10.12.2007, creditoarea, prin lichidator BNP Q., reprezentată de asociat coordonator R., de Cabinet de Avocat "S." şi de S.C.A. "T.", a introdus pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/2007, o acţiune împotriva S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin care a solicitat plata sumelor de 69.520.556 RON, reprezentând contravaloarea activelor cedate, şi de 19.125.104,96 RON, reprezentând diferenţa în plus la zi conform indicelui de inflaţie.

Ulterior, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, semnat pentru S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. de D., F. şi AA., iar din partea S.C.A. "B.", de inculpatul G., obiectul acestuia constituindu-l realizarea pe calea reprezentării în cadrul acţiunii judecătoreşti declanşată de S.C. C., prin BNP Q., a unei înţelegeri cu creditorul prin care datoria Complexului în cuantum 69.520.556 RON să fie achitată într-un termen rezonabil (minim 3 ani). Totodată, potrivit clauzelor contractului, în ipoteza obţinerii acestui rezultat (eşalonarea datoriei pe minim 3 ani), S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. se obliga să achite un onorariu de succes reprezentând 1,5% din valoarea creanţei.

S-a mai reţinut de către procuror că, după numai cinci zile, în data de 18.02.2008, între cele două societăţi comerciale a fost încheiată o tranzacţie relativ la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, prin care pârâta se obliga să achite reclamantei suma de 69.520.556 RON în termen de cinci ani.

Ulterior redactării hotărârii de expedient pronunţată în 20.02.2008, prin ordinele de plată nr. x/26.03.2008 şi nr. y/22.04.2008, Complexul Energetic Turceni a plătit casei de avocatură onorariul în cuantum total de 1.242.018 RON (inclusiv TVA).

Apreciind că atât încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. C., cât şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, procurorul semnatar al actului de sesizare a instanţei a făcut trimitere la argumentele expuse în Subtitlurile I.2 (cu privire la caracterul nelegal al tranzacţiei perfectate între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi aceeaşi societate creditoare) şi II.1.d (referitoare la prevederile din materia achiziţiilor publice ce au fost nesocotite cu ocazia încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/2007) ale rechizitoriului, arătând că acestea se aplică, în mod corespunzător, şi în privinţa celor două acte juridice menţionate.

În mod expres, s-a subliniat că inculpatul D. nu a fost mandatat de Consiliul de Administraţie să încheie tranzacţia, ci doar pentru a rezolva problema litigioasă cu C. în interesul companiei, faptul că, ulterior, organul colegial a luat act de perfectarea înţelegerii intervenite între cele două entităţi neechivalând cu aprobarea acesteia.

Totodată, cu referire la contractul nr. x/13.02.2008, ce constituie un veritabil contract de achiziţie publică, în accepţiunea art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, acuzarea a menţionat că pentru încheierea lui nu s-a parcurs nicio procedură care să asigure concurenţa între operatorii economici, cu efecte patrimoniale benefice pentru societatea comercială, ci a fost atribuit în mod direct S.C.A. "B.", încălcându-se, astfel, de către inculpatul D., dispoziţiile art. 2 şi art. 19 din ordonanţa de urgenţă menţionată, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 1 din Ordinul nr. 612/2006 al M.E.C., care instituia obligativitatea organizării unei proceduri de achiziţie publică.

În legătură cu participaţia penală în forma complicităţii, reţinută în sarcina inculpatului G., Parchetul a arătat că aceasta a constat în ajutorul dat inculpatului D. la încheierea, în calitate de reprezentant al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, "contract încheiat cu încălcarea legii şi inutil, având în vedere că serviciile juridice fuseseră deja achiziţionate prin contractele anterioare". Sub acest aspect, s-a considerat că G. a avut un rol esenţial şi determinant la săvârşirea faptei de natură penală, întrucât fără activitatea acestuia de negociere, semnare şi asumare a contractului, fapta autorului D. nu se putea realiza. Sub aspect subiectiv, s-a apreciat că inculpatul G. a acţionat cu intenţie directă, având prefigurarea producerii unui prejudiciu în patrimoniul Complexului Energetic Turceni şi urmărind acest rezultat, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către societatea de avocaţi la care avea calitatea de asociat majoritar. În acelaşi sens, s-a menţionat că încercarea inculpatului de a prezenta organelor de urmărire penală, prin depunerea înscrisurilor falsificate, o situaţie diametral opusă celei reale în legătură cu participarea sa la încheierea contractului nr. x/13.02.2008 relevă cunoaşterea caracterului fraudulos al convenţiei în sine şi a rolului pe care l-a avut la încheierea acesteia.

În opinia procurorului semnatar al rechizitoriului, implicarea activă directă a inculpatului G. la încheierea contractului nr. x/2008 a rezultat din depoziţiile martorilor X., coordonatorul Departamentului de litigii din cadrul S.C.A. "B." (care a afirmat că, în cazul acestui contract, ca, de altfel, şi în situaţia celorlalte contracte de asistenţă juridică în temeiul cărora s-au încheiat tranzacţii, inculpatul s-a implicat personal, stabilind termenii acestora, şi că "toţi ceilalţi avocaţi, inclusiv Y., nu făceau absolut nimic fără a avea acordul lui G."), Y. şi W., avocaţi asociaţi ai aceleiaşi societăţi (care au afirmat că inculpatul G. era singura persoană care negocia termenii oricărui contract de asistenţă juridică), precum şi din cuprinsul a două agende cu însemnări personale ale martorului Y., ce au fost ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa acestuia, în care se fac menţiuni în legătură cu negocierea de către G. a contractului de asistenţă juridică analizat. În plus, în notele de onorarii aferente lunii februarie 2008, inculpatul este menţionat printre avocaţii care s-au deplasat la sediul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. pentru a discuta cu directorul general D. în legătură cu litigiul cu S.C. C.

Cu privire la notele de onorarii, semnate de ambii inculpaţi şi care sunt identice în cazul celor două Complexuri Energetice, s-a apreciat că acestea demonstrează caracterul realmente fictiv al obiectului contractului nr. x/2008, S.C.A. "B." nefăcând nici măcar efortul să schimbe numărul de dosar civil în care se acorda asistenţa juridică în litigiul cu S.C. C., păstrându-se nr. x/2007 corespunzător cauzei ce avea ca obiect acţiunea introdusă de cea din urmă societate împotriva S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., cu complicitatea inculpatului G., a încheiat, în data de 13.02.2008, cu S.C.A. "B.", contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul M.E.C. nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, a Statutului Complexului prevăzut de H.G. nr. 103/2004, a Regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia şi a contractului de mandat nr. x/29.11.2007, conduită care a condus la vătămarea intereselor legale ale S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi a produs o pagubă societăţii în cuantum de 1.242.018 RON, corespunzător sumelor plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către S.C.A. "B.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen.

În aceleaşi dispoziţii legale ce reglementează infracţiunea de abuz în serviciu a fost încadrată juridic şi fapta inculpatului D. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în data de 18.02.2008, prin încălcarea dispoziţiilor art. 20 punctul B alin. (2) lit. g) din Statutul societăţii, ce constituie Anexa nr. 2 la H.G. nr. 103/2004, fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, precum şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al Complexului, a contractului de mandat nr. x/29.11.2007 şi a Ordinului Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 721/20.10.2006, emis în aplicarea Legii nr. 243/2005, a încheiat cu C., prin lichidator BNP Q., tranzacţia relativ la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, tranzacţie prin care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. se obliga să achite creditoarei suma totală de 69.520.556 RON în termen de cinci ani, conduită în urma căreia au fost vătămate interesele legale ale M.E.C., A.V.A.S. şi ale societăţii comerciale, prin diminuarea sumelor alocate fondului de investiţii proporţional cu sumele plătite, corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar Z., în cuantum de 0,98 % din sumele achitate.

În ceea ce priveşte faptele inculpatului G. care, în perioada ianuarie - 13 februarie 2008, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. C., a întreprins acte de complicitate morală, în sensul că a insistat pe lângă D. să perfecteze un contract distinct de asistenţă juridică, contribuind, astfel, la decizia acestuia de a încheia nelegal contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 între Complex şi S.C.A. "B.", precum şi acte de complicitate materială, în sensul că a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, semnându-l, totodată, din partea societăţii de avocatură, acţiuni care au înlesnit şi contribuit în mod direct la activitatea infracţională a autorului D., s-a considerat că acestea întrunesc elementele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen.

3. În cuprinsul Titlului III al rechizitoriului, care tratează faptele circumscrise de acuzare infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului G., s-a arătat, în esenţă, că, la data de 01.10.2014, acesta, prin apărător ales XX., a depus la dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie mai multe înscrisuri, analize şi apărări în legătură cu faptele pentru care era cercetat în cauză, la acel moment, în calitate de suspect, una dintre susţinerile sale fiind aceea că nu a avut legătură cu cele opt contracte de asistenţă juridică încheiate cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., iar deplasările la sediile acestora au fost făcute din "curtoazie corporatistă". Pentru inducerea acestei idei, apărarea a prezentat mai multe înscrisuri, în fotocopie, printre care şi 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din perioada 2005 - 2009, neştampilate, dar semnate indescifrabil de inculpatul G. şi de martorii W. şi Y. (acesta semnând doar 10 procese-verbale, mai puţin pe cel din 19.12.2005). Având, însă, suspiciuni cu privire la caracterul real al respectivelor înscrisuri, în 19.02.2015, organele judiciare au dispus predarea, în original, a acestora, inculpatul conformându-se solicitării în data de 20.02.2015 când, prin intermediul avocatului ales YY., a prezentat cele 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din intervalul 2005 - 2009.

Referindu-se la conţinutul acestora, acuzarea a precizat că procesul-verbal datat 19.12.2005 şi semnat de G. şi W. (în prezent Enescu) impunea în cadrul S.C.A. "B." regula ca, începând din 01.01.2006, fiecare client cu care societatea are sau va avea încheiat un contract de asistenţă juridică pentru consultanţă lunară să fie coordonat de un avocat partener sau colaborator, care va fi stabilit printr-un proces-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor, fiind denumit avocat coordonator de client.

În ceea ce priveşte celelalte procese-verbale, s-a arătat că cel datat 15.01.2007 vizează hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor prin care Y. a fost împuternicit să semneze şi să negocieze contracte de asistenţă juridică, datorită deselor plecări în străinătate ale inculpatului G., iar restul de nouă, cu data întocmirii cuprinsă în intervalul martie 2007 - ianuarie 2009, hotărâri prin care acelaşi martor a fost stabilit coordonator de client pentru câte un contract de asistenţă juridică sau act adiţional încheiat cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.

Procesul-verbal datat 15.01.2007 a fost depus de inculpatul G. în 27.04.2010 în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti având ca obiect acţiunea în răspundere civilă delictuală promovată de acesta, în 06.10.2009, împotriva pârâtei ZZ.. Pornind de la faptul că înscrisul nu a fost ataşat la dosar odată cu cererea introductivă, ci abia în luna aprilie 2010, procurorul semnatar al rechizitoriului a apreciat că acesta a fost anume falsificat în perioada respectivă (luna aprilie 2010) pentru a fi depus în acea cauză, în susţinerea ideii că inculpatul nu s-a implicat în negocierea contractelor cu cele două complexuri energetice, fiind avut în vedere de instanţa de apel care a admis acţiunea reclamantului G..

Invocând, totodată, declaraţiile martorilor W. şi Y. (care au arătat, în esenţă, că au semnat acele procese-verbale - mai puţin cele din 19.12.2005 şi 15.01.2007 în cazul lui Y. - în perioada 2010 - 2011, pe fondul scandalului mediatic apărut în legătură cu contractele de asistenţă juridică încheiate de casa de avocatură cu cele două complexuri energetice, şi că nu au avut loc Adunările Generale ale Asociaţilor ale căror hotărâri au fost atestate prin respectivele înscrisuri), procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 19.01.2009 (intitulat "Hotărârea nr. 1", care are cu totul alt conţinut, demonstrând, astfel, că procesul-verbal datat 05.01.2009 nu a existat la acea dată cu conţinutul respectiv), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic întocmit de specialistul D.N.A. (care atestă identificarea în sistemul informatic laptop marca x a 9 procese-verbale tehnoredactate de martora AAA., în forma identică cu cele false depuse la dosarul cauzei de inculpatul G.), precum şi depoziţiile martorei AAA. (care a menţionat că a tehnoredactat cele 9 procese-verbale datate martie 2007 - ianuarie 2009, prin care a fost desemnat martorul Y. responsabil pentru contractele cu cele două complexuri energetice, în anul 2011, la solicitarea lui G., pe fondul scandalului mediatic apărut cu privire la respectivele contracte de asistenţă juridică), Parchetul a concluzionat că cele 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", însuşite prin subscriere de semnatarii G., Y. şi W., sunt false, în sensul că sunt antedate, prezintă o stare de fapt inexistentă la datele respective, iar conţinutul lor este conceput astfel încât să corespundă interesului actual al inculpatului, neavând "vreo justificare pentru epoca menţionată în cuprinsul lor".

În opinia procurorului, "conţinutul omogen al tuturor celor 11 procese-verbale, în sensul că erau orientate către evocarea aceleiaşi idei, precum şi identitatea scopului folosirii lor, denotă sub aspect subiect păstrarea rezoluţiei infracţionale a inculpatului la momentele conceperii şi semnării acestora, cuprinse în perioada aprilie 2010 - 2011, precum şi la momentele folosirii lor", respectiv 27.04.2010 (în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti - procesul-verbal datat 15.01.2007), 01.10.2014 şi 20.02.2015 (la Direcţia Naţională Anticorupţie - toate cele 11 procese-verbale).

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului G. care, în perioada aprilie 2010 - 2011, a conceput şi semnat 11 înscrisuri denumite procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", înscrisuri antedate şi care prezintă în cuprinsul lor o stare de fapt inexistentă, unul (procesul-verbal datat 15.01.2007) fiind folosit la data de 27.04.2010 în faţa Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. x/2009 (G. vs. ZZ.) şi toate fiind folosite în datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015 în faţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie în dosarul nr. x/2012, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (trei acte materiale), prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

4. Procedând, în continuare, la descrierea situaţiei factuale subsumată celorlalte infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G. (16 infracţiuni) şi H. (17 infracţiuni), acuzarea a arătat, în Titlul IV al rechizitoriului, că, în data de 30.08.2007, între S.C.A. "B." (reprezentată de G.) şi Cabinetul Individual de Avocat "H." (reprezentat de H.), s-a încheiat, pe perioadă nedeterminată, o convenţie având ca obiect conlucrarea profesională a celor două părţi în dosarele de natură penală, de drept penal al afacerilor, precum şi în orice alte cauze în care se va ivi necesitatea. Pentru lucrările profesionale efectuate în conlucrare, s-a stabilit ca onorariile să fie încasate de societatea de avocaţi, iar H. să primească o sumă fixă de 2000 euro, pentru care va emite o factură lunară, prevăzându-se, totodată, posibilitatea ca S.C.A. "B." să acorde şi alte onorarii suplimentare, pe bază de proces-verbal încheiat între părţi, aşa cum s-a întâmplat în luna octombrie 2007, când a fost plătită, în plus, suma de 1000 euro. Prin actul adiţional nr. x/27.03.2008, s-a majorat la 3000 euro/lună onorariul avocatului H. începând cu luna aprilie 2008.

S-a reţinut de procuror că, pentru presupusele activităţi efectuate în conlucrare, inculpatul H. a emis, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, un număr de 17 facturi fiscale în valoare de 181.439,98 RON, care atestau în mod fals împrejurarea că ar fi prestat servicii juridice în temeiul convenţiei, în realitate neefectuând nicio activitate profesională în conlucrare. Facturile fiscale au fost transmise spre decontare societăţii de avocaţi, care a efectuat plata contravalorii lor, după care le-a înregistrat în contabilitate, deşi sumele aferente acestora reprezentau cheltuieli ce nu aveau la bază operaţiuni reale.

Sub acest aspect, Parchetul a arătat că probele administrate în cauză atestă că sumele primite de inculpatul H. au reprezentat, în realitate, bonificarea acestuia în considerarea rolului avut în încheierea şi derularea de către S.C.A. "B." a contractelor de asistenţă juridică cu cele două complexuri energetice. În acest context, s-a apreciat că inculpaţii au încheiat convenţia de conlucrare prin fraudă la lege, fiind în conivenţă infracţională în privinţa caracterului ei fictiv, raportul juridic reprezentând doar forma prin care cei doi au mijlocit darea, respectiv primirea unor sume importante de bani. Rezultatul prejudiciabil al acţiunii acestora s-a produs atât în patrimoniul celorlalţi asociaţi, Y. şi W., cât şi în bugetul consolidat al statului, prin diminuarea bazei de impozitare a contribuabilului S.C.A. "B.". Astfel, întrucât cele două părţi au disimulat cauza efectuării plăţilor, s-a considerat că acestea au acceptat reciproc faptul că provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune (îndreptată împotriva interesului celorlalţi asociaţi ai societăţii), evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a mai menţionat de către acuzare că, în intervalul 16.05.2011 - 03.10.2011, Serviciul de Inspecţie Fiscală din cadrul A.N.A.F. - A.F.P. Sector 1 Bucureşti a efectuat o inspecţie fiscală la S.C.A. "BBB.", continuatoarea S.C.A. "Şova şi Asociaţi", care a vizat perioada 2006 - 2009 şi, întrucât s-a constatat că cea din urmă înregistrase în contabilitate facturi fiscale emise de Cabinetul Individual de Avocat "H." fără să existe documente justificative care să ateste prestarea vreunei activităţi, s-a solicitat realizarea unui control încrucişat şi la respectivul cabinet avocaţial. Acesta a fost efectuat de către acelaşi organ de inspecţie fiscală, în intervalul 24.05.2011 - 07.09.2011, în vederea verificării legalităţii şi conformităţii declaraţiilor de venituri realizate pe anii 2007 - 2008 cu onorariile încasate în baza convenţiei de conlucrare încheiate între S.C.A. "Şova şi Asociaţi" şi Cabinetul Individual de Avocat "H.".

Având în vedere depoziţia martorei CCC. (inspector principal în cadrul A.N.A.F.), procurorul a arătat că, la locul de desfăşurare a activităţii de inspecţie fiscală, nu au fost identificate documentele justificative care au stat la baza emiterii de către cabinetul de avocatură a celor 17 facturi fiscale, motiv pentru care s-a solicitat, prin adresă, atât depunerea acestora, cât şi completarea de către H. a unei note informative în legătură cu activităţile prestate în temeiul convenţiei de conlucrare.

Totodată, pornind de la aprecierea că inculpatul H. nu a desfăşurat nicio activitate juridică în baza respectivei convenţii, motiv pentru care nu deţinea, la acel moment, înscrisuri justificative (rapoarte de activitate, fişe de lucru, fişe de timp), precum şi de la faptul că nu cunoştea clienţii S.C.A. "Şova şi Asociaţi" şi nici obiectul cauzelor în care au fost asistaţi/reprezentaţi de casa de avocatură, fiind, astfel, în imposibilitate de a redacta personal rapoarte de activitate care să aibă măcar o aparenţă de veridicitate, Parchetul a reţinut că, în luna august 2011, acesta s-a înţeles cu inculpatul G. ca cel din urmă să întocmească în cadrul societăţii de avocaţi astfel de rapoarte, corespunzătoare celor 16 luni cât a durat convenţia, urmând ca activităţile consemnate în cuprinsul lor să vizeze asistenţa juridică în dosare penale, întrucât H. era specializat în această materie. Ca atare, s-a arătat că, în aceeaşi perioadă (august 2011), au fost întocmite în fals, prin metoda "copy paste", 16 înscrisuri, câte unul pentru fiecare lună din intervalul septembrie 2007 - decembrie 2008, folosindu-se ca model documentele ce atestau serviciile juridice prestate pentru clientul DDD. S.A. de avocaţii EEE., FFF., GGG. şi HHH., din cadrul S.C.A. "B.", în conţinutul acestora fiind prezentate un număr de 36 de activităţi specifice profesiei de avocat pe care inculpatul H. le-ar fi efectuat în temeiul convenţiei de conlucrare, şi anume 10 activităţi de pregătire a unor dosare, 9 activităţi denumite discuţii în legătură cu unele dosare, 7 activităţi de studiu a unor dosare, 3 activităţi de redactare a unor concluzii scrise şi încă alte 7 activităţi.

În dovedirea caracterului fals al rapoartelor de activitate, procurorul semnatar al actului de sesizare a invocat împrejurarea că acestea sunt copia fidelă, inclusiv în privinţa greşelilor de ortografie, a înscrisurilor ce atestă activităţile efectuate de cei patru avocaţi menţionaţi pentru clientul DDD. S.A., declaraţiile martorilor EEE., FFF., GGG., HHH. (care au confirmat că au prestat activităţi de asistenţă şi reprezentare juridică pentru clientul DDD. în 2007 - 2008 şi că nu au colaborat niciodată, în niciun fel, cu H. în dosare de orice natură în cadrul S.C.A. "B.") şi AAA. (care a relatat că, la începutul anului 2011, s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi şi cu martorul III. pentru a discuta pe tema întocmirii unor dovezi scrise în legătură cu convenţia de conlucrare pentru situaţia în care acestea vor fi solicitate, iar în luna august 2011, a primit personal de la G. rapoartele de activitate false pe care le-a transmis inculpatului H., prin martorul III.), precum şi actele procesuale şi procedurale realizate în dosarele nr. x/2008 al Judecătoriei Mizil şi nr. 8440/303/2008 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, care atestă că activitatea de redactare a unor concluzii scrise, pretins a fi fost efectuată în luna decembrie 2008 în aceste cauze de către inculpatul H., în realitate, a fost prestată de avocaţii S.C.A. "B." (EEE., GGG. şi HHH.).

În continuare, s-a arătat că, prin adresa semnată de inculpatul H. şi înregistrată sub nr. x/23.08.2011 la Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, acesta a înaintat organelor fiscale cele 16 înscrisuri falsificate pe care, anterior, le-a anonimizat în privinţa numelui persoanelor şi a numărului dosarelor, prin bararea cu un marker. Pentru a justifica întârzierea depunerii documentelor, inculpatul a invocat dispoziţiile art. 59 din Codul de procedură fiscală, în legătură cu posibilitatea avocatului de a refuza furnizarea unor informaţii în anumite condiţii, însă, în opinia acuzării, refuzul iniţial de a pune la dispoziţie înscrisurile solicitate s-a datorat, în realitate, faptului că acestea nu existau la momentul respectiv, cei doi inculpaţi ezitând să le întocmească imediat, în speranţa că inspectorii vor finaliza controlul şi în lipsa lor, lucru care nu s-a întâmplat.

După depunerea rapoartelor de activitate, întrucât inspectorii nu au avut posibilitatea să constate caracterul lor fals, prin procesul-verbal din 07.09.2011, au închis controlul fiscal efectuat la cabinetul avocaţial, fără să dispună vreo măsură în privinţa acestuia.

Anterior acestui moment, în 18.07.2011, dând curs solicitării adresate de organele fiscale, s-a reţinut că inculpatul H. a răspuns în scris, în cadrul unei note explicative, la trei întrebări adresate de inspectorii A.N.A.F., arătând că, în baza convenţiei de conlucrare, a prestat "consultanţă în dosare penale aflate pe rolul Parchetelor", documentul fiind avut în vedere, alături de rapoartele de activitate, în cadrul controlului fiscal. Faţă de faptul că, în realitate, inculpatul nu a efectuat nicio activitate juridică în conlucrare profesională, s-a apreciat că înscrisul completat şi semnat olograf în data de 18.07.2011 are un caracter fals, atestând fapte necorespunzătoare adevărului.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H. care, în data de 18.07.2011, a completat şi a semnat nota explicativă solicitată de organele fiscale, transmisă acestora cu prilejul efectuării controlului fiscal efectuat de A.N.A.F. - A.F.P. Sector 1 Bucureşti, în cuprinsul căreia a prezentat o stare de fapt inexistentă, în sensul că a acordat "Consultanţă în dosare penale aflate pe rolul Parchetelor" (în temeiul convenţiei de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H."), în vederea producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969).

Deopotrivă, s-a considerat că faptele aceluiaşi inculpat care, în luna august 2011, şi-a însuşit prin aplicarea semnăturii personalizate şi a ştampilei Cabinetului de Avocat "H." 16 înscrisuri (întocmite de coautorul G.) denumite fiecare "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada ... " (se menţionează în fiecare înscris perioada aferentă unei luni din cele 16 pentru care s-au prestat activităţile în temeiul convenţiei de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H."), în cuprinsul cărora este prezentată o stare de fapt inexistentă, în sensul că H. ar fi prestat un număr de 36 de activităţi juridice în baza respectivei convenţii de conlucrare, înscrisuri ce au fost folosite de inculpat la data de 23.08.2011 în faţa organelor fiscale, în cadrul controlului fiscal efectuat de A.N.A.F. - A.F.P. Sector 1 Bucureşti, în vederea producerii de consecinţe juridice, întrunesc elementele constitutive a 16 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs real, prevăzute de art. 290 C. pen. (1969).

În mod similar, faptele inculpatului G. care, în luna august 2011, a întocmit 16 înscrisuri (semnate şi ştampilate de S.C.A. "B.") denumite fiecare "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada ..." (se menţionează în fiecare înscris perioada aferentă unei luni din cele 16 pentru care s-au prestat activităţile în temeiul convenţiei de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H."), în cuprinsul cărora este prezentată o stare de fapt inexistentă, în sensul că inculpatul H. a prestat un număr de 36 de activităţi juridice în baza respectivei convenţii de conlucrare, înscrisuri pe care le-a încredinţat celui din urmă pentru a le folosi în faţa organelor fiscale, în cadrul controlului fiscal efectuat de A.N.A.F. - A.F.P. Sector 1 Bucureşti, în vederea producerii de consecinţe juridice, au fost încadrate juridic în 16 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în concurs real, prevăzute de art. 290 C. pen. (1969).

Pentru a reţine pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului real, procurorul a avut în vedere faptul că acţiunile de falsificare a celor 16 înscrisuri (rapoarte de activitate), în luna august 2011, s-au realizat consecutiv, fără trecerea vreunei perioade de timp, precum şi împrejurarea că fiecare înscris poate fi privit individual, având conţinut juridic propriu.

5. Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, reţinută în sarcina inculpaţilor G. (în forma autoratului) şi H. (în forma complicităţii), s-a menţionat, în esenţă, în cuprinsul Titlului V al actului de sesizare a instanţei, că, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, Cabinetul Individual de Avocat "H." a emis 17 facturi fiscale ce au fost înregistrate în jurnalul de cumpărări şi registrul jurnal de încasări şi plăţi al S.C.A. "B.", reprezentând contravaloarea activităţilor juridice ce ar fi fost prestate în baza convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, activităţi dovedite ca fiind fictive. Ca atare, s-a apreciat că toate cheltuielile reprezentate de plăţile efectuate în temeiul respectivei convenţii nu au avut la bază operaţiuni reale, fiind, în aceeaşi măsură, şi operaţiuni fictive în sensul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea nr. 241/2005, prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea lor în contabilitate fiind, potrivit raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză, în cuantum de 51.321,80 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit cu suma 24.395,28 RON şi deducerea nelegală a sumei de 26.926,52 RON reprezentând TVA.

Cu toate acestea, s-a arătat că diminuarea obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." şi producerea unei pagube bugetului consolidat al statului nu prezintă relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală care, fiind o infracţiunea de pericol, se consumă la data comiterii acţiunii/inacţiunii incriminate, independent de cauzarea unui prejudiciu. Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, atât fapta autorului, cât şi cea a complicelui, s-au consumat în momentul în care, având la dispoziţie facturile fiscale false emise de cel din urmă, autorul le-a înregistrat în actele contabile şi în celelalte documente legale ale S.C.A. "B.", în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, existenţa acestui scop şi caracterul fictiv al operaţiunilor înregistrate constituind elemente necesare şi suficiente pentru reţinerea infracţiunii de evaziune fiscală.

Sub aspect subiectiv, Parchetul a arătat că inculpatul G. a acţionat cu intenţie directă calificată prin scop, având reprezentarea că, prin fapta sa, se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, lucru întărit şi de împrejurarea că acesta are pregătire profesională în materia dreptului fiscal. Astfel, prin înregistrarea operaţiunilor fictive, inculpatul a urmărit influenţarea impozitelor şi taxelor datorate la bugetul de stat, prin introducerea în mecanismul legal de stabilire a obligaţiilor fiscale a unor operaţiuni al căror caracter fictiv conduce automat la diminuarea contribuţiilor. În opinia procurorului, scopul rezultă din modalitatea în care a acţionat inculpatul G., care a ales să realizeze transferul sumelor de bani folosind o operaţiune economică deductibilă fiscal, căci, în situaţia în care acesta ar fi urmărit doar transferul banilor în patrimoniul inculpatului H., ar fi putut acţiona de o altă manieră, care să nu îi influenţeze obligaţiile fiscale.

S-a mai apreciat de către acuzare că efectuarea înregistrării celor 17 facturi fiscale false în actele contabile ale S.C.A. "B." nu ar fi fost posibilă fără ajutorul dat de inculpatul H., materializat prin punerea la dispoziţie a respectivelor înscrisuri care, ulterior, au stat la baza producerii prejudiciului în cuantum de 51.321,80 RON, pentru care acesta este răspunzător în solidar cu autorul infracţiunii de evaziune fiscală, inculpatul G.. În plan subiectiv, s-a subliniat că inculpatul H., cel puţin, a acceptat că prin acţiunea de emitere, timp de 16 luni, a 17 facturi fiscale false cu o valoare totală de 181.439,98 RON, ajută la săvârşirea unei fapte de natură penală, comisă de cel căruia îi furniza documentele şi care le înregistra în actele contabile.

Circumscris infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G., s-a reţinut şi faptul că, deşi, la data de 02.09.2008, în vederea desfăşurării activităţii societăţii de avocatură, S.C.A. "B." a încheiat cu JJJ. S.A. contractul de leasing financiar nr. x privind autoturismul x MR, cu serie şasiu x, bun ce a fost înregistrat în registrul de inventar, în realitate, acesta a fost folosit de H. exclusiv în scop personal, chiar din ziua achiziţionării, 11.11.2008. Astfel, societatea de avocaţi a plătit avansul, ratele de leasing şi toate cheltuielile aferente contractului până la data de 23.06.2009, când H. a preluat leasingul, interval în care a beneficiat de deducerea TVA-ului, a impozitului pe profit şi de alte deduceri. Întrucât autoturismul nu a fost folosit, în fapt, în vederea desfăşurării activităţii S.C.A. "B.", s-a apreciat că toate aceste deduceri au fost nelegale, având ca temei cheltuieli care nu au avut la baza operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală a autoturismului. Raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză a concluzionat că, prin înregistrarea în contabilitate a respectivei operaţiuni cu caracter fictiv în ceea ce priveşte faptul că autoturismul a fost folosit în scopul desfăşurării activităţii economice a societăţii, a fost creat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 18.185,22 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit cu suma de 5.469,69 RON şi deducerea nelegală a sumei de 12.715,83 RON reprezentând TVA.

Subsumat aceleiaşi infracţiuni, s-a mai arătat, în rechizitoriu, că S.C.A. "B." a încheiat cu KKK. S.A. contractul de leasing financiar nr. x/24.09.2007 privind autoturismul marca x cu serie şasiu x, bun achiziţionat în vederea desfăşurării activităţii societăţii de avocaţi, ce a fost înregistrat în registrul de inventar. În realitate, însă, autoturismul a fost folosit de LLL., cumnatul lui H., exclusiv în scop personal, începând cu data de 03.10.2007 până în luna iunie 2009, când a fost furat. Cu toate acestea, societatea de avocaţi a plătit avansul, ratele de leasing şi toate cheltuielile aferente contractului până la sfârşitul anului 2009, timp în care a beneficiat de deducerea TVA-ului, a impozitului pe profit şi de alte deduceri. Având în vedere că bunul nu a fost folosit pentru desfăşurarea activităţii S.C.A. "B.", procurorul a considerat că toate aceste deduceri au fost nelegale întrucât s-au întemeiat pe cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală a autoturismului. Potrivit raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală, prin înregistrarea în contabilitate a respectivei operaţiuni cu caracter fictiv în ceea ce priveşte faptul că autoturismul a fost folosit în scopul desfăşurării activităţii economice a societăţii de avocatură, a fost creat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 24.876,59 RON, constituit din majorarea impozitului pe venit cu suma de 3.501,07 RON şi diminuarea nelegală a sumei de 28.377,66 RON reprezentând TVA.

S-a reţinut, totodată, de către acuzare, că S.C.A. "BBB.", continuatoarea S.C.A. "B.", a încheiat cu numita MMM., în data de 01.01.2010, un contract denumit "NNN." cu valabilitate de 4 ani, având ca obiect consultanţă juridică în materia dreptului european şi finanţării de fonduri comunitare, convenţie în baza căreia aceasta a primit lunar suma de 3000 euro. În realitate, însă, între cele două părţi nu a existat niciun fel de cooperare, contractul fiind încheiat pentru a procura un folos necuvenit pentru MMM., concubina inculpatului G., şi pentru diminuarea obligaţiilor fiscale ale societăţii de avocaţi. Raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză a concluzionat că, prin înregistrarea în contabilitate a respectivei operaţiuni fictive, a fost creat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 32.596,82 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G., Parchetul a mai arătat că acesta este autor al infracţiunii de evaziune fiscală, în calitate de avocat coordonator al S.C.A. "B.", în perioada 2007 - iunie 2009, şi de persoană care a dictat comportamentul economic al S.C.A. "BBB.", în intervalul iulie 2009 - 2011, acţionând, în tot acest timp (lunar, cu excepţia perioadei iulie - decembrie 2009), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului G. care, în calitate de avocat coordonator al S.C.A. "B." şi reprezentant de fapt al S.C.A. "BBB.", în scopul de a sustrage societăţile de avocaţi de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, având aceeaşi rezoluţie infracţională: în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, a evidenţiat în actele contabile ale S.C.A. "B." şi în alte documente legale (jurnalul de cumpărări şi registrul jurnal de încasări şi plăţi) operaţiuni fictive reprezentate de executarea convenţiei de conlucrare profesională încheiată în anul 2007 între casa de avocatură şi Cabinetul Individual de Avocat "H.", activitate ce a produs şi un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." în cuantum de 51.321,80 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit cu suma 24.395,28 RON şi deducerea nelegală a sumei de 26.926,52 RON reprezentând TVA;

în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, a evidenţiat în actele contabile ale S.C.A. "B." şi în alte documente legale (jurnalul de vânzări, jurnalul de cumpărări, registrul jurnal de încasări şi plăţi), cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală, reprezentate de executarea contractului de leasing financiar nr. x/02.09.2008 privind autoturismul x, încheiat între S.C.A. "B." şi JJJ. S.A., în sensul că autoturismul nu a fost folosit în scopul desfăşurării activităţii societăţii de avocaţi, ci a fost utilizat în scop personal de inculpatul H., activitate ce a produs şi un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." în cuantum de 18.185,52 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit cu suma 5.469,69 RON şi deducerea nelegală a sumei de 12.715,83 RON reprezentând TVA;

în perioada septembrie 2007 - iunie 2009, a evidenţiat în actele contabile ale S.C.A. "B." şi în alte documente legale (jurnalul de vânzări, jurnalul de cumpărări, registrul jurnal de încasări şi plăţi) cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală, reprezentate de executarea contractului de leasing financiar nr. x/24.09.2007 privind autoturismul marca x, încheiat între S.C.A. "B." şi KKK. S.A., în sensul că autoturismul nu a fost folosit în scopul desfăşurării activităţii societăţii de avocaţi, activitate infracţională ce a produs şi un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." în cuantum de 24.876,59 RON;

în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2011, a evidenţiat în actele contabile ale S.C.A. "BBB." şi în alte documente legale (registrul jurnal de încasări şi plăţi) operaţiuni fictive reprezentate de executarea contractului denumit "NNN." încheiat în anul 2010 între S.C.A. "BBB." şi numita MMM., despre care cunoştea că are caracter fictiv, activitate infracţională ce a produs şi un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "BBB." în cuantum de 32.596,82 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În ceea ce priveşte faptele inculpatului H. care, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, în calitate de titular al Cabinetului Individual de Avocat "H.", cu ştiinţă, a pus la dispoziţia inculpatului G. (autor al faptei prevăzute de legea penală), coordonatorul S.C.A. "B.", în vederea înregistrării în actele contabile şi decontării, un număr de 17 facturi fiscale al căror caracter era cunoscut de acesta ca fiind fals în privinţa menţiunilor ce atestă prestarea de activităţi juridice de către cabinetul său avocaţial în favoarea S.C.A. "B." în baza unei convenţii de conlucrare profesională, ajutând în acest mod la evidenţierea în actele contabile ale societăţii de avocatură a unor operaţiuni fictive reprezentate de executarea respectivei convenţii şi care au produs şi un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." în cuantum de 51.321,80 RON, acestea au fost încadrate juridic în dispoziţiile art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) privind complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată.

6. În cuprinsul Titlului VI al actului de sesizare, după expunerea unor aspecte teoretice în legătură cu acestea, au fost descrise infracţiunile de spălare a banilor reţinute în sarcina inculpaţilor:

6.1. G., cu privire la dobândirea, deţinerea şi folosirea banilor proveniţi din săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu comise de inculpaţii A. (o faptă - încheierea contractului nr. x/2008 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.") şi D. (două fapte - încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/2007 şi a contractului nr. x/2008 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.") - Subtitlul VI.1;

S-a reţinut, în esenţă, sub acest aspect, că cea mai mare parte a sumelor virate în conturile S.C.A. "B." (deschise la OOO., Sucursala Calderon, şi PPP.) de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. (suma de 1.071.333,80 RON, reprezentând contravaloarea contractului nr. x/2008, achitată prin ordinele de plată nr. x/01.04.2008 şi nr. y/30.05.2008, în baza facturilor fiscale nr. x/07.03.2008, nr. y/07.03.2008 şi nr. 384/07.05.2008) şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. (suma de 1.142.400 RON, reprezentând contravaloarea actului adiţional nr. x/01.11.2007, achitată prin ordinul de plată nr. x/18.12.2007, în baza facturii fiscale nr. x/12.12.2007; suma de 1.242.018,47 RON, reprezentând contravaloarea contractului nr. x/2008, achitată prin ordinele de plată nr. x/26.03.2008 şi nr. y/22.04.2008, în baza facturilor fiscale nr. x/07.03.2008 şi y/10.04.2008) a fost transferată cu titlu de onorariu avocaţial (prin intermediul martorei AAA., împuternicită să efectueze operaţiuni în numele societăţii de avocatură) în contul inculpatului G. de la PPP., Sucursala Pangratti, Bucureşti, sau folosită de acesta în interes personal pentru construcţia şi îmbunătăţirea unor imobile proprietatea sa (execuţie şi montaj scară Mapason, plată canapele, 1.000 litri motorină pentru încălzire imobil proprietate personală, radiatoare, avans mobilier, 4 şezlonguri, materiale construcţie QQQ., produse piscine, rogojini etc.), fapt ce a rezultat atât din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală întocmit în 19.10.2011, cât şi din extrasele de cont ale S.C.A. "B." deschise la OOO.. şi PPP.. În acest sens, s-a arătat de către procurorul semnatar al rechizitoriului că obiectul infracţiunii de spălare a banilor în privinţa celor trei contracte/acte adiţionale este reprezentat de întreaga sumă aferentă acestora şi nu doar de cea care i-a revenit personal inculpatului, întrucât, prin activitatea sa, G. a dobândit în numele S.C.A. "B." toată suma provenită din infracţiunile de abuz în serviciu, având putere exclusivă de decizie cu privire la modul de deţinere şi de folosire a acesteia.

6.2. G. şi H., cu privire la disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor (ambii inculpaţi în calitate de autori), dobândirea, deţinerea şi folosirea sumelor de bani obţinute în baza convenţiei de conlucrare, cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (inculpatul H. în calitate de autor, iar inculpatul G. în calitate de complice) - Subtitlul VI.2;

6.2.1. S-a arătat, în esenţă, de acuzare, sub acest aspect, că sumele provenite din activitatea infracţională (infracţiunile de abuz în serviciu, înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată) au fost disimulate prin acte juridice care au urmărit să le prezinte ca fiind obiectul obligaţiei uneia dintre părţi, respectiv prestaţia la care s-a angajat S.C.A. "B." în temeiul convenţiei de conlucrare.

În opinia procurorului, faptul că sumele aferente acestei convenţii (derulată în perioada septembrie 2007 - decembrie 2008) provin cel puţin în parte din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu comise în intervalul martie 2007 - decembrie 2008 de inculpaţii A., D. (în calitate de autori) şi G. (în calitate de complice) nu poate fi contestat, având în vedere caracterul fungibil al banilor şi suprapunerea completă a perioadei în care s-a plătit onorariul către cabinetul de avocat cu cea în care S.C.A. "B." a încasat contravaloarea prestaţiilor juridice de la cele două complexuri energetice.

În acest sens, s-a exemplificat cu procesul-verbal din 29.10.2007, prin care reprezentanţii celor două părţi ale convenţiei de conlucrare au suplimentat cu 1000 euro onorariul cuvenit inculpatului H. pentru octombrie 2007, or, în aceeaşi lună, G. s-a înţeles cu inculpatul D. să încheie un nou contract de asistenţă juridică prevăzut cu comision de succes pentru litigiul dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., contract ce a fost perfectat în data de 01.11.2007, dar şi să încheie o tranzacţie cu partea adversă în acest dosar, lucru care s-a şi întâmplat, S.C.A. "B." încasând un onorariu de peste 1.000.000 RON.

În mod similar, în 27 martie 2008, s-a încheiat actul adiţional nr. x la convenţia de conlucrare profesională, modificându-se onorariul cuvenit inculpatului H. pentru lucrările efectuate în conlucrare la suma de 3000 euro, iar cu o lună înainte, în 18 şi 19 februarie 2008, cele două complexuri energetice reprezentate de S.C.A. "B." au încheiat fiecare o tranzacţie cu S.C. C. în cadrul litigiilor aflate pe rolul Tribunalului Gorj, societatea de avocatură obţinând comisioane de succes în cuantum de peste 2.000.000 RON.

În acest context, s-a apreciat de către Parchet că suprapunerea momentelor în care a fost majorat onorariul inculpatului H. cu cele în care S.C.A. "B." a obţinut sume considerabile de bani reprezentând comisioane de succes, în condiţiile în care convenţia de conlucrare era fictivă şi nu se prestase în temeiul ei nicio activitate, nu se poate explica în mod rezonabil decât prin acceptarea concluziei evidente că adevărata sursă a banilor pretinşi şi primiţi de H. era reprezentată de contractele încheiate de casa de avocatură cu cele două complexuri energetice, aspect pe care atât acesta, cât şi inculpatul G. îl cunoşteau.

În argumentarea ideii că inculpatul H. cunoştea provenienţa banilor intraţi în patrimoniul cabinetului său avocaţial în temeiul convenţiei de conclucrare, dar şi a faptului că acesta avea legături cu persoane ce deţineau funcţii de conducere în cadrul complexurilor energetice şi se implica în activitatea lor, existând percepţia că, fără susţinerea lui, S.C.A. "B." nu ar fi încheiat contractele de asistenţă juridică cu cele două societăţi comerciale, au fost invocate de acuzare depoziţiile martorilor RRR., director general al S.C. Complexul Energetic Craiova S.A. (care a arătat că numirea şi menţinerea în funcţie a directorului general al unui asemenea complex energetic era influenţată în mod determinant de factorul politic şi că, la începutul anului 2008, i s-a transmis de către factorii decidenţi din cadrul A.V.A.S. recomandarea de a continua asistenţa juridică cu societatea de avocaţi a inculpatului G., explicându-i-se că este vorba de "rugămintea d-lui H.", care sprijinea la acea vreme, din postura de deputat, guvernul minoritar aflat în funcţie), SSS., director general al TTT. (din care rezultă că factorul politic exercită presiuni interesate în legătură cu modul de realizare a atribuţiilor de serviciu ale persoanelor aflate în funcţii de conducere) şi UUU., secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, care a redactat răspunsul la interpelarea adresată de H. (care a afirmat că, înainte de interpelare, ministrul îl destituise din funcţie pe VVV., director general al Complexului Energetic Turceni şi persoană agreată de persoanele din sfera politică a inculpatului H., dar şi că echipele de conducere a complexurilor energetice se stabileau în urma discuţiilor purtate de sindicate cu reprezentanţii partidelor politice), precum şi o serie de circumstanţe faptice, respectiv împrejurarea că inculpatul H. este ales deputat în circumscripţia electorală din judeţul Gorj, unde se află sediul celor două companii energetice, şi că a fost singurul parlamentar care a luat cuvântul în plenul şedinţei Camerei Deputaţilor din 29.06.2005 cu ocazia dezbaterii generale şi adoptării Proiectului Legii nr. 243/2005, susţinând conversia în acţiuni a creanţelor S.C. C. asupra complexurilor, fiind, totodată, în 2005, autorul unei interpelări adresată ministrului economiei şi comerţului cu subiectul:

"Epurarea pe criterii politice a unor oameni competenţi ce deţineau funcţii de conducere în SNLO şi Complexurile Energetice din judeţul Gorj", prilej cu care şi-a exprimat îngrijorarea că factorul politic dictează excluderea unor persoane competente aflate în funcţiile de conducere ale complexurilor energetice.

Prin urmare, s-a apreciat că cei doi acuzaţi au încheiat convenţia de conlucrare, fictivă în privinţa obiectului, pentru a disimula adevărata natură a provenienţei banilor, care reprezentau, în realitate, bonificarea inculpatului H. în considerarea facilitării încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică ale S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, acesta acceptând faptul că societatea de avocaţi nu putea să obţină acele contracte decât prin săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu serviciul de către reprezentanţii companiilor. Cu alte cuvinte, inculpatul H. a acceptat că sumele primite în temeiul convenţiei de conlucrare, ce formează obiect al infracţiunii de spălare de bani, provin şi din săvârşirea de infracţiuni, de vreme ce plata lor s-a făcut în mod nejustificat, în lipsa oricărei contraprestaţii licite.

Conform actului de sesizare, "conduita celor doi inculpaţi este o formă clasică de spălare a banilor, de disimulare a adevăratei naturi a provenienţei acestora, prin plăsmuirea … unei situaţii juridice necesare şi suficiente" prin care inculpatul G. a scos din patrimoniul societăţii de avocaţi, în mod fraudulos, sume de bani pentru a procura un folos necuvenit inculpatului H..

Reiterând faptul că sumele de bani ce au format obiectul convenţiei de conlucrare nu au provenit numai din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, ci şi a celei de înşelăciune (pentru care termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în decembrie 2013), Parchetul a mai menţionat că plăţile efectuate de S.C.A. "B." către Cabinetul Individual de Avocat "H." au fost făcute prin inducerea în eroare a celorlalţi doi asociaţi, Y. şi W., cu privire la caracterul real al convenţiei de conlucrare, situaţie ce a creat un prejudiciu în patrimoniul acestora prin diminuarea câştigului proporţional cu cotele fiecăruia de participare la venituri (15%).

6.2.2. De asemenea, în accepţiunea Ministerului Public, sumele aferente convenţiei de conlucrare au provenit, în parte, şi din infracţiunea de evaziune fiscală, reţinută în sarcina inculpaţilor G. (autor) şi H. (complice), dar şi din cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în întocmirea, de către cel din urmă, a celor 17 facturi fiscale ce au stat la baza decontării respectivelor sume de bani.

S-a mai reţinut de către acuzare, pe baza concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. şi a încrisurilor depuse la dosar, că sumele achitate de S.C.A. "B." în temeiul convenţiei de conlucrare au fost încasate de Cabinetul Individual de Avocat "H." (în conturile deschise la WWW.) în perioada 02.10.2007 - 22.12.2008 (cu o frecvenţă lunară) şi au fost utilizate în intervalul 02.10.2007 - 03.12.2009, prin efectuarea unor plăţi către: XXX. S.A. (1.514,77 RON), Baroul Bucureşti (76,69 RON), BNP YYY. (3.999,57 RON), Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Bucureşti (1.086,47 RON), comisioane bancare (61,63 RON), cumpărături cu cardul (757,16 RON), S.C. ZZZ. S.R.L. (2.351,92 RON), AAAA. (38.152,87 RON), Trezoreria Statului (44.345,33 RON), persoana fizică H. (61.876,68 RON). De asemenea, au fost achiziţionate de către cabinetul avocaţial, prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/18.11.2008 şi nr. y/18.11.2008, de BNP YYY., două apartamente situate în Bucureşti, pe strada x, care, ulterior, în anul 2013, au revenit în mod gratuit în proprietatea lui H. în urma lichidării patrimoniului cabinetului său.

6.3. G. şi H., cu privire la disimularea adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x (ambii inculpaţi în calitate de autori), deţinerea şi folosirea bunului cunoscând că provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune (inculpatul H. în calitate de autor, iar inculpatul G. în calitate de complice) - Subtitlul VI.3;

În esenţă, raportându-se la declaraţiile martorilor BBBB. şi W., dar şi la actele ataşate la dosar, procurorul semnatar al rechizitoriului a arătat că, în perioada cuprinsă între 11.11.2008 (când a ridicat personal autoturismul de la x) şi iunie 2009 (când a preluat leasingul), inculpatul H. a beneficiat de foloase din partea S.C.A. "B." constând în transmiterea dreptului de utilizare cu titlu gratuit a autoturismului marca x (achiziţionat de casa de avocatură, la cererea expresă a lui H., prin contractul de leasing financiar nr. x/02.09.2008), în tot acest interval de timp, societatea de avocaţi achitând avansul (37.027,41 RON), ratele de leasing (aprox. 6.000 RON/lună) şi alte obligaţii către proprietarul JJJ., în total, suma de 79.641,11 RON.

S-a mai menţionat că dreptul de folosinţă al inculpatului H. asupra autoturismului indicat, privit ca bun în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 656/2002, a provenit, în parte, din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune, situaţie cunoscută şi acceptată de acesta (pentru aceleaşi considerente prezentate în cazul sumelor aferente convenţiei de conlucrare). Astfel, contractul de leasing financiar a fost încheiat în luna noiembrie 2008 şi executat în intervalul noiembrie 2008 - iunie 2009 din dispoziţia inculpatului G., prin inducerea în eroare a celorlalţi parteneri asociaţi (Y. şi W.), cărora li s-a prezentat în mod mincinos faptul că autoturismul urmează să fie folosit în interesul societăţii de avocaţi, acestora fiindu-le cauzat, totodată, prin achitarea ratelor de leasing, un prejudiciu constând în diminuarea cotei de participare la veniturile societăţii. Deopotrivă, pornind de la împrejurarea că, în perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, inculpatul H. a avut încheiată convenţia de conlucrare cu S.C.A. "B.", ce a fost semnată de toţi cei trei asociaţi, s-a considerat că acesta cunoştea faptul că martorii Y. şi W. deţin această calitate, alături de G., în cadrul societăţii de avocatură.

În plus, în opinia acuzării, intenţia disimulării adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x s-a evidenţiat şi prin faptul că între S.C.A. "B." şi H. s-a încheiat, în data de 11.11.2008, un contract de comodat în legătură cu respectivul autoturism, fără ca asociaţii Y. şi W. să aibă cunoştinţă despre acest lucru.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului G. care: în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, a dobândit, deţinut şi folosit, atât în interes personal, cât şi în interesul S.C.A. "B.", suma de 3.455.755,27 RON, cunoscând că provine din săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu comise, cu complicitatea sa, de inculpaţii A. (o faptă - încheierea contractului nr. x/2008 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.") şi D. (două fapte - încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/2007 şi a contractului nr. x/2008 între S.C.

Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B."); în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, împreună cu inculpatul H., au disimulat adevărata natură a provenienţei banilor (181.439,98 RON) obţinuţi de cel din urmă, justificaţi aparent în baza convenţiei de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", banii reprezentând, în realitate, bonificarea inculpatului H. în considerarea facilitării de către acesta a încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică ale S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune;

în perioada octombrie 2007 - decembrie 2009, cu ştiinţă, l-a ajutat, în calitate de complice, pe inculpatul H. (autor), să dobândească, să deţină şi să folosească banii (181.439,98 RON) rezultaţi din convenţia de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată; în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu inculpatul H., au disimulat adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x, justificat aparent de existenţa unui contract de comodat şi de calitatea de avocat colaborator a inculpatului H. cu S.C.A. "B.", dreptul de folosinţă reprezentând, în realitate, bonificarea inculpatului H.

în considerarea facilitării de către acesta a încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică a S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune; în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, cu ştiinţă, l-a ajutat, în calitate de complice, pe inculpatul H. (autor), să deţină şi să folosească autoturismului x cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi de folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune, întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.

În aceleaşi dispoziţii legale ce reglementează infracţiunea de spălare a banilor au fost încadrate juridic şi faptele inculpatului H. care: în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, împreună cu inculpatul G., a disimulat adevărata natură a provenienţei banilor pe care i-a obţinut (181.439,98 RON), justificaţi aparent în baza convenţiei de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", banii reprezentând, în realitate, bonificarea sa în considerarea facilitării încheierii şi derulări contractelor de asistenţă juridică ale S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune; în perioada octombrie 2007 - decembrie 2009, a dobândit, deţinut şi folosit, atât în interes personal, cât şi în interesul Cabinetului de Avocat H., banii (181.439,98 RON) rezultaţi din convenţia de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată; în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu inculpatul G., a disimulat adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x, justificat aparent de existenţa unui contract de comodat şi de calitatea sa de avocat colaborator cu S.C.A. "B.", dreptul de folosinţă reprezentând, în realitate, bonificarea acestuia în considerarea facilitării încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică ale S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune; în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, a deţinut şi folosit în interes personal autoturismului x cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 17 septembrie 2015, iar prin încheierea nr. 879 din 16 noiembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., F., G. şi H., a constatat legalitatea sesizării instanţei supreme cu rechizitoriul nr. x/2012 din 16 septembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, privind pe cei cinci inculpaţi, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii, soluţia rămânând definitivă la data de 29 ianuarie 2016, prin încheierea nr. 9/C/2016 pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2015.

Prin adresa nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, Ministerul Public a făcut anumite precizări referitoare la aplicarea, în cauză, a prevederilor art. 5 C. pen., menţionând că, în privinţa inculpaţilor A., D., G. şi H., trimişi în judecată pentru o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real, mai favorabilă este legea penală anterioară. Ca atare, a apreciat că faptele reţinute în sarcina acestora prin rechizitoriu se încadrează, în drept, în următoarele dispoziţii legale: pentru inculpatul A. - art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 3 acte materiale; art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969), toate cu aplicarea art. 33 C. pen. (1969); pentru inculpatul D. - art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 2 acte materiale; art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969); art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969); art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969), toate cu aplicarea art. 33 C. pen. (1969); pentru inculpatul G. - art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969); art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969); art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 2481 C. pen. (1969); art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 3 acte materiale; art. 290 C. pen. (1969) - 16 infracţiuni; art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, nemodificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplicarea art. 33 C. pen. (1969); pentru inculpatul H. - art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); art. 290 C. pen. (1969) - 17 infracţiuni şi art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, nemodificată prin Legea nr. 187/2012, toate cu aplicarea art. 33 C. pen. (1969).

Prin aceeaşi adresă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a adus o serie de completări actului de sesizare a instanţei, indicând, în plus, dispoziţii din legislaţia primară ce se susţine că ar fi fost încălcate de inculpaţii A., D. şi F. în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în legătură cu faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi D. în Titlul I, Subtitlurile I.1 (referitor la încheierea actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.") şi I.2 (cu privire la încheierea contractului nr. x/14.02.2008 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B."), respectiv în Titlul II, Subtitlurile II.1 (în legătură cu încheierea contractului nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B."), II.2 (cu referire la încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.") şi II.3 (privind încheierea contractului nr. x/13.02.2008 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B."), s-a arătat că au fost nesocotite de către aceştia şi prevederile art. 303 din O.U.G. nr. 34/2006, pentru ca, în legătură cu aceleaşi infracţiuni descrise în Titlul I, Subtitlul I.2 (referitor la încheierea tranzacţiei între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. pentru C. S.A în cadrul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj) şi Titlul II, Subtitlul II.3 (referitor la încheierea tranzacţiei între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. pentru C. S.A în cadrul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj), să se menţioneze că au fost încălcate de către cei doi acuzaţi şi dispoziţiile art. 1431 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, circumscris infracţiunilor de abuz în serviciu descrise în Titlul II, Subtitlul II.2 (în legătură cu încheierea tranzacţiei între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E. S.A în cadrul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti), s-a reţinut, în plus faţă de menţiunile făcute în cuprinsul rechizitoriului, nerespectarea de către inculpatul D. a dispoziţiilor art. 3 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999 şi art. 1431 din Legea nr. 31/1990, iar de inculpatul F. a prevederilor art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999.

În şedinţa publică din data de 9 februarie 2018, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu unora dintre faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor (cu menţiunea că aprecierea, în concret, a legii penale mai favorabile va fi realizată cu prilejul pronunţării asupra fondului cauzei), astfel: cu privire la acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului G. în Titlul III al actului de sesizare, din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (3 acte materiale), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale); cu privire la acuzaţiile reţinute în sarcina inculpaţilor G. şi H. în Titlul IV, Subtitlul IV.3, din 16 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. (1969), într-o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (16 acte materiale); cu privire la acuzaţia reţinută în Titlul V în sarcina inculpatului G., din complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969); cu privire la acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului A. în Titlul I, Subtitlul I.1, din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), în trei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen. cu privire la acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului D. în Titlul II, Subtitlul II.1, din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), în două infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen.

III. Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. Cu privire la acuzaţiile descrise în Titlul I al actului de sesizare:

1.1. În vederea îndeplinirii în termen atât a obligaţiilor asumate de România în cadrul procesului de negociere cu Comisia Europeană, aferente capitolului 22 "Protecţia mediului", cât şi a celor prevăzute în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, ce reveneau ţării noastre în calitate de stat în curs de aderare, în perioada 2005-2006, la nivelul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., s-a impus cu necesitate efectuarea unor investiţii de mediu pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf, motiv pentru care societatea comercială a purtat numeroase tratative cu finanţatori externi în vederea semnării şi derulării unui contract de execuţie a instalaţiei de desulfurare a gazelor de ardere la două dintre grupurile sale energetice, respectiv nr. 3 şi nr. 6 (depoziţiile martorilor I., O., P., L., CCCC. din cursul cercetării judecătoreşti; declaraţiile inculpatului A. din 28.08.2014, 02.09.2015, 5.04.2016 - filele x, vol. 1 d.u.p.; filele x d.i.). De altfel, având în vedere că îndatoririle ce reveneau autorităţilor competente în domeniul protecţiei mediului erau reglementate, la acel moment, prin mai multe acte normative, şi anume H.G. nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere şi O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (care a abrogat O.U.G. nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002), în cadrul Direcţiei Dezvoltare - Investiţii a Complexului Energetic Rovinari, a fost înfiinţat Biroul mangement proiect desulfurare, condus, până în 01.04.2008, de K., iar ulterior, de martorul P. .

Considerând că pentru realizarea negocierilor şi încheierea contractului cu instituţia de credit, în vederea obţinerii împrumutului necesar finanţării proiectului de desufurare, dar şi pentru executarea ulterioară a acestuia (ce presupunea inclusiv încheierea unor contracte de tip FIDIC), dată fiind complexitatea şi noutatea problematicii ce urma a fi abordată, este necesară reprezentarea Complexului de către avocaţi cu experienţă, specializaţi în domeniul dreptului comercial şi bancar, inculpatul A., în calitate de director al Direcţiei Dezvoltare - Investiţii, care coordonase până la acel moment demersurile efectuate (încheierea contractului de consultanţă tehnică în 2005, a celui de consultanţă economică în 2006, discuţii cu potenţiali finanţatori) pentru implementarea viitorului proiect (depoziţiile martorilor I., O., P. din cursul cercetării judecătoreşti), a întocmit referatul nr. x/15.11.2006, aprobat, ulterior, de directorul general I., prin care a propus introducerea în planul anual al achiziţiilor publice pe anul 2007 a unui serviciu juridic prestat de o firmă de avocatură, care urma să reprezinte S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. la încheierea şi desfăşurarea contractului cu banca ce va acorda finanţarea pentru proiectul de desulfurare, precum şi în litigiile ce pot apărea în urma exproprierilor de terenuri efectuate de societate. În cuprinsul înscrisului, inculpatul a mai menţionat necesitatea elaborării unui memoriu justificativ care să cuprindă informaţii detaliate despre procedura legală ce va fi aplicată la efectuarea achiziţiei serviciului juridic, valoarea estimată a acestuia, codul CPV în care se încadrează, datele prognozate pentru declanşarea şi finalizarea procedurii şi persoana responsabilă de derularea ei .

Prin adresa nr. x/27.12.2006, A. l-a încunoştiinţat pe directorul Direcţiei Comerciale, M., cu privire la "schema organizatorică necesară semnării şi derulării contractului de instalare a desulfurării", dar şi despre necesitatea achiziţionării urgente, printre altele, a serviciilor de consultanţă juridică în vederea semnării contractelor de finanţare şi implementare, precum şi a celor "assets insurance" .

În baza celor două documente întocmite de directorul Direcţiei Dezvoltare - Investiţii, a fost elaborat de către Direcţia Comercială, la o dată neprecizată în conţinutul său, un memoriu justificativ privind "achiziţia serviciului de consiliere şi reprezentare juridică în vederea semnării şi derulării contractului de instalare a desulfurării", valoarea achiziţiei pentru anul 2007 fiind estimată la suma de 280.000 RON. Deşi s-a subliniat că achiziţia respectivului serviciu este exceptată de la aplicarea O.U.G. nr. 34/2006, s-a propus totuşi organizarea unei forme concurenţiale de achiziţie, respectiv selecţia de oferte, contractul urmând să se încheie după negocierea preţului şi a clauzelor sale între ofertantul câştigător şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.. Memoriul justificativ a fost semnat de M., A., D. (şef Departament comercial energie), N. (şef Serviciu disciplină contractuală şi marketing) şi DDDD. (consilier juridic în cadrul Serviciului disciplină contractuală şi marketing) şi aprobat de directorul general I. .

Totodată, sub nr. x/22.01.2007, a fost înregistrată o notă justificativă (întocmită de M., D., N., EEEE. şi aprobată de directorul general) privind valoarea achiziţiei serviciului de consultanţă juridică, ce a fost estimată la 280.000 RON, echivalentul a 82.727,64 euro la cursul de schimb din 17.01.2007, făcându-se menţiunea că aceasta este cuprinsă în Programul anual de achiziţii investiţii pe anul 2007, ataşat la respectiva notă .

În virtutea atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului (pct. 12 din secţiunea "atribuţii, responsabilităţi, competenţe"), inculpatul A. a elaborat, împreună cu K., caietul de sarcini al achiziţiei, ce a fost înregistrat sub nr. DDInv./52/22.01.2007 şi aprobat de directorul general I. . În cuprinsul acestuia, s-a menţionat, ca obiect al viitorului contract de prestări servicii, asigurarea de "consultanţă juridică pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiei de desulfurare aferentă grupurilor energetice nr. 3 şi nr. 6 Rovinari" şi s-a arătat că, "în vederea realizării serviciului", consultanţa juridică va fi acordată în următoarele domenii: comercial, proiecte de finanţare, protecţia mediului, domeniul imobiliar, drept financiar şi fiscal, disciplină financiar-contabilă, contracte bancare şi comerciale, orice alte litigii specifice contractului de creditare şi achiziţie instalaţie de desulfurare, realizarea oricăror documente cu implicaţii juridice încheiate de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. cu partenerii de afaceri, societăţi comerciale, bănci, organizaţii economice şi financiare, instituţii de stat ori alte persoane fizice sau juridice române sau străine, ce servesc realizării unor activităţi complexe.

Acelaşi obiect al contractului de servicii a fost indicat şi în fişa de date a achiziţiei întocmită de martora EEEE., şef al Biroului achiziţii lucrări servicii energie din cadrul Departamentului comercial energie, semnată de M., D., N. şi aprobată, de asemenea, de I., în calitate de director general .

Invitaţiile de participare au fost transmise, în 24.01.2007, către opt societăţi de avocatură, şi anume S.C.A. "FFFF.", S.C.A. "NN.", S.C.A. "B.", S.C.A. "GGGG.", S.C.A. "HHHH.", S.C.A. "IIII.", S.C.A. "JJJJ." şi S.C.A. "OO." .

Totodată, în cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul G., partener coordonator al S.C.A. "B.", împreună cu mai mulţi avocaţi din cadrul casei de avocatură, printre care martorii Y., W. şi KKKK., s-au deplasat la sediul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. pentru a promova activitatea societăţii în vederea încheierii în viitor a unor contracte de asistenţă juridică, ocazie cu care au fost purtate discuţii cu persoane din conducerea societăţii (declaraţiile martorilor Y. şi W. date în faza anchetei penale, în 02.03.2015 şi 03.03.2017, şi a cercetării judecătoreşti - filele x d.u.p.; filele x d.i.; filele x d.i.; depoziţia martorului KKKK. din cursul urmăririi penale, menţinută în instanţă - filele x d.u.p.).

Prin decizia nr. 67/01.02.2007, directorul general I. a stabilit componenţa comisiei de evaluare a ofertelor, formată din: preşedinte - D.; vicepreşedinte - LLLL. (director al Direcţiei economice); secretar - MMMM. (economist în cadrul Biroului achiziţii lucrări servicii energie); membri - K., L. (consilier juridic în cadrul Biroului management proiect desulfurare), CCCC. (consilier juridic) şi EEEE. . Din cele opt case de avocatură invitate să participe la procedură, au depus ofertă doar cinci, printre care şi S.C.A. "B.", aspect constatat de comisia de evaluare prin procesul-verbal de deschidere a ofertelor nr. DC461/02.02.2007 .

În urma evaluării cerinţelor minime de calificare şi a tarifelor comunicate, comisia a selectat S.C.A. "FFFF." şi S.C.A. "B.", care, prin adresele nr. x/20.02.2007 şi, respectiv, nr. 890/28.02.2007, au transmis, ulterior, oferte financiare îmbunătăţile, a căror analiză a condus, în final, comisia, aşa cum rezultă din raportul procedurii nr. 868/12.03.2007, dar şi din depoziţiile martorilor LLLL., EEEE. şi N., la declararea ca ofertant câştigător a S.C.A. "B.", pe criteriul tarifului orar cel mai scăzut .

Ulterior finalizării procedurii, între S.C.A. "B." (în calitate de consilier), reprezentată de avocat G., şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. (în calitate de client), reprezentată de directorul general I., a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, al cărui obiect l-a constituit prestarea de "consultanţă juridică pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare aferente grupurilor energetice nr. 3 şi 6 Rovinari, precum şi orice alte servicii de asistenţă juridică solicitate de client în următoarele domenii: comercial, proiecte de finanţare, protecţia mediului, domeniul imobiliar, disciplină financiar-contabilă, contracte bancare şi comerciale, orice alte litigii specifice contractului de creditare şi achiziţie instalaţie de desulfurare, redactarea oricăror documente cu implicaţii juridice încheiate de client cu partenerii de afaceri, societăţi comerciale, bănci, organizaţii economice şi financiare, instituţii de stat ori alte persoane fizice sau juridice române sau străine, ce servesc realizării unor activităţi complexe". Pentru serviciile prestate, s-a stabilit un onorariu de 153 RON/oră/avocat (fără TVA), respectiv 45 euro/oră/avocat, la care se adăuga TVA, iar perioada contractuală a fost delimitată până la sfârşitul anului 2007, cu posibilitatea prelungirii prin act adiţional, dacă părţile convin .

Contractul de asistenţă juridică a fost redactat de S.C.A. "B.", iar anterior semnării lui de către reprezentanţii celor două părţi, a fost analizat şi verificat, sub aspectul conţinutului, de jurişti şi persoane din cadrul Direcţiei comerciale şi Direcţiei economice a Complexului (declaraţiile martorilor Y., EEEE., DDDD. şi LLLL. date în faţa instanţei).

La data de 17.05.2007, prin Ordinul Comun al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3094/16.05.2007 şi al Preşedintelui Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nr. 33/17.05.2007, inculpatul A. a fost numit în funcţia de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., în locul martorului I. . Ulterior, prin Hotărârea nr. 1/21.05.2007, Adunarea Generală a Acţionarilor l-a ales membru şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, funcţie pe care a ocupat-o până în decembrie 2007, când a încheiat contractul de mandat nr. x/21.12.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 5/21.12.2007 a aceluiaşi organ colegial de deliberare şi decizie .

Potrivit art. 4.2.5. din contractul de mandat, care prelua întocmai prevederile art. 2.6. lit. g) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi cele ale art. 20 pct. B alin. (2) lit. g) din Statutul acestuia, ce constituie Anexa nr. 1 la H.G. nr. 103/2004, directorul general A. avea obligaţia de a încheia acte juridice, în numele şi pe seama societăţii comerciale, în limitele împuternicirilor acordate de către Consiliul de Administraţie, în lipsa unei asemenea delegări, atribuţia de a încheia orice contracte revenind celui din urmă, în conformitate cu art. 20 pct. A lit. f) din acelaşi Statut. În plus, Regulamentul de organizare şi funcţionare stabilea la punctul 2.6. lit. B) alin. (3) obligaţia directorului general de a semna, în numele societăţii, contractele care se derulează pe o perioadă de cel mult un an pentru care a fost aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli .

Prin Hotărârea nr. 12/30.11.2007, Consiliul de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a aprobat nota nr. x/26.11.2007 privind delegarea competenţei directorului general al societăţii de a încheia contracte de achiziţii publice de produse, servicii şi lucrări în limita fondurilor alocate cu plata în RON şi în valută (dacă este cazul), până la anumite praguri valorice, în temeiul reglementărilor legale în vigoare, respectiv: a) prin aplicarea procedurii licitaţiei (licitaţie deschisă sau licitaţie restrânsă) ţinând cont de plafoanele legale de aplicare pentru orice fel de achiziţie de produse/servicii şi lucrări, după cum urmează: dacă valoarea estimată a achiziţiei pe cod CPV nu depăşeşte 5.000.000 euro fără TVA, prin aprobarea directorului general; dacă valoarea estimată a achiziţiei pe cod CPV depăşeşte 5.000.000 euro fără TVA, cu avizul directorului general şi cu aprobarea Consiliului de administraţie; b) prin aplicarea procedurii cerere de oferta ţinând cont de plafoanele legale de aplicare pentru orice fel de achiziţie de produse/servicii şi lucrări, prin aprobare de către directorul general; c) prin aplicarea procedurii cumpărare directă în baza prevederilor legale pentru această procedură de achiziţie, cu respectarea principiului eficienţei cheltuirii fondurilor, pe bază de document justificativ şi numai pentru produse/servicii şi lucrări a căror valoare estimată de achiziţie pe cod CPV nu depăşeşte 10.000 euro fără TVA; d) prin aplicarea procedurii negociere (negociere cu publicarea prealabilă sau fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare) sau dialog competitiv, astfel: dacă valoarea estimată a achiziţiei nu depăşeşte 4.000.000 euro fără TVA, în baza aprobării de către directorul general; dacă valoarea estimată a achiziţiei depăşeşte 4.000.000 euro fără TVA cu avizul directorului general şi cu aprobarea Consiliului de administraţie .

Între timp, în luna aprilie 2007, a început executarea contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, iar pentru activitatea prestată în perioada aprilie - august 2007, S.C.A. "B." a emis 7 facturi în sumă totală de 212.568,33 RON fără TVA, respectiv 252.957,24 RON cu TVA, în condiţiile în care, potrivit documentaţiei de achiziţie a serviciului, valoarea estimată pentru consultanţa juridică, până la sfârşitul anului 2007, a fost de 280.000 RON. În conformitate cu notele de onorarii întocmite de casa de avocatură, în acest interval de timp, au fost prestate servicii juridice constând, în principal, în studiul unor înscrisuri în vederea încheierii contractelor de finanţare şi execuţie a proiectului de desulfurare, redactarea unor opinii legale şi a altor documente cu privire la implementarea acestuia, participarea la discuţii cu directorul general, cu alte persoane din cadrul complexului şi cu reprezentanţii consultantului financiar şi ai celui tehnic în legătură cu acelaşi proiect .

Ca atare, având în vedere că suma stabilită şi alocată pentru serviciul de asistenţă juridică era aproape epuizată, deşi perioada de valabilitate a contractului nr. x/21.03.2007 (decembrie 2007) nu expirase încă, s-a realizat o analiză la nivelul Biroului management desulfurare cu privire la stadiul realizării proiectului, ajungându-se la concluzia că este necesară majorarea fondurilor pentru această activitate, problemă ce a fost abordată şi cu ocazia unor şedinţe de lucru la care a participat şi directorul general (depoziţiile martorilor J. şi L. date în faza cercetării judecătoreşti; declaraţia inculpatului A. din 5.04.2016). În acest sens, a fost întocmit de martorul L. (consilier juridic în cadrul Biroului management proiect desulfurare) referatul nr. x/28.08.2007, semnat şi de K. (şef al Biroului management proiect desulfurare) şi J. (director al Direcţiei Economice), prin care, după ce s-au menţionat activităţile juridice deja prestate şi cele ce urmează a fi efectuate, s-a solicitat aprobarea suplimentării pentru anul 2007 a fondului alocat serviciului de asistenţă juridică pentru realizarea proiectului de desulfurare, cu suma de 200.000 RON, ce urma a fi suportată din fondurile aferente poziţiei 4 (Instalaţie de desulfurare a gazelor de ardere la blocurile energetice 3, 4, 5 şi 6) din Programul de investiţii pe anul 2007 .

Referatul a fost aprobat de directorul general A. care, în baza lui, a încheiat cu S.C.A. "B.", reprezentată de G., actul adiţional nr. x/03.09.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, prin care s-a suplimentat valoarea acestuia cu suma de 200.000 RON . În temeiul actului adiţional nr. x/2007, S.C.A. "B." a facturat suma de 184.260,67 RON fără TVA, respectiv 219.270,18 cu TVA, aferentă, aşa cum atestă notele de onorarii emise de aceasta, unor activităţi juridice prestate, în principal, pentru încheierea contractului de finanţare în vederea realizării proiectului de desulfurare, dar şi cu privire la aplicarea Legii nr. 243/2005 (întâlnire la sediul A.V.A.S., redactare opinie legală).

Întrucât valoarea estimată pe anul 2007 a contractului nr. x/21.03.2007 şi a actului adiţional nr. x/03.09.2007 a fost depăşită cu 30.026,97 RON, aceleaşi persoane (L., K. şi J.) au întocmit şi semnat, în condiţii similare cu cel anterior, referatul nr. x/18.12.2007, prin care au solicitat aprobarea suplimentării sumei alocate serviciului de asistenţă juridică pentru anul 2007 cu valoarea de 31.240 RON, ce urma a fi suportată din fondurile aferente poziţiei 4 (Instalaţie de desulfurare a gazelor de ardere la blocurile energetice 3, 4, 5 şi 6) din Programul de investiţii pe 2007. În plus, au propus introducerea în bugetul pe anul următor a sumei de 680.000 RON, ce a fost estimată prin adresa nr. x/29.08.2007 trimisă Direcţiei Investiţii, care se referea la stabilirea cheltuielilor aferente instalaţiilor de desulfurare a gazelor de ardere pe 2008 .

Şi de această dată, inculpatul A. a aprobat referatul, iar a doua zi, în 19.12.2007, a încheiat actul adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, care a fost semnat din partea S.C.A. "B." de martorul Y. . Prin acest act adiţional, a fost suplimentată valoarea contractului iniţial cu suma de 711.240 RON (devenind, în total, 1.191.240 RON) şi prelungită durata lui de execuţie până la data 21.12.2008. În perioada februarie 2008 - ianuarie 2009, au fost emise de societatea de avocatură 42 de facturi fiscale în valoare totală de 1.183.149,36 RON fără TVA, respectiv 1.407.947,61 RON cu TVA pentru prestarea, în principal, a unor servicii de asistenţă/reprezentare juridică în diverse litigii în care era implicat S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., constând inclusiv în redactarea unor opinii legale în legătură cu problemele de drept ce făceau obiectul acestora, dar şi a unor activităţi de consultanţă în vederea încheierii contractului de credit cu S.C. WWW. S.A. şi implementării proiectului de desulfurare, prin întâlniri şi discuţii cu conducerea societăţii (filele x dublu numerotate, 219-223 prima numerotare, 215-217 a doua numerotare, 224-225, 230-232, 239-241, 246, 250-252, 257-258, 262, 266, 268, 274, 276, 280, 284, 288, 293, 300-301, 303, 306-307, vol. 11 d.u.p.).

Cu toate că, până la acel moment, fuseseră încheiate contractele de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare a gazelor de ardere pentru grupurile energetice nr. 3 şi nr. 6 (aspect consemnat chiar în conţinutul documentului întocmit), la data de 18.12.2008, a fost elaborat de martorii O. (director al Direcţiei Investiţii), P. (şef al Biroului management proiect desulfurare) şi L. memoriul justificativ nr. 957/2008, prin care s-a solicitat aprobarea prelungirii contractului nr. x/21.03.2007 până la 31.12.2009 şi alocarea din bugetul aferent acestui an a sumei de 310.000 RON rămasă necheltuită şi redistribuită altor proiecte de investiţii . Aşa cum reiese din cuprinsul memoriului, precum şi din coroborarea depoziţiilor date de martorii P., L. şi O. în faţa instanţei, la nivelul Biroului management proiect desulfurare, s-a considerat că prelungirea contractului cu S.C.A. "B." era necesară pentru acordarea de asistenţă juridică la elaborarea documentelor pentru încheierea contractului de garantare a creditului bancar prin NNNN., dar şi pentru prestarea altor activităţi (reprezentare în instanţă pentru eventuale litigii specifice contractului de creditare şi achiziţiei instalaţiilor de desulfurare; redactare opinii juridice generate de complexitatea procesului de finanţare şi implementare a instalaţiilor de desulfurare a gazelor de ardere; întocmire opinii legale privind anularea unor proceduri de achiziţie derulate de unitate; elaborare opinii legale în cadrul dialogului patronat - sindicate; consiliere şi reprezentare juridică pentru evitarea conflictelor de muncă), valoarea de 310.000 RON propusă pentru suplimentarea serviciilor juridice reprezentând suma din fondul de investiţii rămasă necheltuită în 2008 şi care, în mod legal, urma a fi reportată pentru anul bugetar 2009.

Memoriul justificativ nr. 957/18.12.2008 a fost vizat de directorul Direcţiei economice, J., şi aprobat de inculpatul A. care, în baza lui, a încheiat cu S.C.A. "B.", reprezentată de G., actul adiţional nr. x/22.12.2008 la contractul nr. x/21.03.2007, prin care s-a suplimentat valoarea acestuia cu suma de 310.000 RON şi s-a prelungit durata lui până la data de 31.12.2009 . În temeiul acestui act adiţional, au fost emise 2 facturi fiscale în valoare de 32.343,27 RON fără TVA, respectiv 38.488,49 RON cu TVA .

Ulterior perfectării contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, martorul Y. a fost desemnat avocat coordonator client din partea S.C.A. "B.", calitate în care organiza, îndruma şi superviza activităţile juridice desfăşurate de ceilalţi avocaţi în relaţia cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., asigura legătura cu reprezentanţii companiei şi presta servicii juridice în beneficiul acesteia (declaraţiile martorilor Y. şi W. date în faza anchetei penale, în 02.03.2015 şi 03.03.2017, şi a cercetării judecătoreşti - filele x d.u.p.; filele x d.i.; filele x d.i.; depoziţia martorei X. din 17.03.2015, menţinută în instanţă - filele x d.u.p.; declaraţiile martorei AAA.

şi ale inculpatului G. din etapa judecăţii), iar atribuţiile responsabilului de contract din partea societăţii comerciale au fost exercitate de martorul L., iniţial în baza unei dispoziţii verbale, dată de K., şeful Biroului management proiect desulfurare, iar apoi, în temeiul Dispoziţiei nr. 600/30.05.2008, emisă de directorul general A. . În această calitate, martorul verifica şi cenzura, în prealabil, corectitudinea datelor înscrise în notele de onorarii emise lunar de casa de avocatură, indiferent de natura serviciilor juridice prestate (în legătură cu realizarea proiectului de desulfurare sau în alte domenii menţionate expres în contract), după care le restituia acesteia, în vederea întocmirii facturilor.

Ulterior emiterii acestora de S.C.A. "B." şi transmiterii lor către Complexul Energetic Rovinari împreună cu notele de onorarii definitive, acelaşi martor aproba efectuarea plăţii facturilor prin înscrierea unei menţiuni pe o filă separată/verso-ul acestora, măsură ce era contrasemnată şi de şeful Biroului management proiect desulfurare. În continuare, directorul Direcţiei economice acorda viza de control financiar preventiv, care atesta că plata este legală şi se încadrează în bugetul de venituri şi cheltuieli, după care facturile erau vizate, prin aplicarea semnăturii, de către directorul general şi înaintate la Serviciul financiar pentru achitarea lor (declaraţiile martorilor P., L.

şi J. date în ambele faze procesuale - filele x d.u.p.; filele x d.i., filele x d.i.; depoziţia martorului DDDD. din faţa instanţei; înscrisuri filele x d.u.p.; filele x d.u.p.). Deopotrivă, semnătura directorului general, dar şi a responsabilului de contract şi a şefului său direct erau aplicate şi pe notele de onorarii şi cele aferente cheltuielilor de deplasare ataşate facturilor emise de S.C.A. "B." .

Întrucât contractele de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare fuseseră perfectate şi apreciind că celelalte activităţi juridice puteau fi realizate de juriştii complexului, martorul OOOO., care i-a succedat în funcţia de director general inculpatului A., a reziliat contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat cu S.C.A. "B.", anterior expirării duratei acestuia, astfel cum fusesese prelungită prin actul adiţional nr. x (depoziţiile martorilor OOOO., PPPP. şi P. din etapa anchetei penale şi a judecăţii - filele x, vol. 2 d.u.p.; filele x, vol. 6 d.i.; filele x d.i.).

1.2. Prin H.G. nr. 103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit, a fost înfiinţată Societatea Comercială Complexul Energetic Rovinari S.A. (art. 1 alin. (1), prin fuziunea S.C. Electrocentrale Rovinari S.A., care s-a desfiinţat, cu o parte din patrimoniul Companiei Naţionale a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu, aferent exploatării miniere Rovinari (art. 3 alin. (1).

Prin acelaşi act normativ, denumirea Companiei Naţionale a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu s-a modificat în C. Târgu Jiu, având ca obiect principal de activitate, după divizare, încasarea creanţelor şi plata datoriilor preluate de la exploatările miniere şi subunităţile care au fuzionat cu centralele de producere a energiei electrice şi termice, în condiţiile art. 1 alin. (1), precum şi închiderea minelor nerentabile pentru lichidarea pierderilor, cu propuneri de privatizare pentru acele active ce pot fi valorificate în condiţiile legii, având ca efect scutirea de penalităţi şi datorii conform Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare (art. 7 alin. (1).

S-a mai stabilit, de asemenea, că datoriile societăţilor comerciale prevăzute la art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) (printre care S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.) care fuzionează cu entităţile din cadrul Companiei Naţionale a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu se sting reciproc (art. 7 alin. (5), predarea - preluarea activului şi pasivului aferente capitalului social vărsat realizându-se pe bază de protocol de predare - preluare încheiat în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de guvern (art. 12).

La data de 17 iunie 2004, a fost întocmit, potrivit prevederilor H.G. nr. 103/2004, protocolul de predare-preluare între Compania Naţională a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., ocazie cu care s-a constatat existenţa unui dezechilibru între activ şi pasiv, în sensul că activul predat de prima companie la societatea nou înfiinţată a fost mai mare decât pasivul predat, rezultând, astfel, un deficit de capital în sumă de 82.139.821,99 RON. Ca urmare, pentru a se realiza echilibrarea balanţieră, în evidenţele S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. suma reprezentând deficitul de capital a fost înregistrată în creditul contului 462.9 "Creditori reglări balanţă" .

Ulterior, prin Legea nr. 243/2005 privind unele măsuri pentru complexurile energetice în vederea accelerării procesului de privatizare, a fost aprobată iniţierea de către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, a procedurilor de majorare a capitalului social al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., prin liberarea de acţiuni noi prin compensarea creanţelor certe, lichide şi exigibile ale S.C. C. asupra acestei societăţi (art. 1). În acest sens, Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, a fost împuternicit să mandateze reprezentanţii statului în adunările generale ale acţionarilor să procedeze la aplicarea prevederilor art. 1 şi să aprobe majorarea capitalului social al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., emiterea de acţiuni noi şi liberarea acestora prin compensarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile ale S.C. C. asupra respectivei societăţi comerciale (art. 2 alin. (1). În plus, a fost prevăzut transferul de către S.C. C., potrivit hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor, a acţiunilor rezultate în urma compensărilor către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în vederea administrării şi valorificării lor (art. 3 alin. (1).

Pentru punerea în aplicare a acestui act normativ, a fost emis de către Ministerul Economiei şi Comerţului Ordinul nr. 481/24.08.2005 prin care reprezentanţii statului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. erau mandataţi să analizeze şi să hotărască, potrivit legii, majorarea capitalului social al societăţii cu valoarea de 82.139.821,99 RON, aferentă unui număr de 8.213.982 acţiuni nominative noi (valoare nominală de 10 RON), liberate ca urmare a compensării creanţelor certe, lichide şi exigibile ale S.C. C. asupra complexului, arătându-se, totodată, că întreaga responsabilitate a efectuării procedurii revine conducerilor executive şi Consiliilor de Administraţie ale celor două societăţi implicate .

Prin Hotărârea nr. 1/30.08.2005, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a aprobat majorarea capitalului social al societăţii comerciale, astfel cum fusese mandatată prin Ordinul nr. 481/24.08.2005 al ministrului economiei şi comerţului, aceasta fiind, ulterior, înscrisă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj, în baza încheierii nr. 37391/30.09.2005 a judecătorului delegat . În 31.10.2005, Hotărârea nr. 1/30.08.2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, urmând ca, după trecerea unui interval de 30 de zile de la publicare, să se întocmească şi să se înregistreze Actul adiţional de modificare a actului constitutiv al Complexului Energetic Rovinari cu privire la majorarea capitalului social şi schimbarea structurii acţionariatului.

În vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 243/2005, conducerea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a purtat, în perioada septembrie 2005 - iunie 2006, o corespondenţă cu S.C. C. şi cu Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, prin adresa nr. x/06.06.2006, această din urmă instituţie comunicând că reprezentanţii statului în Adunarea Generală a Acţionarilor respectivei societăţi comerciale au fost mandataţi pentru transferarea acţiunilor rezultate în urma compensării creanţelor certe, lichide şi exigibile deţinute asupra Complexului Energetic Rovinari abia prin Ordinul ministrului de resort nr. 36/25.01.2006 .

Între timp, însă, ca efect al Legii nr. 247/2005, în iunie 2006, Fondul Proprietatea a devenit acţionar la S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., procedura de înregistrare a acestuia la Oficiul Registrului Comerţului durând până în luna noiembrie 2006 .

În plus, prin sentinţa comercială nr. 767/29.09.2006 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. C. şi numirea ca administrator judiciar a S.C. BNP Q. S.A., aspect comunicat Complexului Energetic prin adresa nr. x/24.11.2006 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj .

Consiliul de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a fost informat, prin nota nr. x/21.12.2006, în legătură cu situaţia creată şi, cu toate că i s-a solicitat adoptarea unei decizii cu privire la modalitatea de aducere la îndeplinire, în continuare, a Legii nr. 243/2005 şi a Ordinului nr. 481/24.08.2005, a decis, prin Hotărârea nr. 14/22.12.2006, comunicarea unui punct de vedere asupra acestui aspect de către Direcţia juridică din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului .

Totodată, în aceeaşi zi, 22.12.2006, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat în acelaşi dosar sentinţa comercială nr. 1053/2006, prin care a dispus deschiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C. C., dizolvarea acesteia şi ridicarea dreptului de administrare, fiind confirmat, în calitate de lichidator judiciar, S.C. BNP Q. S.A., cu un onorariu de 10% din sumele atrase în contul de lichidare .

Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului prin comasarea prin absorbţie cu Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, începând cu anul 2007, noul for tutelar al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a devenit A.V.A.S.

Prin sentinţa nr. 298/04.05.2007 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. x/2006 (număr în format vechi 86/F/2006), a fost admisă cererea formulată de BNP Q. şi s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei S.C. C., constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea .

Ca urmare, începând din luna mai 2007, între BNP Q. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. s-a purtat o corespondenţă în legătură cu modalitatea de aducere la îndeplinire a Legii nr. 243/2005 sau de recuperare a creanţei în sumă de 82.139.821,99 RON, ce fusese recunoscută de fostul director general al societăţii prin documentul înregistrat sub nr. x/21.05.2007, fiind avansată de către lichidatorul judiciar, prin adresa nr. x/25.10.2007, chiar posibilitatea "perfectării unei tranzacţii pentru preîntâmpinarea unor situaţii litigioase în faţa instanţelor judecătoreşti" .

De asemenea, dată fiind situaţia juridică a S.C. C., conducerea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a făcut demersuri pentru rezolvarea problemei legate de aducerea la îndeplinire a prevederilor Legii nr. 243/2005 la Ministerul Economiei şi Comerţului/Finanţelor şi la A.V.A.S., dar s-a adresat şi Consiliului de Administraţie al societăţii care, prin Hotărârile nr. 6/19.07.2007 şi nr. 7/13.08.2007, a propus solicitarea sprijinului aceloraşi instituţii în vederea identificării unor soluţii şi oferirii unui răspuns .

În plus, atât la solicitarea lichidatorului judiciar, cât şi a conducerii Complexului, au avut loc mai multe întâlniri (în 25.09.2007, 30.08.2007, 8.10.2007) cu reprezentanţii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (la cea din 25.09.2007 participând, aşa cum reiese din nota de onorarii aferentă lunii septembrie 2007, şi avocaţii Y., QQQQ. şi GGG. din partea S.C.A. "B." - filele x d.u.p.), ocazie cu care s-a discutat despre stadiul îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 243/2005 şi aplicabilitatea, în continuare, a acesteia (înscrisuri vol. 39 d.u.p.: filele x - nota anexă la Hotărârea nr. 48/09.10.2007, filele x - adresa nr. x/20.09.2007, filele x - proces-verbal de şedinţă din 09.10.2007; depoziţiile martorului R. din faza anchetei penale - filele x d.u.p. - şi a cercetării judecătoreşti; declaraţiile martorilor Y. din faţa instanţei şi KKKK. din 17.03.2015, menţinută în instanţă; depoziţiile inculpatului A. din cursul urmăririi penale - filele x, vol. 1 d.u.p. - şi din 13.05.2016), adoptându-se, în final, de către Colegiul Director al A.V.A.S., Hotărârea nr. 48/09.10.2007, prin care s-au stabilit două posibile variante de rezolvare a problemei litigioase.

Astfel, pe de o parte, s-a avansat ideea compensării în acţiuni a creanţelor certe, lichide şi exigibile deţinute de S.C. C. asupra S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., urmată de transferul lor la A.V.A.S., în vederea administrării şi valorificării, soluţie condiţionată, însă, de existenţa acceptului judecătorului sindic şi care, în plus, ar fi putut fi considerată ca reprezentând ajutor de stat, iar pe de altă parte, s-a menţionat posibilitatea reeşalonării respectivelor creanţe pe o perioadă rezonabilă, de 3 ani.

În acest context, deşi au acceptat, de principiu, ambele variante, reprezentanţii legali ai Complexului Energetic Rovinari au opinat în sensul continuării aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 243/2005, apreciind că, prin achitarea debitului către S.C. C., există riscul afectării resurselor financiare pentru investiţiile de mediu deja angajate (filele x d.u.p.; depoziţiile martorilor Y. şi R. din cursul cercetării judecătoreşti; declaraţiile inculpatului A. din ambele faze procesuale). Spre deosebire de aceştia, avocaţii S.C.A. "B.", pornind de la faptul că măsurile prevăzute de actul normativ menţionat constituie ajutoare de stat, aspect confirmat, ulterior, şi de Consiliul Concurenţei, ce fusese notificat de A.V.A.S., au apreciat că singura modalitate de stingere a creanţei o reprezintă plata efectivă a datoriei (opinie legală - filele x d.u.p.; notă onorariu - filele x d.u.p.; declaraţiile martorei W. din 03.03.2015 şi 14.10.2016; depoziţia martorului Y. dată în faţa instanţei; declaraţiile inculpaţilor A. din 13.05.2016 şi G. din 8.12.2017).

Ca urmare a măsurilor propuse prin nota ce constituie anexă la Hotărârea nr. 48/09.10.2007, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat, la data de 15.10.2007, judecătorului sindic, aplicarea integrală a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în cadrul procedurii insolvenţei, desfăşurată împotriva S.C. C., precum şi autorizarea lichidatorului judiciar de a întreprinde toate demersurile legale în acest sens . Prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007, pronunţată în dosarul nr. x/2006, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului A.V.A.S., apreciind, în esenţă, că se aplică cu prioritate, în cauză, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Hotărârea a rămas irevocabilă la data de 25.03.2008, prin decizia nr. 282/2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. x/2006 (număr în format vechi 455/F/06/14/2008), ca urmare a respingerii recursului promovat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva acesteia .

Ca atare, având în vedere sentinţa definitivă a judecătorului sindic prin care s-a constatat imposibilitatea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în procedura insolvenţei, precum şi faptul că reprezentanţii legali ai celor două părţi - martorul R. şi inculpatul A. - nu reuşiseră să ajungă până atunci la un consens cu privire la soluţionarea problemei pe cale amiabilă, dat fiind refuzul celui din urmă de a accepta plata efectivă a datoriei, mai ales într-o singură tranşă, aşa cum solicita primul (depoziţia martorului R. din faţa instanţei; declaraţiile inculpaţilor A. din 02.09.2015 şi 13.05.2016 şi G. din 08.12.2017), aspecte la care se adăuga şi interesul deosebit manifestat de lichidatorul judiciar pentru încasarea onorariului de 10% din sumele atrase în contul societăţii, S.C. C., prin BNP Q., reprezentat de asociat coordonator R., de Cabinetul avocaţial "S." şi de S.C.A. "T.", a formulat cerere de chemare în judecată a S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 104.736.487,03 RON, reprezentând transformarea obligaţiei de a face neexecutată în dezdăunări, formată din 82.139.822 RON - contravaloarea activelor cedate şi 22.596.665 RON - actualizarea acesteia conform indicelui de inflaţie. Acţiunea, la care au fost ataşate mai multe înscrisuri (Protocolul din 17 iunie 2004, Hotărârea nr. 1/30.08.2005 a A.G.E.A. S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., certificat de grefă eliberat în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Gorj, corespondenţa purtată între părţi), a fost înregistrată, în 10.12.2007, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, sub nr. x/2007, cu prim termen de judecată la 28.01.2008 .

Tot în luna decembrie 2007, dar ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, cu ocazia unei întrevederi ce a avut loc la sediul A.V.A.S. în legătură cu proiectul de desulfurare derulat la nivelul Complexului Energetic Rovinari, între inculpaţii A. şi G. s-a purtat, din iniţiativa primului, o discuţie referitoare la disponibilitatea S.C.A. "B." de a reprezenta societatea comercială în litigiul cu S.C. C., cel din urmă confirmând existenţa unei asemenea posibilităţi, însă condiţionat de încheierea unui contract distinct de asistenţă juridică în care să se prevadă şi un onorariu de succes, astfel cum s-a procedat şi în cazul reprezentării în instanţă a altor entităţi publice (declaraţiile inculpaţilor A. din 05.04.2016 şi 13.05.2016 şi G. din 08.12.2017). De altfel, necesitatea încheierii unui nou contract de asistenţă juridică i-a fost confirmată, ulterior, directorului general şi de avocatul Y., dar şi de şeful Serviciului disciplină contractuală şi marketing din cadrul Complexului, martorul N., care l-a informat despre posibilitatea depăşirii plafonului de 420.000 euro prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006 (depoziţiile martorilor N., Y. şi L. din faţa instanţei; declaraţiile inculpatului A. din 28.08.2014 şi 13.05.2016).

În şedinţa de judecată din 28.01.2008, consilierul juridic al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., U., a depus la dosar, sub semnătura directorului general A., o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., solicitând amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea pârâtei să îşi asigure asistenţa juridică în mod ales, cerere ce a fost încuviinţată de instanţă, care a stabilit un nou termen la 11.02.2008 .

Ulterior, prin memoriul de necesitate înregistrat sub nr. x/31.01.2008, aprobat de inculpatul A., s-a propus de către martorii J. (director al Direcţiei financiar-economice), N. şi L. încheierea unui nou contract de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", prin încredinţare directă, pentru a asigura reprezentarea societăţii în litigiul cu S.C. C., dată fiind complexitatea acestuia şi riscul obligării Complexului la plata integrală şi imediată a datoriei, fapt ce ar afecta negativ patrimoniul companiei şi efectuarea în viitor a investiţiilor. S-a propus, totodată, acordarea unui onorariu de succes casei de avocatură, în cuantum de 1% din valoarea creanţei în cazul eşalonării ei pe minimum 3 ani şi de 3% în situaţia reducerii valorii debitului .

La data de 06.02.2008, inculpatul G. şi martorul Y. s-au deplasat la sediul Complexului Energetic Rovinari pentru a discuta cu reprezentanţii societăţii în legătură cu stadiul litigiului declanşat de S.C. C. şi aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială (nota de onorarii pentru luna februarie 2008, poziţia 5, şi nota cu cheltuielile de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, poziţia 1 - filele x d.u.p.; filele x a doua numerotare, 216-217 prima numerotare, vol. 11 d.u.p.).

A doua zi, în 07.02.2008, a fost transmisă la dosarul nr. x/2007, prin fax, întâmpinarea formulată de pârâtă la cererea de chemare în judecată, prin care aceasta a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii ca prematur introdusă, iar pe fond, respingerea ei ca neîntemeiată, motivând, în esenţă, că suma pretinsă de reclamantă nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul Legii nr. 243/2005 . Cu toate că întâmpinarea a fost semnată de directorul general al Complexului şi de un consilier juridic, aceasta a fost redactată de S.C.A. "B.", în perioada 8-25.01.2008, în temeiul actului adiţional nr. x/19.12.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 şi trimisă societăţii comerciale în vederea depunerii la instanţă (nota de onorarii pentru luna ianuarie 2008, poziţiile 3, 5 şi 19 - filele x d.u.p.; filele x d.u.p.; depoziţiile martorilor X. din 01.11.2016 şi L. din 11.04.2017; declaraţiile inculpaţilor A. din 13.05.2016 şi G. din 8.12.2017 şi 18.12.2017).

În şedinţa publică din 11.02.2008, pârâta a fost reprezentată de avocat RRRR., cu împuternicire avocaţială nr. x/08.02.2008 (fără a se menţiona în cuprinsul ei numărul contractului de asistenţă juridică în baza căruia a fost eliberată), care a depus, în original, întâmpinarea transmisă, anterior, pe fax şi, conform strategiei de apărare concepută pentru partea pe care o reprezenta, a solicitat acordarea unui nou termen invocând imposibilitatea de a lua cunoştinţă, până la acel moment, de actele şi lucrările dosarului, faţă de data la care a fost angajată în cauză, cerere ce a fost admisă de instanţă, care a amânat judecarea cauzei la 25.02.2008 (înscrisuri filele x d.u.p.; nota de onorariu pentru luna februarie 2008, poziţia 7 - filele x şi urm., vol. 11 d.u.p. şi filele x d.u.p.; depoziţia martorei X. din 1.11.2016; declaraţiile inculpaţilor A. din 28.08.2014 şi 13.05.2016 şi G. din 8.12.2017 şi 18.12.2017).

Având în vedere memoriul de necesitate nr. 93/31.01.2008, la data de 14.02.2008, urmare a negocierilor purtate anterior cu martorul Y., inculpatul A., în calitate de reprezentant legal al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a încheiat cu S.C.A. "B.", reprezentată de partenerul coordonator G., contractul de asistenţă juridică nr. x/2008, al cărui obiect l-a constituit realizarea, pe calea reprezentării în cadrul acţiunii judecătoreşti declanşată de S.C. C. prin BNP Q., a unei înţelegeri cu creditorul, prin care datoria companiei să fie achitată într-un termen rezonabil, de minim 3 ani. De asemenea, s-a prevăzut că, în ipoteza obţinerii rezultatului, respectiv eşalonarea datoriei pe minim 3 ani, clientul va achita un onorariu de succes de 1% din cuantumul creanţei, iar în cazul renunţării de către creditor la penalităţi, se va plăti un onorariu suplimentar de 3% din valoarea diferenţei. În temeiul contractului de asistenţă juridică, directorul general al Complexului a emis împuternicirea nr. 1135/14.02.2008, prin care a mandatat societatea de avocatură să poarte negocierile cu partea adversă în vederea încheierii pe cale amiabilă a litigiului, urmând ca rezultatul acestora să fie prezentat conducerii care va decide fie semnarea tranzacţiei, fie continuarea procesului în instanţă (filele x d.u.p.; filele x d.u.p.; depoziţia martorului Y. din cursul cercetării judecătoreşti; declaraţiile inculpaţilor A. din 28.08.2014 şi 02.09.2015, menţinute în instanţă, şi G. din 08.12.2017).

A doua zi, în 15.02.2008, la sediul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a avut loc o întâlnire la care au participat directorul general A., inculpatul G. şi martorii Y. şi R., purtându-se discuţii în legătură cu modalitatea de stingere pe cale amiabilă a litigiului, ocazie cu care reprezentantul lichidatorului judiciar şi-a exprimat disponibilitatea de a accepta plata eşalonată a datoriei pe o perioadă de trei ani.

Deşi neconfirmată de niciunul dintre ei, prezenţa celor doi avocaţi la întrevederea cu directorul general şi martorul R., în data menţionată, în vederea stabilirii unei înţelegeri cu privire la creanţa ce forma obiectul procesului, este atestată de menţiunile făcute în cuprinsul notei de onorariu pentru luna februarie 2008, poziţia 8 ("negociere cu reprezentantul lichidatorului BNP, în numele ICM, în vederea stingerii litigiului …..", "activitate desfăşurată de avocaţi G. … şi Y.") şi al notei privind cheltuielile de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, poziţia 1 ("în ziua de 15 februarie 2008 deplasarea a fost efectuată … la sediul Complexului Energetic Rovinari pentru participare la întâlnire privind stadiul litigiului cu ICM. Asistarea a fost asigurată de avocaţii G. şi Y."), înscrisuri ataşate la filele x, vol. 18 d.u.p. şi filele x şi urm., 216-217 prima numerotare, vol. 11 d.u.p., rezultând, totodată, din interpretarea coroborată a declaraţiilor inculpatului A. şi ale martorilor R., Y. şi X.. Astfel, fără a o putea plasa cu exactitate în timp, atât inculpatul A. (declaraţia din 13.05.2016), cât şi martorul R. (declaraţia din 21.10.2014, menţinută în faţa instanţei, şi cea din 17.10.2017), au arătat că, la sediul Complexului, a avut loc, în ianuarie sau februarie 2008, o întrevedere la care a participat şi avocatul G., discutându-se cu privire la perioada pe care urma să se realizeze, de principiu, eşalonarea plăţii datoriei ce forma obiectul litigiului, în vederea încheierii unei înţelegeri între părţi. Ambii au afirmat, însă, în mod constant, că tranzacţia a fost semnată la câteva zile după această negociere (maxim la o săptămână), aspect care, coroborat cu însemnările din cuprinsul notelor de onorarii emise de S.C.A. "B." pentru luna februarie 2008 şi cu data la care a fost perfectată înţelegerea dintre părţi (19.02.2008), demonstrează că întâlnirea a avut loc ulterior încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/2008, şi anume în data de 15.02.2008. Mai mult, cu ocazia audierii sale de către procuror în 02.09.2015, inculpatul A. a declarat textual:

"Cu R. şi Şova m-am întâlnit o singură dată în această formaţie cu doar câteva zile înainte de semnarea tranzacţiei în perioada 15-17 februarie 2008, după semnarea contractului cu Casa de avocatură Şova". Deopotrivă, prezenţa la discuţiile din 15.02.2008 a martorului Y., precum şi implicarea acestuia în negocierile ulterioare care s-au purtat cu reprezentanţii BNP Q., nu este confirmată doar de notele de onorarii menţionate, ci şi de declaraţiile martorei X. din 01.11.2016 şi ale inculpaţilor G. din 08.12.2017 şi A. din 13 mai 2016.

După finalizarea tratativelor purtate în perioada 14-19.02.2008 de avocaţii G. şi Y. cu reprezentanţii convenţionali ai lichidatorului judiciar (fapt atestat de menţiunile din nota de onorarii emisă pentru luna februarie 2008, poziţia 8, coroborate cu depoziţiile martorei X. din 17.03.2015 şi 01.11.2016 şi ale inculpatului A. din 13 mai 2016), negocieri despre al căror rezultat conducerea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a fost în permanenţă informată, martora X., la indicaţiile lui Y., a terminat de redactat, în 19.02.2008, proiectul de tranzacţie cu privire la creanţa ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială (nota de onorarii din februarie 2008, poziţia 9), care, după ce a fost verificat şi de G., a fost semnat în aceeaşi zi de reprezentanţii legali (R. şi A.) şi convenţionali (avocaţi SSSS. şi G.) ai celor două părţi litigante. Prin acest act juridic, Complexul Energetic Rovinari s-a obligat să achite C. S.A., reprezentată de BNP Q., suma de 82.139.822 RON, în rate inegale (începând cu o sumă mai mică) eşalonate pe o perioadă de cinci ani, creditoarea renunţând la dreptul de a solicita actualizarea acesteia cu rata inflaţiei sau orice alte dobânzi sau penalităţi calculate până la data încheierii tranzacţiei .

În data de 20.02.2008, S.C.A. "B.", prin avocaţii RRRR. şi X., a redactat pentru S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. cererea de pronunţare a unei hotărâri de expedient, ce a fost depusă a doua zi la dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, însoţită de tranzacţia părţilor, în original (nota de onorarii pentru luna februarie 2008, poziţiile 10 şi 11, înscrisuri filele x d.u.p.). Constatând că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, instanţa, în temeiul art. 271 alin. (1) C. proc. civ. anterior, prin sentinţa nr. 40/25.02.2008, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., împotriva pârâtei S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi a luat act de tranzacţia intervenită între părţi .

Imediat după pronunţarea hotărârii de expedient, directorul Direcţiei financiar-economice, martorul J., a întocmit nota nr. x/26.02.2008, în cuprinsul căreia a prezentat, pe scurt, istoricul creanţei deţinute de S.C. C. asupra companiei, dar şi contextul în care a fost încheiată tranzacţia cu societatea creditoare, precum şi avantajele obţinute prin perfectarea ei, notă de care Consiliul de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a luat act prin Hotărârea nr. 3/27.02.2008 .

În temeiul contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, au fost emise de S.C.A. "B." facturile fiscale nr. x/07.03.2008, nr. y/07.03.2008 şi nr. 384/07.05.2008, în valoare totală de 1.071.336,80 RON, cu TVA, respectiv 900.283,03 RON fără TVA, ce au fost achitate de Complexul Energetic cu ordinele de plată nr. x/01.04.2008 şi nr. y/30.05.2008. Cu toate că, în nota de onorarii aferentă lunii februarie 2008, poziţiile 1 şi 2, au fost incluse şi servicii juridice ce au fost prestate de casa de avocatură în temeiul actului adiţional nr. x/19.12.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, evidenţiate ca atare în nota de onorarii pentru luna ianuarie 2008, poziţiile 3, 5 şi 19 (studiu dosar nr. x/2007 al Tribunalului Gorj; redactare întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de S.C. C.), respectivul document justificativ a fost vizat, prin aplicarea semnăturii, de responsabilul de contract L., de şeful Biroului management proiect desulfurare, P., şi de directorul general A., care şi-au dat acceptul şi pentru plata integrală a sumei facturate în baza acestuia.

Ulterior numirii în funcţia de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a martorului OOOO. (începutul anului 2009), acesta, împreună cu directorul Direcţiei Investiţii, numitul PPPP., au întreprins demersuri la Ministerul Economiei şi Comerţului, A.V.A.S. şi Z., lichidator judiciar al S.C. C., numit în locul BNP Q. prin hotărârea nr. 203/20.02.2008 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2006 (număr în format vechi 4581/95/2006) al Tribunalului Gorj, secţia comercială, pentru reeşalonarea pe o perioadă de 13-15 ani a plăţii creanţei ce a format obiectul tranzacţiei din 19.02.2008, însă, în final, s-a renunţat la această acţiune întrucât au fost identificate resursele financiare necesare pentru achitarea ratelor, astfel cum fuseseră stabilite la momentul perfectării înţelegerii dintre părţi, fiind suportate din fondul de investiţii şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli (nota ataşată la filele x d.u.p.; declaraţiile martorilor OOOO. şi PPPP. date în ambele faze procesuale).

Potrivit adresei nr. x/02.09.2014, emisă de Z., la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din creanţele recuperate de S.C. C. ca urmare a încheierii tranzacţiei cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., au fost repartizate creditorilor următoarele sume: 7.067.999 RON Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, cu un procentaj de 8,69% din masa credală; 24.026.315 RON Ministerului Economiei şi Finanţelor, cu un procentaj de 29,54% din masa credală; 50.240.539 RON Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, cu un procentaj de 61,77% din masa credală .

La data de 11.03.2014, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2014, cererea de chemare în judecată formulată de S.C. C., prin lichidator judiciar Z., în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia, prin care s-a solicitat, printre altele, constatarea nulităţii absolute a articolului 3 din tranzacţia încheiată în 19.02.2008 cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 22.596.665 RON reprezentând actualizarea debitului conform coeficientului de inflaţie . Acţiunea promovată de reclamantă a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 175/06.10.2014 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin decizia nr. 161/04.03.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă .

1.3. Instanţa de fond a constatat că, prin actul de sesizare, s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul A. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială (3 infracţiuni), arătându-se, în esenţă, că acesta, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a îndeplinit în mod defectuos următoarele acte: a încheiat cu S.C.A. "B.", prin încălcarea dispoziţiilor art. 2, art. 19, art. 23, art. 25, art. 28, art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, precum şi a celor din Statutul S.C.

Complexul Energetic Rovinari S.A. prevăzut de H.G. nr. 103/2004, din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii şi din contractul de mandat nr. x/21.12.2007, actele adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, iar în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, a semnat şi avizat din partea societăţii facturile şi notele de onorarii în executarea primelor două acte adiţionale, fapte prin care au fost vătămate interesele legale ale companiei şi s-a produs o pagubă în patrimoniul acesteia în cuantum de 1.665.717,41 RON, corespunzător sumelor plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către casa de avocatură (Titlul I, Subtitlul I.1); a încheiat cu S.C.A. "B." contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, cu nesocotirea prevederilor art. 2 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, precum şi a celor din Statutul S.C.

Complexul Energetic Rovinari S.A. prevăzut de H.G. nr. 103/2004, din Regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia şi din contractul de mandat nr. x/21.12.2007, faptă care a condus la vătămarea intereselor legale ale societăţii şi a produs o pagubă acesteia în cuantum de 1.071.336,80 RON, corespunzător sumelor plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către casa de avocatură (Titlul I, Subtitlul I.2); a încheiat, în data de 19.02.2008, cu C., prin lichidator BNP Q., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 pct.

B alin. (2) lit.

g) din Statutul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. prevăzut de H.G. nr. 103/2004, a Regulamentului de organizare şi funcţionare al societăţii, a contractului de mandat nr. x/21.12.2007 şi a Ordinului Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 481/24.08.2005, emis în aplicarea Legii nr. 243/2005, conduită prin care au fost vătămate interesele legale ale M.E.C., A.V.A.S. şi ale Complexului Energetic, prin diminuarea fondului de investiţii, proporţional cu sumele plătite şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar Z., în cuantum de 0.98% din acestea (Titlul I, Subtitlul I.2).

Dispoziţiile a căror nerespectare a fost imputată inculpatului A., în realizarea activităţii presupus infracţionale ce i-a fost reţinută în sarcină prin rechizitoriu, au fost completate de către procurorul de şedinţă, prin adresa nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, cu cele ale art. 303 din O.U.G. nr. 34/2006 (cu privire la încheierea celor trei acte adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008) şi ale art. 1431 din Legea societăţilor nr. 31/1990 (cu referire la încheierea tranzacţiei între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C. în cadrul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj).

De asemenea, s-a mai arătat, în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, că, pentru încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 cu S.C.A. "B.", inculpatul A. a beneficiat de complicitatea morală şi materială a coinculpatului G., care, în perioada ianuarie - februarie 2008, în contextul litigiului dintre S.C. C. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a insistat pe lângă directorul general al celei din urmă societăţi ca respectiva convenţie să fie perfectată, a conceput termenii şi condiţiile acesteia şi a semnat-o din partea casei de avocatură.

Prioritar verificării corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute prin rechizitoriu şi tiparul normei de incriminare în care au fost încadrate, instanţa de fond a constatat că menţiunile făcute, în completare, de procuror, prin adresa mai sus indicată (depusă ulterior finalizării audierii martorilor şi a majorităţii inculpaţilor, dar şi după administrarea probei cu înscrisuri), în legătură cu dispoziţiile din legislaţia primară, despre care s-a susţinut că au fost încălcate de inculpatul A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul perfectării actelor adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007, a contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 şi a tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C., nu pot fi supuse controlului jurisdicţional întrucât exced acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, a cărui regularitate a fost verificată cu caracter de autoritate de lucru judecat în procedura de cameră preliminară.

De altfel, cercetarea judecătorească, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., s-a limitat numai la faptele descrise în rechizitoriu, prin raportare la împrejurările de timp şi de loc, dar şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, obligaţie instituită în sarcina instanţei în scopul asigurării dreptului la apărare al persoanelor trimise în judecată, care, încă de la momentul începerii judecăţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară, trebuie să cunoască într-o manieră clară şi completă toate acuzaţiile şi circumstanţele ce le caracterizează pentru a beneficia de un proces echitabil şi a putea să aducă toate argumentele ce le dovedesc nevinovăţia.

Aşadar, s-a reţinut că indicarea unor dispoziţii legale noi aproape de finalul cercetării judecătoreşti, a căror încălcare de către inculpatul A., în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a fost reclamată de către acuzare, contravine normelor procesual penale, întrucât permite reconfigurarea împrejurărilor faptice imputate după epuizarea momentului instituit de lege, ceea ce echivalează cu o nesocotire a principiului separării funcţiilor judiciare şi, în egală măsură, a dreptului la apărare, în condiţiile în care limitele şi obiectul judecăţii stabilite prin actul de sesizare a instanţei sunt supuse controlului de legalitate în faza camerei preliminare, fiind exclusă extinderea ulterioară a acestora în etapa judecăţii.

În ceea ce priveşte încălcarea dipoziţiilor statutare, regulamentare şi a hotărârilor cu caracter intern menţionate în rechizitoriu, instanţa de fond a constatat, în raport cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, că, întrucât atribuţiile specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. erau prevăzute doar în acte de reglementare secundară (art. 20 pct. B alin. (2) din Statutul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., ce constituie Anexa 1 la H.G. nr. 103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit; art. 2.6 pct. B din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii; contractul de mandat nr. x/21.12.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 5/21.12.2007 a Adunării Generale a Acţionarilor; Hotărârea nr. 12/30.11.2007 a Consiliului de Administraţie prin care s-a aprobat nota nr. x/26.11.2007 privind delegările de competenţă ale directorului general), nu poate caracteriza sub aspectul laturii obiective infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului, în condiţiile în care comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus prin legislaţia primară.

În consecinţă, s-a reţinut că presupusa îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul A. poate fi examinată doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară, însă în limitele anterior precizate, adică a prevederilor art. 2, art. 19, art. 23, art. 25, art. 28, art. 35 - 38, art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 (cu referire la încheierea celor trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007), respectiv a celor ale art. 2, art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 (în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008), ce au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, precum şi a nerespectării celorlalte reglementări din actele infralegale invocate (art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006), numai în măsura în care acestea preiau/transpun, detaliază sau explicitează normele de drept primar menţionate. În plus, analiza efectuată trebuie să se raporteze, în mod obligatoriu, la dispoziţiile legale în vigoare la data faptelor imputate inculpatului, conform principiului de drept tempus regit actum.

A fost avut în vedere că, astfel cum se arată în art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, care defineşte, cu caracter general, domeniul de aplicare a ordonanţei de urgenţă, aceasta reglementează procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică, a contractului de concesiune de lucrări publice şi a contractului de concesiune de servicii, precum şi modalităţile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu respectivele proceduri, scopul actului normativ fiind, potrivit art. 2 alin. (1), acela de a promova concurenţa între operatorii economici, de a garanta tratamentul egal şi nediscriminatoriu între acesţia, de a asigura transparenţa şi integritatea procesului de achiziţie publică, dar şi utilizarea eficientă a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante. În vederea atingerii acestui scop, atribuirea contractului de achiziţie publică trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal, recunoaşterii reciproce, transparenţei, proporţionalităţii, eficienţei utilizării fondurilor publice şi asumării răspunderii (alin. (2) al art. 2).

Contractul de achiziţie publică este definit de art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 ca reprezentând acel contract cu titlul oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, procedura de atribuire a acestuia incluzând, potrivit aceluiaşi text de lege, lit. ş), etapele pe care autoritatea contractantă şi candidaţii/ofertanţii trebuie să le parcurgă pentru ca acordul lor să fie considerat valabil.

În funcţie de obiectul lor, contractele de achiziţie publică sunt clasificate, în art. 31 din actul normativ, în contracte de lucrări, contracte de furnizare şi contracte de servicii, acestea din urmă vizând, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 34/2006, prestarea unuia sau mai multor servicii dintre cele prevăzute în anexele 2A şi 2B la ordonanţa de urgenţă, printre care şi serviciile juridice (Anexa 2B, poziţia 21).

Reprezentând una dintre părţile contractului de achiziţie publică, care iniţiază procedura de atribuire, autoritatea contractantă este definită, în detaliu, de dispoziţiile normative, deţinând această calitate, printre alte entităţi, oricare întreprindere publică ce desfăşoară cel puţin una dintre activităţile specifice sectoarelor de utilitate publică prevăzute în capitolul VIII, secţiunea 1 (apă, energie, transport, poştă), atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi (art. 8 lit. d).

În ceea ce priveşte Societatea Comercială Complexul Energetic Rovinari S.A., s-a constatat că a fost înfiinţată prin H.G. nr. 103/2004 (art. 1), cu principal obiect de activitate producerea energiei electrice şi termice pe bază de lignit (art. 2), capitalul său social fiind deţinut în întregime de statul român, în calitate de acţionar unic, reprezentat de Ministerul Economiei şi Comerţului (art. 13), astfel încât, desfăşurând una dintre activităţile reglementate în capitolul VIII, secţiunea 1, din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cea prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b), aceasta reprezintă autoritate contractantă, în sensul actului normativ menţionat, însă doar în condiţiile prevăzute expres de art. 8 lit. d), şi anume atunci când atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivei activităţi.

În acest sens, pentru a stabili, în concret, sfera de aplicare pozitivă a O.U.G. nr. 34/2006, dar şi situaţiile juridice - contractele şi procedurile - care nu intră în domeniul de aplicabilitate al legislaţiei achiziţiilor publice, cu consecinţe în ceea ce priveşte atât calitatea de autoritate contractantă a întreprinderilor publice la care se referă art. 8 lit. d), cât şi obligativitatea organizării uneia dintre procedurile de atribuire stabilite de ordonanţă, s-a apreciat că trebuie avute în vedere reglementările din Secţiunea a 5-a a Capitolului I al acesteia, care, după ce enunţă, în art. 9 - 11, cazurile în care dispoziţiile actului normativ sunt incidente, prevede, în art. 11 - 16, acele ipoteze în care contractele de achiziţie nu sunt supuse O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptate de la aplicarea acesteia.

Una dintre aceste situaţii derogatorii, îngăduită de lege de la aplicabilitatea normelor juridice privind achiziţiile publice, este reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit căruia, în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract de achiziţie publică ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în Anexa 2B, atunci obligaţia de a aplica ordonanţa de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare decât cea prevăzută la art. 57 alin. (2) (respectiv 420.000 de euro) şi se limitează numai la prevederile art. 35 - 38 şi art. 56.

A rezultat, astfel, din interpretarea textului de lege, că încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B (printre care se regăsesc şi serviciile juridice), a căror valoare este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 420.000 de euro, nu intră în sfera de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptată de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care nu există obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de ordonanţă sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul actului normativ menţionat. Autorităţii contractante prevăzută de art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 îi revine obligaţia legală de a aplica ordonanţa de urgenţă în privinţa atribuirii contractelor de achiziţie publică a serviciilor din categoria celor incluse în Anexa 2B numai atunci când valoarea estimată a acestora depăşeşte pragul de 420.000 de euro, stabilit de art. 57 alin. (2) lit. b), şi se limitează exclusiv la întocmirea specificaţiilor tehnice (art. 35 - 38) şi transmiterea spre publicare a anunţului de atribuire (art. 56).

Astfel, contrar susţinerilor din cuprinsul rechizitoriului, dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt incidente în situaţia derogatorie reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv în cazul contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 de euro, întrucât textul de lege indicat (art. 16 alin. (1) exceptează integral de la aplicare, în această ipoteză, prevederile ordonanţei de urgenţă, deci inclusiv cele ale art. 19, a căror nerespectare de către inculpatul A. a fost invocată de procuror.

O asemenea concluzie nu a fost confirmată doar de interpretarea coroborată a celor două dispoziţii legale, dar şi din poziţia pe care legiuitorul a atribuit-o acestora în arhitectura actului normativ, art. 16 situându-se în Capitolul I, Secţiunea a 5-a (intitulată "Domeniu de aplicare. Excepţii"), care stabileşte sfera de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006 şi excepţiile de la aplicarea acesteia, în timp ce art. 19 este inclus în Secţiunea 1 ("Reguli generale") a Capitolul II, denumit "Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică". Astfel, după ce instituie obligaţia autorităţilor contractante de a respecta principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) în relaţia cu operatorii economici (art. 17) şi procedează la enumerarea şi definirea procedurilor de atribuire a contractului de achiziţie publică (art. 18), ordonanţa de urgenţă reglementează, în art. 19, dreptul autorităţii contractante de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor art. 25 - 32, nu depăşeşte echivalentul în RON a 5000 euro (respectiv 10.000 euro de la 04.10.2007) pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări, caz în care achiziţia se realizează pe bază de document justificativ, care se consideră a fi contract de achiziţie publică. A rezultat, aşadar, că art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 are aplicabilitate doar în situaţia contractelor de achiziţie a produselor, serviciilor sau lucrărilor care, deşi incluse de lege în categoria celor pentru care este obligatorie organizarea uneia dintre procedurile de atribuire expres şi limitativ prevăzute de art. 18, pot fi, totuşi, încheiate fără urmarea unei asemenea proceduri în cazul în care valoarea lor estimată este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 5000 euro/10.000 euro.

Or, pentru contractele de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B, a căror valoare nu depăşeşte pragul de 420.000 de euro, ordonanţa de urgenţă nu instituie obligaţia autorităţilor contractante de a organiza o procedură de atribuire, fiind exceptate expres de la aplicarea actului normativ, astfel încât art. 19 nu este incident în această situaţie, vizând doar ipoteza serviciilor enumerate în Anexa 2A pentru care prescripţiile normative prevăd organizarea unei proceduri de atribuire.

Mai mult, s-a apreciat că, dacă s-ar accepta teza acuzării, în sensul aplicabilităţii art. 19 în situaţia de excepţie reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, s-ar ajunge, practic, la lipsirea de efecte juridice a acestor din urmă dispoziţii legale, care permit încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B fără aplicarea ordonanţei, deci fără urmarea unei proceduri de atribuire, dacă valoarea acestora este situată sub 420.000 de euro, în timp ce art. 19 reglementează achiziţia directă doar a serviciilor a căror valoare estimată nu depăşeşte 5000 euro/10.000 euro. Cu alte cuvinte, instituirea, prin art. 16 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) lit. b), a) unui prag de 420.000 de euro pentru achiziţia serviciilor din Anexa 2B fără organizarea unei proceduri de atribuire ar deveni superfluă, dacă s-ar considera aplicabile dispoziţiile art. 19, care permit achiziţia directă a serviciilor cu o valoare mult inferioară celei menţionate.

Totodată, s-a considerat, contrar susţinerilor parchetului, că în cazul contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 de euro, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece situaţia arătată, reglementată de art. 16 alin. (1) din ordonanţă, este exceptată de la aplicabilitatea acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte scopul şi principiile actului normativ, a căror încălcare de către inculpatul A., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a fost invocată de procuror. În sprijinul acestei concluzii a pledat, pe lângă argumentele de interpretare a textului prezentate, şi împrejurarea că, abia prin O.U.G. nr. 76/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453/02.07.2010), în urma modificării art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, a fost introdusă obligaţia respectării de către autoritatea contractantă a prevederilor art. 2 alin. (2), însă numai în ipoteza contractelor de achiziţie a serviciilor listate în Anexa 2B pentru care trebuia organizată procedura de atribuire simplificată, limitată la aplicarea art. 35 - 38 şi art. 56, adică a celor cu o valoare ce depăşea pragul de 420.000 de euro. Aşadar, nici înainte şi nici după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 76/2010, aprobată prin Legea nr. 278/2010, încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor incluse în Anexa 2B, a căror valoare era inferioară sumei de 420.000 de euro, nu era supusă obligaţiei de respectare a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, a căror aplicare s-a impus, cu începere din 02.07.2010, alături de prevederile art. 35 - 38 şi art. 56, doar achiziţiilor de servicii (din Anexa 2B) ce depăşeau pragul valoric menţionat. În plus, aceeaşi ordonanţă de urgenţă (nr. 76/2010) a exclus, în mod expres, de la aplicarea Capitolului IX privind soluţionarea contestaţiilor, contractele de achiziţie a serviciilor din Anexa 2B, cu o valoare egală sau mai mică de 420.000 de euro, ceea ce a confirmat încă o dată faptul că acestea excedau sferei de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptate de la aplicarea dispoziţiilor actului normativ.

Reiterând aprecierea că defectuozitatea în îndeplinirea unui act, ca element de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu, poate fi evaluată prin raportare la nerespectarea de către funcţionarul public a unor prevederi din legislaţia secundară doar în situaţia în care acestea preiau/transpun, detaliază sau explicitează norme exprese şi neechivoce din legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile din actele infralegale a căror încălcare a fost imputată de către parchet inculpatului A., în legătură cu încheierea celor trei acte adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, fie contravin actului normativ de reglementare primară în aplicarea cărora au fost adoptate, fie adaugă la acesta sau nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care eventuala lor nesocotire nu poate contura îndeplinirea cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

Astfel, au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006, care stabilesc că, în procesul de aplicare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, orice situaţie pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă (alin. (1), precum şi faptul că, în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor acesteia, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractului (alin. (2).

S-a remarcat că alin. (2) al art. 2 din H.G. nr. 925/2006 realizează o combinaţie între aspectele subsumate de O.U.G. nr. 34/2006, în art. 2, scopului şi principiilor actului normativ, stabilind, contrar dispoziţiilor ordonanţei, că acestea se aplică şi în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa legislaţiei achiziţiilor publice, cum sunt şi contractele având ca obiect prestarea unor servicii incluse în Anexa 2B (printre care se regăsesc şi serviciile juridice), a căror valoare este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 420.000 de euro. Or, din interpretarea art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, reiese că încheierea unor asemenea contracte nu intră în sfera de incidenţă a ordonanţei, fiind exceptată de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care nu există obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul actului normativ menţionat, inclusiv a celor ale art. 2.

Neexistând, aşadar, în cazul respectivelor contracte, obligaţia de a urma una din procedurile de atribuire instituite de O.U.G. nr. 34/2006, s-a apreciat că nu sunt incidente în privinţa lor prevederile alin. (1) al art. 2 din H.G. nr. 925/2006, cu atât mai mult cu cât situaţia juridică a acestora este explicit reglementată în art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.

Tot în aplicarea O.U.G. nr. 34/2006, dar şi a altor acte normative, a fost emis de către Ministerul Economiei şi Comerţului Ordinul nr. 612/2006 care, în art. 1, stipulează, în sarcina societăţilor şi companiilor naţionale, societăţilor comerciale şi regiilor autonome care funcţionează sub autoritatea acestui minister, obligaţia de a organiza proceduri de achiziţii de produse, servicii şi lucrări pentru obiectivele prevăzute în programele anuale de achiziţii aprobate de Consiliile de Administraţie şi Adunările Generale ale Acţionarilor (alin. (1), stabilind, totodată, că şi achiziţiile publice de produse, servicii şi lucrări ce nu au fost prevăzute în aceste programe se vor organiza tot cu aprobarea celui din urmă organ colegial, după ce oportunitatea achiziţiei a fost analizată şi avizată de Consiliul de Administraţie (alin. (2).

În legătură cu acest ordin, instanţa de fond a constatat, pe de o parte, că, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 24/2000, acesta instituie, contrar ordonanţei de urgenţă în executarea căreia a fost emis, obligaţia entităţilor care funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei şi Comerţului de a organiza, în toate situaţiile, chiar şi în cele exceptate expres de la aplicarea O.U.G. nr. 34/2006, proceduri de atribuire a contractelor de achiziţii de lucrări, de produse şi de servicii, contravenind, astfel, unui act normativ cu forţă juridică superioară, iar pe de altă parte, că în perioada în care au fost perfectate cele trei acte adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, acest ordin nu mai era aplicabil în privinţa S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., care fusese transferată, împreună cu celelalte complexuri energetice (Turceni şi Craiova) în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, potrivit art. 1 alin. (1), (3) şi 4, art. 3 şi art. 4 din O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea A.V.A.S prin comasarea prin absorbţie cu O.P.S.P.I.

Stabilind scopul O.G. nr. 119/1999, art. 1 din ordonanţă prevede că aceasta "reglementează controlul intern şi controlul financiar preventiv la entităţile publice şi cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public".

În înţelesul actului normativ, categoria entităţilor publice cuprinde autorităţile publice, instituţiile publice, companiile/societăţile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ- teritoarială este acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public (art. 2 lit. m). Aceste din urmă noţiuni sunt definite de lit. k) şi s) ale art. 2, patrimoniul public reprezentând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor statului, unităţilor administrativ-teritoriale sau ale entităţilor publice ale acestora, dobândite cu orice titlu. La rândul lor, instituţiile publice, ca specie a entităţilor publice, sunt enumerate în art. 2 lit. n) din O.G. nr. 119/1999, acestea fiind Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul lor de finanţare.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, dar şi a celor ale H.G. nr. 103/2004, prin care s-a înfiinţat S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., persoană juridică română organizată ca societate pe acţiuni, al cărei capital social este deţinut în întregime de statul român (art. 1 şi art. 13), rezultă că aceasta, în accepţiunea O.G. nr. 119/1999, reprezintă o entitate publică (societate comercială la care statul este unic acţionar) care administrează un patrimoniu public (drepturile şi obligaţiile statului), nu şi fonduri publice, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. k).

Ca atare, având în vedere domeniul de reglementare al prevederilor legale a căror încălcare a fost imputată inculpatului A., în exercitarea îndatoririlor de serviciu specifice funcţiei de director general al Complexului Energetic Rovinari, şi faptul că parchetul nu a făcut nicio referire la art. 26 din actul normativ menţionat, situaţie în care nu a putut fi reţinut nici de instanţă întrucât ar echivala cu o completare/modificare a acuzaţiilor, lucru inadmisibil din perspectiva principiului separării funcţiilor judiciare şi a respectării dreptului la apărare, instanţa de fond a constatat că singurele dispoziţii din O.G. nr. 119/1999 la care se poate raporta analiza referitoare la defectuozitatea îndeplinirii acestor atribuţii, cu prilejul încheierii celor trei acte adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, sunt cele ale art. 5 alin. (1), reglementarea cuprinsă în art. 3 şi art. 4 referindu-se în mod expres, aşa cum reiese din conţinutul textelor legale, la aspecte ce privesc doar controlul intern în cadrul instituţiilor publice (obiectivele generale, cerinţele, obligaţiile conducătorului instituţiei publice), iar nu al oricărei alte entităţi publice dintre cele enumerate în art. 2 lit. m). Mai mult, s-a observat că art. 3 reprezintă o normă de maximă generalitate, fapt atestat chiar de denumirea sa marginală ("Obiectivele generale ale controlului intern"), iar art. 4 instituie în sarcina conducătorului instituţiei publice îndatorirea de a asigura elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern, or, inculpatului nu i-a fost reproşată de către acuzare nerespectarea unei asemenea obligaţii, nefiind prezentate în cuprinsul rechizitoriului deficienţe în legătură cu efectuarea controlului intern (sarcină care, de altfel, a fost delegată unei alte persoane) sau cu organizarea acestei activităţi ori a departamentului aferent.

Cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, s-a observat că acestea instituie în sarcina persoanelor care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public obligaţia de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniul public, cele cinci criterii de evaluare a îndeplinirii acestei îndatoriri fiind definite în art. 2 lit. h), i), j), o) şi v) din ordonanţă.

Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., directorul general este cel care "gestionează patrimoniul societăţii, urmăreşte modul de gestionare a bunurilor aflate în patrimoniul acesteia şi răspunde de modul de administrare a lui", revenindu-i, astfel, obligaţia legală de a asigura buna gestiune financiară, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

1.3.1. Procedând la examinarea, prin prisma aspectelor teoretice menţionate, a corespondenţei dintre baza factuală a acuzaţiilor formulate în cuprinsul actului de sesizare (Titlul I, Subtitlul I.1) şi tiparul normei de incriminare în care au fost încadrate, instanţa de fond a constatat, cu titlu preliminar, că deşi inculpatului A. i-a fost imputată îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu exclusiv cu prilejul încheierii celor trei acte adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007, calificate de parchet ca "veritabile contracte de asistenţă juridică … şi de achiziţie publică" (pag. 18 alin. (1); pag. 20 alin. (6); pag. 21 alin. (4); pag. 22 alin. (1), motiv pentru care trebuiau să respecte dispoziţiile art. 2 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, acuzarea a considerat, totuşi, că încălcarea legislaţiei achiziţiilor publice cu ocazia atribuirii acestora se impune a fi apreciată nu doar prin raportare la cuantumul sumelor decontate în temeiul lor, ci şi la valoarea contractului iniţial, care, de altfel, nu a format obiectul trimiterii în judecată, sens în care era obligatorie, în opinia procurorului, respectarea de către autoritatea contractantă a dispoziţiilor art. 23, art. 25, art. 28, art. 35 - 38 şi art. 56 din ordonanţa de urgenţă.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., inculpatul A. a semnat, în baza celor două referate (nr. x/28.08.2007 şi nr. y/18.12.2007) şi a memoriului justificativ (nr. 957/18.12.2008) elaborate de Biroul management proiect desulfurare, actele adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat cu S.C.A. "B.", prin care s-a suplimentat valoarea celui din urmă (cu 200.000 RON prin primul act adiţional, cu 711.240 prin secundul şi cu 310.000 prin cel de-al treilea) şi s-a prelungit durata lui de execuţie până la 31.12.2009, în condiţiile în care celelalte clauze au rămas valabile.

Raportat la sumele cu care s-a mărit valoarea contractului iniţial prin actele juridice ulterioare, dar şi la cele ce au fost efectiv decontate de societatea comercială în temeiul lor casei de avocatură (184.260,67 RON fără TVA, respectiv 219.270,18 RON cu TVA în baza primului act adiţional; 1.183.149,36 RON fără TVA, respectiv 1.407.947,61 RON cu TVA conform celui de-al doilea; 32.343,27 RON fără TVA, respectiv 38.488,49 RON cu TVA în temeiul ultimului), a rezultat că, privite atât separat/singular, cât şi împreună, cele trei acte adiţionale încheiate de directorul general cu S.C.A. "B.", având ca obiect prestarea unor servicii juridice incluse în Anexa 2B (pct. 21), nu depăşeau valoarea de 420.000 euro prevăzută de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât, potrivit art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, erau exceptate de la aplicarea acesteia, situaţie în care nu exista obligaţia organizării de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a vreuneia dintre procedurile de atribuire sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul actului normativ menţionat, inclusiv a celor ale art. 2 şi art. 19.

De altfel, aşa cum a rezultat din cuprinsul actului de sesizare a instanţei (pag. 24 alin. (3), devansarea pragului de 420.000 euro (la 433.041 euro), instituit de prescripţiile normative pentru organizarea unei proceduri concurenţiale simplificate (limitată la aplicarea dispoziţiilor art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006), a fost stabilită de procuror (în mod aleatoriu, prin luarea în considerare a unui curs de schimb valabil la data de 31.12.2008, şi nu a parităţii monetare leu/euro existentă la momentul achitării fiecărei facturi emise de casa de avocatură) prin adunarea sumelor achitate de societate în temeiul celor trei acte adiţionale cu cele plătite în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 (326.001,60 fără TVA, respectiv 387.942 RON cu TVA), cu toate că împrejurările legate de încheierea acestuia nu fac obiectul acuzaţiei penale în cauză, considerându-se că atât procedura de selecţie, cât şi atribuirea lui au respectat dispoziţiile legale (pag. 53 alin. (1); pag. 56 alin. (2) din Subtitlul II.1.d al rechizitoriului), motiv pentru care şi suma decontată în executarea sa are un caracter licit (pag. 26 alin. (3).

Folosind acelaşi raţionament şi susţinând că valoarea totală a contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, astfel cum a fost modificat prin cele trei acte juridice ulterioare, depăşea suma de 420.000 de euro (astfel cum s-a constatat prin Procesul-verbal de control financiar nr. x/22.07.2011 al A.N.A.F., ce a stat la baza sesizării din oficiu a organelor judiciare - filele x d.u.p.), parchetul a considerat că nu au fost respectate, de către inculpat, prevederile art. 35 - 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 (pag. 16 alin. (2) din Subtitlul I.1.d al rechizitoriului), deşi acestuia nu i s-a imputat încălcarea atribuţiilor de serviciu cu prilejul încheierii contractului iniţial (semnat, de altfel, de fostul director general al Complexului, martorul I.) când, eventual, ar fi trebuit să se aprecieze asupra incidenţei respectivelor dispoziţii în situaţia prognozării, peste limita instituită de art. 57 alin. (2) lit. b), a) sumelor plătibile pentru serviciile juridice contractate, mai ales că s-a susţinut de către acuzare că atingerea unei asemenea valori era "previzibilă raportat la durata contractului de finanţare pentru proiectul de desulfurare".

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, deşi valoarea estimată a serviciilor juridice, pentru anul 2007, a fost de 280.000 RON (sub 420.000 de euro), astfel încât S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. nu avea obligaţia, potrivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, să aplice ordonanţa de urgenţă, în vederea atribuirii contractului de asistenţă juridică pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare aferente grupurilor energetice nr. 3 şi 6, s-a decis organizarea unei forme concurenţiale de achiziţie şi, întrucât societatea nu avea elaborate norme interne în acest sens (aşa cum prevedea Ghidul privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, aprobat prin Ordinul nr. 155/2006 al A.N.R.M.A.P.), s-a optat pentru selecţia de oferte şi negocierea preţului şi clauzelor contractuale, procedură care, implicit, a presupus şi întocmirea specificaţiilor tehnice, respectiv a caietului de sarcini, conform dispoziţiilor art. 35 - 38 din O.U.G. nr. 34/2006.

În cuprinsul acestuia, semnatarii săi, K. (şef al Biroului management proiect desulfurare) şi inculpatul A. (la acel moment director al Direcţiei Dezvoltare - Investiţii), în concordanţă cu documentaţia preliminară întocmită de cel din urmă (referat de necesitate, memoriu justificativ), au specificat, ca obiect al viitorului contract de prestări servicii (preluat, ulterior, şi în fişa de date a achiziţiei), asigurarea de "consultanţă juridică pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiei de desulfurare aferentă grupurilor energetice nr. 3 şi 6 Rovinari" şi s-a arătat că, "în vederea realizării serviciului", consultanţa juridică va fi acordată şi în alte domenii de specialitate, expres indicate.

La încheierea contractului nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", declarată câştigătoarea procedurii de selecţie pe criteriul "tarifului orar cel mai scăzut", printr-un artificiu de exprimare (anagrama cuvintelor), s-a stabilit, însă, un obiect extins al acestuia, comparativ cu cel înscris în caietul de sarcini şi fişa de date a achiziţiei, adăugându-se la serviciile juridice pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare aferente grupurilor energetice nr. 3 şi 6 Rovinari orice alte servicii de asistenţă juridică solicitate de client, dintre cele menţionate în documentaţia de atribuire ca urmând a fi prestate doar în vederea realizării proiectului de desulfurare.

Deşi contractul nr. x/21.03.2007 a vizat şi alte servicii juridice decât cele la care s-a referit documentaţia de atribuire şi ofertele caselor de avocatură participante, din care a fost selectată cea câştigătoare, parchetul nu a identificat în cazul perfectării acestuia comiterea unor fapte de natură penală, ca urmare a posibilei nerespectări de către directorul general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. de la acea dată (martorul I.) a unor obligaţii instituite de legislaţia achiziţiilor publice, astfel încât legalitatea procedurii de atribuire a contractului iniţial, acceptată de acuzare, se întinde şi asupra încheierii actelor adiţionale ulterioare, care fac parte integrantă din acesta. Contrar susţinerilor procurorului, instanţa de fond a apreciat că cele trei acte adiţionale, nr. 1/03.09.2007, nr. 2/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008, prin care s-a suplimentat valoarea contractului nr. x/21.03.2007 şi s-a prelungit durata lui de execuţie, nu au natura juridică a unor convenţii de sine-stătătoare, atâta timp cât părţile nu şi-au asumat alte obligaţii reciproce şi nu au adus modificări celor anterior convenite, toate clauzele esenţiale ale contractului de asistenţă juridică iniţial, astfel cum erau prevăzute şi de art. 127 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat (în forma în vigoare la datele respective) rămânând în continuare valabile.

Ca atare, în opinia instanţei de fond, procedura competitivă ce a fost organizată la nivelul societăţii comerciale, deşi la acel moment valoarea achiziţiei de servicii juridice a fost estimată la doar 280.000 RON (sub 420.000 de euro), asigură legalitatea atribuirii actelor adiţionale ulterioare aceleiaşi case de avocatură declarată câştigătoare, în condiţiile în care elementele definitorii ale acordului de voinţă al părţilor, cu referire, în principal, la obiect şi onorariu (tarif orar), nu au suferit modificări şi independent de eventuala depăşire a pragului valoric instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, atâta timp cât procedura concurenţială iniţială a respectat regulile prevăzute de art. 16 alin. (1) din ordonanţă (art. 35 - 38) pentru atribuirea contractelor de prestări servicii juridice cu o valoare ce depăşeşte 420.000 de euro. În plus, s-a remarcat că posibilitatea prelungirii duratei de execuţie a convenţiei iniţiale, prin act adiţional, a fost menţionată în chiar cuprinsul caietului de sarcini, dar şi al contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", documente care, potrivit acuzării, îndeplinesc nu doar cerinţele de conformitate cu legislaţia achiziţiilor publice, ci şi obligaţiile instituite de normele statutare şi regulamentare, dar şi de actele cu caracter intern ale societăţii.

În aceste condiţii, s-a opinat că inculpatului A. nu i se poate imputa nerespectarea prevederilor art. 35 - 38 din O.U.G. nr. 34/2006, după cum nu poate fi reţinută, în aprecierea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu, cu prilejul încheierii celor trei acte adiţionale, nici încălcarea dispoziţiilor art. 23, art. 25 şi art. 28 din ordonanţă, precum şi a celor ale art. 56 care, în accepţiunea parchetului, ar fi devenit incidente în momentul în care valoarea contractului iniţial şi a actelor subsecvente ar fi depăşit pragul de 420.000 de euro.

Deşi situate în secţiuni diferite ale Capitolului 2 din actul normativ menţionat, art. 23 şi, respectiv, art. 25 şi art. 28 din O.U.G. nr. 34/2006 nu pot fi interpretate şi aplicate decât în mod coroborat, reglementând obligaţii ale autorităţii contractante de a căror respectare depinde alegerea corectă a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică. Astfel, s-a reţinut că esenţială pentru aplicarea corespunzătoare a legislaţiei în materia achiziţiilor publice este estimarea valorii contractului ce urmează a fi atribuit (art. 25), sens în care art. 28 stabileşte anumite reguli incidente în situaţia achiziţionării de servicii, iar art. 26 instituie necesitatea realizării acestei operaţiuni de evaluare anterior demarării oricărei proceduri prevăzute de ordonanţa de urgenţă.

La rândul său, art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006 interzice autorităţii contractante să divizeze contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică sau să folosească metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a acestuia, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor ordonanţei care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în funcţie de anumite praguri valorice.

A rezultat, aşadar, din interpetarea textelor de lege, că interdicţia instituită de actul normativ nu vizează, de fapt, aplicarea unui algoritm eronat de stabilire a valorii achiziţiei sau divizarea, în sine, a contractului, ci recurgerea la asemenea metode cu scopul eludării integrale a dispoziţiilor ordonanţei sau a aplicării altor reguli de atribuire decât cele care ar fi fost incidente prin raportare la anumite valori stabilite expres de lege. A rezultat, totodată, că orice determinare a valorii achiziţiei trebuie realizată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului, întrucât, în funcţie de această sumă previzionată, se stabileşte incidenţa anumitor dispoziţii ale ordonanţei sau, dimpotrivă, se constată inaplicabilitatea ei, cum este cazul achiziţiei de servicii juridice prevăzute în Anexa 2B (pct. 21), a căror valoare este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 420.000 de euro.

Ca atare, estimarea valorii serviciilor juridice ce urmau a fi achiziţionate, în raport cu criteriile reglementate de art. 25 şi art. 28 din O.U.G. nr. 34/2006, trebuia efectuată, conform art. 26, anterior atribuirii contractului nr. x/21.03.2007, operaţiune care, în opinia procurorului semnatar al actului de sesizare, era posibilă, din moment ce s-a apreciat că depăşirea pragului de 420.000 de euro era "previzibilă raportat la durata contractului de finanţare pentru proiectul de desulfurare" (pag. 16 alin. (2) din Subtitlul I.1.d al rechizitoriului).

Având, însă, în vedere că S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a organizat o procedură competitivă de achiziţie incluzând şi întocmirea specificaţiilor tehnice (caietul de sarcini) prevăzute de art. 35 - 38 din O.U.G. nr. 34/2006, procedură ce a fost considerată de parchet ca fiind conformă prescripţiilor normative în materie şi care, pentru considerentele arătate anterior, acoperă şi legalitatea atribuirii actelor adiţionale ulterioare către societatea de avocatură declarată câştigătoare, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută îndeplinirea scopului instituit de lege pentru a concluziona în sensul încălcării de către inculpat a dispoziţiilor art. 23, art. 25 şi art. 28 din ordonanţa de urgenţă.

Mai mult, încheierea de către directorul general A. a actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008, prin care s-a suplimentat, aferent anilor 2007, 2008 şi 2009, valoarea contractului iniţial de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 şi, totodată, s-a prelungit, succesiv, durata lui de execuţie (prin ultimele două acte adiţionale), a fost generată de respectarea obligaţiei prevăzute în sarcina sa prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Complexului, potrivit căruia era abilitat să semneze, în numele societăţii, doar contracte care se derulează pe o perioadă de cel mult un an pentru care a fost aprobat Bugetul de venituri şi cheltuieli.

De altfel, în considerarea aceleiaşi atribuţii de serviciu ce revenea directorului general în temeiul dispoziţiilor regulamentare, contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, considerat de acuzare ca îndeplinind condiţiile de legalitate sub aspectul modului de atribuire, a fost încheiat de martorul I. pe o perioadă determinată, până la sfârşitul anului 2007, dar cu posibilitatea prelungirii lui prin act adiţional, aspect inserat atât în conţinutul convenţiei, cât şi al caietului de sarcini cuprinzând specificaţiile tehnice.

Aşa cum s-a arătat în Raportul de control nr. x/29.08.2013 întocmit de A.N.R.M.A.P., în concordanţă şi cu jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ (spre exemplu, decizia nr. 1248/12.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal; decizia nr. 2040/08.06.2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal), din moment ce S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a optat pentru parcurgerea unei proceduri concurenţiale de atribuire a serviciilor juridice care a inclus şi elaborarea caietului de sarcini, în conformitate cu prevederile art. 35 - 38 din ordonanţa de urgenţă, aceasta, indiferent de atingerea/neatingerea pragului instituit de art. 57 alin. (2) lit. b), avea obligaţia, prin reprezentantul său legal, de a respecta în integralitate etapele reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 pentru achiziţionarea unor asemenea servicii juridice a căror valoare depăşeşte suma de 420.000 de euro, deci de a aplica şi dispoziţiile art. 56 privind transmiterea spre publicare a anunţului de atribuire.

Având, însă, în vedere că scopul îndeplinirii unei asemenea obligaţii rezidă exclusiv în realizarea unei evidenţe statistice, unitară, a contractelor de servicii prevăzute în Anexa 2B a căror valoare este mai mare decât limita instituită de lege şi care au fost achiziţionate fără parcurgerea uneia dintre procedurile prevăzute în mod expres de ordonanţă, precum şi faptul că autoritatea contractantă avea, potrivit alin. (2) al art. 56, posibilitatea de a opta pentru nepublicarea anunţului transmis, s-a apreciat că nerespectarea acestor dispoziţii legale nu poate intra în sfera ilicitului penal, putând atrage, cel mult, răspunderea contravenţională, în conformitate cu dispoziţiile art. 293 lit.

e) din O.U.G. nr. 34/2006. Această concluzie s-ar impune şi în situaţia în care s-ar accepta opinia acuzării în sensul incidenţei dispoziţiilor art. 56 din ordonanţa de urgenţă doar la momentul în care valoarea contractului iniţial şi a actelor subsecvente ar fi depăşit pragul de 420.000 de euro, cu toate că devansarea acestei valori a fost stabilită prin luarea în considerare a sumelor plătite în baza unei convenţii ce nu formează obiectul trimiterii în judecată, apreciindu-se de către parchet că a fost atribuită cu respectarea legislaţiei achiziţiilor publice (contractul nr. x/21.03.2007), dar şi prin utilizarea unor factori de evaluare aleatorii, şi anume prin aplicarea unui curs de schimb valabil la data de 31.12.2008, şi nu a parităţii monetare leu/euro existentă la momentul achitării fiecărei facturi emise de casa de avocatură.

Aşa fiind, în sarcina inculpatului A. nu a putut fi reţinută, circumscris noţiunii de îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, încălcarea, cu ocazia încheierii actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, a dispoziţiilor din legislaţia achiziţiilor publice invocate de acuzare, aspect ce presupune, implicit, şi respectarea de către acesta, în calitate de director general al societăţii comerciale, a cerinţelor de legalitate şi regularitate - astfel cum sunt definite de art. 2 lit. o) şi v) din O.G. nr. 119/1999 - pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în vederea protejării patrimoniului public administrat de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.

Cu toate că procurorul, în argumentarea încălcării de către inculpat a obligaţiei instituite de art. 5 din actul normativ menţionat, a invocat şi lipsa prevederii sumelor decontate în temeiul actelor adiţionale în Programul anual al achiziţiilor publice, iar a celei aferente primului dintre acestea şi în Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2007, instanţa de fond a constatat că asemenea îndatoriri erau stipulate doar în actele de reglementare secundară (Ordinul nr. 155/2006 al A.N.R.M.A.P. şi, respectiv, Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii), astfel încât modul lor de îndeplinire nu poate face obiect de analiză din perspectiva întrunirii laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu imputată acuzatului, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017. În plus, contrar susţinerilor parchetului, din materialul probator administrat în cauză nu a reieşit că suportarea din fondurile aferente Programului de investiţii a sumelor plătite către S.C.A. "B.", în temeiul celor trei acte adiţionale, ar fi condus la contractarea de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a unor împrumuturi oneroase în vederea realizării în bune condiţii a proiectelor de investiţii, angajarea unor astfel de credite, nedovedită, de altfel, prin depunerea la dosar a unor documente în acest sens, fiind susţinută de martorii OOOO. şi PPPP., strict în considerarea diminuării fondului de investiţii ca urmare a achitării tranşelor din datoria ce a format obiectul tranzacţiei încheiate cu S.C. C.

Deopotrivă, s-a reţinut că inculpatului A. nu îi poate fi imputată, sub aspectul obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, nerespectarea cerinţelor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în administrarea patrimoniului public, prevăzute de art. 2 lit. h), i) şi j) din ordonanţă, prin decontarea, în temeiul actelor adiţionale, a unor servicii juridice fără legătură cu încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare aferente grupurilor energetice nr. 3 şi 6 Rovinari, din moment ce prestarea unor asemenea servicii a format obiect al contractului iniţial nr. x/21.03.2007, contract din care cele trei acte juridice ulterioare fac parte integrantă şi a cărui atribuire a fost apreciată de parchet ca fiind conformă cu prescripţiile normative în materia achiziţiilor publice, motiv pentru care împrejurările legate de perfectarea acestuia şi de inserarea în cuprinsul său a unor activităţi ce nu fuseseră prevăzute în documentaţia prealabilă (caietul de sarcini şi fişa de date a achiziţie) nu au format obiectul acuzaţiei penale în cauză.

De asemenea, contrar rechizitoriului, împrejurarea că martorul OOOO., ulterior numirii sale în funcţia de director general al Complexului Energetic, a decis rezilierea contractului de asistenţă juridică încheiat cu S.C.A. "B.", nu a putut constitui un argument în susţinerea caracterului nejustificat al serviciilor juridice convenite cu societatea de avocatură, precum şi al sumelor achitate celei din urmă în temeiul actelor adiţionale, având în vedere în acest sens atât motivele care au fundamentat luarea măsurii, cât şi natura juridică a unei asemenea decizii adoptată de conducerea executivă a societăţii.

Astfel, din coroborarea depoziţiilor date, în ambele faze procesuale, de martorii P., PPPP. şi OOOO., a reieşit că hotărârea de încetare a relaţiilor contractuale cu S.C.A. "B." a fost generată, în special, de realizarea/finalizarea activităţii ce a constituit obiectul principal al convenţiei, fiind deja încheiate, la acel moment, contractele de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desufurare aferente celor două grupuri energetice, dar şi de aprecierea personală a directorului general cu privire la posibilitatea prestării de către juriştii societăţii comerciale a celorlalte servicii de asistenţă juridică ce au format conţinutul acordului de voinţă al părţilor. În ceea ce priveşte susţinerile martorului OOOO. din cursul urmăririi penale, valorificate sub aspect probator de acuzare, în sensul existenţei unor nemulţumiri la nivelul Complexului în legătură cu pierderea anumitor procese în care societatea a fost reprezentată de S.C.A. "B." şi a finalizării contractului de finanţare a instalaţiilor de desufurare abia în anul 2009, ca urmare a activităţilor prestate de consilierii juridici, instanţa de fond a constatat că acestea nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză, nefiind identificate la dosar înscrisuri sau alte depoziţii testimoniale care să ateste existenţa unor asemenea împrejurări. De altfel, chiar numitul OOOO., în cursul cercetării judecătoreşti, în acord cu cele declarate de martorii P. şi PPPP., dar şi de inculpatul A. în data de 05.04.2016, a menţionat că, la momentul încetării colaborării cu casa de avocatură, fusese deja încheiat contractul de finanţare pentru instalaţia de desulfurare, fapt confirmat şi de conţinutul notelor de onorarii emise de aceasta din urmă. Deopotrivă, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul A. a mai arătat că, în toate procesele/litigiile în care a fost reprezentată de S.C.A. "B.", compania pe care condus-o a avut câştig de cauză, iar cu ocazia audierii sale din 13.05.2016, a făcut anumite menţiuni în legătură cu perfectarea de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., la un cost superior, a unor contracte de asistenţă juridică cu alte societăţi de avocatură, ulterior demiterii sale din funcţia de director general, aspect confirmat şi de martorii LLLL., P. şi L. în faţa instanţei.

Totodată, a fost avut în vedere că atât încheierea, cât şi denunţarea unilaterală de către directorul general al societăţii comerciale (indiferent de natura capitalului social al acesteia) a unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură, reprezintă decizii de natură managerială, de oportunitate, întemeiate pe anumite motivaţii obiective concrete şi care, atâta timp cât sunt luate în interesul entităţii juridice şi respectă condiţiile impuse de prescripţiile normative pentru valabilitatea lor, nu pot angaja răspunderea penală a persoanei care le-a adoptat, ci, cel mult, răspunderea civilă a acesteia faţă de asociaţi, atunci când sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990 (art. 152 raportat la art. 1441, art. 155 şi art. 1551).

În plus, la datele la care s-au perfectat, în cauză, contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", precum şi actele adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la acesta, nu exista nicio dispoziţie în legislaţia primară sau în actele de reglementare secundară care să îngrădească dreptul entităţilor publice în cadrul cărora funcţionau compartimente/departamente juridice de a contracta servicii externe de avocatură, o asemenea interdicţie fiind introdusă abia prin O.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare, care prevede, printre altele, că societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă sau de reprezentare (art. 1) decât în anumite situaţii temeinic justificate, definite ca atare de actul normativ, şi cu stricta respectare a procedurii instituite de acesta (alin. (3).

Contrar susţinerilor parchetului, instanţa de fond a apreciat că angajarea de către conducerea Complexului Energetic Rovinari a unor servicii juridice externe, prin încheierea unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură, a cărui durată de execuţie a fost, ulterior, prelungită prin acte adiţionale, în condiţiile în care, în perioada 2007 - 2008, la nivelul societăţii, era organizat un Birou juridic care funcţiona cu 11 posturi de jurisconsulţi (astfel cum reiese din organigrama ataşată la fila x d.u.p.), nu atrage, în mod automat, încălcarea cerinţelor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în administrarea patrimoniului public şi, pe cale de consecinţă, nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, ce a fost imputată inculpatului A., atâta timp cât acuzarea nu a făcut nicio dovadă că activităţile juridice ce au format obiectului contractului ar fi fost realizate în aceleaşi condiţii de performanţă şi de consilierii juridici ai companiei.

Sub acest aspect, împrejurarea invocată de procuror, în sensul că juriştii ar fi reprezentat societatea într-un număr mai mare de cauze decât cele în care interesele Complexului Energetic au fost susţinute de avocaţi, a fost lipsită de relevanţă, din moment ce nu s-a realizat o comparaţie cu privire la obiectul, complexitatea şi dificultatea acestora, prin evaluarea efectivă a problemelor de natură juridică pe care le ridicau în concret, şi nu s-a stabilit modalitatea în care fiecare dintre ele a fost soluţionată de instanţele judecătoreşti (în favoarea/defavoarea Complexului), pentru a stabili corespondenţa dintre costul resurselor financiare alocate şi atingerea rezultatelor estimate.

Mai mult, materialul probator administrat în cauză (depoziţiile date în faţa instanţei de martorii N., O., I., J., PPPP., Y.; declaraţiile inculpaţilor A. din 28.08.2014 şi 05.04.2016 şi G. din 18.12.2017) a demonstrat pe deplin legitimitatea angajării unor servicii juridice calificate în domenii specializate ale dreptului (dreptul comerţului internaţional şi drept bancar), în vederea încheierii contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare la două dintre grupurile energetice ale societăţii, chiar consilierii juridici ai acesteia afirmând în cursul urmăririi penale şi/sau al cercetării judecătoreşti că nu aveau experienţa şi pregătirea juridică necesare pentru a reprezenta S.C.

Complexul Energetic Rovinari S.A. într-un proiect de o asemenea anvergură şi complexitate, ce se desfăşura în premieră la nivel naţional (depoziţiile martorilor L. şi CCCC.).

Aşadar, pentru argumentele expuse, s-a concluzionat că inculpatului A. nu i se poate reproşa nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul încheierii şi executării actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", a dispoziţiilor din legislaţia primară (O.U.G. nr. 34/2006 şi O.G. nr. 119/1999) a căror încălcare i-a fost imputată de acuzare prin rechizitoriu, astfel încât, având în vedere şi aspectele de ordin teoretic prezentate, instanţa de fond a apreciat că faptele acestuia nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

Ca urmare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

Având în vedere soluţia pronunţată cu privire la această acuzaţie, precum şi argumentele care o susţin, instanţa de fond nu a mai examinat aspectele puse în discuţie, din oficiu, la termenul de judecată din data de 9 februarie 2018, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor descrise (în sarcina inculpatului A.) în Titlul I, Subtitlul I.1 al actului de sesizare, din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), în trei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., o asemenea analiză nemaiavând nicio relevanţă în ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului A..

1.3.2. a.) Analizând, prin prisma aceloraşi consideraţii de ordin general expuse, conduita presupus infracţională imputată inculpatului A. în cuprinsul Titlului I, Subtitlul I.2 al actului de sesizare, instanţa de fond, conform împrejurărilor factuale descrise, pe larg, la subpunctul III.1.2 din hotărâre, a reţinut că, pe fondul litigiului ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, în care S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. fusese acţionată în judecată de S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., pentru plata sumei de 104.736.487,03 RON, reprezentând transformarea în dezdăunări a obligaţiei de a face neexecutată, prevăzută de Legea nr. 243/2005, directorul general al societăţii, în baza memoriului de necesitate înregistrat sub nr. x/31.01.2008, a încheiat cu S.C.A. "B.", reprezentată de partenerul coordonator G., contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, al cărui obiect l-a constituit realizarea, pe calea reprezentării în cadrul procesului declanşat de creditoare, a unei înţelegeri cu aceasta, prin care datoria companiei să fie achitată într-un termen rezonabil, de minim 3 ani. De asemenea, menţinându-se tariful orar de 153 RON/oră, la care se adaugă TVA, inserat în cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, s-a prevăzut, în plus, că, în ipoteza obţinerii rezultatului, respectiv eşalonarea datoriei pe cel puţin 3 ani, clientul va achita un onorariu de succes de 1% din cuantumul creanţei, iar în cazul renunţării de către creditoare la penalităţi, se va plăti un onorariu suplimentar de 3% din valoarea diferenţei. În temeiul contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, au fost emise de casa de avocatură facturile fiscale nr. x/07.03.2008, nr. y/07.03.2008 şi nr. 384/07.05.2008, în valoare totală de 1.071.336,80 RON, cu TVA (900.283,03 RON fără TVA), ce au fost achitate de Complexul Energetic Rovinari cu ordinele de plată nr. x/01.04.2008 şi nr. y/30.05.2008.

S-a observat, aşadar, că activitatea ce a constituit obiectul contractului nr. x/14.02.2008, deşi limitată la reprezentarea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, şi la obţinerea unui anumit rezultat, se încadra în sfera mai largă a serviciilor juridice convenite între părţi prin contractul iniţial nr. x/21.03.2007 care, în aplicarea art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nr. 51/1995, a inclus, în obiectul acestuia, la punctul 1.3. din art. 1, printre altele, reprezentarea societăţii comerciale de către S.C.A. "B." în orice litigii şi proceduri contencioase desfăşurate în faţa instanţelor de judecată sau a autorităţilor publice cu atribuţii jurisdicţionale, astfel încât, fiind stabilită în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferea casei de avocatură, cea din urmă era împuternicită, conform art. 131 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de avocat, să efectueze orice act specific acestei profesii pe care îl considera necesar pentru realizarea intereselor companiei. De altfel, împrejurarea că obiectul contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 se subsuma activităţilor juridice stabilite expres în cuprinsul convenţiei iniţiale a fost atestat chiar de faptul că, anterior perfectării acestei înţelegeri, societatea de avocatură a prestat, în perioadele 08-25.01.2008 şi 01-13.02.2008, servicii juridice în litigiul cu S.C. C. aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, în temeiul actului adiţional nr. x/19.12.2007 la contractul nr. x/21.03.2007, astfel cum reiese atât din cuprinsul notelor de onorarii aferente lunilor ianuarie şi februarie 2008 şi al înscrisurilor ataşate la dosarul nr. x/2007, cât şi din depoziţiile martorilor X. şi L. şi ale inculpaţilor A. şi G., ce au fost detaliate în secţiunea III.1.2 a considerentelor hotărârii, cu ocazia expunerii situaţiei factuale.

Cu toate acestea, prin noul contract de asistenţă juridică, S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi-a asumat obligaţii suplimentare, în sensul achitării către casa de avocatură, pe lângă tariful de 153 RON/oră, a unui onorariu de succes în situaţia realizării unei înţelegeri cu S.C. C. privind eşalonarea pe cel puţin 3 ani a datoriei şi a renunţării de către creditoare la plata penalităţilor, astfel încât, fiind aduse modificări de substanţă uneia dintre clauzele esenţiale convenite iniţial, prin contractul nr. x/21.03.2007, ce priveşte onorariul, element definitoriu al acordului de voinţă al părţilor potrivit art. 127 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, atribuirea contractului nr. x/14.02.2008 nu se mai putea realiza în baza procedurii competitive organizată anterior şi câştigată de S.C.A. "B." strict în considerarea preţului orar oferit (apreciată de parchet ca fiind conformă legislaţiei achiziţiilor publice), ci cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în funcţie de valoarea serviciilor de asistenţă juridică ce urmau a fi achiziţionate.

A apreciat instanţa de fond că organizarea unei proceduri concurenţiale pentru atribuirea unui contract de prestări servicii listate în Anexa 2B a ordonanţei de urgenţă, care, indiferent de valoarea estimată a acestuia, respectă cerinţele prevăzute de art. 35-38 şi art. 56 din acelaşi act normativ, asigură şi legalitatea încheierii, ulterioare, a unor acte adiţionale sau a altor contracte de asistenţă juridică cu casa de avocatură declarată câştigătoare în situaţia în care, prin acestea, nu se modifică aspectele de conţinut reprezentative ale convenţiei iniţiale (cu referire, în special, la obiect şi onorariu), în caz contrar, pentru achiziţionarea serviciilor juridice în noile condiţii, existând obligaţia parcurgerii procedurii simplificate instituite de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, însă numai în ipoteza în care valoarea acestora depăşeşte suma de 420.000 de euro.

S-a reţinut că, în cauză, în temeiul contractului nr. x/14.02.2008, a fost decontată casei de avocatură, de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., suma totată de 1.071.336,80 RON, previzibilă raportat la cuantumul creanţei reclamate de S.C. C., dar şi a onorariului de succes şi a condiţiilor în care putea fi acordat, astfel încât, având o valoare situată sub pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de asistenţă juridică nu intra în sfera de incidenţă a ordonanţei de urgenţă, fiind exceptat de art. 16 alin. (1) de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care societatea comercială nu avea obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de actul normativ sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul său.

Sub acest din urmă aspect, instanţa de fond a arătat, contrar susţinerilor din cuprinsul rechizitoriului, că, în cazul atribuirii contractelor ce au ca obiect prestarea serviciilor juridice prevăzute în Anexa 2B (pct. 21) a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 de euro, cum este şi contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, nu sunt incidente prescripţiile normative din materia achiziţiilor publice, deoarece, în această situaţie derogatorie, reglementată expres de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, textul de lege exceptează integral de la aplicare dispoziţiile ordonanţei de urgenţă, deci inclusiv cele ale art. 2, privind scopul şi principiile actului normativ, şi art. 19, referitoare la achiziţiile directe de servicii, a căror încălcare de către inculpatul A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a fost invocată de procuror.

Ca atare, având în vedere că atribuirea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 către S.C.A. "B." s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care, în situaţia concretă, raportat la valoarea serviciilor juridice achiziţionate, situată sub limita stabilită de art. 57 alin. (2) lit. b), exonerau S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., prin reprezentantul său legal, de obligaţia aplicării ordonanţei de urgenţă, instanţa de fond a reţinut că, implicit, au fost îndeplinite de către directorul general A. şi cerinţele de legalitate şi regularitate, prevăzute de art. 2 lit. o) şi v) din O.G. nr. 119/1999, pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în administrarea patrimoniului public aparţinând societăţii pe care o conducea.

Deşi parchetul, în argumentarea încălcării de către inculpat a obligaţiei instituite de art. 5 din actul normativ menţionat, a invocat şi lipsa prevederii în Bugetul de venituri şi cheltuieli a sumelor decontate în temeiul contractului nr. x/14.02.2008, instanţa a constatat că îndatorirea directorului general de a semna doar acte juridice pentru care a fost aprobat bugetul era stipulată numai în Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, modul de îndeplinire a acesteia neputând face obiect de analiză din perspectiva întrunirii laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu imputată acuzatului, aşa cum a fost redefinită prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017 ale Curţii Constituţionale. În plus, contrar susţinerilor acuzării, din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat că suportarea din fondul de investiţii a sumei plătite către S.C.A. "B.", în temeiul contractului nr. x/14.02.2008, ar fi condus la angajarea de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a unor credite oneroase în vederea realizării în bune condiţii a lucrărilor de investiţii planificate, obţinerea unor astfel de împrumuturi, nedovedită, de altfel, prin depunerea la dosar a unor documente în acest sens, fiind susţinută de martorii OOOO. şi PPPP. strict în considerarea diminuării acestui fond ca urmare a achitării tranşelor din datoria ce a format obiectul tranzacţiei încheiate cu S.C. C.

Deopotrivă, s-a reţinut că inculpatului A. nu îi poate fi imputată, sub aspectul obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, nerespectarea cerinţelor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în administrarea patrimoniului public, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. h), i) şi j) din ordonanţă, atâta timp cât acuzarea nu a făcut nicio dovadă că problema litigioasă cu S.C. C. putea fi rezolvată prin obţinerea aceluiaşi rezultat sau chiar în condiţii mai avantajoase pentru S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. dacă societatea comercială ar fi fost reprezentată în dosarul nr. x/2007 aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, de juriştii acesteia, aspect ce se impunea a fi demonstrat de către parchet pentru a stabili corespondenţa dintre costul resurselor financiare ce au fost alocate în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 şi realizarea beneficiilor estimate. Mai mult, aşa cum a rezultat din depoziţiile constante ale martorilor OOOO., PPPP. şi J., Complexul Energetic Rovinari a înregistrat un profit important, în perioada în care A. a fost director general al societăţii, inclusiv la încheierea exerciţiului financiar aferent anului 2008, ceea ce demonstrează utilizarea în condiţii de eficienţă, eficacitate şi performanţă a potenţialului financiar al companiei şi, implicit, îndeplinirea de către inculpat a obligaţiei de a realiza o bună gestiune financiară în administrarea patrimoniului public, prevăzută de art. 5 din O.G. nr. 119/1999.

S-a constatat că susţinerea procurorului în sensul atribuirii discreţionare a contractului nr. x/14.02.2008 către S.C.A. "B.", exclusiv în considerarea relaţiei apropiate dintre inculpaţii A. şi G., se bazează pe simple supoziţii, nefiind invocat de către acuzare şi nici identificat, în cauză, vreun element de probaţiune care să demonstreze existenţa unei legături speciale între cei doi, aptă să justifice încheierea preferenţială a actului juridic, cu unicul scop al obţinerii unor foloase necuvenite pentru cel din urmă.

Neîntemeiată a fost apreciată şi afirmaţia referitoare la lipsa vreunei justificări privind necesitatea contractării unui serviciu distinct de asistenţă juridică pentru rezolvarea litigiului declanşat de S.C. C., din moment ce, prin memoriul de necesitate înregistrat sub nr. x/31.01.2008, martorii J. (director al Direcţiei financiar-economice), N. (şef Serviciu disciplină contractuală şi marketing) şi L. (consilier juridic în cadrul Biroului management proiect desulfurare) au recomandat încheierea unui nou contract de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", prin încredinţare directă, pentru a asigura reprezentarea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. în respectivul proces, dată fiind complexitatea acestuia şi riscul obligării societăţii la plata integrală şi imediată a datoriei, fapt ce ar afecta negativ patrimoniul companiei şi efectuarea în viitor a investiţiilor. În plus, au propus acordarea unui onorariu de succes casei de avocatură, în cuantum de 1% din valoarea creanţei în cazul eşalonării ei pe minimum 3 ani şi de 3% în situaţia reducerii valorii debitului reclamat.

Deopotrivă, cu toate că, în cuprinsul rechizitoriului, dar şi al situaţiei de fapt reţinute de instanţă, s-a arătat că, în nota de onorarii aferentă lunii februarie 2008, poziţiile 1 şi 2, întocmită conform contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, au fost incluse şi activităţi ce fuseseră prestate de casa de avocatură în temeiul actului adiţional nr. x/19.12.2007 la contractul nr. x/21.03.2007, evidenţiate ca atare în nota de onorarii pentru luna ianuarie 2008, poziţiile 3, 5 şi 19 (studiu dosar nr. x/2007 al Tribunalului Gorj; redactare întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de S.C. C.), ajungându-se astfel ca, în baza facturilor fiscale nr. x/07.03.2008 şi, respectiv, nr. 283/28.02.2008, să fie, practic, decontate de două ori de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. aceleaşi servicii juridice (cuantificate prin Raportul de constatare din 17.12.2013 întocmit de Serviciul Specialişti din cadrul D.N.A. la suma de 2.913,12 RON), s-a constatat că această deficienţă nu a fost reproşată de acuzare directorului general, nefiind subsumată vreuneia dintre prevederile din legislaţia primară sau secundară a căror încălcare i-a fost imputată şi care reglementează obligaţii în materia achiziţiilor publice, a controlului intern şi a asigurării bunei gestiuni financiare, şi nicidecum în domeniul certificării regularităţii şi legalităţii serviciilor facturate sau al exercitării controlului financiar preventiv.

Reţinând îndeplinirea defectuoasă de către inculpatul A. a atribuţiilor sale de serviciu cu ocazia încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, parchetul a mai apreciat că acesta este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită şi imorală, având, totodată, un obiect şi un conţinut ce contravin dispoziţiilor legale, sens în care a arătat, în esenţă, că disponibilitatea reprezentantului legal al BNP Q., lichidator judiciar al S.C. C., de a perfecta o tranzacţie, era cunoscută de mai mult timp de directorul general al Complexului Energetic Rovinari, care, la rândul său, acceptase o asemenea posibilitate, astfel încât înţelegerea dintre cele două părţi litigante fiind deja perfectată, contraprestaţia asumată de casa de avocatură prin contractul de asistenţă juridică menţionat avea un caracter fictiv, singurul obiectiv urmărit la încheierea acestuia fiind obţinerea unui folos necuvenit pentru S.C.A. "B.", constând în contravaloarea onorariului de succes. Deşi a considerat că, pentru motivele expuse, contractul nr. x/14.02.2008 reprezintă un "act grosolan de abuz în serviciu în persoana numitului A." (pag. 39 alin. (5), procurorul nu a indicat atribuţiile de serviciu pe care acesta le-ar fi încălcat în contextul prezentat şi nici actele de reglementare secundară în care erau prevăzute, după cum nu a precizat dispoziţiile din legislaţia primară (legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe ale Guvernului) pe care inculpatul le-ar fi nesocotit în exercitarea funcţiei, cu prilejul perfectării convenţiei în atare condiţii, care, în opinia acuzării, afectează valabilitatea acordului de voinţă al părţilor, prin neîndeplinirea unora dintre elementele sale esenţiale (obiect şi cauză).

Or, faţă de faptul că, în actuala configuraţie a infracţiunii de abuz în serviciu, indicarea textelor legale presupus încălcate de persoana trimisă în judecată face parte din însăşi învinuirea formulată împotriva sa, reprezentând cauza acesteia, s-a reţinut că nu este permis instanţei de judecată să se subroge procurorului în activitatea de stabilire a acuzaţiei penale sub toate aspectele de fapt şi de drept, în sensul identificării acelor prevederi din actele normative cu putere de lege a căror nesocotire ar putea să contureze elementele de tipicitate ale respectivei infracţiuni, căci, în caz contrar, s-ar aduce atingere nu doar principiului separării funcţiilor judiciare, consacrat în art. 3 C. proc. pen., ci şi dreptului la apărare al inculpatului care, încă de la momentul începerii judecăţii, trebuie să cunoască, într-o manieră precisă şi detaliată, faptele ce îi sunt imputate prin actul de sesizare, pentru a avea posibilitatea de a aduce toate argumentele în dovedirea nevinovăţiei sale.

Mai mult, sub aspectul elementelor de fapt reţinute în rechizitoriu, s-a constatat că acestea nu sunt confirmate întru-totul de materialul probator administrat în cauză sau au fost interpretate eronat de către procuror, conducând la concluzia greşită că inculpatul A. şi martorul R., reprezentant legal al lichidatorului judiciar BNP Q., ajunseseră la o înţelegere cu privire la modul de rezolvare a situaţiei litigioase ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, înainte de încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.".

Într-adevăr, aşa cum s-a arătat, în detaliu, în secţiunea III.1.2 a sentinţei, începând din luna mai 2007, între BNP Q. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. s-a purtat o corespondenţă în legătură cu modalitatea de aducere la îndeplinire a Legii nr. 243/2005 sau de recuperare a creanţei în sumă de 82.139.821,99 RON, ce fusese recunoscută de fostul director general al societăţii, prin documentul înregistrat sub nr. x/21.05.2007, ocazie cu care a fost avansată de martorul R., prin adresa nr. x/25.10.2007, chiar posibilitatea "perfectării unei tranzacţii pentru preîntâmpinarea unor situaţii litigioase în faţa instanţelor judecătoreşti", însă, din conţinutul niciunui înscris comunicat de cele două părţi nu reiese că intenţia lichidatorului judiciar ar fi fost aceea de a ajunge la o înţelegere cu debitoarea conform celor consfinţite prin Hotărârea nr. 48/09.10.2007 a Colegiului Director al A.V.A.S., respectiv în sensul reeşalonării creanţei pe o perioadă rezonabilă, de 3 ani. Mai mult, raportat la această soluţie preconizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentantul legal al Complexului Energetic Rovinari, deşi a acceptat, de principiu, o asemenea posibilitate, a opinat, totuşi, în sensul continuării aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 243/2005, apreciind că, prin achitarea debitului către S.C. C., există riscul afectării resurselor financiare pentru investiţiile de mediu deja angajate, fapt atestat nu doar de înscrisurile ataşate la filele x d.u.p. şi de declaraţiile inculpatului A. date în ambele faze procesuale, ci şi de depoziţiile martorilor Y. şi R. din cursul cercetării judecătoreşti.

Or, tocmai împrejurarea că reprezentanţii legali ai BNP Q. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. nu reuşiseră să ajungă la un consens cu privire la soluţionarea problemei pe cale amiabilă, dat fiind refuzul directorului general A. de a accepta plata efectivă a datoriei, mai ales într-o singură tranşă, aşa cum solicita martorul R. (declaraţiile inculpaţilor A. din 02.09.2015 şi 13.05.2016 şi G. din 08.12.2017; depoziţia martorului R. din faţa instanţei), a constituit una dintre cauzele care a condus la decizia lichidatorului judiciar de a acţiona în instanţă societatea debitoare, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 104.736.487,03 RON, reprezentând transformarea obligaţiei de a face neexecutată în dezdăunări. Aceeaşi poziţie a fost menţinută de cele două părţi şi ulterior înregistrării pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, a dosarului nr. x/2007, materialul probator al cauzei neavând aptitudinea de a demonstra, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în perioada cuprinsă între data intentării acţiunii în justiţie şi cea a încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, s-ar fi purtat discuţii între reprezentanţii reclamantei şi cei ai pârâtei pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă şi că s-ar fi ajuns la o înţelegere sub acest aspect.

Astfel, completându-şi depoziţia din cursul urmăririi penale, martorul R. a arătat, în faţa instanţei, că ulterior demarării procesului, a iniţiat o corespondenţă cu directorul general al Complexului Energetic Rovinari, prin care a propus plata eşalonată a datoriei, aspect care nu a fost, însă, confirmat de inculpatul A. şi nici dovedit prin depunerea la dosar a unor înscrisuri în acest sens. Mai mult, în aceeaşi declaraţie, contrazicând cele arătate anterior, martorul a recunoscut că, pentru lichidatorul judiciar, soluţia cea mai avantajoasă era aceea a plăţii datoriei într-o singură tranşă, iar nu în rate, însă directorul general al Complexului a refuzat o asemenea propunere.

De asemenea, instanţa nu a valorificat sub aspect probator nici declaraţia inculpatului G. din 08.12.2017, în cuprinsul căreia a arătat că, în data de 06.02.2008, s-ar fi deplasat împreună cu martorii Y. şi R. la sediul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., unde cel din urmă ar fi reiterat propunerea de plată a datoriei într-o singură tranşă, cu care directorul general nu ar fi fost de acord, o asemenea întâlnire, în care s-ar fi discutat despre modalitatea de stingere a creanţei, nefiind confirmată de niciunul dintre participanţii indicaţi de acuzat. Într-adevăr, aşa cum a rezultat din nota de onorarii pentru luna februarie 2008, poziţia 5, şi din nota cu cheltuielile de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, poziţia 1, în ziua de 06.02.2008, inculpatul G., împreună cu martorul Y., s-au deplasat la sediul societăţii comerciale pentru a discuta cu reprezentanţii acesteia în legătură cu stadiul litigiului declanşat de S.C. C. şi aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, însă niciun mijloc de probă nu a demonstrat prezenţa la acea întâlnire a martorului R. sau conţinutul discuţiilor astfel cum a fost prezentat de inculpat.

Ceea ce a rezultat cu certitudine, în opinia instanţei de fond, din evaluarea materialului probator administrat în cauză în ambele etape procesuale, a fost faptul că o asemenea întâlnire, la care au participat directorul general A., inculpatul G. şi martorii Y. şi R., a avut loc la sediul Complexului Energetic Rovinari, în data de 15.02.2008, prilej cu care s-au purtat discuţii în legătură cu modalitatea de rezolvare a litigiului pe cale amiabilă, reprezentantul lichidatorului judiciar exprimându-şi disponibilitatea de a accepta plata eşalonată a datoriei pe o perioadă de trei ani.

Deşi neconfirmată de niciunul dintre ei cu ocazia audierilor realizate la aproximativ 8 ani şi, respectiv, 9 ani de la momentul întrevederii, prezenţa celor doi avocaţi la întâlnirea cu directorul general şi martorul R., în data menţionată, în vederea stabilirii unei înţelegeri cu privire la creanţa ce forma obiectul procesului, a fost atestată de menţiunile făcute în cuprinsul notei de onorariu pentru luna februarie 2008, poziţia 8 ("negociere cu reprezentantul lichidatorului BNP, în numele ICM, în vederea stingerii litigiului …..", "activitate desfăşurată de avocaţi G. … şi Y.") şi al notei privind cheltuielile de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, poziţia 1 ("în ziua de 15 februarie 2008 deplasarea a fost efectuată … la sediul Complexului Energetic Rovinari pentru participare la întâlnire privind stadiul litigiului cu ICM. Asistarea a fost asigurată de avocaţii G. şi Y."), rezultând, totodată, din interpretarea coroborată a declaraţiilor inculpatului A. şi ale martorilor R., Y. şi X.. Astfel, fără a o putea plasa cu exactitate în timp, atât inculpatul A. (declaraţia din 13.05.2016), cât şi martorul R. (declaraţia din 21.10.2014, menţinută în faţa instanţei, şi cea din 17.10.2017), au arătat că, la sediul Complexului, a avut loc, în ianuarie sau februarie 2008, o întrevedere la care a participat şi avocatul G., discutându-se cu privire la perioada pe care urma să se realizeze, de principiu, eşalonarea plăţii datoriei ce forma obiectul litigiului, în vederea încheierii unei înţelegeri între părţi. Ambii au afirmat, însă, în mod constant, că tranzacţia a fost semnată la câteva zile după această negociere (maxim la o săptămână), aspect care, coroborat cu însemnările din cuprinsul notelor de onorarii emise de S.C.A. "B." pentru luna februarie 2008 şi cu data la care a fost perfectată înţelegerea dintre părţi (19.02.2008), a demonstrat că întâlnirea a avut loc ulterior încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/2008, şi anume în data de 15.02.2008. Mai mult, cu ocazia audierii sale de către procuror în 02.09.2015, inculpatul A. a declarat textual:

"Cu R. şi Şova m-am întâlnit o singură dată în această formaţie cu doar câteva zile înainte de semnarea tranzacţiei în perioada 15-17 februarie 2008, după semnarea contractului cu Casa de avocatură Şova". De asemenea, martorul R. a arătat, în faţa instanţei, că în ianuarie sau februarie 2008, s-a deplasat la sediul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., unde a discutat cu A. şi încă o persoană, identificată în cursul urmăririi penale ca fiind G., în legătură cu perioada pe care urma să fie eşalonată plata datoriei, menţionând că "a fost singura întrevedere la care am participat personal, în rest negocierile au fost purtate de avocaţii I.C.M.-ului cu avocaţii C.E.R.-ului". Deopotrivă, prezenţa la discuţiile din 15.02.2008 a martorului Y., precum şi implicarea acestuia în negocierile ulterioare care s-au purtat cu reprezentanţii BNP Q. nu a fost confirmată doar de notele de onorarii menţionate, ci şi de declaraţiile martorei X. din 01.11.2016 şi ale inculpaţilor G. din 08.12.2017 şi A. din 13 mai 2016.

Aşadar, chiar dacă posibilitatea încheierii unei tranzacţii (soluţie antamată şi de A.V.A.S. prin Hotărârea Colegiului Director nr. 48/09.10.2007) fusese avansată de reprezentantul lichidatorului judiciar cu mult timp înainte de intentarea acţiunii în justiţie, iar ulterior acestui moment, perfectarea unei asemenea înţelegeri cu societatea creditoare fusese prezentată inculpatului A. de către martorul Y. ca singura variantă de rezolvare a problemei litigioase în condiţii avantajoase pentru Complexul Energetic Rovinari (declaraţia martorului Y. din cursul judecăţii; declaraţia inculpatului A. din 28.04.2014), din probele administrate în cauză, nu a rezultat că, la data încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/2008, clauzele unei asemenea convenţii fuseseră deja perfectate, aşa cum a susţinut parchetul, ci, dimpotrivă, că primele negocieri sub acest aspect au fost purtate de părţi după data de 14.02.2008, când a fost angajată S.C.A "B.".

Având în vedere aspectele anterior expuse, dar şi consideraţiile de ordin general prezentate, instanţa de fond, constatând că inculpatul A. nu a încălcat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., cu prilejul încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 cu S.C.A "B.", niciuna dintre dispoziţiile din legislaţia primară invocate de acuzare, a apreciat că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu întruneşte, din punct de vedere al laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

Cu privire la inculpatul G., prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada ianuarie - 14 februarie 2008, în contextul litigiului dintre S.C. pentru C. S.A. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, a insistat pe lângă inculpatul A. să încheie o convenţie distinctă de asistenţă juridică, contribuind, astfel, la decizia directorului general de a perfecta contractul nr. x/14.02.2008 cu S.C.A "B." (acte de complicitate morală) şi, totodată, a conceput termenii şi condiţiile acestuia şi l-a semnat din partea casei de avocatură, acţiuni prin care a "înlesnit şi contribuit, în mod direct, la activitatea infracţională a autorului" (acte de complicitate materială).

Având în vedere că parchetul nu a stabilit când anume a fost adoptată de inculpatul A. hotărârea de încheia, în numele S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 cu S.C.A "B.", precum şi acuzaţiile concrete formulate în privinţa inculpatului G. prin actul de sesizare, ce nu pot fi modificate în etapa cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a analizat temeinicia lor prin raportare la norma de incriminare în care au fost încadrate de către acuzare, constatând că faptele ce i-au fost imputate nu se circumscriu complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

Astfel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 48 C. pen., determinantă pentru existenţa acestei forme secundare de participaţie este săvârşirea nemijlocită de către autor a faptei incriminate (în forma consumată sau a tentativei pedepsibile), aspect care atribuie şi complicităţii sens juridico-penal, în lipsa unui asemenea act de executare activitatea complicelui rămânând fără semnificaţie penală. Activitatea complicelui, alăturându-se celei prin care autorul realizează acţiunea ce formează elementul material al infracţiunii, se angrenează, în mod firesc, în antecedenţa cauzală a faptei prevăzute de legea penală, ceea ce imprimă caracterul de realitate unică a acestei fapte, realizată prin contribuţia participantului. Ca atare, fără activitatea autorului de comitere a faptei incriminate, nici acţiunile complicelui nu dobândesc specificul unor acte de participaţie, rămânând fără relevanţă din punct de vedere penal. Or, în cauză, s-a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. nu îndeplineşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., situaţie în care nici actele de complicitate imputate inculpatului G. nu pot avea caracter penal, nefiind îndeplinită condiţia de bază, esenţială, pentru reţinerea acestei forme de participaţie.

Deopotrivă, s-a constatat că, în cauză, nu este întrunită nici cea de-a doua cerinţă stipulată de acelaşi text de lege pentru existenţa complicităţii, şi anume săvârşirea de către participant a unor activităţi de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei de către autor.

În acest sens, s-a remarcat că parchetul a circumscris acţiunile de sprijinire a săvârşirii faptei reţinute în sarcina inculpatului G. atât unor acte de înlesnire (complicitate anterioară), cât şi de ajutor (complicitate concomitentă), fără, însă, a le individualiza corespunzător fiecărei categorii, arătând că toate acestea au fost comise în intervalul ianuarie - 14 februarie 2008, deci inclusiv în ziua semnării contractului de asistenţă juridică nr. x/2008. De asemenea, s-a apreciat că, prin aceste activităţi, inculpatul a contribuit la realizarea laturii obiective a faptei săvârşite de autor (complicitate materială constând în stabilirea clauzelor contractului şi semnarea lui), dar şi a celei subiective, prin insistenţa manifestată faţă de inculpatul A. în vederea perfectării unei convenţii distincte de asistenţă juridică (complicitate morală).

Susţinând, aşadar, că, prin acţiuni stăruitoare şi perseverente, G. a contribuit la decizia directorului general de a încheia contractul nr. x/2008, procurorul, făcând trimitere generală la anumite "note de onorarii, declaraţii" (fără să precizeze perioada în care înscrisurile ar fi fost întocmite sau identitatea persoanelor cărora le aparţin depoziţiile invocate), s-a limitat la a menţiona că, în intervalul decembrie 2007 - februarie 2008, ulterior intentării acţiunii în justiţie de către S.C. C., inculpatul a purtat discuţii cu A. în legătură cu modalitatea de soluţionare a litigiului şi, prefigurând un folos prin perfectarea unei eventuale tranzacţii cu partea adversă, s-a înţeles cu cel din urmă să încheie un contract separat de asistenţă juridică în acest sens (pag. 37 alin. (7) şi (8), pag. 38 alin. (1).

Materialul probator administrat în cauză, în ambele faze procesuale, nu a demonstrat, însă, realizarea unei asemenea înţelegeri între cei doi acuzaţi sau efectuarea de către inculpatul G. a unor demersuri insistente în scopul contractării, de către A., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a unor servicii juridice suplimentare de la S.C.A. "B.", singura întâlnire dintre aceştia în care s-a antamat chestiunea reprezentării societăţii comerciale de către casa de avocatură în litigiul cu S.C. C., confirmată de ambii inculpaţi în cursul cercetării judecătoreşti, fiind aceea de la sediul A.V.A.S. din decembrie 2007, deci anterioară perioadei infracţionale reţinute de acuzare (ianuarie - 14 februarie 2008). Cu ocazia acelei întrevederi, organizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în legătură cu proiectul de desulfurare derulat la nivelul Complexului Energetic Rovinari, între cei doi inculpaţi s-a purtat, din iniţiativa directorului general al societăţii comerciale, o discuţie referitoare la disponibilitatea S.C.A. "B." de a reprezenta interesele acesteia în procesul cu S.C. C., G. confirmând existenţa unei asemenea posibilităţi, însă condiţionat de încheierea unui contract distinct de asistenţă juridică în care să se prevadă şi un onorariu de succes, astfel cum s-a procedat şi în cazul reprezentării în instanţă a altor entităţi publice (declaraţiile inculpaţilor A. din 05.04.2016 şi 13.05.2016 şi G. din 08.12.2017). Remarcând împrejurarea că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru fapte ce ar fi fost comise în decembrie 2007, instanţa de fond a constatat, în plus, că discuţia a avut un caracter de maximă generalitate, fiind subsumată strict conţinutului activităţii profesionale a avocatului în relaţia cu clientul, atitudinea acestuia neputând fi asimilată unei încercări de determinare a directorului general de a perfecta o nouă convenţie cu casa de avocatură, cu atât mai mult cu cât solicitarea de a certifica potenţialitatea exercitării activităţii de reprezentare juridică în litigiul cu S.C. C. îi fusese adresată de inculpatul A..

De altfel, ulterior formulării cererii de chemare în judecată de către lichidatorul judiciar, necesitatea încheierii unui nou contract de asistenţă juridică i-a fost confirmată directorului general şi de avocatul Y., dar şi de şeful Serviciului disciplină contractuală şi marketing din cadrul Complexului, martorul N., care l-a informat despre posibilitatea depăşirii plafonului de 420.000 euro prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006 (depoziţiile martorilor N., Y. şi L. din faţa instanţei; declaraţiile inculpatului A. din 28.08.2014 şi 13.05.2016). Cu toate că, din depoziţiile date pe întreg parcursul procesului penal de martorii X., W. şi AAA., a rezultat că, de regulă, niciunul dintre avocaţii S.C.A. "B." nu lua vreo decizie fără acceptul partenerului coordonator, în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul G. ar fi avut vreo contribuţie la acţiunea martorului Y. de a recomanda/a sugera/a întări hotărârea conducerii S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. privind perfectarea unui contract separat cu casa de avocatură pentru reprezentarea în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, şi, oricum, acesta nu a fost trimis în judecată pentru complicitate săvârşită prin intermediul unui alt participant, instigator sau complice (complicitate mijlocită), ci, dimpotrivă, pentru acte de complicitate nemijlocită la comiterea faptei de către autor.

Chiar dacă, în cuprinsul actului de sesizare, s-a susţinut că inculpaţii A. şi G. au purtat, în perioada de referinţă, multiple discuţii în legătură cu modalitatea de soluţionare a procesului declanşat de S.C. C., în urma cărora au adoptat hotărârea de a încheia un nou contract de asistenţă juridică, mijloacele de probă administrate în cauză au atestat existenţa, în intervalul ianuarie - 14 februarie 2008, a unei singure întâlniri între cei doi, la sediul Complexului Energetic Rovinari, în data de 06.02.2008, la care a fost prezent şi martorul Y. şi în cadrul căreia s-a analizat, într-adevăr, stadiul respectivului litigiu (nota de onorarii emisă de S.C.A. "B." pentru luna februarie 2008, poziţia 5, şi nota cu cheltuielile de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, poziţia 1), însă niciunul dintre participanţi sau vreunul dintre martorii audiaţi în cauză nu a confirmat că întrevederea ar fi avut ca scop şi stabilirea clauzelor viitorului contract sau încercarea reprezentanţilor casei de avocatură de a forma, a întări ori a consolida hotărârea directorului general în sensul perfectării acestuia.

De altfel, s-a reţinut că decizia inculpatului A. de a contracta noi servicii juridice de la S.C.A. "B." fusese luată cu mult timp înainte, cel mai târziu cu prilejul aprobării memoriului de necesitate înregistrat sub nr. x/31.01.2008, prin care martorii J., N. şi L. au propus încheierea unui asemenea contract de asistenţă juridică pentru a asigura reprezentarea societăţii în litigiul cu S.C. C., recomandând, totodată, şi acordarea unui onorariu de succes în cuantum de 1% din valoarea creanţei în cazul eşalonării ei pe minimum 3 ani şi de 3% în situaţia reducerii valorii debitului.

Ca atare, având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că următoarea întâlnire dintre cei doi inculpaţi, la care au luat parte şi martorii Y. şi R., s-a realizat, aşa cum a rezultat din probatoriul administrat, abia la data de 15.02.2008, în aceeaşi locaţie, discuţiile purtând asupra modalităţii de stingere pe cale amiabilă a litigiului dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., instanţa de fond a constatat, contrar susţinerilor parchetului, că, în perioada ianuarie - 14 februarie 2008, inculpatul G. nu a întreprins acte de natura celor menţionate în rechizitoriu şi circumscrise complicităţii morale la infracţiunea de abuz în serviciu, după cum nu a conceput nici termenii şi condiţiile contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, acţiuni care, în opinia procurorului, ar caracteriza participaţia sub forma complicităţii materiale la aceeaşi infracţiune.

Sub acest din urmă aspect, s-a subliniat, în primul rând, că orice contract reprezintă rezultatul acordului între două sau mai multe persoane, cu intenţia constituirii, modificării sau stingerii unui raport juridic, astfel încât, indiferent de identitatea persoanei care a conceput sau redactat clauzele lui, acţiunea acesteia rămâne lipsită de orice efecte juridice dacă părţile nu îşi exprimă voinţa comună de a şi le însuşi, în scopul arătat anterior, aspect ce constituie o reflectare a principiului libertăţii contractuale.

S-a reţinut că realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor convenţiei este, de cele mai multe ori, consecinţa negocierilor purtate de acestea, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, în privinţa căruia discuţiile şi tratativele au avut loc între martorul Y., responsabil de client în relaţia cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., şi inculpatul A., directorul general al societăţii. În acest sens, s-a apreciat că relevante nu sunt doar depoziţiile celor doi şi ale inculpatului G., dar şi toate celelalte declaraţii ale martorilor audiaţi în cauză, precum şi notele de onorarii emise de casa de avocatură, care nu atestă efectuarea de către cel din urmă, în intervalul ianuarie - 14 februarie 2008, a vreunei activităţi de concepere/redactare a termenilor şi condiţiilor contractului ori de implicare în negocierea clauzelor acestuia sau a oricărei alte activităţi de consultanţă juridică, cu excepţia celei din data de 06.02.2008.

Astfel, în declaraţia dată în calitate de suspect, în 28.08.2014, menţinută în faţa instanţei, A. a precizat explicit că "pentru încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 nu am discutat cu G., dar aşa cum am menţionat am negociat cu Y. încheierea contractului de asistenţă juridică". Cu toate că, în depoziţia ulterioară, din 02.09.2015, nu l-a mai indicat în mod expres pe martorul Y. ca interlocutor în discuţiile ce au avut loc în legătură cu perfectarea convenţiei, a arătat că negocierile au fost purtate cu un reprezentant al casei de avocatură, fără a face vreo trimitere, sub acest aspect, la persoana inculpatului G., precizând că tratativele au vizat şi cuantumul comisionului de succes, sens în care i-au fost date ca exemplu contracte încheiate cu Hidroelectrica şi Transelectrica, care prevedeau astfel de onorarii. De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti, A. nu a confirmat participarea lui G. la vreo discuţie purtată cu privire la clauzele contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, făcând referire doar la implicarea acestuia, ulterior perfectării convenţiei, în negocierea tranzacţiei cu reprezentanţii lichidatorului judiciar al S.C. C., fapte care, însă, nu formează obiectul acuzaţiei penale formulată împotriva inculpatului. În plus, A. a arătat că, în relaţia cu S.C.A. "B.", a colaborat exclusiv cu martorul Y., pe inculpatul G. cunoscându-l abia la sfârşitul anului 2007, cu ocazia unei şedinţe la A.V.A.S., iar întâlnirile ulterioare cu cel din urmă au vizat doar litigiul cu S.C. C. (depoziţia din 05.04.2016), precum şi faptul că a purtat discuţii cu martorul menţionat în legătură cu clauzele contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, în special cu privire la onorariul de succes (declaraţia din 13.05.2016), confirmând, astfel, că reprezentantul casei de avocatură cu care s-au realizat negocierile şi la care a făcut referire în depoziţia din 02.09.2015 este, de fapt, Y., aşa cum, de altfel, a precizat cu ocazia primei sale audieri de către organele de anchetă penală.

S-a reţinut că implicarea martorului în discuţiile cu reprezentanţii Complexului Energetic Rovinari referitoare la perfectarea noii convenţii de asistenţă juridică este atestată şi de inculpatul G., care a declarat, în 08.12.2017, că i-a semnalat acestuia, în momentul în care negocia contractul nr. x/14.02.2008, că tratativele ulterioare cu BNP Q. vor trebui să se realizeze în condiţii care să nu afecteze posibilitatea obţinerii finanţării pentru proiectul de desulfurare, dar şi de martorul L., în cuprinsul declaraţiei din 11.04.2017, când a confirmat prezenţa reprezentantului casei de avocatură la una dintre întrevederile de la sediul societăţii comerciale ce au avut ca obiect încheierea respectivului contract. La rândul său, martora X. a arătat că, anterior celui de-al doilea termen de judecată acordat în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, martorul Y. i-a solicitat ca reprezentantul casei de avocatură să ceară instanţei amânarea cauzei, "argumentând că este nevoie de timp pentru ca B. să încheie un contract de asistenţă juridică cu C.E.R. prin care …. să fie mandatată să încheie o tranzacţie cu I.C.M.", subliniind, totodată, că nu a purtat nicio discuţie cu G. în legătură cu aceste aspecte (depoziţia din 01.11.2016).

Deopotrivă, aceeaşi împrejurare a fost recunoscută şi de martorul Y. care, în cursul judecăţii, a declarat că toate contractele de asistenţă juridică şi actele adiţionale cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. au fost negociate de el (deci şi contractul nr. x/14.02.2008), iar ulterior, cu excepţia unuia, au fost semnate de partenerul coordonator, în calitate de reprezentant legal al S.C.A. "B.", acestuia aparţinându-i şi decizia finală de a încheia respectivele convenţii în numele casei de avocatură.

Faptul că negocierea clauzelor contractuale se putea realiza de către avocaţii asociaţi, dar sub directa coordonare a inculpatului G., aspect ce a reieşit din interpretarea coroborată a depoziţiilor martorilor Y., W., AAA. şi X., nu a echivalat, în opinia instanţei de fond, cu formularea, compunerea, elaborarea acestora de către inculpat, aşa cum a considerat parchetul, cu atât mai mult cu cât, în cazul contractului nr. x/14.02.2008, acuzarea nu a demonstrat, dincolo de orice dubiu, că a fost redactat de S.C.A. "B.". Mai mult, s-a observat că, spre deosebire de alte convenţii de asistenţă juridică, acest contract nu poartă antetul casei de avocatură, iar martorii J. şi DDDD., care l-au semnat din partea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. alături de directorul general, nu au fost în măsură să precizeze, cu certitudine, de cine anume a fost elaborat, aspecte care, coroborate şi cu faptul că a fost însoţit de un mandat special prin care societatea comercială împuternicea S.C.A. "B." să o reprezinte în negocierile cu S.C. C., au conferit credibilitate susţinerilor inculpatului G. în sensul redactării contractului nr. x/14.02.2008 de către persoanele responsabile din cadrul Complexului Energetic Rovinari (declaraţia din 08.12.2017).

De altfel, aşa cum a rezultat din întregul material probator al cauzei, toate celelalte convenţii încheiate de S.C.A. "B." cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. au fost negociate de martorul Y., sub coordonarea inculpatului G., care, cu o singură excepţie (actul adiţional nr. x la contractul nr. x/21.03.2007), le-a şi semnat, însă parchetul nu a considerat, în cazul lor, cu toate că activitatea celui din urmă a fost aceeaşi, că inculpatul ar fi comis acte de complicitate materială, după cum nu a relevat nici elemente care să ateste o situaţie deosebită, particulară, în cazul contractului nr. x/14.02.2008, aptă să justifice reţinerea în sarcina acestuia a unei forme de participaţie penală la infracţiunea de abuz în serviciu. Mai mult, instanţa de fond a remarcat că, în privinţa contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, acuzarea nu a identificat comiterea vreunei fapte de natură penală, cu toate că obiectul său a fost extins şi la activităţi juridice ce nu fuseseră menţionate în documentaţia de atribuire (caiet de sarcini, fişa de date a achiziţiei), iar martorul Y. declarase, în mod expres, în cursul urmăririi penale (depoziţia din 02.03.2015), că decizia de stabilire a unui asemenea obiect al convenţiei fusese adoptată cu acordul lui G. şi al conducerii Complexului Energetic Rovinari (respectiv al martorului I.).

Totodată, s-a remarcat şi faptul că, deşi procurorul a invocat, pentru dovedirea implicării inculpatului G. în negocierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, două agende conţinând însemnări personale ale martorului Y., ridicate cu ocazia percheziţiei desfăşurate la domiciliul său (agendele TTTT., de culoare neagră, cuprinzând 91 şi, respectiv 86 de file, astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal din 19.02.2015, filele x d.u.p.), acestea nu au fost ataşate dosarului de urmărire penală înaintat instanţei, fiind depuse doar două înscrisuri, distincte, cu notiţe/observaţii ale aceluiaşi martor în legătură cu procesul penal ce face obiectul prezentului dosar, fără relevanţă probatorie sub aspectul acuzaţiilor formulate în cauză .

De asemenea, deşi s-a susţinut de către parchet, în cuprinsul rechizitoriului, că martora X. ar fi afirmat că "în cazul contractului nr. x/14.02.2008, ca şi în celelalte contracte de asistenţă juridică în care s-au încheiat tranzacţii, inculpatul G. s-a implicat personal, stabilind termenii acestuia" (pag. 48 alin. (5), instanţa de fond a constatat, dimpotrivă, că martora, cu ocazia audierii sale în faza anchetei penale (din 17.03.2015), nu a făcut nicio referire la acest contract (ci doar la cel care a vizat litigiul dintre Complexul Energetic Turceni şi S.C. E., în legătură cu care a menţionat că nu ştie în ce împrejurări a fost semnat), arătând doar faptul că inculpatul "s-a implicat personal … în dosarele de instanţă în care s-au încheiat tranzacţii" şi "a fost interesat în încheierea tranzacţiei" dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C., dar şi în "obţinerea copiei legalizate a hotărârii pronunţate", acţiuni ulterioare, însă, încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 şi pentru care acesta nu a fost trimis în judecată. De altfel, şi în faţa instanţei, martora a subliniat preocuparea inculpatului cu privire la modul de redactare a înţelegerii convenite între cele două societăţi comerciale, acesta indicându-i ca model tranzacţia încheiată între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., dar, aşa cum s-a menţionat anterior, conduita adoptată de G. este subsecventă perfectării contractului nr. x/14.02.2008 şi nu formează obiectul acuzaţiei penale.

Contrar afirmaţiilor din actul de sesizare, instanţa de fond nu a reţinut ca argument al "acţiunii coordonate" a inculpaţilor A. şi G. "în vederea prejudicierii intereselor CER" prin încheierea contractului nr. x/2008, nici faptul că directorul general ar fi decontat casei de avocatură servicii juridice prestate de jurisconsulţii Complexului (pag. 41 alin. final), mijloacele de probă administrate în cauză demonstrând că, în realitate, respectivele activităţi au fost efectuate de S.C.A. "B.". Astfel, cu toate că întâmpinarea transmisă, prin fax, în data de 07.02.2008, la dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, a fost semnată de directorul general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi de un consilier juridic, aceasta a fost redactată de casa de avocatură, în perioada 8-25.01.2008, în temeiul actului adiţional nr. x/19.12.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 şi trimisă societăţii comerciale în vederea depunerii la instanţă, fapt atestat de conţinutul notei de onorarii pentru luna ianuarie 2008, poziţiile 3, 5 şi 19, de depoziţiile martorilor X. din 01.11.2016 şi L. din 11.04.2017, dar şi de declaraţiile inculpaţilor A. din 13.05.2016 şi G. din 8.12.2017 şi 18.12.2017. În plus, întâmpinarea a fost ataşată la dosar, în original, la termenul de judecată din 11.02.2008, când pârâta a fost reprezentată de avocat RRRR., cu împuternicire avocaţială nr. x/08.02.2008, din partea S.C.A. "B.". Deopotrivă, caracterul presupus fictiv al contractelor de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 şi nr. 80/13.02.2008 (privind litigiul între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. C.) nu a putut fi demonstrat, aşa cum a apreciat parchetul, de faptul că notele de onorarii emise de casa de avocatură în temeiul lor sunt la fel sub aspectul conţinutului, din moment ce nu s-a dovedit că serviciile juridice consemnate în cuprinsul acestora nu au fost prestate, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de litigii ce aveau aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, problematica juridică şi natura consultanţei acordate erau şi ele identice.

Constatând, pentru toate aceste argumente, că nu sunt îndeplinite, în cauză, cele două condiţii obiective instituite de codificarea penală generală pentru existenţa formei de participaţie reţinută de acuzare în sarcina inculpatului G., instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen.

1.3.2. b.) În legătură cu acuzaţiile formulate în cuprinsul Titlului I, Subtitlul I.2 al rechizitoriului, s-a constatat că, în sarcina inculpatului A., s-a mai reţinut şi faptul că, la data de 19.02.2008, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a încheiat cu S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, prin care societatea pârâtă s-a obligat să plătească reclamantei suma de 82.139.822 RON în termen de cinci ani, conduită prin care au fost vătămate interesele legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Complexului Energetic Rovinari, prin diminuarea sumelor alocate fondului de investiţii proporţional celor plătite în baza tranzacţiei şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar Z., în cuantum de 0,98% din aceste sume.

Deşi aceste împrejurări faptice au fost circumscrise de Parchet infracţiunii de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială, prin actul de sesizare a instanţei, nu i-a fost imputată inculpatului încălcarea niciunei dispoziţii din legislaţia primară, ci doar din acte de reglementare secundară, respectiv din Statutul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. prevăzut de Anexa 1 la H.G. nr. 103/2004 (art. 20 pct. B alin. (2) lit. g), Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, contractul de mandat nr. x/21.12.2007 şi Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 481/24.08.2005.

Aşa cum s-a arătat, prin adresa nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, depusă la dosar ulterior administrării probei cu înscrisuri şi finalizării audierii martorilor, dar şi a inculpatului A., procurorul de şedinţă a invocat şi nerespectarea de către acesta a prevederilor art. 1431 din Legea societăţilor nr. 31/1990, în exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau în funcţia de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., cu prilejul încheierii tranzacţiei cu S.C. C. în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială.

Dincolo de caracterul de maximă generalitate al normei legale indicate, care face trimitere tot la atribuţiile de serviciu şi competenţele directorului stabilite prin legislaţia secundară, instanţa de fond a reiterat argumentele expuse anterior, cu privire la faptul că precizarea făcută de procuror aproape de finalizarea cercetării judecătoreşti, după epuizarea materialului probator administrat în legătură cu această învinuire, nu poate forma obiectul verificărilor jurisdicţionale, întrucât echivalează cu o modificare/completare a acuzaţiilor aduse incupatului prin rechizitoriu, procedeu ce contravine dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., care limitează judecata exclusiv la faptele arătate în actul de sesizare, nefiind permisă reconfigurarea circumstanţelor în care s-a reţinut că s-ar fi comis activitatea infracţională după ce judecătorul a statuat definitiv asupra obiectului camerei preliminare.

S-a apreciat că, printr-o interpretare contrară, s-ar aduce atingere principiului separării funcţiilor judiciare, dar şi dreptului la apărare, în componenta referitoare la informarea detaliată, încă de la momentul formulării acuzaţiei, asupra cauzei şi naturii acesteia, având în vedere că persoana deferită instanţei ar lua cunoştinţă de noile elemente ce conturează, în opinia procurorului, fapta penală pentru care a fost trimisă în judecată abia la finalul cercetării judecătoreşti, fiind, astfel, în imposibilitate să-şi mai structureze o strategie de apărare adecvată şi să producă probe pentru a le combate, în scopul dovedirii netemeiniciei acestora.

Ca atare, faţă de aceste consideraţii şi în raport cu aspectele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, instanţa de fond a constatat că încălcarea dispoziţiilor din actele de reglementare secundară (Statutul Complexulului Energetic Rovinari prevăzut de H.G. nr. 103/2004, Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, contractul de mandat nr. x/21.12.2007, Ordinul M.E.C. nr. 481/24.08.2005), ce a fost imputată de parchet, prin rechizitoriu, inculpatului A., în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, cu ocazia încheierii tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C. referitoare la pretenţia ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu poate caracteriza, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina acestuia, în condiţiile în care comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus, de o manieră clară şi precisă, prin legislaţia primară (legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă ale Guvernului).

Pe de altă parte, din descrierea, în cuprinsul actului de sesizare, a bazei factuale a acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului, a rezultat că ceea ce i se reproşează, în esenţă, acestuia, în realizarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, este perfectarea, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a unei tranzacţii cu privire la prestaţii asupra cărora societatea nu putea să dispună, considerându-se de către procuror că plata efectivă a creanţei de 82.139.822 RON contravenea dispoziţiilor Legii nr. 243/2005, care prevedea compensarea acesteia în acţiuni, liberarea celor din urmă către S.C. C. şi, ulterior, transferul lor către M.E.C., în vederea administrării şi valorificării, precum şi încheierea respectivului contract judiciar cu societatea reclamantă fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie al companiei.

În acest sens, s-a arătat de către parchet că suma de 82.139.822 RON, reprezentând creanţa deţinută de S.C. C. asupra Complexului Energetic Rovinari, ce forma obiectul pretenţiei reclamantei în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, constituia, de fapt, un deficit de capital, şi nu o datorie comercială corelativă unei livrări sau efectuării de prestaţii, motiv pentru care Legea nr. 243/2005 (care stabilea, printre altele, majorarea capitalului social al Complexului Energetic, emiterea de noi acţiuni şi liberarea acestora prin compensarea creanţei certe, lichide şi exigibile a S.C. C. asupra societăţii comerciale) a fost adoptată tocmai pentru a împiedica plata efectivă a acesteia, care ar fi putut conduce la falimentul Complexului. Sub acelaşi aspect, s-a apreciat că, faţă de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., nu mai subzista nicio obligaţie, din momentul în care, prin Hotărârea nr. 1/30.08.2005, dată în aplicarea Ordinului M.E.C. nr. 481/24.08.2005, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a hotărât majorarea capitalului social cu valoarea de 82.139.822 RON, aferentă unui număr de 8.213.982 acţiuni nominative noi şi liberarea acestora către S.C. C., continuarea procedurii privind modificarea statutului şi a registrului acţionarilor nedepinzând doar de acţiunile întreprinse de reprezentanţii societăţii comerciale, ci fiind influenţată şi de alţi factori (schimbarea, succesivă, a acţionariatului Complexului Energetic Rovinari; mandatarea de către Ministerul Economiei şi Comerţului a reprezentanţilor săi în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. C. abia la data de 25.01.2006, prin Ordinul nr. 36/2006; deschiderea, prin sentinţa nr. 1053/22.12.2006 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2006, a procedurii falimentului faţă de S.C. C. şi ridicarea dreptului acesteia de administrare).

Fără a face aprecieri asupra fondului litigiului ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, şi, implicit, asupra soluţiei preconizate în cauză în lipsa tranzacţiei dintre părţi, chestiuni care excedează, de altfel, limitelor învestirii instanţei penale, instanţa de fond a considerat că, sub aspectul acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului A., este important de subliniat că, prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007, pronunţată în dosarul nr. x/2006, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului A.V.A.S. privind aplicarea integrală a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în cadrul procedurii insolvenţei desfăşurată împotriva S.C. C., precum şi autorizarea lichidatorului judiciar de a întreprinde toate demersurile legale în acest sens, apreciind, în esenţă, că, în cauză, se aplică cu prioritate Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Într-adevăr, aşa cum a arătat procurorul, hotărârea a rămas irevocabilă la data de 25.03.2008, prin decizia nr. 282/2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. x/2006 (număr în format vechi 455/F/06/14/2008), însă, fiind definitivă, a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuţie decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi devenind obligatorie pentru toţi participanţii la procedura instituită de Legea nr. 243/2005, deci inclusiv pentru S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C., prin lichidator judiciar, atâta timp cât situaţia avută în vedere la pronunţarea ei (deschiderea procedurii falimentului faţă de cea din urmă societate şi ridicarea dreptului acesteia de administrare, dispuse prin sentinţa comercială nr. 1053/22.12.2006 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ) a rămas neschimbată, aspect valabil şi la data de 19.02.2008, când s-a încheiat tranzacţia părţilor.

În plus, posibilitatea reeşalonării pe o perioadă rezonabilă, de 3 ani, a creanţei certe, lichide şi exigibile deţinute de S.C. C. asupra S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. fusese avansată chiar de forul tutelar al celei din urmă societăţi, respectiv de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin Hotărârea nr. 48/09.10.2007 a Colegiului Director, pentru ca, ulterior constatării de către judecătorul sindic a inaplicabilităţii dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în procedura insolvenţei desfăşurată împotriva creditoarei, aceasta să devină, aşa cum a menţionat şi martorul UUUU. (declaraţia din 14.11.2017), singura variantă fezabilă acceptată de A.V.A.S. pentru rezolvarea problemei litigioase, mai ales în condiţiile în care, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, măsurile de sprijin financiar prevăzute de actul normativ menţionat erau considerate ajutoare de stat, aspect confirmat şi de Consiliul Concurenţei ce fusese notificat de aceeaşi instituţie.

Aşadar, pretenţia ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu era scoasă din sfera actelor de dispoziţie ale S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., iar prin tranzacţionarea asupra acesteia nu au fost eludate dispoziţiile Legii nr. 243/2005 privind unele măsuri pentru complexurile energetice în vederea accelerării procesului de privatizare, a căror inaplicabilitate în circumstanţele date (declanşarea procedurii falimentului faţă de S.C. C. şi ridicarea dreptului acesteia de administrare, prin sentinţa comercială nr. 1053/22.12.2006 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ) fusesese stabilită, în mod definitiv, de judecătorul sindic, prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, confirmată, ulterior, prin decizia nr. 282/25.03.2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială (dosarul nr. x/2006). Or, această împrejurare rezolvată definitiv şi irevocabil prin hotărârile instanţei comerciale şi care, faţă de conţinutul acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului A., constituie o veritabilă chestiune prealabilă în prezentul proces penal, are, potrivit art. 52 alin. (3) C. proc. pen., autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

Într-adevăr, s-a reţinut că dispoziţiile procedurale invocate reglementează autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei penale a hotărârilor definitive date de alte jurisdicţii asupra chestiunilor prealabile în procesul penal, cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii, însă această excepţie trebuie analizată şi interpretată în contextul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Lungu şi alţii împotriva României, Hotărârea din 21 octombrie 2014, în vederea evitării încălcării dreptului la un proces echitabil în componenta referitoare la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice care decurge dintr-o hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă nepenală. Mai mult, în cauză, faţă de limitele investigaţiei efectuate de parchet, de aspectele învederate de acesta în susţinerea aplicabilităţii, în continuare, a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 (scopul adoptării actului normativ, cauza şi natura creanţei de 82.139.822 RON deţinută de S.C. C., stingerea oricărei obligaţii a S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. după adoptarea de către Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a Hotărârii nr. 1/30.08.2005, dată în aplicarea Ordinului M.E.C. nr. 481/24.08.2005), în pofida celor statuate de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007, precum şi faţă de motivul ipotetic invocat pentru a justifica lipsa efectelor juridice ale acestei hotărâri (posibilitatea ca procedura insolvenţei declanşată împotriva S.C. C. să înceteze), instanţa de fond nu a putut reţine vreun argument pentru a ajunge la o altă evaluare a faptelor decât cea avută în vedere, în mod definitiv şi irevocabil, de instanţele comerciale, orice altă interpretare cu privire la chestiunea de drept dezlegată cu autoritate de lucru judecat de aceste instanţe echivalând cu o afectare gravă a principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Totodată, raportându-se la aceleaşi împrejurări faptice imputate inculpatului, instanţa de fond a arătat, pornind de la definiţia noţiunii dată în literatura de specialitate, că tranzacţia reprezintă un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un litigiu ce se poate naşte, prin concesii bilaterale, constând în renunţări reciproce la pretenţii sau în prestaţii noi săvârşite ori promise de o parte în schimbul renunţării de către cealaltă la dreptul care este litigios ori îndoielnic.

În speţă, s-a reţinut că, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, instanţa a avut obligaţia de a verifica toate cerinţele de validitate a tranzacţiei, inclusiv dacă era necesară existenţa unui mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. pentru ca directorul general A. să încheie înţelegerea cu partea adversă, dacă tranzacţia a vizat drepturi/prestaţii asupra cărora reclamanta şi pârâta puteau să dispună, potrivit legii, şi dacă, prin contractul încheiat, nu au urmărit fraudarea terţilor (M.E.C., A.V.A.S.), constatând îndeplinirea acestora, din moment ce nu a înlăturat actul de dispoziţie al părţilor, ci, prin sentinţa nr. 40/25.02.2008, definitivă, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C.

C., prin lichidator judiciar BNP Q., împotriva pârâtei Complexul Energetic Rovinari şi a luat act de învoiala lor cu privire la pretenţia dedusă, iniţial, judecăţii. Prin urmare, toate aspectele imputate inculpatului A., în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu prilejul încheierii contractului judiciar cu reclamanta, au format obiectul cenzurii realizate, în cadrul examenului de legalitate a tranzacţiei, de completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2007 şi, chiar dacă hotărârea de expedient pronunţată în cauză nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii, nu stabileşte o situaţie de fapt în baza probelor administrate şi nu aplică dispoziţiile legale incidente împrejurărilor factuale rezultate din speţă (nu există lucru judecat), instanţa consfinţind actul convenit de părţi fără a intra în cercetarea drepturilor deduse judecăţii, această hotărâre, ca înscris autentic, este prezumată că exprimă realitatea cu privire la verificările efectuate de judecător în legătură cu îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă ale tranzacţiei, cu atât mai mult cu cât nu a fost contestată pe calea recursului şi nici desfiinţată ca urmare a promovării unei acţiuni în nulitate ori în reziliere sau a unei acţiuni revocatorii sau în declararea simulaţiei cu privire la învoiala părţilor.

Dimpotrivă, prin sentinţa civilă nr. 175/06.10.2014 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 161/04.03.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de S.C. C., prin lichidator judiciar Z., în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a articolului 3 din tranzacţia încheiată în 19.02.2008 cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 22.596.665 RON reprezentând actualizarea debitului conform coeficientului de inflaţie .

Ca atare, s-a reţinut că, nici din această perspectivă, activitatea imputată inculpatului A. cu ocazia perfectării tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C. în legătură cu pretenţia ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu poate caracteriza o conduită abuzivă în exercitarea de către acesta a atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general, aptă să circumstanţieze elementul material al laturii obiective şi să se integreze, astfel, în conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu.

S-a observat, de asemenea, că cerinţele de tipicitate ale infracţiunii nu sunt îndeplinite nici sub aspectul urmării imediate, căci, deşi s-a susţinut că aceasta ar consta în vătămarea intereselor legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului şi ale Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, procurorul nu a indicat, în concret, cum anume s-a materializat şi nici care sunt acele interese ocrotite de lege ce ar fi fost lezate prin acţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

În primul rând, s-a constatat că, la data perfectării înţelegerii judiciare dintre S.C. C. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., această din urmă societate, ca efect al intrării în vigoare a O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea A.V.A.S prin comasarea prin absorbţie cu O.P.S.P.I., nu mai funcţiona sub autoritatea Ministerului Economiei şi Comerţului, fiind transferată, potrivit art. 1 alin. (1), (3) şi 4, art. 3 şi art. 4, în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, care a preluat toate drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea de acţionar a statului, conferită de art. 13 din H.G. nr. 103/2004, astfel încât, în aceste condiţii, în lipsa oricărei precizări a parchetului, vătămarea intereselor legale ale M.E.C., prin încheierea tranzacţiei dintre cele două entităţi, nu poate fi prezumată. Mai mult, aşa cum a rezultat din cuprinsul adresei nr. x/02.09.2014 emisă de Z., la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din creanţele recuperate de S.C. C. ca urmare a perfectării contractului judiciar cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a fost repartizată suma de 24.026.315 RON Ministerului Economiei şi Finanţelor, care deţinea un procentaj de 29,54% din masa credală .

În al doilea rând, s-a observat că, astfel cum reiese chiar din considerentele sentinţei nr. 1313/30.11.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2006 de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, A.V.A.S. a avut, în procedura insolvenţei declanşată împotriva S.C. C., o dublă calitate, respectiv de creditor al acesteia şi de acţionar al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., unul din cei mai importanţi debitori ai societăţii intrată în faliment. Ca atare, fiind creditor al S.C. C., Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, care deţinea un procentaj de 8,69% din masa credală, i-a revenit, din creanţele încasate de debitorul său de la S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., în urma încheierii tranzacţiei, suma de 7.067.999 RON, fapt atestat de conţinutul aceleiaşi adrese emise de Z..

Cu toate că, în privinţa S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a reţinut că vătămarea intereselor legale ale acesteia ar fi constat în diminuarea fondului de investiţii cu sumele plătite în temeiul tranzacţiei, deci, implicit, în producerea unei pagube materiale societăţii, s-a constatat că acuzarea nu a identificat în concret şi nu a indicat obiectivele de investiţii a căror realizare ar fi fost afectată prin achitarea ratelor convenite de părţi, după cum nu a cuantificat valoarea acestora, situaţie în care, fiind vorba de o afirmaţie generică şi nedovedită, nu s-a putut concluziona asupra prejudicierii intereselor societăţii şi existenţei urmării imediate cerută de norma de incriminare. Mai mult, s-a observat că martorii OOOO. şi PPPP. au declarat că, deşi, iniţial, după investirea primului în funcţia de director general al Complexului Energetic, au făcut demersuri la Ministerul Economiei şi Comerţului, A.V.A.S. şi Z., lichidator judiciar al S.C. C., pentru reeşalonarea plăţii creanţei ce a format obiectul tranzacţiei din 19.02.2008, în final, au renunţat la această acţiune întrucât au fost identificate resursele financiare necesare pentru achitarea ratelor, astfel cum fuseseră stabilite la momentul perfectării înţelegerii dintre părţi, ce au fost prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli. În plus, aceste bugete anuale ale companiei au fost aprobate prin ordine comune ale Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ministerului Economiei şi Finanţelor, fiind publicate în Monitorul Oficial al României, nefăcându-se dovada că vreo instituţie implicată în această procedură ar fi constatat, pe parcursul executării tranzacţiei, nelegalitatea plăţilor efectuate în temeiul ei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen.

2. Cu privire la acuzaţiile descrise în Titlul II al actului de sesizare:

2.1. Instanţa de fond a reţinut că, prin H.G. nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, s-a prevăzut ca Termocentrala Turceni să funcţioneze cu patru blocuri energetice care să îndeplinească cerinţele de mediu în perspectiva aderării ţării noastre la Uniunea Europeană. În acest sens, prin Legea nr. 257/2005, a fost ratificat Acordul de împrumut între România şi Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţională privind Proiectul de reducere a poluării la această termocentrală, semnat la Bucureşti în 31 martie 2005, prin care Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al împrumutatului (Statul Român), şi-a asumat, printre altele, obligaţia de a autoriza Societatea Comercială Complexul Energetic Turceni S.A. să implementeze respectivul proiect. Ca atare, având în vedere dispoziţiile H.G. nr. 541/2003, dar şi cele ale O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (care a abrogat O.U.G. nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002), care stabileau îndatoririle ce reveneau autorităţilor competente în domeniul protecţiei mediului, precum şi obligaţiile pentru realizarea proiectului de reducere a poluării, astfel cum au fost asumate de România prin Acordul de împrumut ratificat prin Legea nr. 257/2005, la nivelul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a fost înfiinţată, în cadrul Direcţiei Generale, Unitatea Mangement şi Implementare Proiect - Instalaţii Desulfurare, condusă de martorul BB., fiind, totodată, efectuate, în perioada imediat următoare, şi finalizate, până la sfârşitul anului 2006, demersurile necesare pentru încheierea contractului cu consultantul tehnic în vederea realizării instalaţiei de desulfurare.

În cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul G., partener coordonator al S.C.A. "B.", împreună cu mai mulţi avocaţi din cadrul casei de avocatură, printre care martorii Y., W. şi KKKK., s-au deplasat la sediul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. pentru a promova activitatea societăţii în vederea încheierii în viitor a unor contracte de asistenţă juridică, ocazie cu care au fost purtate discuţii cu persoane din conducerea societăţii (declaraţiile martorilor Y. şi W. date în faza anchetei penale, în 02.03.2015 şi 03.03.2017, şi a cercetării judecătoreşti - filele x d.u.p., filele x d.i., filele x d.i.; depoziţia martorului KKKK. din cursul urmăririi penale, menţinută în instanţă - filele x d.u.p.).

La data de 24.05.2007, prin Ordinul Comun al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3101/24.05.2007 şi al Preşedintelui Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nr. 34/24.05.2007, inculpatul D. a fost numit în funcţia de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în locul martorului UU. . Ulterior, prin Hotărârea nr. 6/25.05.2007, Adunarea Generală a Acţionarilor l-a ales membru şi preşedinte al Consiliului de Administraţie, funcţie pe care a ocupat-o până în luna noiembrie 2007, când a încheiat contractul de mandat nr. x/29.11.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 12/29.11.2007 a aceluiaşi organ colegial de deliberare şi decizie .

S-a reţinut că, potrivit art. 4.2.6. din contractul de mandat, care prelua întocmai prevederile art. 2.6. lit. A) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi cele ale art. 20 pct. B alin. (2) lit. g) din Statutul acestuia, ce constituie Anexa nr. 2 la H.G. nr. 103/2004, directorul general D. avea obligaţia de a încheia acte juridice, în numele şi pe seama societăţii comerciale, în limitele împuternicirilor acordate de către Consiliul de Administraţie, în lipsa unei asemenea delegări, atribuţia de a încheia orice contracte revenind celui din urmă, în conformitate cu art. 20 pct. A lit. f) din acelaşi Statut. În plus, Regulamentul de organizare şi funcţionare stabilea, la punctul 2.6. lit. B) alin. (19), obligaţia directorului general de a semna, în numele societăţii, contracte anuale de vânzare/achiziţie energie E. şi furnizare servicii de sistem conform reglementărilor în vigoare, precum şi contracte comerciale de achiziţii pentru produse, servicii şi lucrări în limitele prevăzute de lege, menţionând, totodată, că, pentru contractele cu o durată mai mare de un an, este necesar avizul Consiliului de Administraţie, în baza legislaţiei în vigoare .

De asemenea, prin Hotărârea nr. 9/28.08.2007, Consiliul de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a aprobat nota nr. x/28.08.2007 privind delegarea competenţei directorului general al societăţii de a încheia contracte comerciale şi acte adiţionale de achiziţii pentru produse, servicii şi lucrări în limita prevederilor Bugetului de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu legislaţia incidentă în vigoare, stabilind că, pentru contractele a căror durată de derulare depăşeşte 31 decembrie, este necesar avizul acestui organ colegial de supraveghere şi control . Respectiva prevedere a fost modificată prin art. 2 din Hotărârea nr. 14/14.12.2007 a Consiliului de Administraţie, în sensul supunerii aprobării acestuia a contractelor care se derulează pe o perioadă mai mare de 12 luni .

Întrucât, la începutul anului 2007, după încheierea contractului cu consultantul tehnic, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a demarat procedura de achiziţie a contractului de execuţie a proiectului de desulfurare, ce presupunea organizarea unei licitaţii internaţionale competitive, specialiştii din cadrul Unităţii Mangement şi Implementare Proiect - Instalaţii Desulfurare au apreciat, dată fiind complexitatea şi noutatea problematicii ce urma a fi abordată, că, pentru perfectarea convenţiei cu contractorul general, era necesară reprezentarea societăţii comerciale de către avocaţi cu experienţă, specializaţi în domeniul dreptului bancar şi al comerţului internaţional (declaraţiile date în ambele faze procesuale de martorii DD., BB., CC., GG. - filele x d.u.p., filele x d.i. şi filele x d.i.; declaraţia inculpatului D. din cursul cercetării judecătoreşti).

Ca atare, prin memoriul justificativ înregistrat sub nr. x/04.06.2007, aprobat, ulterior, de directorul general D., martorii BB. (director al Unităţii Mangement şi Implementare Proiect - Instalaţii Desulfurare), CC. (şef Serviciu urmărire contracte din cadrul Unităţii Mangement şi Implementare Proiect) şi DD. (şef Birou buget-finanţe din cadrul Unităţii Mangement şi Implementare Proiect) au propus achiziţionarea, începând cu data de 11.06.2007, pentru o perioadă de circa 4-6 luni, a unor servicii de consultanţă juridică de la o firmă de avocatură de prim rang, specializată în dreptul comercial internaţional, dar şi în domeniul fiscal şi cel al asigurărilor, în vederea întocmirii documentelor necesare finalizării procedurii de licitaţie internaţională organizată pentru alegerea contractorului general şi a derulării negocierilor cu firma câştigătoare pentru încheierea contractului de execuţie a proiectului de desulfurare. În argumentarea necesităţii achiziţionării serviciilor juridice specializate, cei trei semnatari au invocat, în contextul stadiului de realizare a proiectului (transmiterea către JBIC a Raportului de evaluare a ofertelor din prima etapă şi a Memorandumului de clarificare), mai multe aspecte decurgând din perfectarea unor contracte internaţionale, cu implicaţii în variate domenii, cum ar fi cel fiscal (plata taxelor vamale şi a altor taxe de către firmele străine), financiar (importul de bunuri, servicii de consultanţă şi/sau de instalare), comercial sau al asigurărilor. Totodată, valoarea achiziţiei a fost estimată la suma de 180.000 pentru 6 luni, conform fişei de calcul anexată memoriului jusitificativ .

În aceeaşi zi, 04.06.2007, a fost înregistrat sub nr. x/2007, şi memoriul justificativ elaborat de directorul Direcţiei Comerciale, martorul AA., aprobat, de asemenea, de inculpatul D., prin care s-a solicitat achiziţionarea, în regim de urgenţă, a unor servicii de consultanţă şi reprezentare juridică, arătându-se, în esenţă, că acestea sunt necesare pentru "realizarea cu succes" a activităţilor desfăşurate de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., respectiv extracţia şi prepararea cărbunelui şi producerea energiei electrice, prin rezolvarea într-un termen scurt a unor "probleme de o importanţă majoră" cu care se confruntă societatea în următoarele domenii: comercial (litigii contractuale, constestaţii), energie (proiecte de finanţare, protecţia mediului), resurse umane (litigii de muncă), financiar-contabil (împrumuturi şi contracte bancare, disciplină financiar-contabilă), minier (achiziţii terenuri, despăgubiri), investiţii (transferuri tehnologice). Valoarea achiziţiei pentru anul 2007 a fost evaluată la suma de 166.500 RON .

În baza celor două memorii justificative, martorul AA., împreună cu FF. (şeful Serviciului achiziţii servicii) şi VVVV. (şeful Serviciului prevenire şi protecţie), au întocmit un referat, înregistrat sub nr. x/06.06.2007, prin care au propus modificarea programului anual de achiziţii şi introducerea "serviciului de consultanţă juridică" în sumă de 346.500 RON, ce urma să fie constituită prin diminuarea valorii estimate a produsului "supliment alimentar (iaurt - 500 ml)". Referatul a fost aprobat de directorul general D., după avizarea lui de către şeful Serviciului juridic, martorul LL., precum şi de directorul Direcţiei financiar-economice, martorul EE., care a menţionat, în cuprinsul rezoluţiei aplicate, că suma de 200.000 este prevăzută în Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2007, iar restul de 146.500 RON va fi suportată din alte cheltuieli de exploatare, deci prin redistribuirea unor sume neangajate din buget (fila x d.u.p.; declaraţiile date în tot cursul procedurii de martorii AA. şi EE. - filele x d.u.p., filele x d.i.).

Ulterior, martorii AA. şi BB. au întocmit caietul de sarcini al achiziţiei, aprobat de directorul general D., în care s-a menţionat, ca obiect al viitorului contract de prestări servicii, asigurarea de consultanţă şi reprezentare juridică în domeniile comercial, proiect reducere poluare Termocentrala Turceni, proiect reabilitare blocuri energetice nr. 3 şi 6, resurse umane, financiar-contabil, investiţii şi alte domenii, în funcţie de problematica cu care se confruntă Complexul Energetic Turceni. Totodată, s-a indicat ca perioadă de valabilitate a contractului data de 31.12.2007, cu posibilitatea prelungirii prin act adiţional .

S-a reţinut că directorul Direcţiei comerciale, AA., a fost cel care a întocmit şi fişa de date a achiziţiei, în cuprinsul căreia s-a precizat, la capitolul dedicat obiectului contractului, că "serviciul este necesar pentru rezolvarea cu succes a unor probleme juridice cu implicaţii majore în activitatea complexului", stabilindu-se ca dată limită de depunere a ofertelor ziua de 14.06.2007, ora 1200, şi drept criteriu de atribuire preţul cel mai scăzut . Deşi, la finalul documentului, a fost indicat ca autor al acestuia şi şeful Serviciului achiziţii servicii, FF., s-a observat că martorul nu a semnat personal înscrisul şi nici nu a pariticipat la elaborarea lui, astfel cum a arătat în mod constant în faţa organelor judiciare .

La data de 15.06.2007, inculpatul D. a emis decizia nr. 748, prin care a fost constituită Comisia de evaluare pentru analiza ofertelor în vederea atribuirii contractului de "servicii de consultanţă şi reprezentare juridică" şi s-a stabilit componenţa acesteia, fiind formată din: preşedinte - AA. şi membri - GG., HH., BB., II., JJ. şi KK. . De asemenea, au fost întocmite, sub semnătura martorului AA., invitaţiile de participare, ce au fost transmise către trei societăţi de avocatură, şi anume S.C.A. "OO." (înregistrată sub nr. x/11.06.2007), S.C.A. "NN." şi S.C.A. "B." (înregistrate sub nr. x/11.06.2007).

Toate casele de avocatură invitate au transmis oferte, ce au fost înregistrate la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., astfel: oferta S.C.A. "OO." sub nr. x/13.06.2007 şi nr. y/14.06.2007; oferta S.C.A. "B." sub nr. x/14.06.2007; oferta S.C.A. "NN." sub nr. x/14.06.2007 şi nr. y/15.06.2007 .

În urma analizării cerinţelor de calificare şi selecţie, precum şi a tarifelor comunicate, comisia de evaluare a declarat ca ofertant câştigător S.C.A. "B.", pe criteriul preţului cel mai scăzut, stabilind, prin procesul-verbal nr. x/15.06.2007, invitarea acesteia la sediul Complexului în vederea negocierii finale şi a încheierii contractului de prestări servicii juridice .

Negocierile cu privire la oferta financiară depusă de S.C.A. "B." au avut loc în data de 19.07.2007, casa de avocatură fiind reprezentată de martorul Y., iar în urma discuţiilor purtate cu o parte din membrii comisiei de evaluare, s-a convenit un tarif orar în sumă de 140 RON/oră/avocat, astfel cum a rezultat din cuprinsul procesului-verbal de negociere nr. x/19.07.2007, dar şi din depoziţiile martorilor AA., JJ., GG., HH., II. .

Ulterior finalizării procedurii, între S.C.A. "B." (în calitate de consilier), reprezentată de avocat partener coordonator Y., şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. (în calitate de client), reprezentată de directorul general D., a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, al cărui obiect l-a constituit "prestarea de servicii de asistenţă şi reprezentare juridică … în următoarele domenii: comercial; proiecte de finanţare; protecţia mediului; domeniul imobiliar; disciplină financiar-contabilă; contracte bancare şi comerciale; asigurări; dreptul muncii; redactarea oricăror documente cu implicaţii juridice încheiate de către client cu partenerii de afaceri, societăţi comerciale, bănci, organizaţii economice şi financiare, instituţii de stat ori alte persoane fizice sau juridice române sau străine, ce servesc realizării unor activităţi complexe; litigii şi proceduri contencioase - reprezentarea clientului în faţa instanţelor de judecată, a oricărei autorităţi publice cu atribuţii jurisdicţionale, precum şi în cadrul oricărei proceduri cu caracter contencios în faţa unei instituţii publice sau a unei instanţe arbitrale, din ţară sau străinătate". Pentru serviciile prestate, s-a stabilit un onorariu de 140 RON/oră/avocat, la care se adăuga TVA, iar perioada contractuală a fost delimitată până la 31.12.2007, cu posibilitatea prelungirii prin act adiţional, dacă părţile convin .

Executarea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 a început în luna august 2007, iar pentru activitatea prestată până la sfârşitul anului 2007, S.C.A. "B." a emis 9 facturi în sumă totală de 315.323,38 RON fără TVA, respectiv 375.234,80 RON cu TVA .

Anterior expirării perioadei de valabilitate a convenţiei, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., reprezentată de inculpatul D., şi S.C.A. "B.", prin avocat partener coordonator G., au încheiat actul adiţional nr. x/29.12.2007 la contractul nr. x/23.07.2007, prin care a fost prelungită durata de execuţie a acestuia până la data 31.12.2008, cu posibilitatea prelungirii prin act adiţional, dacă părţile convin, celelalte clauze rămânând neschimbate . Din partea societăţii comerciale, actul adiţional a fost semnat şi de F. (directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate) şi AA. (directorul Direcţiei comerciale), care semnaseră şi contractul de asistenţă juridică iniţial, iar la solicitarea celui din urmă, şi de WWWW., jurist în cadrul Direcţiei comerciale, Serviciul disciplină contractuală (depoziţia martorei dată în cursul cercetării judecătoreşti). În perioada februarie 2008 - ianuarie 2009, în temeiul actului adiţional nr. x/29.12.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, au fost emise de societatea de avocatură 24 de facturi fiscale în valoare totală de 1.048.531,97 RON fără TVA, respectiv 1.247.753 RON cu TVA .

Ulterior perfectării contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, martorul Y. a fost desemnat avocat coordonator client din partea S.C.A. "B.", calitate în care organiza, îndruma şi superviza activităţile juridice desfăşurate de ceilalţi avocaţi în relaţia cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., asigura legătura cu reprezentanţii companiei şi presta servicii juridice în beneficiul acesteia (declaraţiile martorilor Y. şi W. date în faza anchetei penale, în 02.03.2015 şi 03.03.2017, şi a cercetării judecătoreşti - filele x d.u.p., filele x d.i., filele x d.i.; depoziţia martorei X. din 17.03.2015, menţinută în instanţă - filele x d.u.p.; declaraţiile martorei AAA.

şi ale inculpatului G. din etapa judecăţii), iar atribuţiile responsabilului de contract din partea societăţii comerciale au fost exercitate de martorul MM., tehnician la Serviciul urmărire contracte din cadrul Exploatării Energetice Turceni, în baza dispoziţiei verbale dată de FF., şeful Serviciului în care îşi desfăşura activitatea . În această calitate, MM. primea facturile emise de casa de avocatură, însoţite de notele de onorarii care, în prealabil, erau aprobate şi vizate, prin aplicarea semnăturii, de directorul general D., directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F., şi de persoana/persoanele din cadrul compartimentului care solicitase prestarea serviciului de asistenţă juridică.

După ce, la rândul său, verifica corespondenţa dintre valoarea facturilor şi cea a activităţilor inserate în documentele justificative (note de onorarii), în funcţie de numărul orelor de asistenţă/consultanţă/reprezentare juridică prestate şi tariful prevăzut în contract, martorul aproba, prin semnătură, efectuarea plăţii acestora, măsură ce era contrasemnată şi de şeful Serviciului urmărire contracte, FF., care, după ce constata corectitudinea verificărilor efectuate de subordonatul său, certifica, prin rezoluţie, realitatea şi legalitatea operaţiunilor şi solicita acordarea vizei de control financiar preventiv (declaraţiile constante ale martorilor FF.

şi MM. date în ambele faze procesuale - filele x d.u.p., filele x d.i., filele x d.i.; înscrisuri filele x d.u.p., filele x d.u.p.). Deopotrivă, semnăturile directorului general şi directorului Direcţiei buget, financiar, contabilitate erau aplicate şi pe notele aferente cheltuielilor de deplasare ataşate facturilor emise de S.C.A. "B." .

S-a mai reţinut că, prin nota nr. x/18.04.2008, s-a propus încheierea unei noi convenţii de asistenţă juridică între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", având ca obiect negocierea unui contract de finanţare şi redactarea documentelor legate de încheierea acestuia, în vederea realizării lucrărilor şi achiziţiilor de echipamente pentru modernizarea şi retehnologizarea instalaţiilor şi efectuarea altor investiţii pentru proiectul "Reabilitare şi modernizare a blocurilor energetice nr. 3 şi 6", însă aceasta a fost retrasă de pe ordinea de zi a şedinţei din 23.04.2008 a Consiliului de administraţie .

Deşi, la data de 01.10.2008, inculpatul D. a încheiat un nou contract de mandat cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., ulterior, a renunţat irevocabil la acesta, prin cererea înregistrată la A.V.A.S. sub nr. x/24.11.2008, poziţie de care s-a luat act prin Hotărârea nr. 12/24.11.2008 a Consiliului de Administraţie al societăţii comerciale, care a aprobat încetarea contractului şi l-a desemnat pe martorul GG. să îndeplinească atribuţiile directorului general, până la ocuparea funcţiei .

Nemaifiind prelungită, prin act adiţional, perioada de execuţie a contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, acesta şi-a încetat efectele la data de 31.12.2008, nemaifiind, deci, în vigoare la momentul numirii martorului UUU. în funcţia de director general al Complexul Energetic Turceni.

2.2. Instanţa de fond a reţinut că, în perioada 2004-2007, între Societatea Comercială Electrocentrale Turceni S.A., devenită, apoi, ca efect al intrării în vigoare a H.G. nr. 103/2004 (art. 4 alin. (1), Societatea Comercială Complexul Energetic Turceni S.A., în calitate de producător de energie E., şi filialele de distribuţie şi furnizare a acesteia, în calitate de clienţi, au fost încheiate mai multe contracte de vânzare-cumpărare a energiei electrice şi acte adiţionale, toate drepturile şi obligaţiile asumate prin acestea de către cumpărători fiind, ulterior, preluate, în baza unor protocoale, de către S.C. E. .

În executarea contractelor, vânzătorul a livrat energie E. la preţurile stabilite, emiţând facturi ce au fost achitate de S.C. E. cu depăşirea scadenţei, situaţie în care, potrivit clauzelor convenite, cumpărătorul avea obligaţia de a plăti penalităţi de întârziere, calculate conform prevederilor exprese ale actelor juridice încheiate.

În luna decembrie 2006, constatând, în baza informaţiilor furnizate de directorul Direcţiei financiar economice, EE., că S.C. E. a efectuat cu depăşirea termenului stabilit în cuprinsul contractelor plata facturilor emise în perioada 2004-2006, directorul general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., martorul UU., a dispus, în scris, calcularea de către Departamentul marketing energetic (care urmărea derularea acestor contracte) a penalităţilor de întârziere datorate de cumpărător, sens în care a fost desemnat de către şeful compartimentului indicat, în vederea realizării acestei activităţi, martorul VV., economist în cadrul Biroului marketing vânzări energie E. . Pentru determinarea debitului restant, martorul a avut în vedere 149 de facturi fiscale emise de Complexul Energetic Turceni în intervalul aprilie 2004 - ianuarie 2006, iar în urma calculului efectuat de acesta în perioada ianuarie - martie 2007, consemnat în cuprinsul unui tabel, a rezultat un cuantum total al penalităţilor în sumă de 68.222.761,10 RON, pentru care s-a emis de către societatea comercială factura fiscală nr. x/22.03.2007 (declaraţiile date în ambele faze procesuale de martorii UU. şi VV. - filele x, vol. 2 d.u.p., filele x d.i. şi filele x d.i.; depoziţia martorului EE. din cursul cercetării judecătoreşti; înscrisuri filele x d.u.p., filele x d.u.p., filele x d.u.p., filele x d.u.p., filele x d.u.p.).

Valoarea penalităţilor de întârziere a fost înscrisă în situaţiile financiare aferente anului 2006, iar concomitent, ca urmare a recomandărilor auditorilor XXXX., s-a constituit şi un provizion în sumă de 20.466.828 RON pentru deprecierea creanţei (înscrisuri filele x d.u.p., filele x d.i.; depoziţiile date în faţa instanţei de martorii UU., HH., EE., YYYY., ZZZZ.; declaraţiile inculpaţilor F. din 27.08.2015 şi 13.05.2016 şi G. din 25.01.2018 şi 30.01.2018).

Prin notificarea înregistrată sub nr. x/22.03.2007, semnată de martorii UU. şi EE., S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a transmis debitoarei factura fiscală nr. x/22.03.2007, cu solicitarea de a proceda la achitarea acesteia, însă, prin adresa nr. x/05.04.2007, S.C. E. şi-a exprimat refuzul de acceptare la plată a facturii, restituindu-o societăţii emitente . O nouă notificare, însoţită de aceeaşi factură fiscală, a fost expediată de Complex la data de 03.05.2007, însă debitoarea şi-a menţinut aceeaşi poziţie, returnând din nou documentul justificativ .

Imediat după investirea sa în funcţia de director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F. a fost informat de martorul YYYY. în legătură cu situaţia creată ca urmare a emiterii facturii fiscale nr. x/22.03.2007 şi, având în vedere consecinţele grave pe care le-ar fi avut, din punct de vedere financiar, pentru societate, neachitarea de către S.C. E. a penalităţilor de întârziere până la sfârşitul anului 2007, inculpatul l-a încunoştiinţat despre aceasta şi pe directorul general D., în vederea identificării unei soluţii pentru rezolvarea problemei litigioase (depoziţiile martorilor YYYY. şi ZZZZ. din etapa judecăţii; declaraţiile inculpaţilor D. din 22.11.2017 şi F. din 27.08.2015 şi 13.05.2016).

În acest sens, prin adresa nr. x/28.06.2007 semnată de cei doi directori ai Complexului Energetic Turceni, debitoarea a fost invitată la sediul societăţii, în vederea realizării concilierii directe cu privire la suma reprezentând penalităţile de întârziere pentru care a fost emisă factura fiscală nr. x/22.03.2007, iar în luna august, ulterior încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/2007 cu S.C.A. "B.", inculpaţii au solicitat un punct de vedere casei de avocatură în legătură cu modalitatea de valorificare a creanţei şi legalitatea înscrierii ei în actele contabile, fiind redactată o opinie legală cu privire la aceste aspecte de către martorul Y. (nota de onorarii pentru luna august 2007, poziţiile 1 şi 4 - filele x d.u.p.; opinia legală - filele x d.u.p., filele x d.i.; declaraţia martorului Y. din 01.11.2016 şi cea a inculpatului G. din 25.01.2018).

Având în vedere că demersurile efectuate de reprezentanţii societăţii pentru rezolvarea, pe cale amiabilă, a problemei litigioase, eşuaseră, S.C. E. refuzând la plată, în continuare, factura fiscală nr. x/22.03.2007, inculpaţii D. şi F., după consultarea prealabilă a celui din urmă cu juristul AAAAA., au hotărât chemarea în judecată a debitoarei, însă doar pentru o parte din penalităţile de întârziere, cu privire la care exista riscul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului la acţiune, dată fiind valoarea ridicată a cuantumului taxei de timbru pe care ar fi trebuit să o achite în cazul solicitării întregii creanţe (depoziţiile martorului AAAAA. din ambele etape procesuale; declaraţiile inculpaţilor D. din 22.11.2017 şi F. din 13.05.2016).

Ca atare, la data de 02.10.2007, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost înregistrată, sub nr. x/2007, cererea de chemare în judecată a S.C. E. Bucureşti, prin care reclamanta S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 15.863.812,59 RON (din totalul de 68.222.761,10 RON), reprezentând penalităţi de întârziere pentru neachitarea la termenul scadent a facturilor nr. x, în susţinerea pretenţiilor formulate fiind depuse, în copie, notificarea nr. x/22.03.2007, adresa de chemare la conciliere nr. x/28.06.2007, facturile de plată a energiei electrice livrate, factura fiscală nr. x/22.03.2007, tabelul cuprinzând calculul penalităţilor, contractele de vânzare-cumpărare a energiei electrice şi protocoalele aferente .

S-a reţinut că acţiunea a fost redactată de consilierul juridic AAAAA. - fără a exista vreo consultare prealabilă cu reprezentaţii S.C.A. "B." - şi semnată, alături de acesta, de directorul general D., directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate F. şi martorul HH., primind termen de judecată la data de 06.11.2007 (declaraţiile date pe întreg parcursul procedurii judiciare de martorii AAAAA. şi PP.; depoziţiile martorilor Y. şi X. din faţa instanţei; declaraţiile inculpaţilor F. din 13.05.2016, D. din 22.11.2017 şi G. din 25.01.2018).

După aproximativ o săptămână de la data intentării acţiunii în justiţie, cei doi directori l-au contactat pe martorul Y., cu care au purtat o discuţie la sediul Complexului Energetic în legătură cu obiectul acesteia, şansele de câştig şi modul de calcul al penalităţilor de întârziere, ocazie cu care reprezentantul casei de avocatură le-a solicitat, pentru studiu, un examplar al cererii de chemare în judecată, documentele ce au stat la baza formulării ei şi care fundamentau pretenţia ce constituia obiectul litigiului cu S.C. E., fără a avansa, la acel moment, un punct de vedere cu privire la chestiunile ridicate de conducerea societăţii (depoziţia martorului Y. din cursul judecăţii; declaraţiile inculpaţilor F. din 13.05.2016, D. din 22.11.2017 şi G. din 25.01.2018). Toate aceste înscrisuri au fost studiate, în perioada 18-30.10.2007, la sediul S.C.A. "B.", de o echipă de avocaţi din care a făcut parte şi G., iar constatările şi concluziile la care aceştia au ajuns au fost aduse de Y., pe măsură ce au fost adoptate, la cunoştinţa conducerii Complexului Energetic Turceni, respectiv a directorului general D., una dintre respectivele chestiuni vizând prescrierea dreptului la acţiune pentru facturile emise în perioada ianuarie - septembrie 2004, motiv pentru care sumele aferente acestora nu fuseseră incluse de martorul AAAAA. în cuantumul pretenţiilor reclamate de la debitoare (depoziţia martorului Y. din faţa instanţei; declaraţiile inculpaţilor D. din 22.11.2017 şi G. din 25.01.2018; nota de onorarii aferentă lunii octombrie, poziţia 7 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.).

La un moment dat, în acest interval de timp, oricum anterior datei de 25.10.2007, între martorul Y. şi inculpatul D. s-a purtat o discuţie referitoare la disponibilitatea S.C.A. "B." de a reprezenta societatea comercială în litigiul cu S.C. E., martorul confirmând existenţa unei asemenea posibilităţi, însă condiţionat de încheierea unui contract distinct de asistenţă juridică/act adiţional în care să se prevadă şi un onorariu de succes. Conţinutul discuţiei a fost adus de directorul general la cunoştinţa inculpatului F., căruia i s-a solicitat întocmirea unei note prin care să fie supusă aprobării Consiliului de Administraţie perfectarea unei noi convenţii cu casa de avocatură. Deopotrivă, D. i-a cerut în mod imperativ şi martorului PP. să semneze acea notă, în calitate de şef, cu delegaţie, al Biroului juridic.

Aşadar, din dispoziţia inculpatului D., a fost întocmită nota nr. x/25.10.2007, semnată de directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate F. şi de martorul PP., ce a fost avizată şi de directorul general, prin care s-a solicitat aprobarea de către Consiliul de Administraţie a încheierii unui act adiţional la contractul nr. x/23.07.2007 cu S.C.A. "B." pentru a asigura rezolvarea problemei litigioase legate de recuperarea creanţei deţinute de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. împotriva S.C. E. S.A. în condiţii de eficienţă şi performanţă, date fiind "problemele serioase" ridicate de acest litigiu asupra "activităţii financiare" a companiei, raportat la faptul că neîncasarea sumei datorate de debitoare ar determina recuperarea acesteia din profitul anilor următori. S-a propus, totodată, acordarea unui onorariu de succes casei de avocatură, în cuantum de 1% dacă suma recuperată este până la 20.000.000 RON, de 2% în cazul în care valoarea acesteia este de până la 50.000.000 RON şi de 3% în situaţia recuperării unei sume de peste 50.000.000 RON, ataşându-se modelul actului adiţional la contractul nr. x/2007, fapt consemnat în cuprinsul notei întocmite .

Prin Hotărârea nr. 11/29.10.2007, Consiliul de Administraţie a aprobat nota nr. x/25.10.2007 privind încheierea actului adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică cu S.C.A. "B." în vederea recuperării creanţei S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. de la S.C. E.. Din cuprinsul procesului-verbal al şedinţei din data de 29.10.2007 a organului de supraveghere şi control a rezultat, însă, că a fost propusă spre aprobare de numitul BBBBB. emiterea următoarei hotărâri:

"Se aprobă nota nr. x/25.10.2007 în condiţiile respectării legalităţii", aceasta fiind, aşadar, forma Hotărârii nr. 11/29.10.2007 supusă la vot şi adoptată în unanimitate de membrii Consiliului de Administraţie al societăţii .

Cu toate că martorul Y. a arătat, în cuprinsul depoziţiei din 01.11.2016, că discuţia cu privire la necesitatea perfectării unui contract distinct de asistenţă juridică a fost purtată cu F., fapt menţionat şi de inculpatul D. în declaraţia din 22.11.2017, instanţa de fond nu a putut valorifica, sub aspect probator, aceste susţineri, care sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, din care reiese că directorul general a fost nu doar acela care a abordat împreună cu martorul menţionat chestiunea reprezentării Complexului Energetic Turceni de către casa de avocatură în litigiul cu S.C. E., ci şi persoana care a decis încheierea actului adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 în care să se prevadă un onorariu de succes, sens în care a impus subordonaţilor săi (F. şi PP.) întocmirea notei nr. x/25.10.2007, pentru a da o aparenţă de legalitate hotărârii sale de perfectare a unei noi convenţii cu S.C.A. "B.".

Astfel, chiar inculpatul D. a menţionat că, la prima întâlnire cu Y. ulterior intentării acţiunii în justiţie, după ce acesta le-a explicat că pentru o parte din penalităţile de întârziere calculate de VV. dreptul la acţiune era prescris şi că "problema trebuia rezolvată până la sfârşitul anului pentru că altfel era afectat bilanţul contabil pe anul 2007", martorul l-a informat pe F. despre necesitatea suplimentării pretenţiei, dar şi a încheierii unui contract separat cu casa de avocatură, care să stabilească limitele mandatului acordat în negocierile pentru încheierea tranzacţiei şi un onorariu de succes. Or, niciunul dintre ceilalţi doi participanţi la întâlnirea iniţială nu a confirmat un asemenea conţinut al discuţiilor, atât F., cât şi Y. arătând că martorul nu a avansat, cu acel prilej, nicio opinie cu privire la chestiunile ridicate de inculpaţi, cerând doar documentele necesare pentru a fi studiate la sediul casei de avocatură, aspect confirmat şi de inculpatul G., precum şi de conţinutul notei de onorarii emisă pentru luna octombrie 2007. Deopotrivă, Y., în acord cu cele declarate la data de 25.01.2018 de G., a afirmat că discuţia în legătură cu încheierea noului contract de asistenţă juridică a avut loc după consultarea înscrisurilor puse la dispoziţie de cei doi directori, deci ulterior primei întâlniri cu aceştia de la sediul Complexului, fapt atestat şi de inculpatul F. care, în mod constant, pe întreg parcursul procedurii judiciare, a susţinut că inculpatul D. a fost cel care a tratat cu reprezentanţii casei de avocatură condiţiile în care pot asigura apărarea intereselor societăţii în litigiul cu S.C. E.

Astfel, audiat fiind de organele de anchetă penală la data de 27.08.2015, F. a declarat că a fost informat de directorul general cu privire la discuţia purtată cu G. în legătură cu procesul intentat împotriva S.C. E. şi că "s-au înţeles să încheie un contract separat de asistenţă juridică pentru această cauză …. prevăzut cu comision de succes" . În mod similar, în faţa instanţei (declaraţiile din 13.05.2016 şi 24.06.2016), inculpatul a menţionat că, la circa o săptămână după prima întâlnire cu martorul Y., directorul D. i-a confirmat că S.C.A. "B." va reprezenta Complexul în litigiul cu debitoarea, însă în temeiul unui nou contract încheiat cu casa de avocatură care trebuie să prevadă un onorariu de succes, exprimându-şi, în acelaşi timp, bănuiala că discuţiile pe marginea noii convenţii au fost purtate cu Y. sau G..

Inculpatul F. a subliniat, de asemenea, că nota nr. x/25.10.2007 a fost întocmită la solicitarea expresă a directorului general, căruia i-a aparţinut şi ideea inserării în cuprinsul acesteia a menţiunilor referitoare la prevederea în actul adiţional a unui onorariu de succes. În plus, inculpatul, contrar susţinerilor lui D., a precizat că despre majorarea cuantumului pretenţiilor deduse judecăţii a aflat după încheierea cu S.C.A. "B." a actului adiţional nr. x/01.11.2007, iar despre perfectarea tranzacţiei cu S.C. E. abia în noiembrie 2007, la momentul prezentării acesteia de către reprezentantul casei de avocatură, declaraţii care, coroborate cu cele ale inculpatului G. din 25.01.2018 şi, parţial, cu cele ale martorului Y. date în faţa instanţei, când a menţionat că posibilitatea realizării unei înţelegeri judiciare cu partea adversă s-a prefigurat ulterior datei de 01.11.2007, demonstrează că discuţia referitoare la încheierea unei convenţii separate de asistenţă juridică a fost purtată de inculpatul D. cu cel din urmă, ulterior primei deplasări a acestuia la sediul Complexului, dar înainte de 25.10.2007, ocazie cu care directorul general a fost informat de martor şi în legătură cu prescrierea dreptului la acţiune pentru o parte din penalităţile de întârziere, cu necesitatea majorării cuantumului pretenţiilor la întreaga sumă de 68.222.761,10 RON şi a rezolvării problemei litigioase până la finalul anului 2007 pentru a nu afecta bilanţul contabil al societăţii.

Faptul că directorul general ar fi vorbit cu G. în legătură cu disponibilitatea casei de avocatură de a reprezenta S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în procesul cu S.C. E., condiţionat de încheierea unui nou contract de asistenţă juridică - aspect susţinut de inculpatul F. în cursul urmăririi penale - sau că ar fi negociat cu acesta clauzele convenţiei - probabilitate exprimată de acelaşi inculpat în etapa judecăţii - nu a putut fi reţinut în cauză de instanţa de fond, având în vedere că niciun alt mijloc de probă administrat (depoziţiile martorilor, declaraţiile celorlalţi inculpaţi, notele de onorarii, alte înscrisuri) nu a confirmat susţinerile acuzatului în acest sens, dimpotrivă, ansamblul probator demonstrând că toate discuţiile s-au purtat cu martorul Y..

S-a apreciat că relevante sunt şi depoziţiile constante ale martorului PP., care a confirmat susţinerile inculpatului F. cu privire la împrejurările în care a fost întocmită nota nr. x/25.10.2007, acesta declarând că directorul general i-a solicitat, în mod imperativ, să o semneze, cu toate că şi-a exprimat vehement dezacordul cu privire la elaborarea unui asemenea document.

În acest context, ca urmare a negocierilor purtate, anterior, cu martorul Y., inculpatul D., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a încheiat, la data de 01.11.2007, cu S.C.A. "B.", reprezentată de partenerul coordonator G., actul adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, al cărui obiect l-a constituit obţinerea unor "titluri executorii irevocabile împotriva unor debitori", prin reprezentarea clientului în instanţă sau în eventualele negocieri de către consilier (art. 1), activitate pentru care s-a stipulat încasarea de către acesta a unui onorariu fix, stabilit conform contractului nr. x/23.07.2007, şi a unui onorariu de succes (1% dacă suma recuperată era de până la 20.000.000 RON, 2% în cazul în care valoarea acesteia era de până la 50.000.000 RON şi 3% în situaţia recuperării unei sume de peste 50.000.000 RON) ce urma a fi achitat "la momentul semnării unei tranzacţii executorii, a unei tranzacţii judiciare, a obţinerii unei hotărâri irevocabile de obligare a debitorului faţă de creditorul S. C. civ..E. Turceni S.A. de achitare a datoriei, ori în momentul semnării oricărui alt document care permite executarea silită a debitorului de către client" (art. 2).

După semnarea actului adiţional nr. x/01.11.2007, inculpatul G. s-a implicat în rezolvarea problemei litigioase cu S.C. E., motiv pentru care i-a solicitat martorei X. să majoreze, pe calea unei precizări la acţiunea iniţială, cuantumul pretenţiilor ce formau obiectul judecăţii la întreaga sumă pentru care s-a emis factura fiscală nr. x/22.03.2007, în vederea unei eventuale negocieri cu pârâta (depoziţiile martorei X. din 17.03.2015, 14.10.2016 şi 01.11.2016; declaraţiile inculpaţilor G. din 25.01.2018 şi F. din 13.05.2016 şi 24.06.2016).

Ca atare, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 06.11.2007, martora X., care a reprezentat reclamanta S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în proces alături de juristul AAAAA., a depus la dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, o precizare şi completare la cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. anterior, prin care a majorat cuantumul penalităţilor de întârziere aferente perioadei 2004-2006 la suma de 68.222.761,10 RON. Totodată, raportat la modificarea obiectului cererii, a ataşat, în copie, factura fiscală nr. x/22.03.2007 şi tabelul cuprinzând calculul penalităţilor întocmit de VV. şi a făcut dovada achitării timbrului judiciar şi a taxei de timbru, în valoare de 685.414 RON, cu ordinul de plată nr. x/01.11.2007. Admiţând solicitarea formulată de reprezentantul convenţional al S.C. E., instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 18.12.2007 pentru a da posibilitatea acestuia să ia cunoştinţă de conţinutul cererii modificatoare şi a înscrisurilor anexate (filele x d.u.p., filele x d.u.p.; nota de onorarii pentru luna noiembrie 2007, poziţiile 4, 5 şi 6 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.; depoziţiile date în faţa instanţei de martorii AAAAA. şi X.; declaraţia inculpatului G. din 25.01.2018).

În acelaşi timp, considerând că singura variantă de rezolvare a litigiului în favoarea Complexului Energetic Turceni, astfel încât bilanţul contabil pe anul 2007 să nu fie afectat ca urmare a neîncasării facturii fiscale nr. x/22.03.2007, este realizarea unei înţelegeri judiciare cu pârâta, inculpatul G. a demarat negocierile cu avocaţii S.C.A. "CCCCC.", care asigurau reprezentarea în proces a S.C. E., sens în care i-a solicitat martorei X. să redacteze un draft (proiect) de tranzacţie, de la care să pornească tratativele cu partea adversă (nota de onorarii pentru luna noiembrie 2007, poziţia 8 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.; declaraţiile martorei X. din 14.10.2016 şi 01.11.2016 şi a inculpatului G. din 25.01.2018).

Ulterior termenului de judecată din 06.11.2007, S.C.A. "CCCCC." a întocmit o opinie legală cu privire la modalitatea de rezolvare a problemei litigioase cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., punctul de vedere al casei de avocatură fiind în sensul existenţei unei obligaţii contractuale a S.C. E. faţă de reclamantă pentru plata penalităţilor de întârziere, cu recomandarea de a realiza o negociere cu reprezentanţii creditoarei, astfel încât datoria să fie eşalonată pe o perioadă de 5-10 ani .

Urmare a tratativelor purtate de reprezentanţii convenţionali ai părţilor, la data de 27.11.2007, s-a încheiat între Complexul Energetic Turceni, prin directorul general D. şi directorul Direcţiei buget, financiar contabilitate F., şi S.C. E., prin directorul general WW., tranzacţia cu privire la pretenţia ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială (înregistrată la Complex sub nr. x/27.11.2007, iar la societatea pârâtă sub nr. x/27.11.2007), prin care debitoarea s-a obligat să achite creditoarei, în rate egale de câte 1.500.000 RON, trimestrial, începând din 31.03.2008, timp de opt ani, suma totală de 48.000.000 RON, convenindu-se, totodată, ca valoarea cheltuielilor de judecată (685.414 RON) să fie suportată în mod egal. În plus, s-a menţionat că tranzacţia este singurul act care reglementează raporturile dintre părţi cu privire la orice penalităţi de întârziere aferente facturilor emise de reclamantă în perioada 01.04.2004 - 31.12.2006 şi că, pentru intervalul de timp 01.04.2007 - 31.11.2007, debitoarea nu datorează astfel de penalităţi întrucât facturile au fost achitate în termenul scadent din contract .

Inculpatul G. a fost cel care le-a prezentat celor doi directori ai Complexului Energetic Turceni rezultatul negocierilor cu S.C. E., anterior semnării de către aceştia a tranzacţiei, dar şi cel care i-a cerut martorei X. să solicite, în scris, Tribunalului Bucureşti, pronunţarea hotărârii de expedient anterior termenului stabilit din 18.12.2007, astfel încât să poată fi realizate până la sfârşitul anului înregistrările corespunzătoare în bilanţul contabil aferent lui 2007 (depoziţiile martorei X. din 14.10.2016 şi 01.11.2016; declaraţiile inculpaţilor F. din 27.08.2015 şi 24.06.2016, D. din 22.11.2017 şi G. din 30.01.2018).

Astfel, în 30.11.2007, S.C.A. "B.", în calitate de reprezentant convenţional al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a depus la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în original, tranzacţia încheiată în data de 27.11.2007 cu S.C. E. şi a solicitat pronunţarea hotărârii de expedient înainte de termenul din 18.12.2007, conform art. 771 alin. (3) C. proc. civ. anterior. Prin sentinţa comercială nr. 14658/06.12.2007, instanţa, în temeiul art. 271 - 273 şi art. 7201 C. proc. civ. anterior, a consfinţit învoiala intervenită între reclamanta S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi pârâta S.C. E., potrivit tranzacţiei din 27.11.2007, constatând, astfel, că aceasta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege (nota de onorarii pentru luna noiembrie 2007, poziţiile 17 şi 18 - filele x d.u.p.; înscrisuri filele x d.u.p. şi filele x d.u.p.).

În data de 14.12.2007, Complexul Energetic Turceni a emis factura fiscală nr. x prin care a fost stornată factura nr. x/22.03.2007 în valoare de 68.222.781,10 RON, precum şi factura fiscală nr. x în sumă de 48.000.000 RON, reprezentând penalităţi de întârziere conform tranzacţiei nr. x/27.11.2007 şi sentinţei comerciale nr. 14658/16.12.2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosarul nr. x/2007 .

Ulterior, tot în luna decembrie 2007, inculpatul F. i-a dat dispoziţie verbală martorului VV. să refacă tabelul iniţial cu penalităţile în valoare de 68.222.761,10 RON, astfel încât acestea să ajungă la suma de 48.000.000 RON, recomandându-i, în acest sens, să reducă aleatoriu din acele penalităţi în cuantum mai mare, calculate pentru unele din cele 149 de facturi fiscale emise către S.C. E.. Martorul s-a conformat solicitării adresate de inculpat şi, procedând de o manieră întâmplătoare, a micşorat suma penalităţilor de întârziere aferente celor 149 de facturi la 48.000.514,95 RON (depoziţiile martorului VV. din ambele etape procesuale; declaraţia martorei ZZZZ. din cursul judecăţii; declaraţiile inculpatului F. din 27.08.2015 şi 24.06.2016; înscrisuri filele x d.u.p., filele x d.u.p., filele x d.u.p.).

În temeiul actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, a fost emisă de S.C.A. "B." factura fiscală nr. x/14.12.2007, în valoare de 1.142.400 RON, cu TVA, respectiv de 960.000 RON, fără TVA, ce a fost achitată de Complexul Energetic Turceni cu ordinul de plată nr. x/18.12.2007 . Cu toate acestea, s-a observat că, în nota de onorarii aferentă lunii noiembrie 2007, emisă în temeiul contractului nr. x/23.07.2007, au fost incluse şi servicii juridice ce formau obiectul actului adiţional nr. x/01.11.2007 (poziţiile 1, 4-8, 13, 17-18), însă respectivul document justificativ a fost aprobat şi vizat, prin aplicarea semnăturii, de directorul general D. şi directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F., stând la baza întocmirii şi decontării facturii fiscale nr. x/12.12.2007 .

Prin actul adiţional nr. x/29.10.2009, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., reprezentată de directorul general GG. şi directorul economic F., şi S.C. E., prin directorul general DDDDD., şi directorul economic EEEEE., au modificat art. 3 din tranzacţia nr. x/27.11.2007, în sensul eliminării obligaţiei debitoarei de a plăti creditoarei diferenţa de curs valutar, în situaţia în care între cursul de referinţă leu/euro de la data semnării tranzacţiei şi cel de la momentul efectuării fiecărei plăţi se înregistrează o diferenţă mai mare de +/- 15% .

2.3. Instanţa de fond a reţinut că, prin H.G. nr. 103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit, a fost înfiinţată Societatea Comercială Complexul Energetic Turceni S.A. (art. 1 alin. (1), prin fuziunea S.C. Electrocentrale Turceni S.A., care s-a desfiinţat, cu o parte din patrimoniul Companiei Naţionale a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu, aferent exploatării miniere Jilţu şi minei Drăgoteşti (art. 4 alin. (1).

Prin acelaşi act normativ, denumirea Companiei Naţionale a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu s-a modificat în C. Târgu Jiu, având ca obiect principal de activitate, după divizare, încasarea creanţelor şi plata datoriilor preluate de la exploatările miniere şi subunităţile care au fuzionat cu centralele de producere a energiei electrice şi termice, în condiţiile art. 1 alin. (1), precum şi închiderea minelor nerentabile pentru lichidarea pierderilor, cu propuneri de privatizare pentru acele active ce pot fi valorificate în condiţiile legii, având ca efect scutirea de penalităţi şi datorii conform Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare (art. 7 alin. (1).

S-a mai stabilit, de asemenea, că datoriile societăţilor comerciale prevăzute la art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) (printre care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.), care fuzionează cu entităţile din cadrul Companiei Naţionale a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu, se sting reciproc (art. 7 alin. (5), predarea-preluarea activului şi pasivului aferente capitalului social vărsat realizându-se pe bază de protocol de predare-preluare încheiat în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de guvern (art. 12).

La data de 16 iunie 2004, a fost întocmit, potrivit prevederilor H.G. nr. 103/2004, protocolul de predare-preluare între Compania Naţională a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., ocazie cu care s-a constatat existenţa unui dezechilibru între activ şi pasiv, în sensul că activul predat de prima companie la societatea nou înfiinţată a fost mai mare decât pasivul predat, rezultând, astfel, un deficit de capital în sumă de 69.520.555,72 RON. Ca urmare, pentru a se realiza echilibrarea balanţieră, în evidenţele S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. suma reprezentând deficitul de capital a fost înregistrată în creditul contului 462.9 "Creditori reglări balanţă" .

Ulterior, prin Legea nr. 243/2005 privind unele măsuri pentru complexurile energetice în vederea accelerării procesului de privatizare, a fost aprobată iniţierea de către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, a procedurilor de majorare a capitalului social al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin liberarea de acţiuni noi prin compensarea creanţelor certe, lichide şi exigibile ale S.C. C. asupra acestei societăţi (art. 1). În acest sens, Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, a fost împuternicit să mandateze reprezentanţii statului în adunările generale ale acţionarilor să procedeze la aplicarea prevederilor art. 1 şi să aprobe majorarea capitalului social al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., emiterea de acţiuni noi şi liberarea acestora prin compensarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile ale S.C. C. asupra respectivei societăţi comerciale (art. 2 alin. (1). În plus, a fost prevăzut transferul de către S.C. C., potrivit hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor, a acţiunilor rezultate în urma compensărilor către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în vederea administrării şi valorificării lor (art. 3 alin. (1).

Pentru punerea în aplicare a acestui act normativ, a fost emis de către Ministerul Economiei şi Comerţului Ordinul nr. 36/25.01.2006, prin care reprezentanţii statului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. C. au fost împuterniciţi să analizeze şi să hotărască, potrivit legii, transferul la ministerul de resort (M.E.C.), în termen de 30 de zile de la data aprobării în A.G.A. a compensării, pe bază de proces-verbal, a acţiunilor rezultate în urma compensării creanţelor certe, lichide şi exigibile deţinute asupra S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în vederea administrării şi valorificării acestora .

Abia după aproximativ 10 luni, prin Ordinul nr. 721/20.10.2006, Ministerul Economiei şi Comerţului a procedat şi la mandatarea reprezentanţilor statului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. pentru a analiza şi hotărî, în condiţiile legii, majorarea capitalului social al societăţii cu valoarea de 69.520.555,72 RON, aferentă unui număr de 6.952.055 acţiuni nominative noi (valoare nominală de 10 RON), liberate ca urmare a compensării creanţelor certe, lichide şi exigibile ale S.C. C. asupra complexului, arătându-se, totodată, că întreaga responsabilitate a efectuării procedurii revine conducerii executive şi Consiliului de Administraţie al Complexului Energetic .

Prin Hotărârea nr. 12/06.11.2006, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a aprobat majorarea capitalului social al societăţii comerciale, astfel cum fusese mandatată prin Ordinul nr. 721/20.10.2006 al ministrului economiei şi comerţului, şi a decis, totodată, modificarea în acest sens, prin act adiţional, a statutului Complexului, având în vedere şi noua structură a acţionariatului determinată de înregistrarea ca acţionar, în registrul acţionarilor, în data de 06.06.2006, a Societăţii Comerciale Fondul Proprietatea S.A., în baza prevederilor Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare. În 08.02.2007, Hotărârea nr. 12/06.11.2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 450, urmând ca, după trecerea unui interval de 30 de zile de la publicare, să se întocmească şi să se înregistreze actul adiţional de modificare a actului constitutiv al Complexului Energetic Turceni cu privire la majorarea capitalului social şi schimbarea structurii acţionariatului .

Între timp, însă, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus, prin sentinţa comercială nr. 767/29.09.2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. C. şi numirea ca administrator judiciar a S.C. BNP Q. S.A., pentru ca, prin sentinţa nr. 1053/22.12.2006, dată în aceeaşi cauză, să hotărască deschiderea procedurii de faliment a debitoarei, dizolvarea acesteia şi ridicarea dreptului de administrare, precum şi confirmarea, în calitate de lichidator judiciar, S.C. BNP Q. S.A., cu un onorariu de 10% din sumele atrase în contul de lichidare, aspecte ce au fost comunicate de către cel din urmă Complexului Energetic Turceni prin adresa nr. x/19.03.2007 .

Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului prin comasarea prin absorbţie cu Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, începând cu anul 2007, noul for tutelar al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a devenit A.V.A.S.

Prin sentinţa nr. 298/04.05.2007 a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. x/2006 (număr în format vechi 86/F/2006), a fost admisă cererea formulată de BNP Q. şi s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei S.C. C., constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea .

Ulterior, în perioada septembrie - octombrie 2007, între BNP Q. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., s-a purtat o corespondenţă în legătură cu modalitatea de aducere la îndeplinire a Legii nr. 243/2005 sau de recuperare a creanţei în sumă de 69.520.555,72 RON, fiind avansată de către lichidatorul judiciar, prin adresa nr. x/25.10.2007, chiar posibilitatea "perfectării unei tranzacţii pentru preîntâmpinarea unor situaţii litigioase în faţa instanţelor judecătoreşti" .

De asemenea, dată fiind situaţia juridică a S.C. C., conducerea S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a făcut demersuri pentru rezolvarea problemei legate de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 243/2005 la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instituţie căreia i s-a adresat, în acelaşi scop, şi lichidatorul judiciar BNP Q. .

Ca urmare a demersurilor întreprinse de cele două părţi, dar şi de conducerea S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., au avut loc mai multe întâlniri (în 25.09.2007, 30.08.2007, 8.10.2007) cu reprezentanţii A.V.A.S. (la cea din 25.09.2007 participând, aşa cum a rezultat din nota de onorarii aferentă lunii septembrie 2007, şi avocaţii Y., QQQQ. şi GGG. din partea S.C.A. "B." - filele x d.u.p., filele x d.u.p.), ocazie cu care s-a discutat despre stadiul îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 243/2005 şi aplicabilitatea, în continuare, a acesteia (înscrisuri vol. 39 d.u.p.: filele x - nota anexă la Hotărârea nr. 48/09.10.2007, filele x - adresa nr. x/20.09.2007, filele x - proces-verbal de şedinţă din 09.10.2007; depoziţiile martorului R. din faza anchetei penale - filele x d.u.p. - şi a cercetării judecătoreşti; declaraţiile martorilor Y. din faţa instanţei şi KKKK. din 17.03.2015, menţinută în instanţă; depoziţia inculpatului D. din 22.11.2017; declaraţiile inculpatului A. din cursul urmăririi penale - filele x, vol. 1 d.u.p. - şi din 13.05.2016), adoptându-se, în final, de către Colegiul Director al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, Hotărârea nr. 48/09.10.2007, prin care s-au stabilit două posibile variante de rezolvare a problemei litigioase.

Astfel, pe de o parte, s-a avansat ideea compensării în acţiuni a creanţelor certe, lichide şi exigibile deţinute de S.C. C. asupra S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., urmată de transferul lor la A.V.A.S., în vederea administrării şi valorificării, soluţie condiţionată, însă, de existenţa acceptului judecătorului sindic şi care, în plus, ar fi putut fi considerată ca reprezentând ajutor de stat, iar pe de altă parte, s-a menţionat posibilitatea reeşalonării respectivelor creanţe pe o perioadă rezonabilă, de 3 ani.

În acest context, prin adresa nr. x/28.09.2007, reprezentanţii legali ai Complexului Energetic Turceni au acceptat, de principiu, ambele variante, însă au precizat că, în cazul reeşalonării creanţei certe, lichide şi exigibile în valoare de 69.520.555,72 RON, deţinută de S.C. C., solicită acordarea unui termen de graţie de 1 an, până la 01.01.2009, în vederea achitării unui alt debit către aceeaşi societate creditoare, în sumă de 116.682.974,88 RON, reprezentând contravaloarea lignitului achiziţionat anterior . Cu privire la acelaşi aspect, avocaţii S.C.A. "B.", pornind de la faptul că măsurile prevăzute de Legea nr. 243/2005 constituie ajutoare de stat, aspect confirmat, ulterior, şi de Consiliul Concurenţei, ce fusese notificat de A.V.A.S., au apreciat că singura modalitate de stingere a creanţei o reprezintă plata efectivă a datoriei (opinie legală - filele x d.u.p.; notă onorariu - filele x d.u.p., filele x d.u.p.; declaraţiile martorei W. din 03.03.2015 şi 14.10.2016; depoziţia martorului Y. dată în faţa instanţei; declaraţiile inculpaţilor D. din 22.11.2017 şi G. din 8.12.2017).

Având în vedere măsurile propuse prin nota ce constituie anexă la Hotărârea nr. 48/09.10.2007, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat, la data de 15.10.2007, judecătorului sindic, aplicarea integrală a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în cadrul procedurii insolvenţei desfăşurată împotriva al S.C. C., precum şi autorizarea lichidatorului judiciar de a întreprinde toate demersurile legale în acest sens . Prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007, pronunţată în dosarul nr. x/2006, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului A.V.A.S., apreciind, în esenţă, că se aplică cu prioritate, în cauză, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Hotărârea a rămas irevocabilă la data de 25.03.2008, prin decizia nr. 282/2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. x/2006 (număr în format vechi 455/F/06/14/2008), ca urmare a respingerii recursului promovat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva acesteia .

Ca atare, având în vedere sentinţa definitivă a judecătorului sindic prin care s-a constatat imposibilitatea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în procedura insolvenţei, faptul că reprezentanţii legali ai celor două părţi - martorul R. şi inculpatul D. - nu reuşiseră să ajungă până atunci la un consens cu privire la soluţionarea problemei pe cale amiabilă, aspecte la care se adăuga şi interesul deosebit manifestat de lichidatorul judiciar pentru încasarea onorariului de 10% din sumele atrase în contul societăţii, S.C. C., prin BNP Q., reprezentat de asociat coordonator R., de Cabinetul avocaţial "S." şi de S.C.A. "T.", a formulat cerere de chemare în judecată a S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 88.645.660,96 RON, reprezentând transformarea obligaţiei de a face neexecutată în dezdăunări, formată din 69.520.556 RON - contravaloarea activelor cedate şi 19.125.104,96 RON - actualizarea acesteia conform indicelui de inflaţie. Acţiunea, la care au fost ataşate mai multe înscrisuri (Protocolul din 16 iunie 2004, expunerea de motive a Legii nr. 243/2005, referatul privind participarea S.C. C. cu aport de capital la societăţile comerciale înfiinţate prin H.G. nr. 103/2004, corespondenţa purtată între părţi şi de BNP Q. cu A.V.A.S.), a fost înregistrată, în 10.12.2007, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, sub nr. x/2007, cu prim termen de judecată la 23.01.2008 .

Tot în luna decembrie 2007, dar ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, între martorul Y. şi inculpatul D. s-a purtat, din iniţiativa celui din urmă, o discuţie referitoare la disponibilitatea S.C.A. "B." de a reprezenta societatea comercială în litigiul cu S.C. C., martorul confirmând existenţa unei asemenea posibilităţi, însă condiţionat de încheierea unui contract distinct de asistenţă juridică în care să se prevadă şi un onorariu de succes. De asemenea, având în vedere caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei deţinute de societatea creditoare, realizarea unei înţelegeri cu aceasta a fost prezentată de martor ca fiind singura variantă de rezolvare a problemei litigioase în condiţii avantajoase pentru Complexul Energetic (declaraţiile inculpatului D. din 11.08.2014 şi 22.11.2017 şi cea a martorului Y. din 01.11.2016).

La primirea citaţiei şi a copiei acţiunii, martorul PP., delegat în funcţia de şef al Oficiului juridic al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a repartizat lucrarea, prin rezoluţie, jurisconsultului AAAAA., cu menţiunea de a încunoştiinţa conducerea societăţii cu privire la formularea cererii de chemare în judecată şi de a redacta întâmpinare în cauză (filele x d.u.p.; declaraţia martorului PP. dată în faţa instanţei; depoziţiile martorului AAAAA. din ambele faze procesuale - filele x d.u.p., filele x d.i.).

În data de 22.01.2008, Complexul Energetic Turceni a transmis la dosar, sub semnătura directorului general D., a directorului Direcţiei buget, financiar, contabilitate F. şi a reprezentantului Oficiului juridic, o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., solicitând amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea pârâtei să îşi asigure asistenţa juridică în mod ales şi să ia cunoştinţă de înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată, ce nu i-au fost comunicate împreună cu aceasta. În şedinţa publică din 23.01.2008, cererea formulată de societate a fost încuviinţată de instanţă, care a stabilit un nou termen la 13.02.2008 .

Ulterior, din dispoziţia inculpatului D., a fost întocmită nota nr. x/25.01.2008, semnată de directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F., şi de unul dintre juriştii societăţii, ce a fost avizată şi de directorul general, prin care s-a solicitat aprobarea de către Consiliul de Administraţie a încheierii unui contract de asistenţă juridică cu S.C.A. "B." pentru a asigura reprezentarea S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în litigiul cu S.C. C. şi în eventualele negocieri cu creditoarea, date fiind "problemele serioase" ridicate de acest proces asupra "activităţii financiare" a companiei şi opţiunea Complexului de a plăti doar debitul principal, în rate eşalonate pe un termen rezonabil de cel puţin 3 ani, aspecte ce reclamau asistenţa juridică din partea unui specialist. S-a propus, totodată, acordarea unui onorariu de succes casei de avocatură, în cuantum de 1% din valoarea creanţei în cazul eşalonării ei pe minimum 3 ani, ataşându-se citaţia emisă în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, şi un model de contract de asistenţă juridică, fapt consemnat în cuprinsul notei întocmite (filele x d.u.p., filele x d.u.p.; depoziţiile martorului PP. date în ambele faze procesuale; declaraţia inculpatului F. din 24.06.2016).

Prin Hotărârea nr. 1/30.01.2008, Consiliul de Administraţie a delegat competenţa directorului general şi conducerii executive a societăţii de a lua toate măsurile pentru soluţionarea, în interesul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a litigiului cu S.C. C., menţionat în nota nr. x/25.01.2008 .

La data de 06.02.2008, inculpatul G. şi martorul Y. s-au deplasat la sediul Complexului Energetic Turceni pentru o întrevedere cu reprezentanţii societăţii în legătură cu stadiul litigiului declanşat de S.C. C. şi aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială (nota de onorarii pentru luna februarie 2008, poziţia 5, şi nota cu cheltuielile de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, poziţia 1 - filele x d.u.p., filele x d.u.p.). În acest context, cei doi avocaţi, în prezenţa directorului general D. şi a directorului financiar F., au purtat o discuţie cu juristul AAAAA.

şi cenzorul societăţii, FFFFF., cu privire la modul de abordare a problematicii pe care o ridica procesul intentat de S.C. C., ocazie cu care cei din urmă au susţinut caracterul nefondat al pretenţiilor deduse judecăţii, raportat la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune, dar şi la dispoziţiile obligatorii ale Legii nr. 243/2005, în timp ce reprezentanţii casei de avocatură au opinat în sensul imposibilităţii conversiei în acţiuni a creanţei deţinute de creditoare asupra Complexului Energetic şi a inaplicabilităţii, în cauză, a prevederilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă (depoziţiile martorului AAAAA. din ambele etape procesuale; declaraţiile inculpatului G. din 08.12.2017 şi 18.12.2017; depoziţia inculpatului D. din 22.11.2017).

Deşi participanţii la discuţie (AAAAA. şi D.), cu excepţia inculpatului G., nu au putut preciza cu exactitate momentul în care s-a purtat aceasta, făcând referire generală la perioada ianuarie - februarie 2008, toţi au plasat-o anterior încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, aspect care, raportat la menţiunile din nota de onorarii şi din cea aferentă cheltuielilor de deplasare emise de S.C.A. "B." pentru luna februarie 2008 (care indică ziua de 06.02.2008 ca fiind singura, înainte de perfectarea convenţiei, în care inculpatul Şova s-a aflat la sediul Complexului), dar şi la intervalul de timp în care au fost formulate/redactate de societatea pârâtă apărările în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială (06-07.02.2008) şi în care au fost efectuate demersurile ulterioare, atât de conducerea societăţii (adresa nr. x/08.02.2008 trimisă A.V.A.S.), cât şi de reprezentanţii casei de avocatură pentru lămurirea chestiunilor de drept ridicate cu prilejul discuţiei (opiniile legale privind incidenţa prescripţiei dreptului la acţiune şi efectele desfiinţării H.G. nr. 103/2004 redactate în 11-13.02.2008, consemnate în nota de onorarii pentru luna februarie 2008, poziţia 6, şi ataşate la filele x d.u.p., filele x d.u.p.), demonstrează că întâlnirea în care a fost dezbătută temeinicia acţiunii promovate de reclamantă şi posibilele variante de tratare a problemei litigioase a avut loc în data de 06.02.2008.

Astfel, a doua zi, a fost înregistrată în evidenţele S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., sub nr. x/07.02.2008, întâmpinarea formulată de pârâtă la cererea de chemare în judecată promovată de S.C. C., documentul fiind semnat de directorul general D., directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F., şi de jurisconsultul AAAAA., şi transmis la dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, în data de 08.02.2008. Prin aceasta s-a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii ca fiind prescrisă şi introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fond, respingerea ei ca neîntemeiată, arătându-se, în esenţă, că suma pretinsă de reclamantă nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul Legii nr. 243/2005 .

În aceeaşi zi, 07.02.2008, cei doi cenzori ai companiei, FFFFF. şi GGGGG., au întocmit un punct de vedere, înregistrat sub nr. x/2008, prin care au susţinut, argumentat, prescripţia dreptului la acţiune al S.C. C., precum şi nulitatea absolută a art. 5 alin. (2) din protocolul de predare-preluare încheiat la 16.06.2004, între Compania Naţională a Lignitului "Oltenia" S.A. Târgu Jiu şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în temeiul prevederilor H.G. nr. 103/2004, acesta fiind înaintat de conducerea societăţii comerciale, prin adresa nr. x/08.02.2008, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului în vederea exprimării unei poziţii cu privire la cele două chestiuni invocate. Prin răspunsul nr. x/12.02.2008, înregistrat la Complexul Energetic sub nr. x/19.02.2008, A.V.A.S. a opinat că, în cauză, dreptul la acţiune al reclamantei nu s-a prescris, întrucât a fost întrerupt prin recunoaşterea datoriei de către pârâtă, arătând, totodată, că nu operează nici nulitatea absolută a dispoziţiilor din protocol invocate, deoarece creanţa deţinută de S.C. C. nu a fost aportată la constituirea Complexului . Deopotrivă, în sensul netemeiniciei susţinerilor exprimate în cuprinsul punctului de vedere întocmit de cei doi cenzori s-au pronunţat şi avocaţii S.C.A. "B." prin opiniile legale întocmite în perioada 11-13.02.2008.

În şedinţa publică din 13.02.2008, pârâta a fost reprezentată de consilierul juridic AAAAA., în baza delegaţiei semnate de directorul general al societăţii, şi de avocat RRRR., cu împuternicire avocaţială fără număr, din 12.02.2008 (în cuprinsul căreia nu a fost indicat numărul contractului de asistenţă juridică în baza căruia a fost eliberată), care a solicitat acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării, invocând imposibilitatea de a lua cunoştinţă, până la acel moment, de actele şi lucrările dosarului, faţă de data la care a fost angajată în cauză. În temeiul art. 156 C. proc. civ., instanţa a respins cererea formulată şi a acordat cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei, iar la solicitarea reprezentantului convenţional al pârâtei, a amânat pronunţarea la data de 20.02.2008, pentru a da posibilitatea acestuia să depună concluzii scrise .

După finalizarea dezbaterilor în dosarul nr. x/2007, în aceeaşi zi, ca urmare a negocierilor purtate anterior cu martorul Y. şi a discuţiilor prin care s-au stabilit limitele mandatului încredinţat pentru derularea tratativelor cu lichidatorul judiciar al S.C. C. (reducerea penalităţilor şi eşalonarea datoriei pe o durată de cel puţin 3 ani), inculpatul D., în calitate de reprezentant legal al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a încheiat cu S.C.A. "B.", reprezentată de partenerul coordonator G., contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, al cărui obiect l-a constituit realizarea, pe cale judiciară, prin apărări formulate în procesul intentat de S.C. C. prin BNP Q., a unei înţelegeri cu creditorul, prin care datoria companiei să fie achitată într-un termen rezonabil, astfel încât să nu fie blocată activitatea economică a acesteia. De asemenea, s-a prevăzut că, în ipoteza obţinerii rezultatului, clientul va achita un onorariu de succes reprezentând un anumit procent din cuantumul creanţei, respectiv: 0,5% (pentru eşalonarea datoriei, inclusiv a penalităţilor, pe 3 ani), 0,75% (pentru eşalonarea datoriei, inclusiv a penalităţilor, pe 5 ani), 1% (pentru eşalonarea datoriei, fără penalităţi, pe 3 ani), 1,5% (pentru eşalonarea datoriei, fără penalităţi, pe 5 ani) şi 3% pentru anularea totală sau parţială a datoriei (filele x d.u.p., filele x d.u.p.; depoziţia martorului Y. din cursul cercetării judecătoreşti; declaraţiile inculpaţilor D. din 22.11.2017 şi G. din 25.01.2018).

În perioada 14-18.02.2008, avocaţii G. şi Y. s-au implicat în negocierile purtate cu reprezentanţii BNP Q. în vederea perfectării unei înţelegeri judiciare cu privire la pretenţia ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială (fapt atestat de menţiunile din nota de onorarii emisă pentru luna februarie 2008, poziţia 11, coroborate cu depoziţiile martorei X. din 17.03.2015 şi 01.11.2016 şi cea a martorului R. din 21.10.2014, menţinută în faţa instanţei, precum şi cu declaraţia inculpatului G. din 25.01.2018), conţinutul acesteia fiind redactat, în proiect, de martora X., la indicaţiile celor doi, în 15.02.2008, şi definitivat, în aceeaşi modalitate, la data de 18.02.2008, când tranzacţia a şi fost semnată de reprezentanţii legali (R. şi D.) şi convenţionali (avocat Y.) ai celor două părţi litigante. Prin contractul judiciar încheiat, Complexul Energetic Turceni s-a obligat să achite C. S.A., reprezentată de BNP Q., suma 69.520.556 RON, constituind contravaloarea activelor cedate, în 60 de rate egale (în valoare de 1.158.675,93 RON) eşalonate pe o perioadă de cinci ani, cu începere din luna ianuarie 2009, creditoarea renunţând la dreptul de a solicita actualizarea acesteia cu rata inflaţiei sau orice alte dobânzi sau penalităţi calculate până la data încheierii tranzacţiei .

În data de 19.02.2008, BNP Q., prin HHHHH., şi S.C.A. "B.", prin avocat X., au depus, în original, la dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, tranzacţia perfectată de părţi în 18.02.2008, solicitând pronunţarea, în cauză, a unei hotărâri de expedient . Prin sentinţa comercială nr. 38/20.02.2008, instanţa, în temeiul art. 271 şi art. 272 C. proc. civ. anterior, a consfinţit învoiala intervenită între reclamanta S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., şi pârâta S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., materializată în înscrisul intitulat "Tranzacţie", constatând, astfel, că aceasta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege .

În temeiul contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, au fost emise de S.C.A. "B." facturile fiscale nr. x/07.03.2008 şi nr. y/10.04.2008, în valoare totală de 1.242.019,13 RON, cu TVA, respectiv de 1.043.713,56 RON, fără TVA, ce au fost achitate de Complexul Energetic Turceni cu ordinele de plată nr. x/26.03.2008 şi nr. y/22.04.2008 . Cu toate acestea, s-a observat că, în nota de onorarii aferentă lunii februarie 2008, emisă în temeiul actului adiţional nr. x/29.12.2007 la contractul nr. x/23.07.2007, au fost incluse şi servicii juridice ce formau obiectul contractului nr. x/13.02.2008 (poziţiile 11, 12, 16, 17), însă respectivul document justificativ (ce conţine şi alte inadvertenţe cu privire la datele în care au fost desfăşurate respectivele activităţi juridice) a fost aprobat şi vizat, prin aplicarea semnăturii, de directorul general D. şi directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F., stând la baza întocmirii şi decontării facturii fiscale nr. x/20.03.2008 .

Potrivit adresei nr. x/02.09.2014 emisă de Z., la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din creanţele recuperate de S.C. C. ca urmare a încheierii tranzacţiei cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., consfinţită prin sentinţa nr. 38/20.02.2008 a Tribunalului Gorj, secţia comercială, în dosarul nr. x/2007, au fost repartizate creditorilor următoarele sume: 5.982.131 RON Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, cu un procentaj de 8,69% din masa credală; 20.335.116 RON Ministerului Economiei şi Finanţelor, cu un procentaj de 29,54% din masa credală; 42.522.007 RON Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, cu un procentaj de 61,77% din masa credală .

La data de 11.03.2014, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2014, cererea de chemare în judecată formulată de S.C. C., prin lichidator judiciar Z., în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia, prin care s-a solicitat, printre altele, constatarea nulităţii absolute a articolului 3 din tranzacţia încheiată în 18.02.2008 cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 19.125.104,96 RON reprezentând actualizarea debitului conform coeficientului de inflaţie . Acţiunea promovată de reclamantă a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 175/06.10.2014 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin decizia nr. 161/04.03.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă .

2.4. Instanţa de fond a constatat că, prin actul de sesizare, s-a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpatul D. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială (5 infracţiuni), pentru aceeaşi infracţiune de abuz în serviciu, în formă calificată, fiind trimis în judecată şi inculpatul F..

Dispoziţiile a căror nerespectare a fost imputată inculpatului D., în realizarea activităţii presupus infracţionale ce i-a fost reţinută în sarcină prin rechizitoriu, au fost completate de către procurorul de şedinţă, prin adresa nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, cu cele ale art. 303 din O.U.G. nr. 34/2006 (cu privire la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta; a actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007; a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008), ale art. 1431 din Legea societăţilor nr. 31/1990 (cu referire la încheierea tranzacţiilor între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E. în cauza nr. x/2007 a Tribunalului Bucureşti, respectiv cu S.C. C. în cadrul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj) şi ale art. 3 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999 (în legătură cu încheierea tranzacţiei între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E.).

Deopotrivă, prin aceeaşi adresă, Parchetul a invocat încălcarea, de către inculpatul F., cu prilejul perfectării tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, a dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999.

De asemenea, a fost avut în vedere că, în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, s-a mai arătat că, pentru încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu S.C.A. "B.", inculpatul D. a beneficiat de complicitatea morală şi materială a coinculpatului G., care, în perioadele octombrie - noiembrie 2007 şi ianuarie - 13 februarie 2008, în contextul litigiilor dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., respectiv S.C. C., a insistat pe lângă directorul general al Complexului ca respectivele convenţii să fie perfectate, a conceput termenii şi condiţiile acestora şi le-a semnat din partea casei de avocatură.

Prioritar verificării corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute prin rechizitoriu şi tiparul normelor de incriminare în care au fost încadrate, instanţa de fond a constatat că menţiunile făcute, în completare, de procuror, prin adresa indicată (depusă ulterior finalizării audierii martorilor şi a majorităţii inculpaţilor, dar şi după administrarea probei cu înscrisuri), în legătură cu dispoziţiile din legislaţia primară, despre care s-a susţinut că au fost încălcate, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de inculpaţii D. - cu prilejul perfectării contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, a actelor adiţionale nr. x/01.11.2007 şi nr. y/29.12.2007 la acesta, a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi a celor două tranzacţii dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., respectiv S.C. C. - şi F. - cu ocazia încheierii tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E. - nu pot fi supuse controlului jurisdicţional, întrucât exced acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, a cărui regularitate a fost verificată cu caracter de autoritate de lucru judecat în procedura de cameră preliminară.

De altfel, cercetarea judecătorească, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., s-a limitat numai la faptele descrise în rechizitoriu, prin raportare la împrejurările de timp şi de loc, dar şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, obligaţie instituită în sarcina instanţei în scopul asigurării dreptului la apărare al persoanelor trimise în judecată care, încă de la momentul începerii judecăţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară, trebuie să cunoască într-o manieră clară şi completă toate acuzaţiile şi circumstanţele ce le caracterizează pentru a beneficia de un proces echitabil şi a putea să aducă toate argumentele ce le dovedesc nevinovăţia.

Aşadar, s-a reţinut că indicarea unor dispoziţii legale noi aproape de finalul cercetării judecătoreşti, a căror încălcare de către inculpaţii D. şi F., în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., respectiv de director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate a societăţii, a fost reclamată de către acuzare, contravine normelor procesual penale întrucât permite reconfigurarea împrejurărilor faptice imputate după epuizarea momentului instituit de lege, ceea ce echivalează cu o nesocotire a principiului separării funcţiilor judiciare şi, în egală măsură, a dreptului la apărare, în condiţiile în care limitele şi obiectul judecăţii stabilite prin actul de sesizare a instanţei sunt supuse controlului de legalitate în faza camerei preliminare, fiind exclusă extinderea ulterioară a acestora în etapa judecăţii.

În ceea ce priveşte încălcarea dipoziţiilor statutare, regulamentare şi a hotărârilor cu caracter intern menţionate în rechizitoriu, instanţa de fond a constatat, în raport cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, că, întrucât atribuţiile specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. erau prevăzute doar în acte de reglementare secundară (art. 20 pct. B alin. (2) din Statutul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., ce constituie Anexa nr. 2 la H.G. nr. 103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit; art. 2.6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii; contractul de mandat nr. x/29.11.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 12/29.11.2007 a Adunării Generale a Acţionarilor; Hotărârea nr. 9/28.08.2007 a Consiliului de Administraţie prin care s-a aprobat nota nr. x/28.08.2007 privind delegările de competenţă ale directorului general), nu poate caracteriza sub aspectul laturii obiective infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului D., în condiţiile în care comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus prin legislaţia primară. Aceleaşi consideraţii au fost valabile şi în cazul inculpatului F., ale cărui îndatoriri de serviciu, în calitate de director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate din cadrul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., erau prevăzute doar în fişa postului şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii.

În consecinţă, s-a reţinut că presupusa îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul D. poate fi examinată doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară ce au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, şi anume a celor ale art. 2, art. 19, art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 (cu referire la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta), respectiv ale art. 2, art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 (în legătură cu perfectarea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008), dar şi a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care, deşi nu au fost menţionate cu prilejul argumentării de către procuror a caracterului nelegal al actelor juridice încheiate între S.C.

Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", au fost expuse şi analizate, alături de alte reglementări considerate relevante sub aspectul acuzaţiei penale, în preambulul rechizitoriului (pag. 5), a cărui regularitate a fost stabilită în mod definitiv de judecătorul de cameră preliminară. Aşadar, cunoscând încă de la momentul trimiterii sale în judecată că, în circumstanţierea activităţilor presupus infracţionale, au fost invocate inclusiv dispoziţiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, inculpatul a avut posibilitatea reală şi efectivă de a-şi formula o apărare corespunzătoare, prin luarea în considerare a tuturor elementelor de fapt şi de drept reţinute în actul de sesizare, astfel încât analiza corespondenţei dintre conduita ce i-a fost imputată şi conţinutul normei de incriminare în care a fost încadrată, prin raportate la aceste prevederi legale, respectă pe deplin caracterul echitabil al procedurii, în componenta ce priveşte dreptul la apărare, recunoscut acuzatului atât de reglementările convenţionale (art. 6 din C.E.D.O.) şi constituţionale (art. 24), cât şi de cele procesual penale (art. 8 şi art. 10 C. proc. pen.).

De altfel, după cum a rezultat din conţinutul declaraţiei dată în faţa instanţei, dar şi din cuprinsul concluziilor orale formulate pe fondul cauzei, reluate şi în notele scrise, în susţinerea nevinovăţiei sale, inculpatul a invocat ca argument esenţial incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care, în opinia sa, exceptează de la aplicarea ordonanţei de urgenţă toate contractele şi actele adiţionale încheiate cu S.C.A. "B.", aspect ce denotă nu doar cunoaşterea de către acesta a tuturor elementelor ce configurează acuzaţia penală, ci şi exercitarea deplină a dreptului la apărare, în raport cu toate circumstanţele cauzei expuse în rechizitoriu.

Deopotrivă, s-a reţinut de către instanţa de fond că îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, cu prilejul perfectării convenţiilor de asistenţă juridică dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", ce a fost reproşată de către procuror inculpatului D., poate fi examinată şi prin prisma încălcării celorlalte reglementări din actele infralegale invocate în cuprinsul rechizitoriului (art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006), însă numai în măsura în care acestea preiau/transpun, detaliază sau explicitează normele de drept primar anterior menţionate. În plus, s-a apreciat că analiza efectuată trebuie să se raporteze, în mod obligatoriu, la dispoziţiile legale în vigoare la data faptelor imputate inculpatului, conform principiului de drept tempus regit actum.

Astfel cum se arată în art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, care defineşte, cu caracter general, domeniul de aplicare a ordonanţei de urgenţă, aceasta reglementează procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică, a contractului de concesiune de lucrări publice şi a contractului de concesiune de servicii, precum şi modalităţile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu respectivele proceduri, scopul actului normativ fiind, potrivit art. 2 alin. (1), acela de a promova concurenţa între operatorii economici, de a garanta tratamentul egal şi nediscriminatoriu între acesţia, de a asigura transparenţa şi integritatea procesului de achiziţie publică, dar şi utilizarea eficientă a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante. În vederea atingerii acestui scop, atribuirea contractului de achiziţie publică trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal, recunoaşterii reciproce, transparenţei, proporţionalităţii, eficienţei utilizării fondurilor publice şi asumării răspunderii (alin. (2) al art. 2).

Contractul de achiziţie publică este definit de art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 ca reprezentând acel contract cu titlul oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, procedura de atribuire a acestuia incluzând, potrivit aceluiaşi text de lege, lit. ş), etapele pe care autoritatea contractantă şi candidaţii/ofertanţii trebuie să le parcurgă pentru ca acordul lor să fie considerat valabil.

În funcţie de obiectul lor, contractele de achiziţie publică sunt clasificate, în art. 31 din actul normativ, în contracte de lucrări, contracte de furnizare şi contracte de servicii, acestea din urmă vizând, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 34/2006, prestarea unuia sau mai multor servicii dintre cele prevăzute în anexele 2A şi 2B la ordonanţa de urgenţă, printre care şi serviciile juridice (Anexa 2B, poziţia 21).

Reprezentând una dintre părţile contractului de achiziţie publică, care iniţiază procedura de atribuire, autoritatea contractantă este definită, în detaliu, de dispoziţiile normative, deţinând această calitate, printre alte entităţi, oricare întreprindere publică ce desfăşoară cel puţin una dintre activităţile specifice sectoarelor de utilitate publică prevăzute în capitolul VIII, secţiunea 1 (apă, energie, transport, poştă), atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi (art. 8 lit. d).

În ceea ce priveşte Societatea Comercială Complexul Energetic Turceni S.A., s-a constatat că a fost înfiinţată prin H.G. nr. 103/2004 (art. 1), cu principal obiect de activitate producerea energiei electrice şi termice pe bază de lignit (art. 2), capitalul său social fiind deţinut în întregime de statul român, în calitate de acţionar unic, reprezentat de Ministerul Economiei şi Comerţului (art. 13), astfel încât, desfăşurând una dintre activităţile reglementate în capitolul VIII, secţiunea 1, din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cea prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b), aceasta reprezintă autoritate contractantă, în sensul actului normativ menţionat, însă doar în condiţiile prevăzute expres de art. 8 lit. d), şi anume atunci când atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivei activităţi.

În acest sens, pentru a stabili, în concret, sfera de aplicare pozitivă a O.U.G. nr. 34/2006, dar şi situaţiile juridice - contractele şi procedurile - care nu intră în domeniul de aplicabilitate al legislaţiei achiziţiilor publice, cu consecinţe în ceea ce priveşte atât calitatea de autoritate contractantă a întreprinderilor publice la care se referă art. 8 lit. d), cât şi obligativitatea organizării uneia dintre procedurile de atribuire stabilite de ordonanţă, s-a apreciat că trebuie avute în vedere reglementările din Secţiunea a 5-a a Capitolului I al acesteia care, după ce enunţă, în art. 9 - 11, cazurile în care dispoziţiile actului normativ sunt incidente, prevede, în art. 11 - 16, acele ipoteze în care contractele de achiziţie nu sunt supuse O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptate de la aplicarea acesteia.

S-a constatat că una dintre aceste situaţii derogatorii, îngăduită de lege de la aplicabilitatea normelor juridice privind achiziţiile publice, este reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit căruia, în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract de achiziţie publică ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în Anexa 2B, atunci obligaţia de a aplica ordonanţa de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare decât cea prevăzută la art. 57 alin. (2) (respectiv 420.000 de euro) şi se limitează numai la prevederile art. 35 - 38 şi art. 56.

A rezultat, astfel, din interpretarea textului de lege, că încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B (printre care se regăsesc şi serviciile juridice), a căror valoare este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 420.000 de euro, nu intră în sfera de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptată de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care nu există obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de ordonanţă sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul actului normativ menţionat. Autorităţii contractante prevăzută de art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 îi revine obligaţia legală de a aplica ordonanţa de urgenţă în privinţa atribuirii contractelor de achiziţie publică a serviciilor din categoria celor incluse în Anexa 2B numai atunci când valoarea estimată a acestora depăşeşte pragul de 420.000 de euro, stabilit de art. 57 alin. (2) lit. b), şi se limitează exclusiv la întocmirea specificaţiilor tehnice (art. 35 - 38) şi transmiterea spre publicare a anunţului de atribuire (art. 56).

Astfel, contrar susţinerilor din cuprinsul rechizitoriului, s-a reţinut că dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt incidente în situaţia derogatorie reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv în cazul contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 de euro, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, textul de lege indicat (art. 16 alin. (1) exceptează integral de la aplicare, în această ipoteză, prevederile ordonanţei de urgenţă, deci inclusiv cele ale art. 19, a căror nerespectare de către inculpatul D. a fost invocată de procuror.

Concluzia nu a fost confirmată doar de interpretarea coroborată a celor două dispoziţii legale, dar şi din poziţia pe care legiuitorul a atribuit-o acestora în arhitectura actului normativ, art. 16 situându-se în Capitolul I, Secţiunea a 5-a (intitulată "Domeniu de aplicare. Excepţii"), care stabileşte sfera de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006 şi excepţiile de la aplicarea acesteia, în timp ce art. 19 este inclus în Secţiunea 1 ("Reguli generale") a Capitolul II, denumit "Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică". Astfel, după ce instituie obligaţia autorităţilor contractante de a respecta principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) în relaţia cu operatorii economici (art. 17) şi procedează la enumerarea şi definirea procedurilor de atribuire a contractului de achiziţie publică (art. 18), ordonanţa de urgenţă reglementează, în art. 19, dreptul autorităţii contractante de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor art. 25 - 32, nu depăşeşte echivalentul în RON a 5000 euro (respectiv 10.000 euro de la 04.10.2007) pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări, caz în care achiziţia se realizează pe bază de document justificativ, care se consideră a fi contract de achiziţie publică. A rezultat, aşadar, că art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 are aplicabilitate doar în situaţia contractelor de achiziţie a produselor, serviciilor sau lucrărilor care, deşi incluse de lege în categoria celor pentru care este obligatorie organizarea uneia dintre procedurile de atribuire expres şi limitativ prevăzute de art. 18, pot fi, totuşi, încheiate fără urmarea unei asemenea proceduri în cazul în care valoarea lor estimată este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 5000 euro/10.000 euro.

Or, pentru contractele de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B, a căror valoare nu depăşeşte pragul de 420.000 de euro, ordonanţa de urgenţă nu instituie obligaţia autorităţilor contractante de a organiza o procedură de atribuire, fiind exceptate expres de la aplicarea actului normativ, astfel încât art. 19 nu este incident în această situaţie, vizând doar ipoteza serviciilor enumerate în Anexa 2A pentru care prescripţiile normative prevăd organizarea unei proceduri de atribuire.

Mai mult, s-a reţinut că, dacă s-ar accepta teza acuzării, în sensul aplicabilităţii art. 19 în situaţia de excepţie reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, s-ar ajunge, practic, la lipsirea de efecte juridice a acestor din urmă dispoziţii legale, care permit încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B fără aplicarea ordonanţei, deci fără urmarea unei proceduri de atribuire, dacă valoarea acestora este situată sub 420.000 de euro, în timp ce art. 19 reglementează achiziţia directă doar a serviciilor a căror valoare estimată nu depăşeşte 5000 euro/10.000 euro. Cu alte cuvinte, instituirea, prin art. 16 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) lit. b), a) unui prag de 420.000 de euro pentru achiziţia serviciilor din Anexa 2B fără organizarea unei proceduri de atribuire ar deveni superfluă, dacă s-ar considera aplicabile dispoziţiile art. 19, care permit achiziţia directă a serviciilor cu o valoare mult inferioară celei menţionate.

Totodată, instanţa de fond a considerat, contrar susţinerilor parchetului, că în cazul contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 de euro, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece, aşa cum s-a menţionat, situaţia arătată, reglementată de art. 16 alin. (1) din ordonanţă, este exceptată de la aplicabilitatea acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte scopul şi principiile actului normativ, a căror încălcare de către inculpatul D., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a fost invocată de procuror. A fost avut în vedere că în sprijinul acestei concluzii pledează şi împrejurarea că, abia prin O.U.G. nr. 76/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453/02.07.2010), în urma modificării art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, a fost introdusă obligaţia respectării de către autoritatea contractantă a prevederilor art. 2 alin. (2), însă numai în ipoteza contractelor de achiziţie a serviciilor listate în Anexa 2B pentru care trebuia organizată procedura de atribuire simplificată, limitată la aplicarea art. 35 - 38 şi art. 56, adică a celor cu o valoare ce depăşea pragul de 420.000 de euro. Aşadar, nici înainte şi nici după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 76/2010, aprobată prin Legea nr. 278/2010, încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor incluse în Anexa 2B, a căror valoare era inferioară sumei de 420.000 de euro, nu era supusă obligaţiei de respectare a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, a căror aplicare s-a impus, cu începere din 02.07.2010, alături de prevederile art. 35 - 38 şi art. 56, doar achiziţiilor de servicii (din Anexa 2B) ce depăşeau pragul valoric menţionat. În plus, aceeaşi ordonanţă de urgenţă (nr. 76/2010) a exclus, în mod expres, de la aplicarea Capitolului IX privind soluţionarea contestaţiilor, contractele de achiziţie a serviciilor din Anexa 2B, cu o valoare egală sau mai mică de 420.000 de euro, ceea ce a confirmat încă o dată faptul că acestea excedau sferei de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptate de la aplicarea dispoziţiilor actului normativ.

Reiterând aprecierea că defectuozitatea în îndeplinirea unui act, ca element de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu, poate fi evaluată prin raportare la nerespectarea de către funcţionarul public a unor prevederi din legislaţia secundară doar în situaţia în care acestea preiau/transpun, detaliază sau explicitează norme exprese şi neechivoce din legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile din actele infralegale a căror încălcare a fost imputată de către parchet inculpatului D., în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, a actelor adiţionale nr. x/01.11.2007 şi nr. y/29.12.2007 la acesta şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, fie contravin actului normativ de reglementare primară în aplicarea cărora au fost adoptate, fie adaugă la acesta sau nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care eventuala lor nesocotire nu poate contura îndeplinirea cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006, care stabilesc că, în procesul de aplicare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, orice situaţie pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă (alin. (1), precum şi faptul că, în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor acesteia, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractului (alin. (2).

S-a constatat că alin. (2) al art. 2 din H.G. nr. 925/2006 realizează o combinaţie între aspectele subsumate de O.U.G. nr. 34/2006, în art. 2, scopului şi principiilor actului normativ, stabilind, contrar dispoziţiilor ordonanţei, că acestea se aplică şi în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa legislaţiei achiziţiilor publice, cum sunt şi contractele având ca obiect prestarea unor servicii incluse în Anexa 2B (printre care se regăsesc şi serviciile juridice), a căror valoare este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 420.000 de euro. Or, din interpretarea art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, reiese că încheierea unor asemenea contracte nu intră în sfera de incidenţă a ordonanţei, fiind exceptată de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care nu există obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul actului normativ menţionat, inclusiv a celor ale art. 2.

Neexistând, aşadar, în cazul respectivelor contracte, obligaţia de a urma una din procedurile de atribuire instituite de O.U.G. nr. 34/2006, s-a remarcat că nu sunt incidente în privinţa lor prevederile alin. (1) al art. 2 din H.G. nr. 925/2006, cu atât mai mult cu cât situaţia juridică a acestora este explicit reglementată în art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.

Tot în aplicarea O.U.G. nr. 34/2006, dar şi a altor acte normative, a fost emis de către Ministerul Economiei şi Comerţului Ordinul nr. 612/2006 care, în art. 1, stipulează, în sarcina societăţilor şi companiilor naţionale, societăţilor comerciale şi regiilor autonome care funcţionează sub autoritatea acestui minister, obligaţia de a organiza proceduri de achiziţii de produse, servicii şi lucrări pentru obiectivele prevăzute în programele anuale de achiziţii aprobate de Consiliile de Administraţie şi Adunările Generale ale Acţionarilor (alin. (1), stabilind, totodată, că şi achiziţiile publice de produse, servicii şi lucrări ce nu au fost prevăzute în aceste programe se vor organiza tot cu aprobarea celui din urmă organ colegial, după ce oportunitatea achiziţiei a fost analizată şi avizată de Consiliul de Administraţie (alin. (2).

În legătură cu acest ordin, instanţa de fond a constatat, pe de o parte, că, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 24/2000, acesta instituie, contrar ordonanţei de urgenţă în executarea căreia a fost emis, obligaţia entităţilor care funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei şi Comerţului de a organiza, în toate situaţiile, chiar şi în cele exceptate expres de la aplicarea O.U.G. nr. 34/2006, proceduri de atribuire a contractelor de achiziţii de lucrări, de produse şi de servicii, contravenind, astfel, unui act normativ cu forţă juridică superioară, iar pe de altă parte, că în perioada în care au fost perfectate contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, actelele adiţionale nr. x/01.11.2007 şi nr. y/29.12.2007 la acesta şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, acest ordin nu mai era aplicabil în privinţa S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., care fusese transferată, împreună cu celelalte complexuri energetice (Rovinari şi Craiova) în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, potrivit art. 1 alin. (1), (3) şi 4, art. 3 şi art. 4 din O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea A.V.A.S prin comasarea prin absorbţie cu O.P.S.P.I.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că, stabilind scopul O.G. nr. 119/1999, art. 1 din ordonanţă prevede că aceasta "reglementează controlul intern şi controlul financiar preventiv la entităţile publice şi cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public".

În înţelesul actului normativ, categoria entităţilor publice cuprinde autorităţile publice, instituţiile publice, companiile/societăţile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ- teritoarială este acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public (art. 2 lit. m). Aceste din urmă noţiuni sunt definite de lit. k) şi s) ale art. 2, patrimoniul public reprezentând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor statului, unităţilor administrativ-teritoriale sau ale entităţilor publice ale acestora, dobândite cu orice titlu. La rândul lor, instituţiile publice, ca specie a entităţilor publice, sunt enumerate în art. 2 lit. n) din O.G. nr. 119/1999, acestea fiind Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul lor de finanţare.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, dar şi a celor ale H.G. nr. 103/2004, prin care s-a înfiinţat S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., persoană juridică română organizată ca societate pe acţiuni, al cărei capital social este deţinut în întregime de statul român (art. 1 şi art. 13), a rezultat că aceasta, în accepţiunea O.G. nr. 119/1999, reprezintă o entitate publică (societate comercială la care statul este unic acţionar) care administrează un patrimoniu public (drepturile şi obligaţiile statului), nu şi fonduri publice, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. k).

Ca atare, având în vedere domeniul de reglementare al prevederilor legale a căror încălcare a fost imputată inculpatului D., în exercitarea îndatoririlor de serviciu specifice funcţiei de director general al Complexului Energetic Turceni, precum şi faptul că parchetul nu a făcut nicio referire la art. 26 din actul normativ menţionat, neputând fi reţinut nici de instanţă, întrucât ar echivala cu o completare/modificare a acuzaţiilor, lucru inadmisibil din perspectiva principiului separării funcţiilor judiciare şi a respectării dreptului la apărare, s-a constatat că singurele dispoziţii din O.G. nr. 119/1999 la care se poate raporta analiza referitoare la defectuozitatea îndeplinirii acestor atribuţii, cu prilejul încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, a actelor adiţionale nr. x/01.11.2007 şi nr. y/29.12.2007 la acesta şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, sunt cele ale art. 5 alin. (1), reglementarea cuprinsă în art. 3 şi art. 4 referindu-se, în mod expres, aşa cum reiese din conţinutul textelor legale, la aspecte ce privesc doar controlul intern în cadrul instituţiilor publice (obiectivele generale, cerinţele, obligaţiile conducătorului instituţiei publice), iar nu al oricărei alte entităţi publice dintre cele enumerate în art. 2 lit. m). Mai mult, s-a observat că art. 3 reprezintă o normă de maximă generalitate, fapt atestat chiar de denumirea lui marginală ("Obiectivele generale ale controlului intern"), iar art. 4 instituie în sarcina conducătorului instituţiei publice îndatorirea de a asigura elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern, or, inculpatului nu i-a fost reproşată de către acuzare nerespectarea unei asemenea obligaţii, nefiind prezentate în cuprinsul rechizitoriului deficienţe în legătură cu efectuarea controlului intern sau cu organizarea acestei activităţi ori a departamentului aferent.

Cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, s-a observat că acestea instituie în sarcina persoanelor care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public obligaţia de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniul public, cele cinci criterii de evaluare a îndeplinirii acestei îndatoriri fiind definite în art. 2 lit. h), i), j), o) şi v) din ordonanţă.

S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din nota nr. x/28.08.2007 privind delegările de competenţă, emisă în aplicarea Statutului S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al companiei, aprobată prin Hotărârea nr. 9/28.08.2007 a Consiliului de Administraţie, directorul general al Complexului este cel care "gestionează patrimoniul societăţii, urmăreşte modul de gestionare a bunurilor aflate în patrimoniul acesteia şi răspunde de modul lui de administrare", revenindu-i, astfel, obligaţia legală de a asigura buna gestiune financiară, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

2.4.1. Procedând la examinarea corespondenţei dintre baza factuală a acuzaţiilor formulate în cuprinsul actului de sesizare (Titlul II, Subtitlul II.1) şi tiparul normei de incriminare în care au fost încadrate, instanţa de fond a reţinut că inculpatul D., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., ca urmare a procedurii desfăşurate la nivelul societăţii comerciale pentru achiziţionarea unor servicii juridice, a încheiat cu S.C.A. "B." contractul nr. x/23.07.2007, având ca obiect prestarea unor activităţi de asistenţă şi reprezentare juridică în mai multe domenii, precum şi actul adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, prin care a fost prelungită durata de execuţie a convenţiei iniţiale până la data 31.12.2008, celelalte clauze rămânând neschimbate. În temeiul contractului nr. x/23.07.2007, Complexul Energetic Turceni a achitat casei de avocatură suma de 315.323,38 RON fără TVA, respectiv 375.234,80 RON cu TVA, iar în baza actului adiţional nr. x/29.12.2007, facturi în cuantum total de 1.048.531,97 RON fără TVA, respectiv 1.247.753 RON cu TVA.

Raportat la valoarea achiziţiei estimată iniţial prin memoriile justificative nr. x/04.06.2007 şi nr. x/04.06.2007 (prin care s-a propus achiziţionarea serviciilor juridice), dar şi la sumele ce au fost efectiv decontate de societatea comercială casei de avocatură în executarea convenţiilor (în total suma de 1.363.855,38 RON fără TVA, respectiv 1.622.987,90 RON cu TVA), a rezultat că, privite atât separat/singular, cât şi împreună, contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi actul adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, încheiate de directorul general cu S.C.A. "B.", având ca obiect prestarea unor servicii juridice incluse în Anexa 2B (pct. 21), nu depăşeau valoarea de 420.000 euro prevăzută de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât nu intrau în sfera de incidenţă a ordonanţei de urgenţă, fiind exceptate de art. 16 alin. (1) de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. nu avea obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de actul normativ sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul său.

Sub acest din urmă aspect, instanţa de fond a arătat, contrar susţinerilor din cuprinsul rechizitoriului, că, în cazul atribuirii contractelor de prestare a serviciilor juridice prevăzute în Anexa 2B a căror valoare este situată sub pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b), cum sunt contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi actul adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, nu sunt incidente prescripţiile normative din materia achiziţiilor publice, deoarece, în această situaţie derogatorie, reglementată expres de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, textul de lege exceptează integral de la aplicare dispoziţiile ordonanţei de urgenţă, deci inclusiv cele ale art. 2, privind scopul şi principiile actului normativ, art. 19, referitoare la achiziţiile directe de servicii, şi art. 25, ce vizează estimarea valorii contractului, a căror încălcare de către inculpatul D., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a fost invocată de procuror.

S-a reţinut că esenţială pentru aplicarea corespunzătoare a legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice este estimarea valorii contractului ce urmează a fi atribuit (art. 25), sens în care art. 28 prevede anumite reguli incidente în situaţia achiziţionării de servicii, iar art. 26 instituie necesitatea realizării acestei operaţiuni de evaluare anterior demarării oricărei proceduri reglementate de O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, în funcţie de suma previzionată, se stabileşte incidenţa anumitor dispoziţii ale ordonanţei sau, dimpotrivă, se constată inaplicabilitatea ei, cum este şi cazul achiziţiei de servicii juridice prevăzute în Anexa 2B (pct. 21), a căror valoare este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 420.000 de euro.

A rezultat, aşadar, din interpretarea coroborată a textelor de lege, că încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006 nu poate fi reţinută decât în situaţia în care omisiunea de estimare a valorii achiziţiei sau utilizarea unui algoritm eronat de stabilire a acesteia sunt realizate în scopul eludării integrale a dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă sau a aplicării altor reguli de atribuire decât cele care ar fi fost incidente prin raportare la anumite valori stabilite expres de lege, situaţie ce nu se regăseşte, însă, în cauză, din moment ce contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi actul adiţional nr. x/29.12.2007 nu au depăşit pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât, potrivit art. 16 alin. (1) din actul normativ menţionat, erau exceptate de la aplicarea acestuia şi, implicit, de la organizarea vreuneia dintre procedurile enumerate de art. 18. Cu alte cuvinte, deşi valoarea totală a serviciilor juridice ce urmau a fi achiziţionate de la S.C.A. "B." nu a fost estimată anterior atribuirii contractului nr. x/23.07.2007, fiind aproximată, prin cele două memorii justificative (nr. x/04.06.2007 şi nr. x/04.06.2007), doar suma preconizată pentru anul 2007, această lacună nu a putut fi subsumată nerespectării obligaţiei prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, în condiţiile în care nu s-a urmărit evitarea aplicării ordonanţei de urgenţă care, oricum, prin dispoziţiile sale exprese (art. 16 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) lit. b), excludea din sfera sa de incidenţă cele două convenţii.

Cu toate acestea, aşa cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, la nivelul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., s-a decis organizarea unei forme concurenţiale de achiziţie a serviciilor juridice şi, întrucât societatea nu avea elaborate norme interne în acest sens (aşa cum prevedea Ghidul privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, aprobat prin Ordinul nr. 155/2006 al A.N.R.M.A.P.), s-a optat pentru selecţia de oferte şi negocierea preţului şi clauzelor contractuale, procedură care, implicit, a presupus şi întocmirea specificaţiilor tehnice, respectiv a caietului de sarcini, conform dispoziţiilor art. 35 - 38 din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a reţinut că, susţinând că procedura de selecţie derulată la nivelul societăţii comerciale a fost trucată în scopul câştigării ei de către S.C.A. "B.", parchetul a arătat, în esenţă, că iniţiativa achiziţionării serviciilor juridice ar fi aparţinut exclusiv directorului general D., care a dispus ("a comandat") întocmirea referatelor de necesitate de către persoanele din subordinea sa şi a decis firmele de avocatură ce trebuiau invitate la procedură, având în vedere că acesta fusese, cu doar câteva luni înainte, preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractului de asistenţă juridică din cadrul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., cunoscând, astfel, sumele ofertate de societăţile de avocaţi participante, printre care s-au aflat şi S.C.A. "OO.", S.C.A. "NN." şi S.C.A. "B.".

Într-adevăr, inculpatul D. a fost desemnat, prin decizia nr. 67/01.02.2007 emisă de martorul I., preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor din cadrul Complexului Energetic Rovinari, însă, în cauză, nu s-a dovedit că ar fi folosit informaţiile de care a luat cunoştinţă în această calitate pentru a manipula sau influenţa, în orice mod, procedura de selecţie desfăşurată la nivelul societăţii comerciale pe care o conducea, în scopul câştigării ei de către S.C.A. "B.", sau că ar fi decis în mod arbitrar achiziţionarea unor servicii de asistenţă juridică de la această casă de avocatură, sens în care ar fi impus întocmirea unor documente justificative, deşi efectuarea unei asemenea achiziţii nu era necesară.

S-a constatat că relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor BB., CC. şi DD. (director, şef Serviciu urmărire contracte şi, respectiv, şef Birou buget-finanţe în cadrul Unităţii Mangement şi Implementare Proiect - Instalaţii Desulfurare), care au menţionat, în mod constant, în ambele faze procesuale, că iniţiativa întocmirii memoriului justificativ nr. x/04.06.2007 le-a aparţinut, întrucât, dată fiind complexitatea şi noutatea problematicii ce urma a fi abordată în cadrul procedurii de achiziţie a contractului de execuţie a proiectului de desulfurare, ce presupunea organizarea unei licitaţii internaţionale competitive, au apreciat că era necesară reprezentarea S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. de către avocaţi cu experienţă, specializaţi în domeniul dreptului bancar şi al comerţului internaţional. Totodată, martorii BB. şi CC. au arătat, în mod expres, că nu au purtat nicio discuţie cu directorul general sau cu alte persoane din conducerea societăţii anterior elaborării referatului de necesitate, aspect învederat şi de martorul AA., care a susţinut că întocmirea memoriului înregistrat sub nr. x/04.06.2007 a fost justificată de solicitările primite în acest sens din partea altor direcţii sau compartimente ale Complexului. Chiar dacă DD., referindu-se la consultările avute cu colegii săi, BB. şi CC., în legătură cu necesitatea achiziţionării serviciilor juridice, a indicat ca posibil interlocutor şi o persoană din conducerea societăţii, martora nu a putut să precizeze identitatea ei, funcţia deţinută şi conţinutul discuţiei purtată în concret, susţinerile sale în acest sens neputând fi valorificate de instanţă sub aspect probator, având în vedere caracterul lor vag şi imprecis, precum şi faptul că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. De altfel, s-a remarcat că faptul că necesitatea contractării unui serviciu de asistenţă juridică specializat a fost invocată şi susţinută pentru prima dată de angajaţii Unităţii Mangement şi Implementare Proiect - Instalaţii Desulfurare a fost confirmat şi de martorul GG., care a declarat că doar ca urmare a sesizării acestei chestiuni de specialiştii din cadrul compartimentului menţionat, s-a luat, la nivelul conducerii Complexului Energetic, decizia achiziţiei serviciilor juridice.

Contrar susţinerilor din cuprinsul rechizitoriului, declaraţiile martorului PP. nu au fost de natură să confirme faptul că iniţiativa achiziţionării serviciilor juridice ar fi aparţinut directorului general D., în condiţiile în care, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, acesta a declarat că nu cunoaşte împrejurările în care a fost perfectat contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 cu S.C.A. "B.", având în vedere că, până la 01.09.2007, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Exploatării miniere Jilţ. Astfel, audiat fiind de către organele de anchetă penală în data de 23.07.2014, martorul a arătat textual:

"îmi aduc aminte că în vara anului 2007 se discuta la nivelul CET despre încheierea unui contract cu o firmă de avocatură, fără să cunosc detaliile acestuia", afirmaţii reluate, ulterior, şi în faţa instanţei, când a menţionat că "după ocuparea funcţiei de şef al Oficiului juridic (n.n. - 01.09.2007) am aflat că a fost încheiat un … contract de asistenţă juridică, anterior venirii mele, cu casa de avocatură B.". În realitate, aşa cum a rezultat din cuprinsul depoziţiilor sale, susţinerile martorului cu privire la insistenţa inculpatului D. de a semna anumite documente justificative (note ce au fost supuse aprobării Consiliului de Administraţie) se referă la încheierea cu societatea de avocaţi menţionată a actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi nicidecum la perfectarea contractului nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta.

S-a apreciat de către instanţa de fond că nefundamentate sub aspect probator sunt şi alegaţiile privind contribuţia directorului general la stabilirea firmelor de avocatură invitate la procedura de selecţie, aspect ce nu a putut fi dedus exclusiv din faptul că acesta a fost preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor din cadrul Complexului Energetic Rovinari, din moment ce nu există nicio dovadă care să demonstreze implicarea inculpatului într-un asemenea demers. Dimpotrivă, martorul AA. a declarat, în mod constant, că a fost cel care a decis trimiterea invitaţiei de participare la S.C.A. "B.", cunoscând că societatea de avocatură încheiase un contract de asistenţă juridică şi cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., însă nu ştie care au fost criteriile ce au stat la baza alegerii celorlalte firme chemate la procedură, respectiv S.C.A. "OO." şi S.C.A. "NN.", aspect ce nu a putut fi lămurit de niciunul dintre martorii audiaţi în cauză. Mai mult, în faţa instanţei, acelaşi martor a menţionat că, ulterior primirii ofertelor de la cele trei case de avocatură participante, a discutat cu directorul comercial al Complexului Energetic Rovinari în legătură cu tariful orar prevăzut în contractul cu S.C.A. "B.", pentru a nu accepta în cadrul negocierilor ulterioare un preţ mai mare.

Deşi s-a mai susţinut, sub acelaşi aspect, că invitarea la procedura de selecţie a S.C.A. "OO." şi S.C.A. "NN." s-ar fi făcut "din dispoziţia" lui G., parchetul nu a produs nicio dovadă în acest sens şi nu a indicat modalitatea în care presupusa sa intervenţie s-ar fi materializat la nivelul Complexului Energetic Turceni, niciunul dintre martorii audiaţi în cauză sau inculpatul D. neconfirmând existenţa vreunei discuţii sau întâlniri cu reprezentantul S.C.A. "B." prin care acesta să fi solicitat/impus participarea la procedură a celor două case de avocatură menţionate.

În plus, s-a constatat că materialul probator al cauzei nu atestă realizarea unei înţelegeri între partenerii coordonatori ai firmelor de avocaţi invitate, în legătură cu oferta pe care urmau să o transmită Complexului Energetic Turceni în procedura de achiziţie a serviciilor de asistenţă juridică, inexistenţa unei conivenţe în acest sens între G., TT. şi SS. fiind susţinută de aceştia în cuprinsul depoziţiilor date pe parcursul procesului penal. Astfel, audiaţi fiind atât de organele de urmărire penală, cât şi de instanţă, martorii TT. şi SS. au arătat că, deşi pe piaţa de profil, erau cunoscute limitele minime şi maxime ale tarifelor practicate de casele de avocatură pentru un anumit tip de serviciu de consultanţă juridică (fapt confirmat şi de martorul QQ.), acest lucru nu prezenta importanţă într-o procedură concurenţială, din moment ce nu se ştia identitatea societăţilor participante, subliniind, totodată, că nu au purtat nicio discuţie cu G. sau cu vreo altă persoană din cadrul S.C.A. "B." cu privire la preţul oferit în procedura de achiziţie a contractului de asistenţă juridică organizată de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.. Totodată, lipsa oricărei conivenţe între TT., SS. şi G. în legătură cu oferta financiară transmisă Complexului a fost confirmată şi de inculpat, în cursul cercetării judecătoreşti, dar şi de martorii W. (declaraţiile din 03.05.2015 şi 14.10.2016) şi AAA. (depoziţia din 14.10.2016), aceasta din urmă menţionând că, deşi S.C.A. "B." şi S.C.A. "OO." au realizat mai multe acorduri cu privire la preţul de participare la anumite proceduri concurenţiale, o astfel de înţelegere nu a existat în cazul atribuirii contractului de asistenţă juridică de către Complexul Energetic Turceni.

De asemenea, nu au putut fi reţinute ca elemente de natură să vicieze procedura de selecţie organizată la nivelul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. nici aspectele invocate de parchet cu privire la data de expediere a invitaţiei către S.C.A. "NN." şi modul de înregistrare a ofertei transmise de S.C.A. "B.", atâta timp cât acuzarea nu a făcut cercetări în această privinţă şi nu a identificat indicii ale comiterii unor fapte prevăzute de legea penală, context în care nu s-a putut considera decât că suprascrierea pe documentul înaintat de cea din urmă casă de avocatură a unui alt număr de înregistrare s-a datorat unei erori materiale. Oricum, s-a apreciat că niciuna dintre aceste fapte nu poate fi imputată inculpatului D., a cărui implicare în procedura concurenţială s-a limitat la desemnarea comisiei de evaluare a ofertelor şi stabilirea componenţei acesteia, neavând, în calitate de director general, atribuţii de supraveghere a modalităţii de întocmire şi transmitere a documentaţiei de atribuire, ci doar obligaţia de a semna contractul de asistenţă juridică cu societatea de avocatură declarată câştigătoare de membrii comisiei, lucru pe care l-a şi făcut.

S-a constatat, aşadar, că, deşi valoarea estimată a serviciilor juridice, pentru anul 2007, a fost de 346.500 RON (sub 420.000 de euro), astfel încât S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. nu avea obligaţia, potrivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, să aplice ordonanţa de urgenţă, totuşi, în vederea atribuirii contractului de asistenţă juridică, s-a decis organizarea unei forme concurenţiale de achiziţie care, din moment ce nu s-a dovedit a fi viciată/trucată, fapt atestat de materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat anterior, produce efecte şi în ceea ce priveşte încheierea actului adiţional nr. x/29.12.2007, care face parte integrantă din contractul nr. x/23.07.2007 perfectat cu S.C.A. "B.". Contrar susţinerilor procurorului, instanţa de fond a apreciat că acest act adiţional, prin care s-a prelungit durata de execuţie a contractului menţionat, nu are natura juridică a unei convenţii de sine-stătătoare, atâta timp cât părţile nu şi-au asumat alte obligaţii reciproce şi nu au adus modificări celor anterior convenite, toate clauzele esenţiale ale contractului de asistenţă juridică iniţial, astfel cum erau prevăzute şi de art. 127 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat (în forma în vigoare la data respectivă), rămânând în continuare valabile.

Ca atare, în opinia instanţei de fond, procedura competitivă ce a fost organizată la nivelul societăţii comerciale, deşi la acel moment valoarea achiziţiei de servicii juridice a fost previzionată la o sumă ce nu depăşea 420.000 de euro, asigură legalitatea atribuirii actului adiţional nr. x/29.12.2007 aceleiaşi case de avocatură declarată câştigătoare, în condiţiile în care elementele definitorii ale acordului de voinţă al părţilor, cu referire, în principal, la obiect şi onorariu (tarif orar), nu au suferit modificări şi independent de cuantumul sumelor ce au fost decontate ulterior în temeiul său, atâta timp cât procedura concurenţială iniţială a respectat regulile prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 (art. 35 - 38) pentru atribuirea contractelor de prestări servicii juridice cu o valoare ce devansează pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din ordonanţa de urgenţă. În plus, s-a observat că posibilitatea prelungirii duratei de execuţie a convenţiei iniţiale, prin act adiţional, a fost menţionată în chiar cuprinsul caietului de sarcini, dar şi al contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 încheiat între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.".

Aşa fiind, raportat la considerentele expuse, s-a apreciat că în sarcina inculpatului D. nu poate fi reţinută, circumscris noţiunii de îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, încălcarea, cu ocazia perfectării contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007, a dispoziţiilor art. 2, art. 19 şi art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, invocate de acuzare, aspect ce presupune, implicit, şi respectarea de către acesta, în calitate de director general al societăţii comerciale, a cerinţelor de legalitate şi regularitate - astfel cum sunt definite de art. 2 lit. o) şi v) din O.G. nr. 119/1999 - pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în vederea protejării patrimoniului public administrat de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.

Cu toate că procurorul, în argumentarea încălcării de către inculpat a obligaţiei instituite de art. 5 din actul normativ menţionat, a invocat şi lipsa prevederii sumelor decontate în temeiul actului adiţional nr. x/29.12.2007 în Programul anual al achiziţiilor publice şi în Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2008, instanţa de fond a constatat că asemenea îndatoriri erau stipulate doar în actele de reglementare secundară (Ordinul nr. 155/2006 al A.N.R.M.A.P., Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, Hotărârea nr. 9/28.08.2007 a Consiliului de Administraţie, prin care a fost aprobată nota nr. x/28.08.2007 privind delegarea competenţei directorului general), modul lor de îndeplinire neputând face obiect de analiză din perspectiva întrunirii laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu imputată acuzatului, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017. În plus, contrar susţinerilor parchetului, s-a constatat că, din materialul probator administrat în cauză, nu reiese că suportarea din fondurile aferente programului de investiţii a sumelor plătite către S.C.A. "B.", în temeiul actului adiţional nr. x/29.12.2007, ar fi condus la contractarea de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a unor împrumuturi oneroase în vederea realizării în bune condiţii a proiectelor de investiţii, angajarea unor astfel de credite nefiind dovedită prin depunerea la dosar a unor documente în acest sens şi nici susţinută de martorii audiaţi în cursul procedurii judiciare.

Deopotrivă, în dezacord cu cele reţinute de procurorul semnatar al actului de sesizare, instanţa de fond a apreciat că angajarea de către conducerea Complexului Energetic Turceni a unor servicii juridice externe, prin încheierea unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură, a cărui durată de execuţie a fost, ulterior, prelungită prin act adiţional, în condiţiile în care, în perioada 2007 - 2008, la nivelul societăţii, era organizat un Birou juridic care funcţiona cu 10, respectiv 12 posturi de jurisconsulţi (astfel cum reiese din cuprinsul înscrisurilor ataşate la filele x d.u.p.), nu atrage, în mod automat, încălcarea cerinţelor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în administrarea patrimoniului public şi, pe cale de consecinţă, nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, ce a fost imputată inculpatului D., atâta timp cât acuzarea nu a făcut nicio dovadă că activităţile juridice ce au format obiectului contractului şi care au fost efectiv prestate în temeiul lui ar fi fost realizate în aceleaşi condiţii de performanţă şi de consilierii juridici ai companiei.

Sub acest aspect, s-a reţinut că împrejurarea invocată de parchet, în sensul că juriştii ar fi reprezentat societatea într-un număr mai mare de cauze decât cele în care interesele Complexului Energetic au fost susţinute de avocaţi, este lipsită de relevanţă, din moment ce nu s-a realizat o analiză comparativă cu privire la obiectul, complexitatea şi dificultatea acestora, prin evaluarea efectivă a problemelor de natură juridică pe care le ridicau în concret, şi nu s-a stabilit modalitatea în care fiecare dintre ele a fost soluţionată de instanţele judecătoreşti (în favoarea/defavoarea Complexului), pentru a stabili corespondenţa dintre costul resurselor financiare alocate şi atingerea rezultatelor estimate.

Mai mult, materialul probator administrat în cauză (depoziţiile date în faţa instanţei de martorii CC., DD., GG., HH., BB., EE., Y.; declaraţiile inculpaţilor D. din 22.11.2017, F. din 24.06.2016 şi G. din 18.12.2017) au demonstrat legitimitatea angajării unor servicii juridice calificate în domenii specializate ale dreptului (dreptul comerţului internaţional şi drept bancar), în vederea încheierii contractului de execuţie a instalaţiilor de desulfurare la unele dintre grupurile energetice ale societăţii, conform obligaţiilor asumate prin Acordul de împrumut cu Banca Japoniei, ratificat prin Legea nr. 257/2005, chiar unii dintre consilierii juridici ai companiei afirmând în cursul cercetării judecătoreşti că nu aveau experienţa şi pregătirea juridică necesare pentru a reprezenta S.C.

Complexul Energetic Turceni S.A. într-un proiect de o asemenea anvergură şi complexitate, cu caracter de noutate la nivel naţional (depoziţiile martorilor WWWW., IIIII., JJJJJ.). De altfel, lipsa unei expertize a juriştilor societăţii în domenii calificate ale dreptului a fost confirmată, în faţa instanţei, şi de martorul UUU., care i-a succedat în funcţia de director general inculpatului D. şi în al cărui mandat a fost încheiat un contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură, în vederea obţinerii unui credit de la BERD pentru finanţarea unor obiective de investiţii (depoziţiile martorului date în ambele etape procesuale).

Totodată, s-a menţionat că încheierea de către directorul general al societăţii comerciale (indiferent de natura capitalului social al acesteia) a unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură reprezintă o decizie de natură managerială, de oportunitate, întemeiată pe anumite motivaţii obiective concrete şi care, atâta timp cât este luată în interesul entităţii juridice şi respectă condiţiile impuse de prescripţiile normative pentru valabilitatea sa, nu poate angaja răspunderea penală a persoanei care a adoptat-o, ci, cel mult, răspunderea civilă a acesteia faţă de asociaţi, atunci când sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990 (art. 152 raportat la art. 1441, art. 155 şi art. 1551).

În plus, la datele la care s-au perfectat, în cauză, contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", precum şi actul adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, nu exista nicio dispoziţie în legislaţia primară sau în actele de reglementare secundară care să îngrădească dreptul entităţilor publice în cadrul cărora funcţionau compartimente/departamente juridice de a contracta servicii externe de avocatură, o asemenea interdicţie fiind introdusă abia prin O.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare, care prevede, printre altele, că societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă sau de reprezentare (art. 1) decât în anumite situaţii temeinic justificate, definite ca atare de actul normativ, şi cu stricta respectare a procedurii instituite de acesta (alin. (3).

Aşadar, pentru toate aceste argumente, s-a reţinut că inculpatului D. nu i se poate reproşa nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul încheierii şi executării contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007, a dispoziţiilor din legislaţia primară (O.U.G. nr. 34/2006 şi O.G. nr. 119/1999) a căror încălcare i-a fost imputată de acuzare prin rechizitoriu, apreciindu-se că faptele acestuia nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

În consecinţă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale), legea penală anterioară fiind considerată mai favorabilă.

Având în vedere soluţia pronunţată cu privire la această acuzaţie, precum şi argumentele care o susţin, astfel cum au fost enunţate, instanţa de fond nu a mai examinat aspectele puse în discuţie, din oficiu, la termenul de judecată din data de 9 februarie 2018, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor descrise (în sarcina inculpatului D.) în Titlul II, Subtitlul II.1 al actului de sesizare, din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), în două infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen., o asemenea analiză nemaiavând nicio relevanţă în ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului D..

2.4.2. Date fiind similitudinile existente între chestiunile de fapt şi de drept examinate cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor în cuprinsul Titlului II, Subtitlurile II.2 şi II.3 ale actului de sesizare, acestea au fost tratate împreună de către instanţa de fond, cu evidenţierea separată doar a acelor elemente distinctive, ce caracterizează în mod exclusiv anumite fapte ce formează obiectul trimiterii în judecată.

a). Analizând conduita imputată, prin rechizitoriu, inculpatului D. în legătură cu perfectarea celorlalte două convenţii de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", instanţa de fond, conform împrejurărilor factuale descrise pe larg anterior, a reţinut că, în contextul acţiunii promovate de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. împotriva S.C. E. pentru plata sumei de 15.863.812,59 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente unor facturi de livrare a energiei electrice, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. x/2007, directorul general al societăţii a încheiat cu casa de avocatură menţionată, reprezentată de partenerul coordonator G., actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, considerând că "realizarea operaţiunii de rezolvare" a acestei probleme litigioase "în condiţii de eficienţă şi performanţă implică asistenţa din partea unui specialist", astfel cum s-a consemnat în preambulul convenţiei. Obiectul actului adiţional l-a constituit obţinerea unor "titluri executorii irevocabile împotriva unor debitori", prin reprezentarea clientului în instanţă sau în eventualele negocieri de către consilier (art. 1), activitate pentru care s-a stipulat încasarea de către acesta a unui onorariu fix, stabilit conform contractului iniţial, şi a unui onorariu de succes (1% dacă suma recuperată era de până la 20.000.000 RON, 2% în cazul în care valoarea acesteia era de până la 50.000.000 RON şi 3% în situaţia recuperării unei sume de peste 50.000.000 RON) ce urma a fi achitat "la momentul semnării unei tranzacţii executorii, a unei tranzacţii judiciare, a obţinerii unei hotărâri irevocabile de obligare a debitorului faţă de creditorul S. C. civ..E. Turceni S.A. de achitare a datoriei, ori în momentul semnării oricărui alt document care permite executarea silită a debitorului de către client" (art. 2). În temeiul actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007, a fost emisă de S.C.A. "B." factura fiscală nr. x/14.12.2007, în valoare de 1.142.400 RON, cu TVA, respectiv de 960.000 RON, fără TVA, ce a fost achitată de Complexul Energetic Turceni cu ordinul de plată nr. x/18.12.2007.

Totodată, pe fondul litigiului ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, în care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. fusese chemată în judecată de S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., pentru plata sumei de 88.645.660,96 RON, reprezentând transformarea în dezdăunări a obligaţiei de a face neexecutată, prevăzută de Legea nr. 243/2005, inculpatul D., în calitate de director general al societăţii pârâte, a încheiat cu S.C.A. "B.", reprezentată tot de inculpatul G., contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, ce a avut ca obiect realizarea, pe cale judiciară, prin apărări formulate în procesul intentat de creditoare, a unei înţelegeri cu aceasta, prin care datoria companiei să fie achitată într-un termen rezonabil, astfel încât să nu fie blocată activitatea ei economică. De asemenea, menţinându-se tariful orar de 140 RON/oră, la care se adaugă TVA, inserat în cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, s-a prevăzut, în plus, că, în ipoteza obţinerii rezultatului, clientul va achita un onorariu de succes reprezentând un anumit procent din cuantumul creanţei, respectiv: 0,5% (pentru eşalonarea datoriei, inclusiv a penalităţilor, pe 3 ani), 0,75% (pentru eşalonarea datoriei, inclusiv a penalităţilor, pe 5 ani), 1% (pentru eşalonarea datoriei, fără penalităţi, pe 3 ani), 1,5% (pentru eşalonarea datoriei, fără penalităţi, pe 5 ani) şi 3% pentru anularea totală sau parţială a datoriei. În executarea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, casa de avocatură a emis facturile fiscale nr. x/07.03.2008 şi nr. y/10.04.2008, în valoare totală de 1.242.019,13 RON, cu TVA, respectiv de 1.043.713,56 RON, fără TVA, ce au fost achitate de Complexul Energetic Turceni cu ordinele de plată nr. x/26.03.2008 şi nr. y/22.04.2008.

S-a observat, aşadar, că activităţile ce au constituit obiectul actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi al contractului nr. x/13.02.2008, deşi limitate la reprezentarea S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în dosarele nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi, respectiv, nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, şi la obţinerea unui anumit rezultat, se încadrau în sfera mai largă a serviciilor juridice convenite între părţi prin contractul iniţial nr. x/23.07.2007 care, în aplicarea art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nr. 51/1995, a inclus, în obiectul acestuia, la punctul 1.1. din art. 1, printre altele, reprezentarea societăţii comerciale de către S.C.A. "B." în orice litigii şi proceduri contencioase desfăşurate în faţa instanţelor de judecată sau a autorităţilor publice cu atribuţii jurisdicţionale, astfel încât, fiind stabilită în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferea casei de avocatură, cea din urmă era împuternicită, conform art. 131 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de avocat, să efectueze orice act specific acestei profesii pe care îl considera necesar pentru realizarea intereselor companiei.

Cu toate acestea, prin noile convenţii de asistenţă juridică, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi-a asumat obligaţii suplimentare, în sensul achitării către casa de avocatură, pe lângă tariful de 140 RON/oră, a unui onorariu de succes reprezentând un anumit procent din valoarea creanţelor ce au format obiectul litigiilor, în funcţie de rezultatul obţinut, astfel încât, fiind aduse modificări de substanţă uneia dintre clauzele esenţiale convenite iniţial, prin contractul nr. x/23.07.2007, ce priveşte onorariul, element definitoriu al acordului de voinţă al părţilor potrivit art. 127 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, atribuirea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 nu se mai putea realiza în baza procedurii competitive organizată anterior şi câştigată de S.C.A. "B." strict în considerarea preţului orar oferit, ci cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în funcţie de valoarea serviciilor de asistenţă juridică ce urmau a fi achiziţionate.

În opinia instanţei de fond, organizarea unei proceduri concurenţiale pentru atribuirea unui contract de prestări servicii listate în Anexa 2B a ordonanţei de urgenţă, care, indiferent de valoarea estimată a acestuia, respectă cerinţele prevăzute de art. 35-38 şi art. 56 din acelaşi act normativ, asigură şi legalitatea încheierii, ulterioare, a unor acte adiţionale sau a altor contracte de asistenţă juridică cu casa de avocatură declarată câştigătoare în situaţia în care, prin acestea, nu se modifică aspectele de conţinut reprezentative ale convenţiei iniţiale (cu referire, în special, la obiect şi onorariu), în caz contrar, pentru achiziţionarea serviciilor juridice în noile condiţii, existând obligaţia parcurgerii procedurii simplificate instituită de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, însă numai în ipoteza în care valoarea acestora depăşeşte suma de 420.000 de euro.

În cauză, s-a apreciat că doar aparent, raportat exclusiv la suma decontată casei de avocatură în temeiul fiecăreia dintre convenţii, privită separat, respectiv 1.142.400 RON în baza actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi 1.242.019,13 RON în executarea contractului nr. x/13.02.2008, acestea erau exceptate de la aplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006, instanţa considerând că, în realitate, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin reprezentanţii săi legali, avea obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă şi de a încheia noile contracte de achiziţie a serviciilor juridice numai în urma organizării procedurii instituite de lege, ce consta în întocmirea caietului de sarcini cuprinzând specificaţiile tehnice (art. 35-38) şi transmiterea anunţului prevăzut de art. 56, iar nu prin atribuirea lor directă către S.C.A. "B.".

În acest caz, a fost, practic, încheiat un contract de asistenţă juridică cu un obiect fracţionat, a cărui valoare totală depăşeşte pragul de 420.000 euro instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât respectarea procedurii simplificate de atribuire, reglementată de art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, era obligatorie.

Aşa cum a rezultat din cuprinsul actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi al contractului nr. x/13.02.2008, obiectul acestora consta în asigurarea reprezentării de către S.C.A. "B." a Complexului Energetic Turceni în procesele pe care le avea cu S.C. E. şi, respectiv, cu S.C. C., însă, în conţinutul lor, se stipula şi obţinerea unui anumit rezultat în urma prestării acestei activităţi juridice, constând în negocierea şi realizarea unor înţelegeri cu partea adversă, în funcţie de gradul de atingere a rezultatului preconizat urmând a fi achitat şi onorariul de succes.

S-a reţinut că, dacă, într-adevăr, anterior perfectării actului adiţional nr. x/01.11.2007, faţă de informaţiile ce i-au fost furnizate de martorul Y. cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune pentru o parte din penalităţile de întârziere reclamate şi raportat la poziţia adoptată de S.C. E., care refuzase la plată, în mod repetat, factura fiscală nr. x/22.03.2007, nu era posibilă estimarea de către directorul general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a unui cost al serviciilor juridice ce urmau a fi achiziţionate prin această convenţie care să devanseze pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, depăşirea, ulterioară, a valorii de 420.000 de euro pentru prestarea unor activităţi juridice de aceeaşi natură, în condiţiile acordării unui onorariu de succes casei de avocatură, era, însă, previzibilă la acel moment şi îl obliga, astfel, pe acesta, la respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 35-38 şi art. 56 din acelaşi act normativ prealabil atribuirii noului contract.

După cum s-a arătat, pe larg, cu ocazia expunerii situaţiei de fapt, în perioada septembrie - octombrie 2007, BNP Q., lichidator judiciar al S.C. C., a întreprins demersuri insistente pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 243/2005 sau pentru recuperarea creanţei de 69.520.555,72 RON deţinută asupra S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., astfel cum fusese stabilită prin protocolul de predare - primire din 16.06.2004 încheiat cu Compania Naţională a Lignitului "Oltenia" S.A., sens în care a iniţiat o corespondenţă sub acest aspect cu conducerea Complexului şi s-a adresat Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând identificarea unei soluţii pentru rezolvarea problemei litigioase dintre părţi. În acest context, în acelaşi interval de timp, au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanţii celor două societăţi şi cei ai A.V.A.S., în care au fost analizate posibilităţile de dezamorsare a situaţiei conflictuale, prin Hotărârea nr. 48/09.10.2007 a Colegiului Director avansându-se, pe de o parte, varianta compensării în acţiuni a creanţei certe, lichide şi exigibile deţinute de S.C. C. asupra Complexului Energetic Turceni, urmată de transferul lor la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în vederea administrării şi valorificării, soluţie condiţionată, însă, de existenţa acceptului judecătorului sindic şi care, în plus, ar fi putut fi considerată ca reprezentând ajutor de stat, iar pe de altă parte, posibilitatea reeşalonării respectivei creanţe pe o perioadă rezonabilă, de 3 ani.

Prin adresa nr. x/28.09.2007, directorul general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., D., a comunicat forului tutelar al societăţii că, de principiu, acceptă ambele variante propuse de A.V.A.S., însă a precizat că, în cazul reeşalonării creanţei certe, lichide şi exigibile în valoare de 69.520.555,72 RON, deţinută de S.C. C., solicită acordarea unui termen de graţie de 1 an, până la 01.01.2009, în vederea achitării unui alt debit către aceeaşi societate, în sumă de 116.682.974,88 RON, reprezentând contravaloarea lignitului achiziţionat anterior, ceea ce, de plano, presupunea încheierea unei tranzacţii judiciare cu creditoarea, date fiind dispoziţiile Legii nr. 243/2005 care prevedeau compensarea în acţiuni a respectivei creanţe.

Deopotrivă, astfel cum atestă notele de onorarii emise de casa de avocatură, în perioada septembrie - octombrie 2007, s-au realizat o serie de analize şi au avut loc mai multe consultări între reprezentanţii Complexului şi avocaţii S.C.A. "B." cu privire la situaţia juridică a creanţei în sumă de 69.520.555,72 RON rezultată în urma reorganizării S.C. Electrocentrale Turceni S.A. şi Companiei Naţionale a Lignitului "Oltenia" S.A., punctul de vedere al acestora din urmă, exprimat şi cu ocazia discuţiilor de la sediul A.V.A.S. din 25.09.2007 şi 08.10.2007, concretizat, ulterior, în cuprinsul unei opinii legale, fiind în sensul că măsurile prevăzute de Legea nr. 243/2005 constituie ajutoare de stat şi că singura modalitate de stingere a creanţei şi, implicit, de rezolvare a problemei litigioase o reprezenta plata efectivă a datoriei, aspect confirmat, în depoziţiile lor, de martorii Y. şi W., dar şi de inculpaţii G. şi A..

Ca atare, având în vedere acţiunile repetate întreprinse de BNP Q., anterior datei de 01.11.2007, pentru rezolvarea problemei litigioase cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. privind recuperarea sumei de 69.520.555,72 RON, poziţia exprimată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în sensul plăţii eşalonate a datoriei, în condiţiile în care cea de-a doua variantă propusă de aceasta, constând în compensarea în acţiuni a creanţei certe, lichide şi exigibile deţinute de S.C. C. se afla sub rezerva obţinerii acceptului judecătorului sindic şi a autorizării măsurii de către Comisia Europeană (putând fi considerată ajutor de stat), punctul de vedere similar expus de S.C.A. "B." şi, nu în ultimul rând, opţiunea directorului general al Complexului de a accepta achitarea în rate a debitului, însă numai în situaţia acordării unui termen de graţie de 1 an, instanţa de fond a apreciat că, la momentul adoptării deciziei de a încheia actul adiţional nr. x/2007 la contractul nr. x/23.07.2007, acesta avea posibilitatea reală de a previziona potenţialitatea declanşării, în perioada imediat următoare, a unei acţiuni în justiţie pentru plata respectivei datorii şi, implicit - date fiind consecinţele majore asupra activităţii economice a societăţii - a prestării, în schimbul unui onorariu de succes, a aceloraşi servicii juridice în vederea ajungerii la o înţelegere cu partea adversă, în sensul exprimat în adresa nr. x/28.09.2007, împrejurare în care inculpatul D. era obligat să îşi exercite competenţele ce-i fuseseră delegate cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu atât mai mult cu cât, raportat la valoarea creanţelor aflate în litigiu şi la modul de stabilire a comisionului suplimentar, depăşirea pragului instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din ordonanţa de urgenţă era pe deplin previzibilă.

De altfel, s-a reţinut că materialul probator al cauzei a demonstrat că inculpatul a realizat întocmai că, prin modul de atribuire discreţionară a actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 către casa de avocatură S.C.A. "B.", eludează dispoziţiile obligatorii ale legii achiziţiilor publice, motiv pentru care a încercat să transfere întreaga răspundere în sarcina membrilor Consiliului de Administraţie al societăţii, cărora le-a solicitat să aprobe perfectarea celor două convenţii, demers la care nu ar fi apelat în situaţia în care contractele ar fi fost exceptate de la aplicarea O.U.G. nr. 34/2006, aşa cum a susţinut acesta atât cu prilejul audierii sale de către instanţă, cât şi în cuprinsul concluziilor formulate pe fondul cauzei.

S-a mai reţinut că directorul general D. a fost cel care, ulterior declanşării celor două procese, a abordat, din iniţiativa sa, împreună cu martorul Y., chestiunea reprezentării de către societatea de avocaţi a S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în dosarele nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, dar şi persoana care, în urma acestor discuţii, a decis încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 cu S.C.A. "B.", în condiţiile stipulării unui onorariu de succes în cazul obţinerii rezultatului urmărit, scop în care a regizat un mecanism de achiziţionare a serviciilor juridice prin atribuire directă, deşi depăşirea de către acestea a valorii de 420.000 de euro, în viitor, era previzibilă la momentul perfectării primei convenţii, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care obligau autoritatea contractantă la întocmirea caietului de sarcini conţinând specificaţiile tehnice şi transmiterea anunţului de atribuire, potrivit art. 35-38 şi art. 56 din ordonanţă.

Cu toate că inculpatul şi martorul Y. au recunoscut discuţiile purtate în decembrie 2007 cu privire la reprezentarea societăţii comerciale de către casa de avocatură în litigiul cu S.C. C., acesţia nu au manifestat aceeaşi atitudine procesuală şi în legătură cu acţiunea intentată de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. împotriva S.C. E., susţinând că, în acest caz, comunicarea s-a realizat de către martor cu inculpatul F.. Aceste din urmă susţineri nu au putut fi valorificate sub aspect probator, declaraţiile celor doi necoroborându-se între ele şi nici cu celalalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, F. a declarat, în mod constant, pe parcursul procedurii judiciare, că directorul D. a fost cel care i-a confirmat că S.C.A. "B." va reprezenta Complexul în procesul cu S.C. E., însă în temeiul unui nou contract încheiat cu casa de avocatură care trebuie să prevadă şi un onorariu de succes, arătând, totodată, contrar susţinerilor celui din urmă, că despre majorarea cuantumului pretenţiilor deduse judecăţii a aflat după încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007, iar despre perfectarea tranzacţiei cu pârâta abia în noiembrie 2007, când aceasta a fost prezentată, spre semnare, de către reprezentantul societăţii de avocaţi. Or, toate aceste declaraţii care se coroborează cu cele ale inculpatului G. din 25.01.2018 şi, parţial, cu cele date de Y. în faţa instanţei, când a precizat că posibilitatea realizării unei înţelegeri judiciare cu partea adversă s-a prefigurat ulterior datei de 01.11.2007, au demonstrat că discuţia referitoare la încheierea unei convenţii separate de asistenţă juridică a fost purtată de inculpatul D. cu martorul menţionat, ulterior primei deplasări a acestuia la sediul Complexului, dar înainte de 25.10.2007, ocazie cu care directorul general a fost informat şi în legătură cu prescrierea dreptului la acţiune pentru o parte din penalităţile de întârziere, cu necesitatea majorării cuantumului pretenţiilor la întreaga sumă de 68.222.761,10 RON şi a rezolvării problemei litigioase până la finalul anului 2007 pentru a nu afecta bilanţul contabil al societăţii.

De asemenea, pentru a da o aparenţă de legalitate demersurilor ilicite întreprinse pentru atribuirea directă a actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 către S.C.A. "B." şi a se deroba, astfel, de orice răspundere pentru încălcarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice, inculpatul D. a dispus, în mod arbitrar, întocmirea şi semnarea de către subordonaţii săi, F., director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate, şi PP., şef cu delegaţie al Oficiului juridic, în pofida opoziţiei vehemente a celui din urmă, a notelor nr. x/25.10.2007 şi nr. y/25.01.2008, pe care, ulterior, le-a avizat personal, prin care s-a solicitat Consiliului de Administraţie aprobarea perfectării celor două convenţii de asistenţă juridică cu casa de avocatură menţionată, în condiţiile acordării unui onorariu de succes în cazul obţinerii rezultatului preconizat, invocându-se necesitatea rezolvării litigiilor cu S.C. E. şi, respectiv, cu S.C. C., în parametri de eficienţă şi performanţă, date fiind "problemele serioase" pe care acestea le ridicau asupra "activităţii financiare" a companiei. În acest sens, relevante au fost declaraţiile inculpatului F. din faţa instanţei, când a arătat că ambele note înaintate Consiliului de Administraţie au fost întocmite şi semnate ca urmare a deciziei şi dispoziţiei date de directorul general (depoziţia din 24.06.2016), aceleaşi menţiuni fiind făcute şi de martorul PP., pe întreg parcursul procedurii judiciare, care a precizat, în plus, că s-a împotrivit categoric unor asemenea demersuri, subliniind inutilitatea perfecării unor convenţii distincte cu casa de avocatură (declaraţii din 23.07.2014 şi 15.09.2017).

Contrar, însă, apărărilor invocate de inculpat, organul colegial de supraveghere şi control nu şi-a însuşit întocmai cele două note cu care a fost sesizat, translatând, practic, prin deciziile luate, întreaga responsabilitate pentru perfectarea celor două convenţii în sarcina directorului general al societăţii. Astfel, deşi în cuprinsul Hotărârii nr. 11/29.10.2007, nu s-a consemnat expres acest lucru, din procesul-verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 29.10.2007, la care a participat şi inculpatul D., a rezultat că nota nr. x/25.10.2007 privind încheierea actului adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", în vederea recuperării creanţei de la S.C. E., a fost aprobată în unanimitate, însă numai "în condiţiile respectării legalităţii", directorul general având, astfel, obligaţia de a aplica, pentru atribuirea acestuia, toate prevederile legale incidente, inclusiv cele din materia achiziţiilor publice. Deopotrivă, după ce s-a dezbătut, în şedinţa din data de 30.01.2008, chestiunea incidenţei O.U.G. nr. 34/2006 şi a nulităţii absolute a art. 5 din protocolul de predare-primire încheiat la 16.06.2004 cu C.N.L.O., Consiliul de Administraţie nu a procedat la aprobarea notei nr. x/25.01.2008, ci a delegat directorului general şi conducerii executive a societăţii competenţa de a lua toate măsurile de soluţionare a litigiului cu S.C. C. în interesul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., măsuri care, în mod evident, nu se puteau situa decât în limitele legii.

De altfel, potrivit prevederilor contractului de mandat nr. x/29.11.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 12/29.11.2007 a Adunării Generale a Acţionarilor (art. 4.2.6.), Regulamentului de organizare şi funcţionare al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. (art. 2.6. lit. A), art. 2.6. lit. B) alin. (19) şi ale Statutului acestuia (art. 20 pct. B alin. (2) lit. g), ce constituie Anexa nr. 2 la H.G. nr. 103/2004, raportate la cele ale Hotărârii nr. 9/28.08.2007 a Consiliului de Administraţie, prin care s-a aprobat nota nr. x/28.08.2007 privind delegările de competenţă, directorul general D. era împuternicit de a încheia, în numele societăţii, contracte comerciale şi acte adiţionale de achiziţii pentru produse, servicii şi lucrări numai în conformitate cu legislaţia incidentă în materie, avizul Consiliului de Administraţie fiind necesar doar pentru contractele cu o durată mai mare de un an, ceea ce nu era cazul în speţă.

Ca atare, instanţa de fond a constatat că inculpatul D., în exercitatea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a încheiat actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu S.C.A. "B." cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, fapt ce atrage, implicit, şi nerespectarea de către acesta a obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prin neîntrunirea cerinţelor de legalitate şi regularitate pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în administrarea patrimoniului public aparţinând societăţii pe care o conducea, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. o) şi v) din aceeaşi ordonanţă.

Totodată, s-a reţinut că, în situaţia atribuirii contractelor de achiziţie a serviciilor juridice listate în Anexa 2B (pct. 21), a căror valoare depăşeste pragul de 420.000 de euro, cum este şi cazul actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi convenţiei de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 încheiate cu S.C.A. "B.", ale căror clauze esenţiale privind obiectul (reprezentarea clientului în procese, negocierea şi realizarea unor înţelegeri cu partea adversă) şi onorariul (un tarif orar fix de 140 RON/oră şi un onorariu de succes) sunt comune şi în temeiul cărora a fost decontată de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. suma totală de 2.384.419,13 RON (respectiv 669.521,63 euro, calculată la un curs oficial de schimb valabil la data plăţii facturilor), autorităţii contractante prevăzute de art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 îi revine, potrivit art. 16 alin. (1), obligaţia de a aplica ordonanţa de urgenţă, caz în care, însă, procedura este limitată exclusiv la întocmirea specificaţiilor tehnice (art. 35 - art. 38) şi transmiterea spre publicare a anunţului de atribuire (art. 56). Ca atare, s-a apreciat că, în această ipoteză, nu sunt incidente prevederile art. 2 şi art. 19 din acelaşi act normativ, aşa cum a considerat parchetul, motiv pentru care nu a putut fi reţinută nerespectarea acestora de către inculpat cu prilejul încheierii celor două convenţii de asistenţă juridică. Mai mult, abia prin O.U.G. nr. 76/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453/02.07.2010), în urma modificării art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, a fost introdusă obligaţia respectării de către autoritatea contractantă a prevederilor art. 2 alin. (2) în ipoteza contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B, a căror valoare devansează pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b).

Instanţa de fond a subliniat că, deşi art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 nu a fost indicat cu prilejul argumentării de către procuror a caracterului nelegal al celor două acte juridice încheiate între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul D. poate fi examinată şi prin prisma încălcării respectivelor dispoziţii legale, fără ca aceasta să echivaleze cu o modificare sau completare a acuzaţiei penale, din moment ce au fost expuse şi analizate, alături de alte reglementări considerate relevante sub aspectul învinurilor formulate, în preambulul rechizitoriului (pag. 5), a cărui regularitate a fost stabilită în mod definitiv de judecătorul de cameră preliminară. Aşadar, cunoscând încă de la momentul trimiterii sale în judecată că, în circumstanţierea activităţilor presupus infracţionale, au fost invocate inclusiv prevederile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, inculpatul a avut posibilitatea reală şi efectivă de a-şi formula o apărare corespunzătoare, prin luarea în considerare a tuturor elementelor de fapt şi de drept reţinute în actul de sesizare, astfel încât analiza corespondenţei dintre conduita ce i-a fost imputată şi conţinutul normelor de incriminare în care a fost încadrată, prin raportate la aceste dispoziţii legale, respectă pe deplin caracterul echitabil al procedurii, în componenta ce priveşte dreptul la apărare, recunoscut acuzatului atât de reglementările convenţionale (art. 6 din C.E.D.O.) şi constituţionale (art. 24), cât şi de cele procesual penale (art. 8 şi art. 10 C. proc. pen.). De altfel, aşa cum a rezultat din conţinutul declaraţiei date în faţa instanţei, dar şi din cuprinsul concluziilor orale formulate pe fondul cauzei, reluate şi în notele scrise, în susţinerea nevinovăţiei sale, inculpatul a invocat ca argument esenţial incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care, în opinia sa, exceptează de la aplicarea ordonanţei de urgenţă toate contractele şi actele adiţionale încheiate cu S.C.A. "B.", aspect ce a reliefat nu doar cunoaşterea de către acesta a tuturor elementelor ce configurează acuzaţia penală, ci şi exercitarea deplină a dreptului la apărare, în raport cu toate circumstanţele cauzei expuse în rechizitoriu.

S-a mai reţinut că, prin încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, cu ignorarea dispoziţiilor legale incidente din materia achiziţiilor publice, inculpatul D. a cauzat o pagubă în patrimoniul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în sumă de 2.384.419,13 RON (compusă din 1.142.400 RON şi 1.242.019,13 RON) reprezentând cuantumul total al facturilor decontate casei de avocatură în temeiul acestor convenţii atribuite în mod nelegal şi, totodată, a procurat S.C.A. "B." un avantaj patrimonial necuvenit de aceeaşi valoare.

Faptul că societatea de avocaţi a prestat, în concret, activităţi juridice în executarea celor două contracte nu a avut nicio relevanţă sub aspectul producerii urmării imediate instituite de lege, din moment ce perfectarea acestora s-a realizat de inculpat cu eludarea prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prejudiciul produs, dar şi folosul corelativ obţinut de S.C.A. "B.", fiind rezultatul achiziţionării serviciilor juridice în atare condiţii, adică cu încălcarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, a cărei aplicare, în cauză, era obligatorie. Sub acelaşi aspect, s-a menţionat că momentul cauzării pagubei şi, implicit, al procurării pentru altul a avantajului patrimonial necuvenit, coincide cu cel al încheierii convenţiilor, când se nasc obligaţiile contractuale între părţile semnatare, plata onorariului şi efectuarea activităţilor de asistenţă, reprezentare sau consultanţă juridică constituind doar modalităţile de executare a clauzelor convenite anterior. Aşadar, încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu ignorarea dispoziţiilor imperative referitoare la achiziţiile publice marchează, fiecare, şi momentul producerii urmării imediate, întrucât atunci s-a născut obligaţia societăţii comerciale de a achita onorariul, în schimbul realizării de către casa de avocatură a activităţilor juridice ce constituie obiectul convenţiilor. Elementele ulterioare acestui moment, şi anume modalitatea şi data achitării onorariului, serviciile juridice prestate, în concret, de S.C.A. "B.", calitatea lor sau rezultatul obţinut pentru client în litigiile în care acestea au fost efectuate, se plasează în faza executării contractelor şi nu se integrează în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu ce formează obiectul acuzaţiei penale, neavând, astfel, nicio relevanţă sub aspectul realizării urmării imediate prevăzute de lege (în acelaşi sens, decizia penală nr. 18/30.01.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2013).

Deopotrivă, s-a apreciat că lipsită de efecte juridice este şi menţiunea făcută de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. în cuprinsul adresei nr. x/02.11.2015, în sensul neînregistrării pagubei constatate de D.N.A. în evidenţele contabile ale societăţii, această împrejurare fiind consecinţa firească a modalităţii în care se realizează, potrivit legii, înscrierea documentelor în contabilitate. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, "orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", fiind, aşadar, evident că prejudiciul reprezentat de valoarea celor două convenţii nu avea cum să se reflecte în evidenţele contabile, în condiţiile în care sunt supuse înregistrării în cuprinsul acestora doar facturile fiscale în baza cărora s-a realizat plata, ce constituie, în sensul legii, documente justificative (în acelaşi sens, decizia penală nr. 157/07.06.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2012; decizia penală nr. 386/31.01.2014 a secţiei penale a Înaltei Curţi, pronunţată în dosarul nr. x/2008).

În plan subiectiv, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, în sensul că a prevăzut că, prin acţiunile sale, de a atribui actul adiţional nr. x/01.11.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 către S.C.A. "B." cu nerespectarea legislaţiei achiziţiilor publice, cauzează o pagubă în patrimoniul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., corelativ obţinerii unui folos necuvenit pentru casa de avocatură, urmărind producerea acestui rezultat prin comiterea faptelor.

În consecinţă, constatând că faptele inculpatului D., astfel cum au fost descrise, întrunesc toate elementele de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială, pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de fond l-a condamnat pentru comiterea acestora.

Premergător realizării operaţiunii de individualizare judiciară a sancţiunilor penale stabilite pentru cele două infracţiuni de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de fond, având în vedere succesiunea de legi penale în timp intervenită între momentul săvârşirii faptelor şi data soluţionării cauzei, a procedat la determinarea aceleia dintre reglementări care este mai favorabilă acestuia, prin luarea în considerare a tuturor acuzaţiilor formulate împotriva sa prin rechizitoriu.

În acest sens, pornind de la aspectele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a reglementărilor din ambele Coduri şi, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, instanţa de fond a constatat că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul D..

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea, în concurs real, a cinci infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., dintre care una în formă continuată (două acte materiale), reţinându-se prevederile art. 35 alin. (1) C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.1 din rechizitoriu), iar una în variantă agravată, reglementată de art. 309 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.2 - încheierea tranzacţiei cu S.C. E.), fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni şi, respectiv, de la 4 ani la 14 ani (forma calificată). Dată fiind valoarea prejudiciului material reclamat de acuzare, care depăşeşte, în toate cazurile, limita de 200.000 RON prevăzută de art. 146 C. pen. (1969), infracţiunile reţinute în rechizitoriu cu privire la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, a actului adiţional nr. x/01.11.2007, a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi a tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E. îşi găsesc corespondent în vechea reglementare în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în ceea ce priveşte fapta descrisă în Titlul II, Subtitlul II.1 al actului de sesizare, fiind pedepsite cu închisoarea de la 5 la 15 ani, conform art. 16 din Legea nr. 78/2000. În acelaşi timp, infracţiunea reţinută în Titlul II, Subtitlul II.3 referitoare la încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi C. era reglementată, în legislaţia anterioară, de prevederile art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. (1969) şi sancţionată cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Spre deosebire de prevederile anterioare, s-a observat că art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 79 pct. 9 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, introduce, sub aspectul urmării imediate a infracţiunii, cerinţa ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul de funcţionarul public să aibă caracter necuvenit, în timp ce art. 297 alin. (1) C. pen. instituie condiţii de incriminare mai puţin restrictive, atât cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii (o persoană juridică de drept privat sau de drept public, în timp ce, în vechea reglementare, subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în servicu contra intereselor publice trebuia să fie o persoană juridică de drept public sau de interes public), cât şi sub aspectul urmării imediate (care, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constă în cauzarea unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, spre deosebire de C. pen. anterior, care prevedea, alternativ cu producerea unei pagube, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145).

A rezultat, aşadar, că pentru infracţiunile ce formează obiectul acuzaţiei penale, noile dispoziţii ale Legii nr. 78/2000 şi ale C. pen. apar ca fiind mai blânde, atât sub aspectul condiţiilor de incriminare, cât şi al regimului sancţionator, însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante şi efectele acestora, s-a constatat că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpat, este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării cauzei pe fond.

În acest sens, s-a observat că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. din 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpatului ar fi încadrate în noile texte de incriminare, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni, la o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiuniii penale stabilite în temeiul legii penale anterioare.

Nu au fost omise nici dispoziţiile art. 75 şi art. 76 C. pen., care, spre deosebire de codificarea penală generală anterioară, restrâng semnificativ sfera împrejurărilor ce pot constitui circumstanţe atenuante judiciare şi, totodată, limitează efectele acestora, creând, astfel, pentru inculpat, avantaje mai restrânse decât cele din C. pen. abrogat.

În consecinţă, având în vedere aspectele expuse, instanţa de fond a constatat că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul D., este legea penală anterioară, care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, dar şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală, crează acestuia o situaţie mai avantajoasă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanţa de fond, în considerarea dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen. (1969), a avut în vedere atât elementele ce ţin de materialitatea faptelor comise, cât şi datele ce circumstanţiază persoana inculpatului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, căci numai examinate împreună aceste aspecte pot conduce la stabilirea în concret a periculozităţii sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

În acest sens, s-a apreciat că gravitatea acţiunilor întreprinse de inculpatul D., materializate în atribuirea discreţionară a celor două convenţii de asistenţă juridică aceleiaşi case de avocatură, prin ignorarea cu bună ştiinţă a dispoziţiilor imperative ale O.U.G. nr. 34/2006, care obligau, în această situaţie, autoritatea contractantă să urmeze procedura simplificată prevăzută de art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, este una sporită, având în vedere atât circumstanţele concrete în care au fost comise, dar şi urmările produse, constând în cauzarea unui prejudiciu important în patrimoniul entităţii publice pe care o conducea, corelativ obţinerii pentru S.C.A. "B." a unui folos material necuvenit.

Astfel, inculpatul nu a fost doar cel care a iniţiat discuţiile cu societatea de avocaţi în vederea reprezentării S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în litigiile cu S.C. E. şi, respectiv cu S.C. C., dar şi persoana căreia i-a aparţinut decizia de a încheia actul adiţional nr. x/01.11.2007 şi contractul nr. x/13.02.2008 cu eludarea legislaţiei achiziţiilor publice, sens în care, conştientizând pe deplin acest lucru, a încercat, prin demersurile efectuate, să se derobeze de orice răspundere şi să translateze întreaga responsabilitate în sarcina membrilor Consiliului de Administraţie, fără, însă, ca străduinţele sale să aibă sorţi de izbândă. Chiar şi aşa, în condiţiile în care organul colegial sesizat din dispoziţia inculpatului a decis aprobarea încheierii actului adiţional nr. x/01.11.2007 doar cu respectarea legii, iar perfectarea contractului nr. x/13.02.2008 nu a fost consimţită, acesta a procedat la semnarea celor două convenţii cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, care instituiau, în cazul concret, obligaţia de a atribui contractele de prestări servicii cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 35 - art. 38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006.

Deopotrivă, profitând de ascendentul pe care îl avea asupra subordonaţilor săi, inculpatul D. a dispus, în mod arbitrar, întocmirea şi semnarea de către F., director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate, şi PP., şef cu delegaţie al Oficiului juridic, în pofida opoziţiei vehemente a celui din urmă, a notelor prin care s-a solicitat Consiliului de Administraţie aprobarea încheierii celor două convenţii de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", deşi funcţia deţinută, aceea de director general al Complexului Energetic Turceni, îl obliga să vegheze la respectarea legii şi îndeplinirea corespunzătoare de către angajaţi a atribuţiilor de serviciu şi nicidecum să îi îndemne pe aceştia la nerespectarea îndatoririlor profesionale.

În plus, s-a reţinut că gravitatea faptelor imputate inculpatului nu derivă doar din încălcarea conştientă a procedurilor legale de atribuire a celor două contracte de asistenţă juridică, ci şi din efectuarea în mod discreţionar a unor cheltuieli însemnate pe seama bugetului entităţii publice pe care o conducea, cu toate că una dintre obligaţiile sale legale era tocmai aceea de a asigura buna gestiune financiară în administrarea patrimoniului public, ceea ce excludea orice demersuri ilicite pentru diminuarea acestuia, în scopul obţinerii unor avantaje materiale necuvenite. Mai mult, pe parcursul aceluiaşi mandat de director general al Complexului Energetic Turceni, respectiv în perioada iulie - septembrie 2007, inculpatul D. a realizat şi altă achiziţie de bunuri cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, faptă pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori .

Pe de altă parte, în procesul de stabilire a tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, nu a putut fi ignorată, de către instanţa de fond, durata de aproximativ 7 ani a procedurii judiciare desfăşurate până la acel moment în cauză (calculată de la data sesizării din oficiu a organelor judiciare), precum şi trecerea unui interval de timp de circa 10 ani de la data comiterii faptelor, împrejurări ce au fost valorificate în condiţiile circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), prin coborârea ambelor pedepse sub minimul special instituit de lege pentru infracţiunile săvârşite, dar în limita prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen. (1969).

Ca atare, având în vedere toate aspectele anterior expuse, dar şi natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin acţiunile infracţionale ale inculpatului, caracterul şi gravitatea urmării produse, atitudinea sa procesuală, caracterizată prin prezentarea în faţa organelor judiciare şi disponibilitatea de a da declaraţii, precum şi datele ce circumstanţiază persoana acestuia (studii superioare, căsătorit, vârsta înaintată, starea de sănătate), instanţa de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse de câte 4 ani închisoare este suficientă, dar şi necesară pentru realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. (1969).

De asemenea, raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, la consecinţele importante pe care le-au produs, precum şi la faptul că acestea au fost comise de inculpat în funcţia deţinută, de care s-a folosit pentru săvârşirea lor, instanţa de fond, în condiţiile art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), i-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969), pe o perioadă de câte 3 an, după executarea pedepselor principale.

În consecinţă, în temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B."), iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), i s-a interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, făcându-se, totodată, aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

De asemenea, în temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B."), iar potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), i-a fost interzisă, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, făcându-se, deopotrivă, aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).

Având în vedere că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză au fost comise şi descoperite înainte de pronunţarea şi rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată anterior, tot pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), instanţa de fond, în temeiul art. 865 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului D. prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013 a Tribunalului Gorj, secţia penală, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Totodată, faţă de împrejurarea că inculpatul a comis mai multe fapte penale înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind îndeplinite condiţiile concursului real de infracţiuni, instanţa de fond, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 36 alin. (1) C. pen. (1969), a contopit pedepsele stabilite în cauză şi pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013 a Tribunalului Gorj, secţia penală, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 36 alin. (1) C. pen. (1969).

Raportat la cuantumul pedepsei rezultante stabilite, instanţa de fond, ţinând seama şi de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, a apreciat că scopul acesteia nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care, în temeiul art. 71 C. pen. (1969), i-a interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei închisorii.

De asemenea, a făcut aplicarea art. 36 alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 88 alin. (1) C. pen. (1969) şi a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata reţinerii din 18.11.2008 şi a arestării preventive din 26.11.2008 până la 04.12.2008, inclusiv (dispuse în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Gorj, secţia penală, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 274/01.10.2013).

b). Cu privire la inculpatul G., instanţa de fond a constatat că, în cuprinsul Titlului II, Subtitlurile II.2 şi II.3 din actul de sesizare, s-a reţinut, în esenţă, că, în perioadele octombrie - noiembrie 2007 şi ianuarie - 13 februarie 2008, în contextul litigiilor dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E. (dosar nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială), respectiv S.C. C. (dosar nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială), a insistat pe lângă inculpatul D. să încheie convenţii distincte de asistenţă juridică, contribuind, astfel, la deciziile directorului general de a perfecta actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi, ulterior, contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu S.C.A. "B." (acte de complicitate morală) şi, totodată, a conceput termenii şi condiţiile acestora şi le-a semnat din partea casei de avocatură, acţiuni prin care a "înlesnit şi contribuit, în mod direct, la activitatea infracţională a autorului" (acte de complicitate materială).

Constatând acelaşi mod deficitar de formulare a acuzaţiei penale, instanţa de fond a arătat, cu titlu preliminar, că, spre deosebire de coautorat şi instigare, complicitatea presupune o contribuţie indirectă, mediată, la comiterea faptei prevăzute de legea penală, motiv pentru care este considerată o formă de participaţie secundară în raport cu celelalte. Cu alte cuvinte, complicele nu realizează fapta în mod nemijlocit, direct, aşa cum se sugerează în cuprinsul rechizitoriului (cu privire la acţiunile circumscrise complicităţii materiale), ci doar sprijină (înlesneşte sau ajută) săvârşirea acesteia de către autor, căci, în ipoteza unei contribuţii directe, nemijlocite, la comiterea actelor de executare, participantul nu va mai avea calitatea de complice (chiar dacă, anterior, a efectuat o activitate de ajutare sau înlesnire), ci pe aceea de coautor (dacă îndeplineşte calitatea cerută de lege autorului).

Deopotrivă, s-a menţionat că actele de sprijinire se circumscriu unei contribuţii morale/imateriale la comiterea faptei prevăzute de legea penală atunci când au înlesnit sau ajutat la realizarea laturii subiective (psihice) a infracţiunii săvârşite de autor, presupunând, printre altele, acţiuni de natură să întărească, să întreţină ori să consolideze hotărârea acestuia, luată anterior, de a comite fapta. Când, însă, participantul, prin diverse mijloace de captare a voinţei (îndemnuri, sugestii, insinuări, rugăminţi, argumente, constrângere), îl determină pe autor să adopte hotărârea de a săvârşi fapta, acesta are calitatea de instigator, iar nu de complice, diferenţa de calificare juridică (instigare sau complicitate morală) fiind dată, aşadar, de momentul la care se realizează activitatea de instigare, şi anume anterior sau după luarea de către autor a deciziei de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală.

Având în vedere, însă, că parchetul nu a stabilit când anume au fost adoptate de inculpatul D. hotărârile de a încheia, în numele S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., actul adiţional nr. x/01.11.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu S.C.A "B.", precum şi acuzaţiile concrete formulate în privinţa inculpatului G. prin actul de sesizare, ce nu pot fi modificate în etapa cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a analizat temeinicia lor prin raportare la normele de incriminare în care au fost încadrate de către acuzare, constatând că faptele ce i-au fost imputate nu se circumscriu complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

Astfel, s-a reţinut că, deşi în cauză este îndeplinită condiţia de bază a săvârşirii nemijlocite de către autor a faptelor prevăzute de legea penală, aşa cum stipulează dispoziţiile art. 48 C. pen., nu este însă întrunită cerinţa efectuării de către participant a unor activităţi de înlesnire sau ajutor la săvârşirea celor două infracţiuni de abuz în serviciu de către inculpatul D..

În acest sens, s-a constatat că parchetul a circumscris acţiunile de sprijinire a săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpatului G. atât unor acte de înlesnire (complicitate anterioară), cât şi de ajutor (complicitate concomitentă), fără, însă, a le individualiza corespunzător fiecărei categorii, arătând că toate acestea au fost comise în intervalele octombrie - noiembrie 2007 (cu privire la litigiul cu S.C. E.) şi, respectiv, ianuarie - 13 februarie 2008 (cu referire la procesul cu S.C. C.), deci inclusiv în ziua semnării actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008. De asemenea, s-a apreciat că, prin aceste activităţi, inculpatul a contribuit la realizarea laturii obiective a faptelor săvârşite de autor (complicitate materială constând în stabilirea clauzelor contractelor şi semnarea lor), dar şi a celei subiective, prin insistenţa manifestată faţă de inculpatul D. în vederea perfectării unor convenţii distincte de asistenţă juridică (complicitate morală).

Susţinând, aşadar, că, prin acţiuni stăruitoare şi perseverente, G. a contribuit la decizia directorului general de a perfecta actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007, procurorul, făcând trimitere generală la anumite "legături care se creaseră … între D. şi reprezentanţii B.", s-a limitat la a menţiona că, în perioada octombrie - noiembrie 2007, în contextul litigiului între Complexul Energetic Turceni şi S.C. E., inculpatul "s-a înţeles" cu D. să încheie o convenţie separată de asistenţă juridică, prefigurând obţinerea unui folos material prin perfectarea unei eventuale tranzacţii cu partea adversă (pag. 66 şi 67 din rechizitoriu).

S-a observat, însă, că parchetul nu a precizat circumstanţele şi modalitatea în care s-a realizat această înţelegere şi nici datele la care s-au purtat discuţiile/corespondenţa dintre acuzaţi şi, mai mult, a circumscris activitatea presupus infracţională imputată inculpatului G. întregului interval octombrie - noiembrie 2007, cu toate că actul adiţional nr. x a fost încheiat la data de 01.11.2007, moment care marchează şi consumarea infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului D.. Or, actele de complicitate, integrându-se în antecedenţa cauzală a faptei prevăzute de legea penală, nu pot fi efectuate decât înainte sau, cel mult, concomitent cu săvârşirea ei de către autor, nefiind de conceput existenţa unei complicităţi posterioare, deoarece nu este posibilă sprijinirea activităţii de realizare a unei infracţiuni după ce aceasta s-a consumat/epuizat. Ca atare, având în vedere şi acuzaţiile concrete care i se aduc inculpatului Şova, constând în înlesnirea şi ajutorul acordat autorului la încheierea actului adiţional nr. x la contractul nr. x/23.07.2007, s-a apreciat că activitatea sa nu poate fi analizată decât prin raportare la intervalul octombrie - 1 noiembrie 2007, când această convenţie a fost semnată de reprezentanţii părţilor. De altfel, chiar procurorul, contrar menţiunilor pe care le-a făcut cu ocazia încadrării în drept a faptelor, a arătat că "activitatea infracţională a inculpatului G. nu se raportează din punct de vedere al laturii obiective sau subiective la faptele săvârşite în exercitarea profesiei de avocat (asistenţă juridică, reprezentare juridică, negociere etc.), ci strict în raport de actele de participaţie ale acestuia în calitate de complice la încheierea nelegală de către autorul D. a contractului (actului adiţional) de asistenţă juridică", motiv pentru care această activitate "s-a terminat cel mai târziu odată cu încheierea" respectivului contract "în baza căruia ulterior s-a început prestarea efectivă a activităţilor specifice profesiei de avocat" (pag. 72 alin. (4) şi (5).

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că materialul probator administrat în cauză, în ambele faze procesuale, nu demonstrează realizarea unei înţelegeri între cei doi acuzaţi sau efectuarea de către inculpatul G. a unor demersuri insistente în scopul contractării de către D., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a unor servicii juridice suplimentare de la S.C.A. "B.", neexistând dovezi certe care să ateste că aceştia s-ar fi întâlnit sau ar fi avut, în perioada de referinţă, vreo conversaţie/corespondenţă în legătură cu necesitatea încheierii unui nou contract de asistenţă juridică sau cu modalitatea de soluţionare a litigiului cu S.C. E., toate discuţiile fiind purtate cu martorul Y.. Singurele aspecte confirmate de mijloacele de probă administrate au fost acelea că inculpatul G., în perioada 18-30.10.2007, în baza documentelor puse la dispoziţie de reprezentanţii societăţii comerciale, a realizat, împreună cu alţi colegi din cadrul casei de avocatură, o analiză cu privire la temeinicia pretenţiei ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, iar ulterior încheierii actului adiţional nr. x/01.11.2007, s-a implicat activ în rezolvarea problemei litigioase cu S.C. E., activităţi specifice profesiei de avocat şi care, potrivit rechizitoriului, nu formează obiect al acuzaţiei penale formulate împotriva acestuia.

Astfel, conform situaţiei factuale reţinute de instanţa de fond, după aproximativ o săptămână de la data intentării acţiunii în justiţie împotriva S.A. E. (02.10.2007), cu privire la care avocaţii S.C.A. "B." nu au fost consultaţi, directorul general D. şi directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F., l-au contactat pe martorul Y., cu care au purtat o discuţie la sediul Complexului Energetic Turceni în legătură cu obiectul acesteia, şansele de câştig şi modul de calcul al penalităţilor de întârziere, ocazie cu care reprezentantul casei de avocatură le-a solicitat, pentru studiu, un examplar al cererii de chemare în judecată, documentele ce au stat la baza formulării ei şi care fundamentau pretenţia ce constituia obiectul litigiului, fără a avansa, la acel moment, un punct de vedere cu privire la chestiunile ridicate de conducerea societăţii (depoziţia martorului Y. din cursul judecăţii; declaraţiile inculpaţilor F. din 13.05.2016, D. din 22.11.2017 şi G. din 25.01.2018). Toate aceste înscrisuri au fost studiate, în perioada 18-30.10.2007, la sediul S.C.A. "B.", de o echipă de avocaţi din care a făcut parte şi G., iar constatările şi concluziile la care aceştia au ajuns au fost aduse tot de către martorul Y., pe măsură ce au fost adoptate, la cunoştinţa directorului general al Complexului Energetic Turceni (depoziţia martorului Y. din faţa instanţei; declaraţiile inculpaţilor D. din 22.11.2017 şi G. din 25.01.2018; nota de onorarii aferentă lunii octombrie, poziţia 7).

S-a reţinut că, la un moment dat, în acest interval de timp, anterior datei de 25.10.2007, între martorul Y. şi inculpatul D. s-a purtat o discuţie referitoare la disponibilitatea S.C.A. "B." de a reprezenta societatea comercială în litigiul cu S.C. E., martorul confirmând existenţa unei asemenea posibilităţi, însă condiţionat de încheierea unui contract distinct de asistenţă juridică/act adiţional în care să se prevadă şi un onorariu de succes. Conţinutul discuţiei a fost adus de directorul general la cunoştinţa inculpatului F., iar atât acestuia, cât şi martorului PP., şef cu delegaţie al Biroului juridic, li s-a solicitat, în mod imperativ, de către D., să întocmească şi să semneze nota nr. x/25.10.2007, prin care a fost supusă aprobării Consiliului de Administraţie perfectarea unei noi convenţii cu casa de avocatură.

Chiar dacă inculpatul F. a susţinut, în cursul urmăririi penale, că a aflat de la directorul general despre înţelegerea sa cu G. în legătură cu încheierea unui nou contract de asistenţă juridică, în care să se prevadă un onorariu de succes, pentru ca S.C.A. "B." să reprezinte S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în procesul cu S.C. E. (declaraţia din 27.08.2015), menţiuni ce au fost făcute cu unele nuanţări şi în faţa instanţei de judecată, când acuzatul şi-a exprimat bănuiala că discuţiile cu privire la perfectarea noii convenţii şi negocierile clauzelor acesteia s-ar fi putut purta nu doar cu Y., ci şi cu inculpatul Şova (declaraţia din 13.05.2016), instanţa de fond a apreciat că aceste depoziţii nu pot fi valorificate în plan probator întrucât nu sunt confirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar, în plus, se caracterizează printr-un grad ridicat de incertitudine, fiind redate aspecte despre care F. ar fi aflat de la alte persoane sau simple supoziţii ale acestuia, necertificate în mod neîndoielnic de alţi inculpaţi sau martori audiaţi pe parcursul procedurii judiciare ori de înscrisurile ataşate la dosar. Astfel, singura persoană care, în cuprinsul depoziţiei sale din 11.08.2014, a arătat că există posibilitatea să fi discutat cu G. în legătură cu necesitatea încheierii unei convenţii separate de asistenţă juridică pentru asigurarea reprezentării societăţii comerciale în litigiul cu S.C. E., a fost inculpatul D., însă şi afirmaţiile acestuia se află sub semnul probabilităţii, fiind contrazise chiar de susţinerile pe care le-a făcut în faţa instanţei, când a arătat, fără nicio ezitare, că martorul Y. a fost nu doar cel care i-a dat explicaţii cu privire la situaţia juridică a creanţei deţinute împotriva pârâtei, ci şi persoana care i-a recomandat perfectarea actului adiţional. Or, declaraţia inculpatului D. din 22.11.2007 s-a coroborat pe deplin, sub acest aspect, cu cele date, tot în cursul cercetării judecătoreşti, de inculpaţii G. (în 25.01.2018) şi F. (în 13.05.2016), dar şi de martorul Y., demonstrând, astfel, că toate discuţiile cu privire la modul de rezolvare a problemei litigioase cu S.C. E. şi la necesitatea încheierii unui contract distinct de asistenţă juridică au fost purtate, din partea casei de avocatură, cu cel din urmă (martorul Y.), şi nu cu G..

Cu toate că, din depoziţiile date pe întreg parcursul procesului penal de martorele X., W. şi AAA., a rezultat că, de regulă, niciunul dintre avocaţii S.C.A. "B." nu lua vreo decizie fără acceptul partenerului coordonator, în cauză nu s-a făcut dovada că G. ar fi avut vreo contribuţie la acţiunea martorului Y. de a recomanda/a sugera/a întări hotărârea conducerii S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. privind perfectarea unui contract separat cu casa de avocatură pentru reprezentarea în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, din contră, inculpatul menţionând, cu prilejul audierii sale din data de 25.01.2018, că a fost de acord cu încheierea actului adiţional numai ca urmare a insistenţei manifestate de martorul Y.. Oricum, s-a observat că inculpatul G. nu a fost trimis în judecată pentru complicitate săvârşită prin intermediul unui alt participant, instigator sau complice (complicitate mijlocită), ci, dimpotrivă, pentru acte de complicitate nemijlocită la comiterea faptei de către autor.

Deopotrivă, s-a constatat că materialul probator administrat în cauză atestă că tot martorul Y. a negociat cu reprezentanţii societăţii comerciale clauzele actului adiţional nr. x/01.11.2007, fapt menţionat de acesta în faţa instanţei ("Nu ştiu să se fi purtat discuţii între G. şi conducerea complexului în legătură cu litigiul C.E.T. - S.C. E. şi încheierea actului adiţional nr. x la contractul se asistenţă juridică nr. x/2007. Nu îmi amintesc de o asemenea întâlnire între G. şi reprezentanţii C.E.T.. Clauzele actului adiţional nr. x au fost negociate de mine cu o comisie din cadrul C.E.T. … imediat ce mi s-a transmis acordul conducerii C.E.T. de a încheia actul adiţional nr. 1") şi confirmat de inculpatul G. în declaraţia din 25.01.2018 (" … nu am discutat niciodată cu directorul general D. în legătură cu încheierea" "actului adiţional nr. x din 1.11.2007 la contractul se asistenţă juridică nr. x/23.07.2007". "…Cernov fiind cel care s-a ocupat de negocierea clauzelor acestui act adiţional ce a fost încheiat pe 01.11.2007"), precum şi de inculpatul F. în depoziţia din 13.05.2016 (" … negocierile au fost purtate de dir. D. …. probabil discuţiile purtate de D. s-au realizat cu martorul Y. …."), dar şi de conţinutul notei de onorarii pentru luna octombrie 2007, poziţia 9 ("Întâlnire la sediul clientului cu directorul financiar F. şi directorul general D. pentru discuţii pe marginea dosarului aflat pe rolul instanţei în contradictoriu cu E. - 31.10.2007; participanţi: … Y.") şi al notei de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, punctul 3 ("în ziua de 31 octombrie deplasarea a fost efectuată cu o singură maşină, avocaţii participanţi fiind: Y. ….").

Audiat fiind de instanţa de fond la data de 13.05.2016, inculpatul F. a mai menţionat că, imediat după ce a fost perfectat actul adiţional nr. x/01.11.2007, în aceeaşi zi în care directorul general a semnat împuternicirea de reprezentare în procesul cu S.C. E. pentru S.C.A. "B." şi a fost achitată diferenţa de taxă de timbru, a sesizat prezenţa partenerului coordonator al casei de avocatură la sediul Complexului Energetic Turceni, susţinere care, având caracter singular şi fiind infirmată de inculpaţii D. (în 22.11.2007) şi G. (în 25.01.2008), nu a putut fi, însă, fructificată în plan probator, mai ales că nu prezintă nicio relevanţă, întrucât vizează aspecte ulterioare încheierii noii convenţii de asistenţă juridică, pentru care inculpatul Şova nu a fost trimis în judecată.

Ca atare, având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că singura întâlnire dintre inculpaţii D. şi G. în legătură cu litigiul dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., la care a luat parte şi directorul Direcţiei buget, financiar, contabilitate, s-a realizat abia după finalizarea tranzacţiei cu pârâta (sfârşitul lunii noiembrie 2007), aşa cum au confirmat toţi cei trei participanţi la aceasta în cuprinsul depoziţiilor din cursul judecăţii, iar F. şi în faza anchetei penale (în 27.08.2015), instanţa de fond a constatat, contrar susţinerilor parchetului, că, în perioada octombrie - 1 noiembrie 2007, inculpatul G. nu a întreprins acte de natura celor menţionate în rechizitoriu şi circumscrise complicităţii morale la infracţiunea de abuz în serviciu, după cum nu a conceput nici termenii şi condiţiile actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, acţiuni care, în opinia procurorului, ar caracteriza participaţia sub forma complicităţii materiale la aceeaşi infracţiune.

Într-adevăr, astfel cum s-a arătat anterior şi cum a rezultat atât din declaraţiile sale, cât şi ale martorei X., care se coroborează cu depoziţiile martorului AAAAA. şi conţinutul notei de onorarii aferentă lunii noiembrie 2007, ulterior încheierii actului adiţional nr. x/01.11.2007, inculpatul G. s-a implicat în rezolvarea problemei litigioase cu S.C. E., sens în care i-a solicitat martorei să majoreze, pe calea unei precizări la acţiunea iniţială, cuantumul pretenţiilor ce formau obiectul judecăţii la întreaga sumă pentru care se emisese de Complex factura fiscală nr. x/22.03.2007 şi să redacteze un draft (proiect) de tranzacţie de la care să pornească tratativele cu partea adversă, angajându-se, deopotrivă, în negocierile purtate cu reprezentanţii convenţionali ai pârâtei, activităţi care, fiind unele tipice, proprii, profesiei de avocat şi, totodată, subsecvente perfectării noii convenţii de asistenţă juridică, nu formează, potrivit rechizitoriului, obiect al acuzaţiei penale formulate împotriva acestuia.

S-a reţinut că existenţa unei înţelegeri între inculpaţii D. şi G. a fost susţinută de procuror şi cu privire la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, însă, nici de această dată, nu au fost indicate circumstanţele şi modalitatea în care s-a realizat conivenţa dintre cei doi şi nici datele la care s-au purtat discuţiile/corespondenţa dintre ei, acuzaţia limitându-se la evidenţierea, de o manieră generală, a rolului "esenţial şi determinant" pe care l-a avut complicele la comiterea de către autor a infracţiunii de abuz în serviciu, concretizat în negocierea, semnarea şi asumarea respectivei convenţii.

Ansamblul probator al cauzei nu a atestat, însă, realizarea unei asemenea înţelegeri între cei doi acuzaţi şi nici efectuarea de către inculpatul G. a unor demersuri insistente în vederea achiziţionării de către D., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a unor noi servicii juridice de la S.C.A. "B.", neexistând dovezi că, în perioada ianuarie - 13 februarie 2008, aceştia s-ar fi întâlnit sau ar fi purtat vreo discuţie/corespondenţă în care să se fi antamat chestiunea reprezentării societăţii comerciale de către casa de avocatură în litigiul cu S.C. C. în baza unui contract distinct de asistenţă juridică sau să se fi negociat şi stabilit clauzele viitoarei convenţii.

Dimpotrivă, s-a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză demonstrează că, în luna decembrie 2007, ulterior introducerii pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, a cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2007, între martorul Y. şi inculpatul D. a avut loc, din iniţiativa celui din urmă, o discuţie referitoare la disponibilitatea S.C.A. "B." de a reprezenta societatea comercială în procesul cu S.C. C., martorul confirmând existenţa unei asemenea posibilităţi, însă condiţionat de încheierea unui contract distinct de asistenţă juridică în care să se prevadă şi un onorariu de succes. De asemenea, având în vedere caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei deţinute de societatea creditoare, realizarea unei înţelegeri cu aceasta a fost prezentată de martor ca fiind singura variantă de rezolvare a problemei litigioase în condiţii avantajoase pentru Complexul Energetic (declaraţiile inculpatului D. din 11.08.2014 şi 22.11.2017, precum şi cea a martorului Y. din 01.11.2016). Într-adevăr, s-a observat că depoziţiile date în cursul procedurii judiciare de martorele X., W. şi AAA. atestă că, de regulă, niciunul dintre avocaţii S.C.A. "B." nu lua vreo decizie fără acceptul partenerului coordonator, însă, nici în acest caz, nu s-a făcut dovada că inculpatul G. ar fi avut vreo contribuţie la acţiunea martorului Y. de a recomanda/a sugera/a întări hotărârea conducerii S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. privind perfectarea unui contract separat cu casa de avocatură pentru reprezentarea în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, şi, oricum, acesta nu a fost trimis în judecată pentru complicitate săvârşită prin intermediul unui alt participant, instigator sau complice (complicitate mijlocită), ci, dimpotrivă, pentru acte de complicitate nemijlocită la comiterea faptei de către autor, ce ar fi fost realizate în perioada ianuarie - 13 februarie 2008 şi nicidecum în decembrie 2007.

Chiar dacă, în cuprinsul actului de sesizare, s-a susţinut că inculpatul G. ar fi "insistat pe lângă D. să încheie un contract distinct de asistenţă juridică", ceea ce presupune realizarea unor acţiuni perseverente şi stăruitoare în acest sens, probatoriul cauzei a confirmat existenţa, în intervalul ianuarie - 13 februarie 2008, a unei singure întâlniri între cei doi, la sediul Complexului Energetic Turceni, în data de 06.02.2008, în cadrul căreia s-a analizat, într-adevăr, stadiul litigiului declanşat de S.C. C. şi aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială (nota de onorarii emisă de S.C.A. "B." pentru luna februarie 2008, poziţia 5, şi nota cu cheltuielile de deplasare aferentă aceleiaşi perioade, poziţia 1), însă niciunul dintre participanţi sau vreunul dintre martorii audiaţi în cauză nu a arătat că întrevederea ar fi avut ca scop şi stabilirea clauzelor viitorului contract sau încercarea reprezentanţilor casei de avocatură de a forma, a întări ori a consolida hotărârea directorului general în sensul perfectării acestuia.

Astfel, cu acest prilej, inculpatul G. şi martorul Y., în prezenţa directorului general D. şi a directorului financiar F., au purtat o discuţie cu juristul AAAAA. şi cenzorul societăţii, FFFFF., cu privire la modul de abordare a problematicii pe care o ridica procesul intentat de S.C. C., ocazie cu care cei din urmă au susţinut caracterul nefondat al pretenţiilor deduse judecăţii, raportat la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune, dar şi la dispoziţiile obligatorii ale Legii nr. 243/2005, în timp ce reprezentanţii casei de avocatură au opinat în sensul imposibilităţii conversiei în acţiuni a creanţei deţinute de creditoare asupra Complexului Energetic şi al inaplicabilităţii, în cauză, a prevederilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă (depoziţiile martorului AAAAA. din ambele etape procesuale; declaraţiile inculpatului G. din 08.12.2017 şi 18.12.2017; depoziţia inculpatului D. din 22.11.2017).

Deşi participanţii la discuţie (AAAAA. şi D.), cu excepţia inculpatului G., nu au putut preciza cu exactitate momentul în care s-a purtat aceasta, făcând referire generală la perioada ianuarie - februarie 2008, toţi au plasat-o anterior încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, aspect care, raportat la menţiunile din nota de onorarii şi din cea aferentă cheltuielilor de deplasare emise de S.C.A. "B." pentru luna februarie 2008 (care indică ziua de 06.02.2008 ca fiind singura, înainte de perfectarea convenţiei, în care inculpatul Şova s-a aflat la sediul Complexului), dar şi la intervalul de timp în care au fost formulate/redactate de societatea pârâtă apărările în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială (06-07.02.2008) şi în care au fost efectuate demersurile ulterioare, atât de conducerea societăţii (adresa nr. x/08.02.2008 trimisă A.V.A.S.), cât şi de reprezentanţii casei de avocatură pentru lămurirea chestiunilor de drept ridicate cu prilejul discuţiei (opiniile legale privind incidenţa prescripţiei dreptului la acţiune şi efectele desfiinţării H.G. nr. 103/2004 redactate în 11-13.02.2008, consemnate în nota de onorarii pentru luna februarie 2008, poziţia 6, şi ataşate la filele x d.u.p., filele x d.u.p.), au demonstrat că întâlnirea în care a fost dezbătută temeinicia acţiunii promovate de reclamantă şi posibilele variante de tratare a problemei litigioase a avut loc în data de 06.02.2008.

De altfel, decizia inculpatului D. de a contracta servicii juridice suplimentare de la S.C.A. "B." fusese luată cu mult timp înainte, cel mai târziu la momentul dispoziţiei date directorului Direcţiei buget, financiar, contabilitate, F., şi şefului cu delegaţie al Oficiului juridic, martorul PP., de a întocmi şi semna nota nr. x/25.01.2008, prin care s-a solicitat aprobarea de către Consiliul de Administraţie a încheierii unei noi convenţii de asistenţă juridică cu S.C.A. "B." şi s-a propus, totodată, acordarea unui onorariu de succes casei de avocatură în cuantum de 1% din valoarea creanţei în cazul eşalonării ei pe minimum 3 ani.

Ca atare, instanţa de fond a constatat, contrar susţinerilor parchetului, că, în perioada ianuarie - 13 februarie 2008, inculpatul G. nu a întreprins acte de natura celor menţionate în rechizitoriu şi circumscrise complicităţii morale la infracţiunea de abuz în serviciu, după cum nu a conceput nici termenii şi condiţiile contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, acţiuni care, în opinia procurorului, ar caracteriza participaţia sub forma complicităţii materiale la aceeaşi infracţiune.

Sub acest din urmă aspect, s-a menţionat, în primul rând, că orice contract reprezintă rezultatul acordului între două sau mai multe persoane cu intenţia constituirii, modificării sau stingerii unui raport juridic, astfel încât, indiferent de identitatea persoanei care a conceput sau redactat clauzele lui, acţiunea acesteia rămâne lipsită de orice efecte juridice dacă părţile nu îşi exprimă voinţa comună de a şi le însuşi, în scopul arătat anterior, aspect ce constituie o reflectare a principiului libertăţii contractuale.

S-a reţinut că realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor convenţiei este, de cele mai multe ori, consecinţa negocierilor purtate de acestea, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, în privinţa căruia discuţiile şi tratativele au avut loc între martorul Y., responsabil de client în relaţia cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., şi inculpatul D., directorul general al societăţii. În acest sens, s-a observat că relevante nu sunt doar depoziţiile celor doi şi ale inculpatului G., dar şi toate celelalte declaraţii ale martorilor audiaţi în cauză, precum şi notele de onorarii emise de casa de avocatură, care nu atestă efectuarea de către cel din urmă, în intervalul ianuarie - 13 februarie 2008, a vreunei activităţi de concepere/redactare a termenilor şi condiţiilor contractului ori de implicare în negocierea clauzelor acestuia sau a oricărei alte activităţi de consultanţă juridică, cu excepţia celei din data de 06.02.2008.

Astfel, în declaraţia dată, în calitate de suspect, în 11.08.2014, menţinută sub acest aspect în faţa instanţei de fond, D. a precizat că, anterior perfectării contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, a vorbit cu reprezentanţii S.C.A. "B." pe tema încheierii lui, pentru ca, în depoziţia ulterioară, din 22.11.2007, să îl indice în mod expres pe martorul Y. ca interlocutor în discuţiile ce au avut loc în legătură cu semnarea convenţiei, arătând că a fost abordată, cu această ocazie, inclusiv chestiunea limitelor mandatului încredinţat pentru negocierea cu S.C. C., prin lichidator judiciar, sens în care i-a explicat martorului că ceea ce se doreşte de către conducerea Complexului Energetic Turceni este eşalonarea datoriei pe o durată de minim 3 ani, aşa cum se stabilise prin hotărârea A.V.A.S., şi "reducerea cât mai mult posibil a penalităţilor". În plus, D. a arătat că, în relaţia cu S.C.A. "B.", a colaborat cu martorul Y., pe inculpatul G. cunoscându-l abia în luna septembrie a anului 2007, aspect confirmat atât de acesta, în declaraţia din 25.01.2018, cât şi de conţinutul notei de onorarii pentru perioada respectivă, poziţia 2, care consemnează deplasarea, la sediul Complexului Energetic, în data de 11.09.2007, a partenerului coordonator al societăţii de avocaţi pentru discutarea cu directorul general a unor probleme legate de anularea licitaţiei pentru achiziţia serviciilor de finanţare a proiectului de modernizare şi de solicitarea A.V.A.S. privind plata unor dividende.

Implicarea martorului în discuţiile cu reprezentanţii S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. referitoare la perfectarea noii convenţii de asistenţă juridică a fost atestată şi de inculpatul G., care a declarat, în 25.01.2018, că încheierea acesteia s-a realizat în aceleaşi condiţii în care a fost semnat şi contractul nr. x/2008 dintre S.C.A. "B." şi Complexul Energetic Rovinari, dar şi de Y. care, în cursul judecăţii, a arătat că, anterior încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, a discutat fie cu directorul general, fie cu cel al Direcţiei buget, financiar, contabilitate, cu privire la termenii în care urmau a fi negociate clauzele tranzacţiei cu partea adversă.

Mai mult, martorul a declarat că toate contractele de asistenţă juridică şi actele adiţionale cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. au fost negociate de el (deci inclusiv actul adiţional nr. x/01.11.2007 şi contractul nr. x/13.02.2008), iar ulterior, cu excepţia unuia, au fost semnate de partenerul coordonator, în calitate de reprezentant legal al S.C.A. "B.", acestuia aparţinându-i şi decizia finală de a încheia respectivele convenţii în numele casei de avocatură.

Faptul că negocierea clauzelor contractuale se putea realiza de către avocaţii asociaţi, dar sub directa coordonare a inculpatului G., aspect ce a reieşit din interpretarea coroborată a depoziţiilor martorilor Y., W., AAA. şi X., nu echivalează, în opinia instanţei de fond, cu formularea, compunerea, elaborarea acestora de către inculpat, aşa cum a considerat parchetul, cu atât mai mult cu cât, în cazul actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008, acuzarea nu a demonstrat, dincolo de orice dubiu, că au fost redactate de S.C.A. "B.". Mai mult, s-a observat că, spre deosebire de alte convenţii de asistenţă juridică, aceste contracte nu poartă antetul casei de avocatură, iar martorul AA. şi inculpatul F., care le-au semnat din partea S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. alături de directorul general, nu au fost în măsură să precizeze de cine anume au fost elaborate, aspecte care, coroborate cu declaraţia inculpatului D. potrivit căreia cele două convenţii îmbrăcau forma modelelor de contract ataşate la notele nr. x/25.10.2007 şi y/25.01.2008, au tins să confere credibilitate susţinerilor inculpatului G., în sensul redactării actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 de către persoanele responsabile din cadrul Complexului Energetic Turceni (declaraţia din 25.01.2018).

De altfel, aşa cum a reieşit din întregul material probator al cauzei, şi celelalte două convenţii încheiate de S.C.A. "B." cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. au fost negociate de martorul Y., sub coordonarea inculpatului G., care a şi semnat actul adiţional nr. x/29.12.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, însă parchetul nu a considerat, în cazul lor, cu toate că activitatea celui din urmă a fost aceeaşi, că inculpatul ar fi comis acte de complicitate materială, după cum nu a relevat nici elemente care să ateste o situaţie deosebită, particulară, în cazul actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi al contractului nr. x/13.02.2008, aptă să justifice reţinerea în sarcina acestuia a unei forme de participaţie penală la infracţiunea de abuz în serviciu.

Totodată, s-a remarcat şi faptul că, deşi procurorul a invocat, pentru dovedirea implicării inculpatului G. în negocierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, două agende conţinând însemnări personale ale martorului Y., ridicate cu ocazia percheziţiei desfăşurate la domiciliul său (agendele TTTT., de culoare neagră, cuprinzând 91 şi, respectiv, 86 de file, astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal din 19.02.2015, filele x d.u.p.), acestea nu au fost ataşate dosarului de urmărire penală înaintat instanţei, fiind depuse doar două înscrisuri, distincte, cu notiţe/observaţii ale aceluiaşi martor în legătură cu procesul penal ce face obiectul prezentului dosar, fără relevanţă probatorie sub aspectul acuzaţiilor formulate în cauză .

De asemenea, deşi s-a susţinut de către parchet, în cuprinsul rechizitoriului, că martora X. ar fi afirmat că în cazul celor două convenţii, "ca şi în celelalte contracte de asistenţă juridică în care s-au încheiat tranzacţii, inculpatul G. s-a implicat personal, stabilind termenii" acestora (pag. 73 alin. (5) şi pag. 79 alin. (5), instanţa de fond a constatat, dimpotrivă, că martora, cu ocazia audierii sale în faza anchetei penale (din 17.03.2015), nu a făcut nicio referire la contractul nr. x/13.02.2008, ci doar la cel care a vizat litigiul dintre Complexul Energetic Turceni şi S.C. E. (actul adiţional nr. 1/01.11.2007), în legătură cu care a menţionat că nu ştie în ce împrejurări a fost semnat. Totodată, a arătat faptul că G. "s-a implicat personal … în dosarele de instanţă în care s-au încheiat tranzacţii" şi nicidecum în negocierea şi stabilirea clauzelor contractelor de asistenţă juridică, astfel cum a menţionat procurorul, sens în care, în litigiul cu S.C. E., inculpatul i-a solicitat martorei să majoreze cuantumul pretenţiilor şi să ceară pronunţarea hotărârii de expedient anterior termenului de judecată stabilit, iar în procesul cu S.C. C., "a fost interesat în încheierea tranzacţiei" dintre reclamantă şi S.C. Complexul Energetic Tuceni S.A. şi în "obţinerea copiei legalizate a hotărârii pronunţate", acţiuni ulterioare, însă, încheierii actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi, respectiv, a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, pentru care acesta nu a fost trimis în judecată. De altfel, şi în faţa instanţei, martora a făcut, în esenţă, aceleaşi precizări şi a subliniat implicarea inculpatului G. în negocierea şi semnarea tranzacţiei cu S.C. E. (aspect recunoscut şi de acesta), precum şi preocuparea lui cu privire modul de redactare a înţelegerii convenite între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. C., indicându-i ca model tranzacţia menţionată, însă, aşa cum s-a arătat anterior, conduita adoptată de G., în cazul fiecăruia dintre cele două litigii, este subsecventă perfectării actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008, astfel încât nu formează obiectul acuzaţiei penale.

Deopotrivă, contrar afirmaţiilor parchetului din cuprinsul actului de sesizare, caracterul presupus fictiv al contractelor de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi nr. 165/14.02.2008 (privind litigiul între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C.) nu a putut fi demonstrat de faptul că notele de onorarii emise de casa de avocatură în temeiul lor sunt la fel sub aspectul conţinutului, din moment ce nu s-a dovedit că serviciile juridice consemnate în cuprinsul acestora nu au fost prestate, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de litigii ce aveau aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, problematica juridică şi natura consultanţei acordate erau şi ele identice.

Constatând, pentru toate aceste argumente, că nu este îndeplinită, cu privire la încheierea între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B." a actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, condiţia obiectivă instituită de codificarea penală generală pentru existenţa formei de participaţie reţinută de acuzare în sarcina inculpatului G., instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea acestuia pentru cele două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. (Titlul II, Subtitlurile II.2 şi II.3 din rechizitoriu).

c). În legătură cu acuzaţiile formulate în cuprinsul Titlului II, Subtitlurile II.2 şi II.3 ale rechizitoriului, s-a constatat că, în sarcina inculpaţilor D. şi F., s-a reţinut faptul că, la data de 27.11.2007, primul, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, iar cel de-al doilea, ocupând funcţia de director economic al societăţii, au încheiat cu S.C. E. tranzacţia cu privire la pretenţia ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care compania a fost prejudiciată cu suma totală de 12.931.936,62 RON, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către societatea pârâtă, în cuantum egal cu valoarea creanţei la care s-a renunţat (Titlul II, Subtitlul II.2).

Deopotrivă, cu privire la inculpatul D., s-a mai arătat că, în aceeaşi calitate, în data de 18.02.2008, a perfectat cu S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, prin care societatea pârâtă s-a obligat să plătească reclamantei suma de 69.520.556 RON în termen de cinci ani, conduită prin care au fost vătămate interesele legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi ale S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin diminuarea sumelor alocate fondului de investiţii proporţional celor plătite în baza tranzacţiei şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar Z., în cuantum de 0,98% din aceste sume (Titlul II, Subtitlul II.3).

Deşi aceste împrejurări faptice au fost circumscrise de parchet infracţiunilor de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială, prin actul de sesizare a instanţei, nu le-a fost imputată inculpaţilor încălcarea niciunei dispoziţii din legislaţia primară, ci doar din acte de reglementare secundară, şi anume, în ceea ce îl priveşte pe D., din Statutul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. ce constituie Anexa nr. 2 la H.G. nr. 103/2004 (art. 20 pct. B alin. (2) lit. g), Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, contractul de mandat nr. x/29.11.2007 şi Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 721/20.10.2006, iar în cazul inculpatului F., din fişa postului, Statutul Complexului şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia, fără, însă, a fi indicate în concret.

Aşa cum s-a arătat, prin adresa nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, depusă la dosar ulterior administrării probei cu înscrisuri şi finalizării audierii martorilor, dar şi a inculpaţilor D. şi F., procurorul de şedinţă a invocat şi nerespectarea de către primul dintre aceştia a prevederilor art. 1431 din Legea societăţilor nr. 31/1990, în exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau în funcţia de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., cu prilejul încheierii celor două tranzacţii cu S.C. E. şi S.C. C., precum şi a celor ale art. 3 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, în legătură cu perfectarea înţelegerii judiciare cu S.C. E.. Totodată, parchetul a susţinut, prin acelaşi înscris, nerespectarea de către inculpatul F., în exerciţiul îndatoririlor specifice funcţiei, a dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999 (indicată greşit ca fiind O.G. nr. 119/2009).

Dincolo de caracterul de maximă generalitate al normei indicate din Legea nr. 31/1990, care face trimitere tot la atribuţiile de serviciu şi competenţele directorului stabilite prin legislaţia secundară, dar şi de raţionamentul prezentat în considerentele hotărârii care fundamentează concluzia inaplicabilităţii, în cazul concret, a dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din O.G. nr. 119/1999, instanţa de fond a reiterat argumentele expuse, cu privire la faptul că precizarea făcută de procuror aproape de finalizarea cercetării judecătoreşti, după epuizarea materialului probator administrat în legătură cu aceste învinuiri, nu poate face obiectul verificărilor jurisdicţionale, întrucât echivalează cu o modificare/completare a acuzaţiilor aduse celor doi incupaţi prin rechizitoriu, procedeu ce contravine dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., care limitează judecata exclusiv la faptele arătate în actul de sesizare, nefiind permisă reconfigurarea circumstanţelor în care s-a reţinut că s-ar fi comis activitatea infracţională după ce judecătorul a statuat definitiv asupra obiectului camerei preliminare.

S-a apreciat că, printr-o interpretare contrară, s-ar aduce atingere principiului separării funcţiilor judiciare, dar şi dreptului la apărare, în componenta referitoare la informarea detaliată, încă de la momentul formulării acuzaţiei, asupra cauzei şi naturii acesteia, având în vedere că persoanele deferite instanţei ar lua cunoştinţă de noile elemente ce conturează, în opinia procurorului, faptele penale pentru care au fost trimise în judecată abia la finalul cercetării judecătoreşti, fiind, astfel, în imposibilitate să-şi mai structureze o strategie de apărare adecvată şi să producă probe pentru a le combate, în scopul dovedirii netemeiniciei acestora.

Această concluzie nu a fost înlăturată de împrejurarea că, în cuprinsul consideraţiilor preliminare din debutul rechizitoriului (pag. 8), parchetul s-a referit, în mod tangenţial, şi la O.G. nr. 119/1999 (indicată greşit ca fiind O.G. nr. 119/2000), din moment ce nu a făcut nicio trimitere la dispoziţiile art. 3, art. 4 şi art. 5 din acest act normativ, invocate ulterior de procuror în adresa nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, ci s-a limitat la reproducerea prevederilor art. 1, care definesc domeniul de reglementare al ordonanţei. Or, având în vedere că O.G. nr. 119/1999 instituie obligaţii nu doar în materia controlului intern, ci mai ales în aceea a controlului financiar preventiv (art. 6 - art. 20), precum şi faptul că acuzarea, prin trimiterea generală la actul normativ, nu a indicat, de o manieră clară, exactă, previzibilă şi concretă, conduita prohibită de normele legale a căror nerespectare este imputată inculpaţilor şi poate antrena răspunderea lor penală (cum a procedat, de pildă, în cazul obligaţiei instituite de art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006), instanţa de fond a apreciat că simpla referire la această ordonanţă în preambulul rechizitoriului nu poate echivala cu o informare detaliată asupra cauzei acuzaţiei, de natură să ofere inculpaţilor posibilitatea reală şi efectivă de a-şi formula o apărare corespunzătoare, prin luarea în considerare a tuturor elementelor de fapt şi de drept ce circumstanţiază acţiunile pentru care au fost trimişi în judecată. Ca atare, s-a apreciat că analiza corespondenţei dintre faptele reţinute în sarcina inculpaţilor D. şi F., în legătură cu perfectarea celor două tranzacţii, şi normele de incriminare în care au fost încadrate, nu se poate realiza prin raportare la dispoziţiile art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, căci, în caz contrar, s-ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurii, prin încălcarea evidentă a dreptului la apărare al acestora.

Aşadar, faţă de aceste consideraţii şi în raport cu aspectele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, instanţa de fond a constatat că încălcarea dispoziţiilor din actele de reglementare secundară (Statutul Complexulului Energetic Turceni prevăzut de H.G. nr. 103/2004, Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, contractul de mandat nr. x/29.11.2007, Ordinul M.E.C. nr. 721/20.10.2006, fişa postului), ce a fost imputată de parchet, prin rechizitoriu (Titlul II, Subtitlurile II.2 şi II.3), inculpaţilor D. şi F., în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, cu ocazia încheierii de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a tranzacţiilor cu S.C. E. (ambii acuzaţi) şi S.C. C. (inculpatul D.) referitoare la pretenţiile ce formau obiectul dosarelor nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi, respectiv, nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu poate caracteriza, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, infracţiunile de abuz în serviciu reţinute în sarcina acestora, în condiţiile în care comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus, de o manieră clară şi precisă, prin legislaţia primară (legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă ale Guvernului).

Pe de altă parte, din descrierea, în cuprinsul actului de sesizare, a bazei factuale a acuzaţiilor, a rezultat că ceea ce i se reproşează, în esenţă, inculpatului D., în realizarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, este perfectarea, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a unor înţelegeri judiciare cu S.C. E. şi S.C. C., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie al companiei, precum şi încheierea celor două tranzacţii cu privire la pretenţii, respectiv prestaţii asupra cărora societatea nu putea să dispună, potrivit legii, această din urmă conduită fiind imputată şi inculpatului F. în legătură cu semnarea, în calitate de director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate, a tranzacţiei prin care s-a pus capăt litigiului dintre părţi în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

În acest sens, s-a arătat de către procuror că, în mod nelegal, cei doi directori ai Complexului au renunţat, pe calea tranzacţiei cu S.C. E., atât la suma de 20.222.761,10 RON reprezentând diferenţa dintre pretenţia formulată prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior, şi creanţa de 48.000.000 RON recunoscută de partea adversă, în condiţiile în care, contrar susţinerilor inculpaţilor, dreptul la acţiune cu privire la aceasta nu era prescris, cât şi la penalităţile de întârziere aferente perioadei februarie 2006 - noiembrie 2007, cu toate că nu formaseră obiectul litigiului şi nu fusese efectuată vreo analiză în legătură cu existenţa şi cuantumul lor.

De asemenea, făcând trimitere la aspectele reţinute în cuprinsul Titlului I, Subtitlul I.2 al rechizitoriului (cu privire la tranzacţia dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C.), parchetul a menţionat că suma de 69.520.556 RON, reprezentând creanţa deţinută de S.C. C. asupra Complexului Energetic Turceni, ce forma obiectul pretenţiei reclamantei în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, constituia, de fapt, un deficit de capital, şi nu o datorie comercială corelativă unei livrări sau efectuării de prestaţii, motiv pentru care Legea nr. 243/2005 (care prevedea, printre altele, majorarea capitalului social al Complexului Energetic, emiterea de noi acţiuni şi liberarea acestora prin compensarea creanţei certe, lichide şi exigibile a S.C. C. asupra societăţii comerciale) a fost adoptată tocmai pentru a împiedica plata efectivă a acesteia, care ar fi putut conduce la falimentul Complexului. Sub acelaşi aspect, s-a apreciat că, faţă de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., nu mai subzista nicio obligaţie, din momentul în care, prin Hotărârea nr. 12/06.11.2006, dată în aplicarea Ordinului M.E.C. nr. 721/20.10.2006, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a hotărât majorarea capitalului social cu valoarea de 69.520.555,72 RON, aferentă unui număr de 6.952.055 acţiuni nominative noi şi liberarea acestora către S.C. C., continuarea procedurii privind modificarea statutului şi a registrului acţionarilor nedepinzând doar de acţiunile întreprinse de reprezentanţii societăţii comerciale, ci fiind influenţată şi de alţi factori (schimbarea, succesivă, a acţionariatului Complexului Energetic Turceni; deschiderea, prin sentinţa nr. 1053/22.12.2006 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2006, a procedurii falimentului S.C. C. şi ridicarea dreptului acesteia de administrare).

Instanţa de fond a reţinut că, în cadrul examenului cu privire la legalitatea tranzacţiei, efectuat, însă, în limitele principiului disponibilităţii părţilor, judecătorul este obligat să verifice dacă acestea au capacitatea legală de a dispune cu titlu oneros cu privire la dreptul ce formează obiectul concesiei sau la prestaţia promisă în schimbul renunţării făcute de cealaltă parte, inclusiv sub aspectul existenţei mandatului special în cazul în care înţelegerea s-a convenit prin reprezentant, dacă actul de dispoziţie este expresia liberei lor voinţe şi pune, într-adevăr, capăt litigiului, fiind susceptibil de executare, şi dacă, prin învoiala părţilor, nu se urmăreşte, în realitate, sub forma unui proces simulat, realizarea unor scopuri ilicite, fraudarea terţilor sau încălcarea/eludarea unor dispoziţii imperative ale legii, mai ales în ceea ce priveşte drepturile asupra cărora acestea nu pot să dispună. Dacă, în urma analizei efectuate, constată existenţa unor asemenea situaţii sau nerespectarea altor condiţii de valabilitate a contractului, instanţa are îndatorirea legală de a nu da eficienţă convenţiei părţilor, deci de a nu lua act de tranzacţie şi de a continua judecata cauzei pe baza probelor administrate.

Aşadar, în litigiile ce au format obiectul dosarelor nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, cele două instanţe au avut obligaţia de a verifica toate aceste cerinţe de validitate a tranzacţiilor, inclusiv dacă era necesară existenţa unui mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. pentru ca directorul general D. să încheie înţelegerile cu părţile adverse, dacă tranzacţiile au vizat drepturi/prestaţii asupra cărora societăţile reclamante şi pârâte puteau să dispună, potrivit legii, şi dacă, prin contractele judiciare încheiate, nu au urmărit fraudarea terţilor, constatând îndeplinirea acestora, din moment ce nu au înlăturat actele de dispoziţie ale părţilor, ci, dimpotrivă, prin sentinţele nr. 14658/06.12.2007 (dosar nr. x/2007) şi, respectiv, nr. 38/20.02.2008 (dosar nr. x/2007), definitive, au consfinţit învoiala intervenită între Complexul Energetic Turceni şi S.C. E., dar şi pe cea dintre acelaşi Complex şi S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., cu privire la pretenţiile deduse, iniţial, judecăţii.

Prin urmare, s-a reţinut că toate aspectele imputate inculpaţilor D. şi F., în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu prilejul încheierii contractelor judiciare cu părţile adverse, au format obiectul cenzurii realizate, în cadrul examenului de legalitate a tranzacţiilor, de completele învestite cu soluţionarea dosarelor nr. x/2007 şi nr. y/2007 şi, chiar dacă, aşa cum a statuat atât doctrina, cât şi practica judiciară, hotărârile de expedient pronunţate în cele două cauze nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât nu sunt rezultatul unor dezbateri contradictorii, nu stabilesc o situaţie de fapt în baza probelor administrate şi nu aplică dispoziţiile legale incidente împrejurărilor factuale rezultate din acele speţe (nu există lucru judecat), instanţele consfinţind actele convenite de părţi fără a intra în cercetarea drepturilor deduse judecăţii, aceste hotărâri, ca înscrisuri autentice, sunt prezumate că exprimă realitatea cu privire la verificările efectuate de judecător în legătură cu îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă ale tranzacţiilor, cu atât mai mult cu cât nu au fost contestate pe calea recursului şi nici desfiinţate ca urmare a promovării unei acţiuni în nulitate ori în reziliere sau a unei acţiuni revocatorii sau în declararea simulaţiei cu privire la învoiala părţilor. Dimpotrivă, prin sentinţa civilă nr. 175/06.10.2014 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 161/04.03.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de S.C. C., prin lichidator judiciar Z., în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a articolului 3 din tranzacţia încheiată în 18.02.2008 cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 19.125.104,96 RON reprezentând actualizarea debitului conform coeficientului de inflaţie .

În plus, s-a observat că, prin modul în care procurorul a formulat acuzaţia referitoare la încheierea tranzacţiei dintre Complexul Energetic Turceni şi S.C. E., pornind de la premisa certă a câştigării procesului de către reclamantă, în situaţia în care părţile nu ar fi ajuns la o înţelegere judiciară, se tinde, de fapt, la rezolvarea, în acest cadru procesual, a fondului litigiului ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin verificarea incidenţei dispoziţiilor referitoare la prescripţia dreptului la acţiune pentru o parte din pretenţiile formulate, dar şi a temeiniciei creanţei solicitate prin cererea de chemare în judecată, în lipsa oricărei apărări a societăţii pârâte care nu este parte în prezenta cauză, lucru inadmisibil din perspectiva regulilor ce guvernează materia dreptului civil şi de procedură civilă, dar şi a normelor ce reglementează competenţa funcţională a instanţei penale, din moment ce nu este vorba de soluţionarea unei chestiuni prealabile, în sensul art. 52 C. proc. pen.. Mai mult, s-a apreciat că împlinirea ori neîmplinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune pentru recuperarea sumei de 20.222.761,10 RON sau renunţarea la anumite penalităţi de întârziere ce nu făceau obiectul litigiului, în lipsa oricăror dovezi care să ateste intenţia părţilor de fraudare a unor dispoziţii imperative ale legii, aspect care, de altfel, a fost verificat de instanţa învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2007, rămân fără relevanţă juridică sub aspectul acuzaţiei penale formulate împotriva celor doi inculpaţi, atâta timp cât tranzacţia presupune, prin definiţie, efectuarea unor concesii reciproce, ce nu trebuie să fie echivalente şi care pot consta inclusiv în renunţarea la o parte din pretenţii, în schimbul obţinerii altor prestaţii, iar, în plus, acordul de voinţă al părţilor poate avea ca scop nu numai stingerea, ci şi preîntâmpinarea unui (alt) proces, prin renunţarea la anumite drepturi considerate de părţi ca fiind litigioase sau îndoielnice, adică de natură a da naştere, în viitor, unei acţiuni în justiţie pentru soluţionarea diferendului.

Totodată, fără a face aprecieri asupra soluţiei preconizate în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, în lipsa tranzacţiei dintre părţi, chestiune care excedează limitelor învestirii instanţei penale, instanţa de fond a reţinut că, sub aspectul acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului D. - căruia i s-a imputat, printre altele, încheierea, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a unui act de dispoziţie cu privire la drepturi de care societatea nu putea să dispună, considerându-se, în esenţă, de către procuror, că plata efectivă a creanţei de 69.520.556 RON contravenea dispoziţiilor Legii nr. 243/2005, care prevedea compensarea în acţiuni a acesteia, liberarea lor către S.C.

C. şi, ulterior, transferul către M.E.C., în vederea administrării şi valorificării - este important de subliniat că, prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007, pronunţată în dosarul nr. x/2006, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului A.V.A.S. privind aplicarea integrală a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în cadrul procedurii insolvenţei desfăşurată împotriva S.C. C., precum şi autorizarea lichidatorului judiciar de a întreprinde toate demersurile legale în acest sens, apreciind, în esenţă, că, în cauză, se aplică cu prioritate Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Într-adevăr, aşa cum a arătat procurorul, hotărârea a rămas irevocabilă la data de 25.03.2008, prin decizia nr. 282/2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. x/2006 (număr în format vechi 455/F/06/14/2008), însă, fiind definitivă, a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuţie decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi devenind obligatorie pentru toţi participanţii la procedura instituită de Legea nr. 243/2005, deci inclusiv pentru S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.

şi S.C. C., prin lichidator judiciar, atâta timp cât situaţia avută în vedere la pronunţarea ei (deschiderea procedurii falimentului faţă de cea din urmă societate şi ridicarea dreptului acesteia de administrare, dispuse prin sentinţa comercială nr. 1053/22.12.2006 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ) a rămas neschimbată, aspect valabil şi la data de 18.02.2008, când s-a încheiat tranzacţia părţilor.

În plus, a fost avut în vedere că posibilitatea reeşalonării pe o perioadă rezonabilă, de 3 ani, a creanţei certe, lichide şi exigibile deţinute de S.C. C. asupra S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. fusese avansată chiar de forul tutelar al celei din urmă societăţi, respectiv de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin Hotărârea nr. 48/09.10.2007 a Colegiului Director, pentru ca, ulterior constatării de către judecătorul sindic a inaplicabilităţii dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în procedura insolvenţei desfăşurată împotriva creditoarei, aceasta să devină, aşa cum a menţionat şi martorul UUUU. (declaraţia din 14.11.2017), singura variantă fezabilă acceptată de A.V.A.S. pentru rezolvarea problemei litigioase, mai ales în condiţiile în care, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, măsurile de sprijin financiar prevăzute de actul normativ menţionat erau considerate ajutoare de stat, aspect confirmat şi de Consiliul Concurenţei ce fusese notificat de aceeaşi instituţie.

Aşadar, pretenţia ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu era scoasă din sfera actelor de dispoziţie ale S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., iar prin tranzacţionarea asupra acesteia nu au fost eludate dispoziţiile Legii nr. 243/2005 privind unele măsuri pentru complexurile energetice în vederea accelerării procesului de privatizare, a căror inaplicabilitate în circumstanţele date (declanşarea procedurii falimentului faţă de S.C. C. şi ridicarea dreptului acesteia de administrare, prin sentinţa comercială nr. 1053/22.12.2006 a Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ) fusesese stabilită, în mod definitiv, de judecătorul sindic, prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, confirmată, ulterior, prin decizia nr. 282/25.03.2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială (dosarul nr. x/2006). Or, această împrejurare rezolvată definitiv şi irevocabil prin hotărârile instanţei comerciale şi care, faţă de conţinutul acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului D., constituie o veritabilă chestiune prealabilă în prezentul proces penal, are, potrivit art. 52 alin. (3) C. proc. pen., autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, fiind valorificată ca atare.

Într-adevăr, s-a reţinut că dispoziţiile procedurale invocate reglementează autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei penale a hotărârilor definitive date de alte jurisdicţii asupra chestiunilor prealabile în procesul penal, cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii, această excepţie trebuind analizată şi interpretată în contextul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Lungu şi alţii împotriva României, Hotărârea din 21 octombrie 2014, în vederea evitării încălcării dreptului la un proces echitabil în componenta referitoare la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice care decurge dintr-o hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă nepenală. Mai mult, în cauză, faţă de limitele investigaţiei efectuate de parchet, de aspectele învederate de acesta în susţinerea aplicabilităţii, în continuare, a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 (scopul adoptării actului normativ, cauza şi natura creanţei de 69.520.556 RON deţinută de S.C. C., stingerea oricărei obligaţii a S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. după adoptarea de către Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a Hotărârii nr. 12/06.11.2006, dată în aplicarea Ordinului M.E.C. nr. 721/20.10.2006), în pofida celor statuate de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007, precum şi faţă de motivul ipotetic invocat pentru a justifica lipsa efectelor juridice ale acestei hotărâri (posibilitatea ca procedura insolvenţei declanşată împotriva S.C. C. să înceteze), instanţa de fond nu a putut reţine vreun argument pentru a ajunge la o altă evaluare a faptelor decât cea avută în vedere, în mod definitiv şi irevocabil, de instanţele comerciale. În aceste condiţii, s-a apreciat că orice altă interpretare cu privire la chestiunea de drept dezlegată cu autoritate de lucru judecat de aceste instanţe ar echivala cu o afectare gravă a principiului securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Ca atare, s-a constatat că, nici din această perspectivă, activitatea imputată inculpaţilor D. şi F., cu ocazia încheierii de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a tranzacţiilor cu S.C. E. (ambii acuzaţi) şi S.C. C. (inculpatul D.), în legătură cu pretenţiile ce formau obiectul dosarelor nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu poate caracteriza o conduită abuzivă în exercitarea de către aceştia a atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general şi, respectiv, de director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate, aptă să circumstanţieze elementul material al laturii obiective şi să se integreze, astfel, în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu pentru care au fost trimişi în judecată.

De asemenea, în ceea ce priveşte acuzaţia referioare la perfectarea înţelegerii judiciare cu S.C. C., s-a observat că cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu nu sunt îndeplinite nici sub aspectul urmării imediate, căci, deşi s-a susţinut că aceasta ar consta în vătămarea intereselor legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului şi ale Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, procurorul nu a indicat, în concret, cum anume s-a materializat şi nici care sunt acele interese ocrotite de lege ce ar fi fost lezate prin acţiunile reţinute în sarcina inculpatului D..

În primul rând, s-a constatat că, la data încheierii contractului judiciar dintre S.C. C. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., această din urmă societate, ca efect al intrării în vigoare a O.U.G. nr. 101/2006 privind reorganizarea A.V.A.S prin comasarea prin absorbţie cu O.P.S.P.I., nu mai funcţiona sub autoritatea Ministerului Economiei şi Comerţului, fiind transferată, potrivit art. 1 alin. (1), (3) şi 4, art. 3 şi art. 4, în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, care a preluat toate drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea de acţionar a statului, conferită de art. 13 din H.G. nr. 103/2004, astfel încât, în aceste condiţii, în lipsa oricărei precizări a parchetului, vătămarea intereselor legale ale M.E.C., prin încheierea tranzacţiei dintre cele două entităţi, nu a putut fi prezumată. Mai mult, aşa cum a rezultat din cuprinsul adresei nr. x/02.09.2014, emisă de Z., la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din creanţele recuperate de S.C. C. ca urmare a perfectării înţelegerii judiciare cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a fost repartizată suma de 20.335.116 RON Ministerului Economiei şi Finanţelor, care deţinea un procentaj de 29,54% din masa credală .

În al doilea rând, astfel cum a reieşit chiar din considerentele sentinţei nr. 1313/30.11.2007, pronunţată în dosarul nr. x/2006 de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, A.V.A.S. a avut, în procedura insolvenţei declanşată împotriva S.C. C., o dublă calitate, respectiv de creditor al acesteia şi de acţionar al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., unul din cei mai importanţi debitori ai societăţii intrate în faliment. Ca atare, fiind creditor al S.C. C., Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, care deţinea un procentaj de 8,69% din masa credală, i-a revenit, din creanţele încasate de debitorul său de la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în urma încheierii tranzacţiei, suma de 5.982.131 RON, fapt atestat de conţinutul aceleiaşi adrese emise de Z..

Cu toate că, în privinţa Complexului Energetic Turceni, a reţinut că vătămarea intereselor legale ale acestuia ar fi constat în diminuarea fondului de investiţii cu sumele plătite în temeiul tranzacţiei, deci, implicit, în producerea unei pagube materiale societăţii, acuzarea nu a identificat în concret şi nu a indicat obiectivele de investiţii a căror realizare ar fi fost afectată prin achitarea ratelor convenite de părţi, după cum nu a cuantificat valoarea acestora, situaţie în care, fiind vorba de o afirmaţie generică şi nedovedită, nu s-a putut concluziona asupra prejudicierii intereselor societăţii şi existenţei urmării imediate cerută de norma de incriminare. În plus, nu s-a omis, de către instanţa de fond, faptul că bugetele anuale ale companiei au fost aprobate prin ordine comune ale Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ministerului Economiei şi Finanţelor sau, după caz, ale celei din urmă instituţii, fiind publicate în Monitorul Oficial al României, nefăcându-se dovada că vreo entitate juridică implicată în această procedură ar fi constatat, pe parcursul executării tranzacţiei, nelegalitatea plăţilor efectuate în temeiul ei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse în precedent, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E.), precum şi pentru cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi C.), legea penală anterioară fiind apreciată mai favorabilă.

De asemenea, în baza aceloraşi dispoziţii procedurale, a fost achitat şi inculpatul F. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. şi art. 309 C. pen. (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E.).

3. Cu privire la acuzaţiile descrise în Titlul III al actului de sesizare:

3.1. Instanţa de fond a reţinut că, la data de 06.10.2009, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2009, acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată de G., prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 500.010 RON pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin afirmaţiile denigratoarea proferate la adresa sa cu ocazia desfăşurării seminarului "Reconstrucţia dreptei" din 06.09.2009, când a susţinut, în esenţă, că reclamantul încasează sume mari de bani din consultanţă juridică de la companii de stat din judeţul unde este parlamentar, precum şi publicarea hotărârii judecătoreşti ce va fi pronunţată în cauză în anumite ziare de circulaţie naţională. În susţinerea cererii, au fost depuse articole din mass-media, procesele-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 9.12.2008 şi 17.06.2009, actele adiţionale nr. x şi nr. 16 la Statutul societăţii de avocaţi şi cererea de suspendare din profesia de avocat, înregistrată la Baroul Bucureşti în 16.07.2009 .

Anterior primului termen de judecată, stabilit la 17.11.2009, pârâta, prin reprezentant convenţional, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii promovate de reclamant şi făcând referire, printre altele, la anumite contracte de asistenţă juridică pe care S.C.A. "B." le-a încheiat cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni în perioada în care H., parlamentar de Gorj, era şi senior partener al casei de avocatură .

Prin răspunsul depus în şedinţa publică din 09.02.2010, G., prin avocat, a solicitat ca pârâta să precizeze dacă îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat în cuprinsul întâmpinării de reprezentantul său, întrucât, în caz afirmativ, fiind vorba de noi acuzaţii ce i se aduc şi care nu formează obiectul cererii introductive de instanţă, se impune formularea unor apărări suplimentare şi depunerea de noi probe .

Deşi pârâta nu a dat curs solicitării reclamantului, acesta a ataşat la dosar, în data de 27.04.2010, mai multe înscrisuri, în copie, printre care şi atestatul privind frecventarea cursurilor LSE (KKKKK.) în perioada 01.10.2006 - 30.09.2007, precum şi procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 15.01.2007, pentru a dovedi lipsa implicării sale în negocierea contractelor cu Complexurile Energetice .

Prin sentinţa nr. 1554/18.10.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, acţiunea formulată de G. a fost respinsă, ca neîntemeiată, instanţa examinând pretinsa încălcare de către pârâtă a dreptului la liberă exprimare prin raportare exclusivă la aspectele de fapt reclamate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, şi anume la afirmaţiile ce ar fi fost făcute de aceasta cu prilejul desfăşurării seminarului "Reconstrucţia dreptei" din 06.09.2009 .

Aceleaşi împrejurări factuale au fost evaluate şi de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin decizia nr. 726/03.10.2011, a admis apelul declarat de reclamantul G. şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată promovată de acesta, al obligării pârâtei la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale şi al publicării hotărârii în anumite ziare de circulaţie naţională. În motivare, s-a arătat, în esenţă, că acţiunea intimatei constând în afirmarea, în public, la data de 07.09.2009, a unei fapte neadevărate, respectiv a unei fapte de corupţie ce ar fi fost comisă de apelant, în calitatea sa cumulativă, de avocat şi de parlamentar, "aspect infirmat de materialul probator administrat în cauză din care rezultă că nu a încheiat nici un fel de contract de consultanţă sau de altă natură cu societăţile de stat din judeţul pe care îl reprezintă în calitate de parlamentar", depăşeşte elementele unei simple judecăţi de valoare, constituind o afirmaţie denigratoare în legătură cu activitatea desfăşurată de reclamant şi cauzându-i un prejudiciu moral ce se impune a fi reparat .

Deopotrivă, aceleaşi elemente de fapt şi argumente au fost reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia soluţionării recursului promovat de pârâtă, dar şi de reclamant împotriva hotărârii instanţei de apel, ambele căi de atac fiind respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 3806/07.11.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2009 .

Ulterior dispunerii de către procuror, în prezenta cauză, prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 7 august 2014, a efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul G. sub aspectul a trei infracţiuni de abuz în serviciu, în forma complicităţii, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., ce s-a reţinut că au fost comise în legătură cu încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi a contractelor de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi nr. 165/14.02.2008 cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi, respectiv, cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., avocatul ales al acestuia, XX., a depus la dosar, în 01.10.2014, un memoriu în apărare în cuprinsul căruia a susţinut, în esenţă, lipsa implicării clientului său în procedurile desfăşurate de societăţile beneficiare ale serviciilor juridice, precum şi în negocierea, stabilirea şi derularea clauzelor contractuale, sens în care a ataşat mai multe înscrisuri, printre care şi procesele-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 19.12.2005, 15.01.2007, 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009 .

Procesul-verbal din 19.12.2005, semnat de G. şi W., instituia regula ca fiecare client cu care societatea are sau va avea încheiat un contract de asistenţă juridică pentru consultanţă lunară să fie coordonat, începând din 01.01.2006, de un avocat partener sau colaborator, denumit avocat coordonator de client, care va fi stabilit printr-un proces-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor.

Cel de-al doilea proces-verbal, din 15.01.2007, consemna hotărârea Adunării Generale de a-l împuternici pe martorul Y., date fiind prevederile art. 16.2 şi art. 15.1 din Statutul S.C.A. "B." şi frecventarea de către G. a cursurilor LSE (KKKKK.) în perioada 01.10.2006 - 30.09.2007, de a negocia ofertele, a participa la deschiderea acestora şi de a reprezenta interesele societăţii de avocaţi în faţa clienţilor la semnarea contractelor de asistenţă juridică, urmând ca toate negocierile să îi fie opozabile partenerului coordonator, care păstra, în toate cazurile, dreptul de semnătură.

Prin procesele-verbale din 30.03.2007 şi 26.07.2007, semnate de G., W. şi Y., cel din urmă era desemnat avocat coordonator client pentru Complexul Energetic Rovinari şi, respectiv, Complexul Energetic Turceni, pentru ca celelalte procese-verbale (din 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009) să menţioneze aceeaşi calitate a martorului raportat la actele adiţionale şi convenţiile perfectate cu cele două societăţi comerciale ulterior încheierii contractelor iniţiale.

În data de 19.02.2015, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la biroul avocatei XX., aceasta a pus la dispoziţia organelor de anchetă penală, în copie, cele 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", menţionând că le-a primit, în fotocopie, împreună cu alte înscrisuri, de la inculpatul G., în toamna anului 2014, cu prilejul întâlnirilor cu acesta pentru pregătirea apărării în dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nefiind vreodată în posesia originalelor .

Aceeaşi precizare a fost făcută şi de martorul Y. care, de asemenea, a predat organelor de anchetă penală anumite documente, arătând că cele referitoare la apărările formulate de avocat XX. (aflate în dosarul nr. x) le-a primit de la G., personal, cel mai probabil în luna noiembrie 2014 .

Având suspiciuni cu privire la caracterul real al celor 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." depuse la dosar în 01.10.2014, procurorul de caz a emis ordonanţa nr. 122/P/2012 din 19.02.2015 prin care a solicitat inculpatului punerea lor la dispoziţie, în original, măsură ce a fost adusă la îndeplinire de acesta a doua zi, în 20.02.2015, prin intermediul apărătorului ales, YY., care a predat organelor de anchetă penală exemplarele originale ale înscrisurilor .

3.2. Cu titlu preliminar, instanţa de fond a constatat că, deşi presupusa activitate infracţională reţinută în sarcina inculpatului G. a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), considerându-se de către procurorul semnatar al actului de sesizare că vechea codificare penală este mai favorabilă acuzatului, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. pen., întrucât nu se regăseşte situaţia reglementată de acest text de lege, şi anume existenţa unei succesiuni de legi penale intervenită între momentul naşterii raportului juridic penal de conflict şi cel al soluţionării lui de către organele judiciare.

În acest sens, pornindu-se de la modul de formulare a acuzaţiei penale, s-a observat că inculpatului i se impută conceperea şi semnarea, în intervalul aprilie 2010 - 2011, a unui număr de 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." antedatate şi care cuprind în conţinutul lor o stare de fapt inexistentă, unul dintre acestea (cel din 15.01.2007) fiind folosit în 27.04.2010 în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi toate, în datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015, în dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

A reţinut instanţa de fond că, deşi acţiunile ce formează, în opinia parchetului, elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată ar fi fost comise în perioada aprilie 2010 - 2011, cerinţa esenţială necesară pentru întregirea laturii obiective a acesteia, constând în folosirea de către inculpat a proceselor-verbale sau încredinţarea lor altor persoane, spre utilizare, s-ar fi realizat în datele de 27.04.2010 (cu privire la un singur proces-verbal), 01.10.2014 şi 20.02.2015 (cu privire la toate înscrisurile), care marchează, astfel, şi momentul consumării infracţiunii (27.04.2010 pentru procesul-verbal din 15.01.2007 şi 01.10.2014 pentru toate celelalte), dar şi cel al epuizării sale (20.02.2015), în funcţie de care se stabileşte, printre altele, şi legea penală aplicabilă în timp. Or, la data de 01.02.2014, prin Legea nr. 187/2012, a fost abrogat C. pen. din 1969 (adoptat prin Legea nr. 15/1968) şi a intrat în vigoare noul C. pen. (adoptat prin Legea nr. 286/2009), astfel încât, raportat la momentul epuizării activităţii presupus infracţionale imputată inculpatului G. şi circumscrisă falsului în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (20.02.2015), nu şi-au mai găsit aplicarea dispoziţiile art. 5 C. pen. privind concursul de legi penale în timp, ci cele ale art. 3 C. pen., care stipulează principiul activităţii legii penale, situaţie în care au devenit incidente prevederile noii codificări penale generale, respectiv cele ale art. 322 alin. (1) C. pen.

Totodată, pornind de la definiţia legală a infracţiunii continuate (art. 35 alin. (1) C. pen.), astfel cum a fost reconfigurată prin decizia Curţii Constituţionale nr. 368 din 30.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566/17.07.2017, precum şi de la descrierea, în cuprinsul rechizitoriului, a bazei factuale a acuzaţiilor, instanţa de fond a apreciat că, deşi se menţionează că procesele-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." ar fi fost folosite, în mod repetat, de G., prin prezentarea lor în faţa organelor judiciare, cerinţa pluralităţii actelor de executare trebuie să se raporteze la acţiunile circumstanţiate de parchet elementului material al laturii obiective a infracţiunii, constând în conceperea şi semnarea de către inculpat a celor 11 înscrisuri presupus falsificate, context în care, susţinându-se că acestea ar fi fost comise la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (adoptată premergător începerii prezumtivei activităţi ilicite şi păstrată pe întreaga durată a acţiunilor imputate), şi ar prezenta fiecare în parte conţinutul aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală (pag. 85 alin. (4) din actul de sesizare), se impune reţinerea în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, a 11 acte materiale, corespunzătoare fiecărui proces-verbal ce se pretinde că ar fi fost întocmit prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului şi însuşit prin semnătură de către acuzat.

În consecinţă, faţă de aceste considerente şi având în vedere aspectele puse în discuţie, din oficiu, la termenul de judecată din 9 februarie 2018, instanţa de fond, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G. în Titlul III al rechizitoriului, din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 3 acte materiale, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale).

S-a remarcat, în legătură cu acţiunile circumscrise de acuzare elementului material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând, în esenţă, în alcătuirea frauduloasă a 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", prin inserarea în cuprinsul lor a unor date ce atestă o stare de fapt inexistentă, că parchetul nu a prezentat, în concret, modul şi împrejurările în care ar fi fost comise fiecare dintre ele, ci de o manieră globală, iar mijloacele de probă administrate în cauză au furnizat informaţii ce nu prezintă aptitudinea de a demonstra, dincolo de orice dubiu, săvârşirea unora dintre acestea, precum şi plasarea activităţii imputate inculpatului în intervalul temporal indicat de procuror (aprilie 2010 - 2011).

Astfel, pentru a reţine că faptele inculpatului G. au fost săvârşite în perioada menţionată, parchetul a avut în vedere declaraţiile date în cursul anchetei penale de martorii AAA., W. şi Y., dar şi împrejurarea că procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor datat 15.01.2007 nu a fost depus în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, odată cu cererea introductivă de instanţă, ci în 27.04.2010, aspect care atestă, în opinia acuzării, întocmirea lui în luna aprilie 2010.

S-a apreciat că, în lipsa unor probe concrete în acest sens, susţinerea procurorului se bazează pe o simplă supoziţie, concluzie care s-a impus cu atât mai mult cu cât, între obiectul acţiunii formulate de reclamantul G. (repararea prejudiciului moral cauzat prin afirmaţiile pârâtei din 06.09.2009, în sensul că încasează sume mari de bani din consultanţă juridică de la companii de stat din judeţul unde este parlamentar) şi conţinutul procesului-verbal nu exista nicio legătură, ataşarea la dosar a acestuia, alături de alte documente, fiind determinată de referirile pe care reprezentantul conventional al pârâtei le-a făcut în cuprinsul întâmpinării cu privire la anumite contracte de asistenţă juridică pe care S.C.A. "B." le-ar fi încheiat cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni în perioada în care H., parlamentar de Gorj, era şi senior partener al casei de avocatură. De altfel, prin răspunsul depus în şedinţa publică din 09.02.2010, G. a solicitat ca pârâta să precizeze dacă îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat în întâmpinare, întrucât, în caz afirmativ, fiind vorba de noi acuzaţii ce i se aduc şi care nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, se impune formularea unor apărări suplimentare şi prezentarea de noi probe, context în care, având în vedere şi incidentele procedurale intervenite ulterior (formularea de avocatul pârâtei a unei cereri de amânare pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, invocarea excepţiei de netimbrare a acţiunii), procesul-verbal din 15.01.2007 a fost depus la dosar abia în data de 27.04.2010, împreună cu alte înscrisuri.

Mai mult, în timp ce, în cursul anchetei penale, martora AAA. nu a făcut nicio referire la procesul-verbal din 15.01.2007 (ci doar la cele prin care Y. era desemnat coordonator de client în cazul contractelor de asistenţă juridică şi actelor adiţionale încheiate cu cele două Complexuri Energetice şi la cel din 19.12.2005), în faţa instanţei a menţionat, de o manieră evazivă, că acesta a fost întocmit fie de ea în 2011, fie de martorul Y. în anul 2009, pentru ca, la rândul lor, după ce au susţinut în faţa procurorului că nu ar fi participat la vreo discuţie pe marginea aspectului consemnat în cuprinsul înscrisului (declaraţii din 03.03.2015, respectiv din 02.03.2015 şi 31.08.2015), martorii W. şi Y. să revină în cursul judecăţii şi să confirme întrunirea Adunării Generale a Asociaţilor pentru împuternicirea celui din urmă să negocieze contracte de asistenţă juridică în numele casei de avocatură, date fiind desele plecări în străinătate ale partenerului coordonator, cu singura menţiune că semnătura aplicată la finalul înscrisului în dreptul numelui său nu aparţine martorului Y..

Ca atare, având în vedere că, în pofida susţinerilor martorei AAA., procesul-verbal din 15.01.2007 nu a fost identificat, cu ocazia constatării tehnico-ştiinţifice, în domeniul informatic din 25.03.2015, în sistemul de fişiere existent pe hard disk-ul laptopului marca x, folosit de aceasta pentru redactarea documentelor aparţinând S.C.A. "B." (conform propriilor menţiuni făcute cu ocazia percheziţiei domicilare), ridicat la percheziţia domiciliară, precum şi faptul că declaraţiile martorilor W. şi Y. din cursul cercetării judecătoreşti se coroborează cu cele date în aceeaşi etapă procesuală de inculpatul G. (în 30.01.2018) şi de martorul LLLLL., care a menţionat că, în anul 2008, ulterior angajării sale la casa de avocatură, a luat cunoştinţă de conţinutul unei hotărâri a Adunării Generale a Asociaţilor de la începutul lui 2007, prin care avocatul Y. fusese împuternicit să semneze contracte de asistenţă juridică în numele societăţii, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu s-a dovedit că respectivul proces-verbal ar fi fost conceput şi semnat de acuzat în aprilie 2010, prin antedatarea lui, după cum nu s-a demonstrat că acesta ar atesta o stare de fapt necorespunzătoare adevărului, condiţii ce trebuiau îndeplinite pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma reţinută de parchet prin actul de sesizare.

În esenţă, aceleaşi consideraţii au fost valabile şi cu privire la procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 19.12.2005, în legătură cu care martora W., după ce a afirmat categoric în faţa procurorului că nu cunoaşte împrejurările în care a fost întocmit şi că nu a discutat cu G. despre aspectul consemnat în cuprinsul lui (depoziţia din 03.03.2015), în cursul judecăţii şi-a nuanţat sensibil poziţia iniţială, arătând că nu crede că ar fi avut loc o întrunire a asociaţilor în care să se fi antamat o atare chestiune. Mai mult, martora nu a făcut în niciuna dintre depoziţii vreo referire la împrejurările şi data/perioada în care ar fi semnat acest înscris, singurele menţiuni sub acest aspect privind exclusiv celelalte 9 documente datate 30.03.2007 - 05.01.2009.

Deopotrivă, adoptând o atitudine inconsecventă, martora AAA. a declarat, în 27.02.2015, după ce a recunoscut semnăturile olografe aplicate pe procesul-verbal de cei doi asociaţi, G. şi W. (necontestate, de altfel, de niciunul dintre ei), că este posibil ca acesta să nu fi fost redactat în data de 19.12.2005, ci întocmit de ea în 2012 sau 2013 la solicitarea inculpatului, excluzând ferm orice variantă de a-l fi elaborat personal la data inserată în conţinutul său. Deşi în depoziţia din 26.08.2015, fără a oferi o justificare pentru revenirea parţială asupra aspectelor menţionate anterior, martora a făcut precizarea că tehnoredactarea proceselor-verbale s-ar fi realizat în cursul anului 2011, această menţiune a vizat doar acele înscrisuri prin care martorul Y. a fost desemnat coordonator de client în raport cu fiecare contract şi act aditional perfectat de casa de avocatură cu cele două Complexuri Energetice şi nicidecum procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor din 19.12.2005, în privinţa căruia şi-a menţinut declaraţia iniţială în care a avansat, cu titlu de probabilitate, idea întocmirii lui în 2012 sau 2013. Cu toate acestea, în faza judecăţii, făcând referire la înscrisurile ce formează obiect material al infracţiunii imputate inculpatului, ce i-au fost prezentate de instanţă, AAA. a menţionat că acestea, cu excepţia celor care ar fi fost întocmite de martorul Y. (cel din 30.03.2007 şi posibil cel din 15.01.2007), au fost redactate de ea, la cererea lui G., în anul 2011, pe laptopul personal ridicat de organele de anchetă penală, fapt contrazis, însă, de constatarea tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic efectuată în 25.03.2015, care atestă că, în sistemul de fişiere existent pe hard disk-ul laptopului marca x, folosit de martoră pentru redactarea documentelor aparţinând S.C.A. "B." (conform propriilor menţiuni făcute cu ocazia percheziţiei domicilare), nu a fost identificat şi procesul-verbal din 19.12.2005.

Or, în condiţiile în care martora W. nu a putut să facă precizări în legătură cu împrejurările şi perioada în care a fost conceput şi a semnat procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." datat 19.12.2005, iar AAA. a oferit informaţii imprecise sub acest aspect, susţinând că există atât posibilitatea ca acesta să fi fost întocmit, de o altă persoană, la data menţionată în cuprinsul său, cât şi probabilitatea să fi fost redactat de ea, fie în 2012 sau 2013, fie în 2011, pe laptopul personal, aspect infirmat de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic, în timp ce inculpatul G. a susţinut, dimpotrivă, că elaborarea lui s-a realizat chiar la data de 19.12.2005 (depoziţia din 30.01.2018), când a avut loc şi întrunirea celor doi asociaţi, instanţa de fond a apreciat că, nici în privinţa acestui înscris, nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că ar fi fost redactat şi însuşit, prin semnătură, de acuzat, în perioada aprilie 2010 - 2011 şi că ar consemna o situaţie de fapt inexistentă, aşa cum a susţinut parchetul, pentru a fi întrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Ceea ce a rezultat, fără putinţă de tăgadă, din ansamblul probator al cauzei, contrar susţinerilor inculpatului şi independent de existenţa sau inexistenţa unei hotărâri a Adunării Generale a Asociaţilor care să instituie o asemenea regulă, a fost faptul că, în perioada 2007 - 2009, în cadrul S.C.A. "B.", nu s-a urmat, în concret, o procedură scrisă pentru desemnarea avocaţilor coordonatori, stabilirea acestora în cazul fiecărui client realizându-se de către G., în urma discuţiilor purtate cu ceilalţi doi asociaţi, în funcţie de specializarea avocatului într-un anumit domeniu al dreptului, fără ca decizia luată să fie consemnată în cuprinsul vreunui document. Deopotrivă, s-a constatat că materialul probator atestă că persoana numită în calitate de responsabil avea îndatorirea de a supraveghea activitatea profesională desfăşurată de casa de avocatură în relaţia cu clientul indiferent de numărul contractelor de asistenţă juridică sau a actelor adiţionale încheiate cu acesta, fără ca asociaţii să se întrunească în Adunarea Generală pentru a desemna avocatul coordonator în raport cu fiecare dintre convenţii.

Relevante au fost declaraţiile constante date, în acest sens, pe întreg parcursul procedurii judiciare, de martorele W. şi AAA., dar şi depoziţiile martorului KKKK. care, în faţa instanţei, a confirmat inexistenţa în cadrul S.C.A. "B.", în intervalul 2007 - 2008, a unei proceduri scrise de desemnare a avocatului îndrumător, precum şi obligaţia celui din urmă de a gestiona relaţia profesională cu clientul chiar dacă au fost perfectate cu acesta mai multe contracte de asistenţă juridică, decizia de numire a coordonatorului aparţinând exclusiv inculpatului G. şi fiind adusă la cunoştinţa avocaţilor de AAA.. Reluând aspectele învederate în faza anchetei penale, martorul a menţionat că nu are cunoştinţă de existenţa vreunei hotărâri a Adunării Generale a Asociaţilor prin care să fi fost stabilit responsabil de client, fapt atestat şi de martorii X. şi EEE. cu ocazia audierii lor de către procuror. În plus, cel din urmă a învederat, în cursul judecăţii, că, împreună cu KKKK., au coordonat activitatea de consultanţă şi asistenţă juridică desfăşurată de firma de avocatură pentru clientul S.C. DDD. S.A. Mizil, fără a fi desemnaţi în acest sens printr-o anumită procedură.

Regula stabilirii unui coordonator pentru anumiţi clienţi, în baza discuţiilor purtate de asociaţi şi în funcţie de specializarea avocatului desemnat, precum şi obligaţia celui din urmă de a superviza activitatea juridică prestată pentru acel client, indiferent de numărul contractelor de asistenţă juridică încheiate cu acesta, a fost confirmată, în declaraţia din 01.11.2016, şi de Y. care, însă, contrar celor susţinute de martorii menţionaţi anterior, a arătat că hotărârea adoptată era consemnată într-un document al Adunării Generale a Asociaţilor (proces-verbal sau hotărâre).

În acest sens, referindu-se la relaţia S.C.A. "B." cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., martorul a precizat, în ambele faze procesuale, că a fost desemnat coordonator ai celor doi clienţi de către Adunarea Generală, afirmând, totodată, cu certitudine, în 02.03.2015, că o asemenea procedură nu a fost parcursă şi în cazul actelor adiţionale la convenţiile perfectate cu societăţile comerciale. Deşi această din urmă afirmaţie a fost menţinută, cu o uşoară nuanţare, şi în faţa instanţei, când a arătat că nu îşi aminteşte "să se fi întocmit documente distinctive ale Adunării Generale a Asociaţilor prin care să fi fost desemnat coordonator client C.E.R.

şi C.E.T. pentru fiecare din … actele adiţionale şi contractele de asistenţă juridică ulterioare, întrucât calitatea de coordonator client atribuită iniţial acoperea şi aceste acte juridice subsecvente", martorul, contrazicându-şi practic propriile susţineri, făcute chiar în cuprinsul aceleiaşi depoziţii, a arătat, ulterior, că Adunările Generale din 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009 au avut loc, iar procesele-verbale în care au fost consemnate hotărârile adoptate au fost întocmite şi semnate de asociaţi chiar în acele zile, deşi în faţa procurorului precizase expres că nu a semnat respectivele înscrisuri în intervalul 2007-2009, ci în cursul anului 2011, când i-au fost prezentate de AAA. (depoziţia din 02.03.2015).

Menţinându-şi, însă, aceeaşi poziţie fluctuantă şi nesinceră, martorul a învederat în timpul judecăţii că, de fapt, nu a semnat cele 9 procese-verbale în 2011, ci în 2010, când, constatând lipsa acestora din arhiva societăţii şi având nevoie de ele pentru a fi prezentate presei, pe fondul scandalului mediatic în legătură cu încheierea contractelor de asistenţă juridică cu cele două Complexuri Energetice, i-a dat dispoziţie martorei AAA. să le printeze din nou din sistemul informatic, fiind semnate, ulterior, de toţi cei trei asociaţi.

În plus, a menţionat că toate aceste înscrisuri, dar şi altele, au fost introduse în bibliorafturi şi puse la dispoziţia reprezentanţilor mass-media în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc în 2010, fără să poată preciza, însă, în ce perioadă a anului.

Aceste declaraţii au fost contrazise, însă, atât de inculpatul G., care a susţinut că cele 9 procese-verbale au fost semnate exclusiv la data inserată în cuprinsul lor, când s-au întrunit şi Adunările Generale ale Asociaţilor, dar şi de martora W., care a negat categoric întocmirea şi iscălirea acestora în perioada 2007-2009 (depoziţia din 03.03.2015), avansând, în cursul urmăririi penale, probabilitatea de a le fi semnat în anul 2011, în contextul scandalului mediatic generat de încheierea convenţiilor cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni, în timp ce, în faţa instanţei, nu a putut să facă precizări exacte în legătură cu împrejurările şi intervalul de timp în care au fost redactate de AAA. şi iscălite de asociaţi, exprimând posibilitatea ca aceste acţiuni să se fi realizat în 2010 sau 2011, ulterior discuţiei în care inculpatul, invocând aceleaşi articole de presă, i-a sugerat, la modul general, elaborarea unor "procese-verbale confirmative ale coordonatorilor de clienţi, ca şi cum ar fi fost făcute de Adunarea Generală a Asociaţilor". În plus, martora a declarat, în mod constant, că nu îşi însuşeşte aspectele consemnate pe prima pagină a proceselor-verbale din 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009, pagină pe care, de altfel, nici nu a semnat-o, întrucât nu au avut loc acele Adunări Generale sau alte discuţii între asociaţi privind desemnarea avocatului Y. în calitate de coordonator de client în cazul fiecărui contract de asistenţă juridică şi act aditional încheiat de S.C.A. "B." cu Complexurile Energetice Turceni şi Rovinari.

Susţinerile martorului Y. şi ale inculpatului G., în sensul întocmirii şi semnării de către asociaţi a proceselor-verbale din 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009, la datele inserate în cuprinsul lor, nu au fost confirmate nici de martora AAA., care, deşi a dat declaraţii oscilante în ceea ce priveşte intervalul de timp în care acestea au fost redactate, nu a menţionat în niciuna dintre depoziţii că înscrisurile ar fi fost concepute şi iscălite la datele respective sau că ar fi avut loc acele Adunări Generale ale Asociaţilor în care să fi fost adoptate hotărârile consemnate în cele 9 documente indicate.

Dimpotrivă, cu ocazia audierii sale de către procuror, în 27.02.2015, martora a declarat că, în anul 2012 sau 2013, la solicitarea expresă a inculpatului survenită pe fondul aceluiaşi scandal mediatic, a tehnoredactat pe laptopul său personal, ce a fost, ulterior, predat organelor de anchetă penală, procesele-verbale din 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009, care atestau desemnarea lui Y. în calitate de coordonator raportat la fiecare contract de asistenţă juridică şi act aditional perfectat de S.C.A. "B." cu Complexul Energetic Turceni şi Complexul Energetic Rovinari, iar, în plus, pentru a nu crea bănuieli, şi alte asemenea înscrisuri prin care avocaţi din cadrul firmei ar fi fost stabiliţi îndrumători în relaţiile profesionale cu alţi clienţi. Fără a oferi o explicaţie cu privire la schimbarea depoziţiei sale iniţiale, în declaraţia din 26.08.2015, martora AAA. a precizat că cele 9 procese-verbale au fost întocmite în cursul anului 2011, împreună cu celelalte documente similare menţionate, poziţie pe care aceasta şi-a păstrat-o şi în cursul cercetării judecătoreşti, când a relatat aceleaşi aspecte în legătură cu împrejurările în care a redactat înscrisurile.

Deşi pe parcursul procedurii judiciare, AAA. a afirmat că o parte din procesele-verbale, şi anume cele referitoare la desemnarea coordonatorului de client pentru contractele de asistenţă juridică încheiate cu cele două Complexuri, au fost întocmite de martorul Y. fie în 2010 - 2011 (depoziţia din 27.02.2015), fie în 2009 (declaraţia din 14.10.2016), indicând, în faţa instanţei, înscrisul din 30.03.2007 şi, posibil, pe cel din 15.01.2007 ca fiind redactate de cel din urmă, s-a constatat că această susţinere nu este confirmată de niciun alt mijloc de probă administrat în cauză şi, mai mult, este contrazisă chiar de martoră care, vizualizând atât în etapa urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, procesele-verbale datate 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009, a declarat fără nicio ezitare că au fost redactate de ea, la solicitarea inculpatului G.. De altfel, acest lucru a fost atestat şi de constatarea tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic efectuată în 25.03.2015, ocazie cu care, în sistemul de fişiere existent pe hard disk-ul laptopului marca x, folosit de martoră pentru redactarea documentelor aparţinând S.C.A. "B.", au fost identificate toate cele 9 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", alături de alte înscrisuri similare prin care diverşi avocaţi ai firmei - MMMMM., KKKK., EEE., W. - apăreau ca fiind desemnaţi coordonatori pentru anumiţi clienţi, cu toate că ultimii trei au declarat că asemenea procese-verbale nu existau la momentul în care li s-a adus la cunoştinţă această calitate.

De asemenea, instanţa de fond a subliniat şi faptul că, deşi procesul-verbal datat 05.01.2009 priveşte desemnarea martorului Y. în calitate de coordonator client în raport cu actul adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică încheiat cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., prima hotărâre aferentă acelui an a fost, în realitate, adoptată de Adunarea Generală a Asociaţilor S.C.A. "B." abia în 19.01.2009, stabilindu-se, cu acel prilej, modul de repartizare a veniturilor nete pe 2008 cuvenite asociaţilor W. şi Y.. De altfel, contrar menţiunilor făcute în cuprinsul documentului din 05.01.2009, G. nu mai deţinea, la acel moment, 70% din părţile de industrie, ci doar 10%, aspect atestat atât de procesul-verbal al Adunării Generale din 17.06.2009, cât şi de cel din 19.01.2009, în care cei doi martori apar ca deţinători ai câte unui procent de 45% din aceste părţi sociale, aspect ce a demonstrat, o dată în plus, în opinia instanţei de fond, că înscrisul a fost redactat în condiţiile precizate de martora AAA., şi anume la solicitarea inculpatului formulată pe fondul scandalului de presă care îl viza.

Ca atare, analizând coroborat depoziţiile martorilor W., AAA., KKKK., EEE., X. şi, parţial, pe cele date de Y. (cu precădere cele din etapa anchetei penale), în măsura în care nu sunt contrazise de mijloacele de probă menţionate, instanţa de fond a constatat, contrar susţinerilor inculpatului, că, într-adevăr, procesele-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009 nu au fost întocmite la datele indicate în cuprinsul lor, ci ulterior, de AAA., din dispoziţia acestuia, după care au fost însuşite, prin semnătură, de cei trei asociaţi, fără, însă, ca ansamblul probator al cauzei să permită stabilirea cu certitudine, dincolo de orice dubiu, a intervalului de timp în care s-au comis aceste acţiuni.

Astfel, deşi parchetul a menţionat că perioada infracţională ar fi cuprinsă între aprilie 2010 şi 2011, martora AAA. a arătat, iniţial, că înscrisurile au fost concepute şi iscălite în 2012 sau 2013, după care, fără a oferi o justificare valabilă, a indicat anul 2011, o atitudine similară manifestând şi martorii W. şi Y. care, în depoziţiile de la urmărire penală, s-au referit, prima cu titlu de probabilitate, la semnarea documentelor în 2011, pentru ca, în faţa instanţei, să facă trimitere, cu aceeaşi incertitudine, la 2010 sau 2011 (W.) şi, respectiv la 2010 (Y.), fără să poată plasa respectiva acţiune anterior sau ulterior lunii aprilie a acestui an.

S-a reţinut că, într-adevăr, un element comun, la care au făcut trimitere toţi cei trei martori şi la care aceştia raportează momentul întocmirii şi/sau semnării înscrisurilor, este acela al scandalului mediatic în legătură cu contractele de asistenţă juridică încheiate între casa de avocatură şi Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni, însă, aşa cum a rezultat chiar din actele ataşate în dosarele nr. x/2009 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, articole de presă pe această temă au fost publicate începând din 2009 şi până în anul 2011, astfel încât aspectul invocat nu a putut fi considerat un reper pentru determinarea certă a perioadei în care au fost redactate şi semnate cele 9 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.".

În plus, data creării documentelor redactate de martora AAA. în sistemul informatic, precum şi cea a modificării ori a ultimului acces la acestea nu a fost determinată nici de constatarea efectuată de specialistul D.N.A. în 25.03.2015, menţionându-se în cuprinsul raportului întocmit că nu se poate stabili ştiinţific dacă metadatele referitoare la aceste aspecte, astfel cum sunt prezentate în sistemul de fişiere, corespund sau nu realităţii, putând fi alterate de utilizator sau de alte aplicaţii care nu lasă urme (astfel încât nu pot fi identificate) ori modificate în urma operaţiei de copiere sau mutare a fişierului de pe un sistem pe altul.

A fost avut în vedere că, deşi în conţinutul juridic al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu sunt prevăzute condiţii speciale referitoare la împrejurările de timp în care se săvârşeşte fapta, intervalul temporal în care se comite actul de conduită interzis prezintă o deosebită relevanţă din punctul de vedere al acuzaţiei formulate în cuprinsul rechizitoriului, căci constatarea de către instanţă, pe baza probatoriului administrat în cauză, a desfăşurării acţiunilor imputate inculpatului într-o altă perioadă sau dată decât cea indicată de procuror ori a faptului că determinarea cu certitudine a acestui aspect nu este cu putinţă, atrage, implicit, şi concluzia imposibilităţii reţinerii în sarcina persoanei trimise în judecată a activităţii ce i-a fost atribuită, în configuraţia descrisă în actul de sesizare, ce nu mai poate fi modificată în cursul judecăţii, întrucât ar echivala cu încălcarea flagrantă atât a principiului separării funcţiilor judiciare, prin reconfigurarea circumstanţelor săvârşirii faptei la momentul pronunţării şi redactării hotărârii, cât şi a dreptului la apărare al inculpatului, care ia cunoştinţă de noile acuzaţii după finalizarea cercetării judecătoreşti în fond.

Or, s-a reţinut că toate aceste considerente sunt valabile şi în cazul inculpatului G., din moment ce, în speţă, nu există dovezi certe care să confirme, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acuzatul ar fi conceput şi semnat cele 9 înscrisuri ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", datate 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009, în perioada aprilie 2010 - 2011, astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu.

Totodată, instanţa de fond a constatat că cele 11 procese-verbale care, în opinia parchetului, constituie obiect material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, nu aveau aptitudinea de a fi folosite în vederea producerii unei consecinţe juridice, cerinţă esenţială instituită de norma de incriminare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.. Astfel, raportat la împrejurările atestate în conţinutul lor şi stadiul procesual al cauzei la datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015, când au fost depuse la D.N.A., acestea nu prezentau valoare probatorie pentru dovedirea unor situaţii sau circumstanţe contrare stării de fapt existente, nefiind de natură să producă o reprezentare greşită a realităţii faptice, generatoare de consecinţe juridice.

Astfel, prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 7 august 2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul G. sub aspectul a trei infracţiuni de abuz în serviciu, în forma complicităţii, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., reţinându-se, în esenţă, că, în perioadele 02 octombrie - 01 noiembrie 2007, ianuarie - 13 februarie 2008 şi ianuarie - 14 februarie 2008, în contextul litigiilor pe care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. Complexul Energetic Rovianri S.A. le aveau cu S.C. E. (primul Complex), respectiv cu S.C. C. (ambele Complexuri), acesta a insistat pe lângă inculpaţii D. şi A. să încheie convenţii distincte de asistenţă juridică, contribuind, astfel, la deciziile celor doi directori generali de a perfecta actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007, contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi, respectiv, contractul nr. x/14.02.2008 cu S.C.A. "B." (acte de complicitate morală) şi, totodată, a conceput termenii şi condiţiile acestora şi le-a semnat din partea casei de avocatură, acţiuni prin care a "înlesnit şi contribuit, în mod direct, la activitatea infracţională a autorilor" (acte de complicitate materială).

Aşadar, dintre cele 11 înscrisuri depuse, în 01.10.2014 şi 20.02.2015, de reprezentanţii convenţionali ai inculpatului, în dosarul nr. x/2012 al D.N.A., singurele care aveau legătură tangenţială cu faptele ce formau obiectul acuzaţiei penale formulate împotriva acestuia erau doar cele datate 07.11.2007, 18.02.2008 şi 27.02.2008, care consemnau stabilirea martorului Y. ca fiind coordonator de client pentru actul adiţional nr. x/01.11.2007 şi contractele de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi nr. 165/14.02.2008 (nr. 329/13.02.2008 şi nr. 330/22.02.2008 în evidenţa societăţii de avocaţi) încheiate cu Complexurile Energetice Turceni şi, respectiv, Rovinari, însă, având în vedere că cele trei procese-verbale purtau date ulterioare perfectării convenţiilor, iar G. era acuzat, exclusiv, pentru comiterea unor fapte anterioare acelui moment, constând în manifestarea unei atitudini insistente pe lângă directorii generali ai societăţilor comerciale în vederea încheierii contractelor, în conceperea clauzelor şi semnarea lor din partea casei de avocatură, acestea nu prezentau aptitudinea de a servi ca mijloace de probă pentru dovedirea unei stări de fapt sau de drept inexistente în acel interval de timp, situat înainte de perfectarea convenţiilor de asistenţă juridică. Altfel spus, din moment ce înscrisurile consemnau împrejurări ce ar fi intervenit după semnarea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractelor de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi nr. 165/14.02.2008, acestea nu prezentau nicio valoare probatorie pentru situaţii factuale anterioare încheierii convenţiilor, neavând, deci, însuşirea de a constitui probe în detrimentul unei stări de fapt sau de drept existente în perioadele 02 octombrie - 01 noiembrie 2007 (procesul-verbal datat 07.11.2007), ianuarie - 13 februarie 2008 (procesul-verbal datat 18.02.2008) şi ianuarie - 14 februarie 2008 (procesul-verbal datat 27.02.2008), în care acuzarea a plasat activitatea de complicitate la abuz în serviciu imputată inculpatului, prin eventuala denaturare a realităţii faptice şi juridice din acel moment.

S-a constatat că parchetul a reţinut că depunerea, în copie, la dosarul de urmărire penală, a celor 11 înscrisuri, a avut ca scop dovedirea faptului că inculpatul nu ar fi avut "legătură cu cele 8 contracte de asistenţă juridică, iar deplasările efectuate la sediile CER şi CET au fost făcute din curtoazie corporatistă", or, aşa cum s-a arătat, acestuia nu i s-a imputat decât participarea, în forma complicităţii, la încheierea celor trei convenţii menţionate, aspect cu privire la care niciunul dintre procesele-verbale nu era de natură să producă o reprezentare greşită a realităţii faptice, generatoare de consecinţe juridice.

În plus, atestând desemnarea martorului Y. în calitate de coordonator de client pentru toate contractele de asistenţă juridică şi actele adiţionale încheiate între S.C.A. "B." şi Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni, cele 9 procese-verbale datate 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009 nu erau de natură să infirme realitatea faptică preexistentă întocmirii lor, ci, dimpotrivă, să confirme o situaţie de fapt ce a fost adusă la cunoştinţa organelor de urmărire penală prin intermediul celorlalte mijloace de probă administrate în dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, situaţie relevată, ulterior, şi de materialul probator obţinut în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, calitatea lui Y. de responsabil de client în relaţia profesională cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. pe întreaga durată a colaborării lor cu S.C.A. "B." a reieşit nu doar din cuprinsul declaraţiilor acestuia, ale celorlalţi avocaţi ai firmei (W., X., KKKK., G.) şi ale martorilor AAA. şi LLLLL., dar şi din depoziţiile directorilor celor două societăţi comerciale (A., D., F.), precum şi din conţinutul notelor de onorarii emise de casa de avocatură, conform cărora acest martor a desfăşurat o parte însemnată din activităţile juridice prestate în beneficiul clienţilor. Deopotrivă, din ansamblul probator al cauzei, astfel cum a fost expus şi analizat, a rezultat, în mod neîndoielnic, că, deşi decizia luată de asociaţi nu era consemnată în cuprinsul vreunui document, aceştia erau cei care, în urma discuţiilor purtate într-un cadru informal, stabileau în cazul fiecărui client avocatul coordonator, ce avea îndatorirea de a supraveghea activitatea profesională desfăşurată de casa de avocatură în relaţia cu acesta indiferent de numărul contractelor de asistenţă juridică sau a actelor adiţionale încheiate.

Sub acelaşi aspect, s-a mai menţionat, contrar aprecierii parchetului, că împrejurările de fapt pe care le atestă aceste procese-verbale nu vizează întrunirea Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", ci desemnarea martorului Y. în calitate de coordonator în raport cu toate contractele de asistenţă juridică şi actele adiţionale încheiate de casa de avocatură cu cele două Complexuri Energetice, situaţie care, asemenea celei referitoare la modalitatea în care erau stabiliţi în cadrul societăţii avocaţiale responsabilii pentru fiecare client şi obligaţiile lor în această calitate, a fost dovedită de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti, astfel încât înscrisurile confirmau o situaţie factuală preexistentă întocmirii lor.

Ca atare, s-a reţinut că, raportat la acuzaţiile ce fuseseră formulate împotriva inculpatului G. în dosarul nr. x/2012 al D.N.A., dar şi la împrejurările atestate în cuprinsul lor, cele 11 înscrisuri nu erau susceptibile de a fi folosite în vederea producerii unei consecinţe juridice, nefiind apte să realizeze o schimbare sau denaturare a realităţii faptice, generatoare de rezultate în plan juridic. Or, prin incriminarea falsului în înscrisuri sub semnătură privată, legiuitorul a urmărit să sancţioneze tocmai acele acţiuni de alterare a adevărului săvârşite asupra unor entităţi (înscrisuri), care prezintă valoare probatorie în detrimentul unei situaţii de fapt sau de drept existente, urmate de folosirea lor, direct sau prin încredinţare, căci numai în aceste condiţii se produce starea de pericol pentru relaţiile sociale privind încrederea publică în forţa probantă, autenticitatea şi realitatea pe care asemenea înscrisuri trebuie să le exprime, ocrotite de norma penală.

Aceleaşi argumente au fost incidente şi în ceea ce priveşte procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 15.01.2007, depus de inculpatul G., în data de 27.04.2010, în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, înscris care, nici în această situaţie, nu a fost de natură să producă consecinţe juridice, adică să aibă rolul de probă a unei stări de fapt sau de drept inexistente, cerinţă instituită de lege pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.

Astfel, s-a reţinut că acţiunea promovată de G. a avut ca obiect obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral cauzat prin afirmaţiile făcute cu ocazia desfăşurării seminarului "Reconstrucţia dreptei" din 06.09.2009, când a susţinut, în esenţă, că reclamantul încasează sume mari de bani din consultanţă juridică de la companii de stat din judeţul unde este parlamentar, respectiv din judeţul Olt. În dovedire, au fost ataşate cererii de chemare în judecată articole din mass-media, procesele-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." din 9.12.2008 şi 17.06.2009, actele adiţionale nr. x şi nr. 16 la Statutul societăţii de avocaţi şi cererea de suspendare din profesia de avocat, înregistrată la Baroul Bucureşti în 16.07.2009.

Numai ca urmare a noilor afirmaţii din cuprinsul întâmpinării, când reprezentantul convenţional al pârâtei a făcut referire, printre altele, la anumite contracte de asistenţă juridică pe care S.C.A. "B." le-ar fi încheiat cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni în perioada în care H., parlamentar de Gorj, era şi senior partener al casei de avocatură, G. a depus la dosar, în data de 27.04.2010, mai multe înscrisuri, printre care şi procesul-verbal din 15.01.2007, pentru a dovedi lipsa implicării sale în negocierea contractelor cu cele două societăţi comerciale, cu toate că acest aspect nu avea nicio legătură cu faptele care generaseră litigiul dedus judecăţii, constând în susţinerile pârâtei că reclamantul ar fi obţinut importante avantaje patrimoniale din activităţi juridice prestate pentru companii de stat din judeţul Olt (al cărui reprezentant era în Parlament), şi nu din judeţul Gorj (pe raza căruia se aflau sediile Complexurilor Energetice).

Or, având în vedere că, fiind chestiuni distincte de cele reclamate prin cererea introductivă de instanţă, aspectele semnalate în cuprinsul întâmpinării nu formau obiectul probaţiunii în cauză, procesul-verbal din 15.01.2007 nu prezenta aptitudinea de a produce, prin folosirea sa, vreo consecinţă juridică, neavând valoare probantă pentru dovedirea împrejurărilor factuale care au stat la baza intentării acţiunii în justiţie, motiv pentru care nici nu au fost depuse de reclamant odată cu aceasta.

De altfel, s-a constatat că această împrejurare este atestată chiar de faptul că, în hotărârile pronunţate în fond şi în căile de atac, niciuna dintre instanţe nu a analizat susţinerile din întâmpinare, care nu au fost avute în vedere şi evaluate cu ocazia examinării temeiniciei acţiunii promovate de reclamant, toate verificările purtând asupra întrunirii în persoana pârâtei a condiţiilor răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999 C. civ. anterior, ca urmare a afirmaţiei publice că G. ar fi încasat venituri importante din consultanţă juridică de la companii de stat din judeţul Olt, dar şi asupra respectării dreptului la liberă exprimare, garantat de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale.

Contrar susţinerilor procurorului de şedinţă care, cu ocazia dezbaterilor, dar şi în cuprinsul concluziilor scrise, a menţionat că procesul-verbal din 15.01.2007 a fost evaluat şi valorificat în considerentele deciziei nr. x/03.10.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa de fond a arătat că, în motivarea hotărârii, nu s-a făcut nicio referire la acesta, ci, în mod generic, a fost invocat "materialul probator administrat în cauză", din care "rezultă că (n.n. reclamantul) nu a încheiat niciun fel de contract de consultanţă sau de altă natură cu societăţile de stat din judeţul pe care îl reprezintă în calitate de parlamentar", deci din judeţul Olt, şi nu din Gorj, concluzie la formarea căreia înscrisul din 15.01.2007 nu putea servi ca mijloc de probă întrucât viza altă situaţie de fapt (ipoteza reprezentării S.C.A. "B." de către martorul Y. la negocierea contractelor de asistenţă juridică) decât cea reţinută în cauză de judecători (inexistenţa vreunui contract de asistenţă juridică încheiat de reclamant cu societăţi de stat din judeţul Olt).

Aşa fiind, procesul-verbal din 15.01.2007 nu era susceptibil de a fi folosit în scopul obţinerii unei consecinţe juridice nici în dosarul nr. x/2009, neavând însuşirea de a produce o denaturare a realităţii faptice, generatoare de rezultate în plan juridic.

Cu privire la acelaşi înscris, instanţa de fond a constatat că a fost singurul ce a fost prezentat personal de inculpatul G. în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, toate celelalte (împreună şi cu acesta) fiind depuse (folosite) în dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, de către reprezentanţii săi convenţionali, cărora le-au fost înmânate, anterior, în copie şi, respectiv, în original, de acesta.

În cauză nu s-a probat, însă, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că în toamna anului 2014, după ce i-au fost predate, împreună cu alte documente, de martorii AAA. şi NNNNN., prin intermediul lui LLLLL., cele 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B." datate 19.12.2005, 15.01.2007, 30.03.2007, 26.07.2007, 07.09.2007, 07.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 06.11.2008 şi 05.01.2009, ar fi fost încredinţate de inculpat, în copie, avocatei XX., în vederea depunerii (folosirii) lor la dosarul de urmărire penală, fapt negat, de altfel, de acuzat în cuprinsul depoziţiei din 30.01.2018 şi neatestat de alte mijloace de probă certe, existând doar o prezumţie în acest sens, din moment ce, în exercitarea profesiei, apărătorul are îndatorirea statutară de a se consulta permanent cu clientul în legătură cu strategia, mijloacele tehnice şi tactice ce urmează a fi adoptate pentru atingerea scopului în vederea căruia a fost angajat, ceea ce presupune, implicit, şi stabilirea planului de apărare şi a documentelor ce vor fi invocate în realizarea acestuia. Într-adevăr, în data de 19.02.2015, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la biroul său, reprezentantul convenţional al inculpatului a menţionat că a primit, în fotocopie, înscrisurile de la acesta, în toamna anului 2014, cu prilejul întâlnirilor pentru pregătirea apărării în dosarul nr. x/2012 al D.N.A., însă nu există nicio referire la încredinţarea lor în scopul precis de a fi folosite prin depunerea lor în cauză, astfel încât, în lipsa unor minime elemente de probaţiune care să dovedească acest aspect, instanţa de fond a apreciat că nu este îndeplinită cerinţa esenţială instituită de norma de incriminare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Totodată, aceleaşi înscrisuri, în original, au fost depuse în cauză şi în data de 20.02.2015, de cel de-al doilea apărător ales al inculpatului, căruia i-au fost încredinţate de acesta în scopul predării lor organelor judiciare, ca urmare a măsurilor dispuse de procuror, în temeiul art. 170 alin. (1) C. proc. pen., prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 19.02.2015.

Astfel, s-a reţinut că înmânarea către avocat a exemplarelor originale ale celor 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", pentru ataşarea lor la dosarul nr. x/2012 al D.N.A., nu s-a realizat de inculpat din proprie iniţiativă, ci la solicitarea organelor de anchetă penală, predarea acestora constituind, potrivit dispoziţiilor procedurale, o obligaţie pentru persoana căreia i-au fost cerute, a cărei neîndeplinire constituie abatere judiciară şi este sancţionată cu amendă, aşa cum se prevede în art. 283 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. Or, aşa cum s-a arătat, din moment ce înscrisurile au ajuns să fie folosite prin altă împrejurare şi nu prin fapta voită a inculpatului sau a persoanei căreia i-au fost încredinţate, spre utilizare, latura obiectivă a respectivei infracţiuni nu este realizată, întrucât lipseşte legătura de cauzalitate.

În consecinţă, pentru toate considerentele dezvoltate anterior, instanţa de fond a reţinut că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G., constând în conceperea şi semnarea, în perioada aprilie 2010 - 2011, a celor 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", prin inserarea în cuprinsul lor a unor împrejurări ce atestă o stare de fapt inexistentă, urmată de folosirea lor, în 27.04.2010, în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (procesul-verbal din 15.01.2007) şi, în datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015, în dosarul nr. x/P/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie (toate procesele-verbale), nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

4. Cu privire la acuzaţiile descrise în Titlul IV al actului de sesizare:

4.1. Instanţa de fond a reţinut că, în primăvara anului 2007, inculpatul G. i-a propus avocatului H., specializat în domeniul dreptului penal, să devină asociat al casei de avocatură, idee ce a fost acceptată la început de acesta, motiv pentru care i-a fost amenajat un birou la sediul firmei, iar numele său a fost introdus pe site-ul S.C.A. "B.", figurând în calitate de senior partener (declaraţiile inculpaţilor G. din 30.01.2018 şi H. din 03.09.2015 şi 05.02.2018; depoziţiile martorilor AAA. şi NNNNN. din 26.08.2015 şi 14.10.2016, Y. şi X. din 01.11.2016, KKKK. din 09.12.2016, W. din 14.10.2016 - filele x d.u.p., filele x d.u.p., filele x d.i., filele x d.i., filele x d.i., filele x d.i.).

Întrucât, ulterior, inculpatul H. a revenit asupra deciziei iniţiale, convenind cu G. să recurgă la o altă formă de colaborare, în data de 30.08.2007, aceştia, în calitate de reprezentanţi ai Cabinetului Individual de Avocat "H." şi, respectiv, S.C.A. "B.", au încheiat, pe durată nedeterminată, o convenţie de conlucrare profesională în dosarele de natură penală, de dreptul afacerilor, precum şi în orice alte cauze în care se va ivi necesitatea cooperării părţilor, stabilind, totodată, ca, pentru lucrările profesionale, onorariile să fie încasate de societatea de avocatură, iar în baza unei facturi lunare, cabinetul avocaţial să primească o sumă fixă de 2000 de euro, la care se adaugă TVA, cu posibilitatea retrocedării şi a altor onorarii, consemnate în cuprinsul unor procese-verbale. De asemenea, s-a stipulat că, la sfârşitul fiecărui an, părţile vor face o analiză a activităţilor efectuate în conlucrare şi a onorariilor încasate, în urma căreia Cabinetul Individual de Avocat "H." poate primi, în plus, o sumă care să le completeze pe cele încasate în timpul anului şi să corespundă, astfel, eforturilor profesionale depuse .

În temeiul convenţiei de conlucrare, în data de 29.10.2007, pe bază de proces-verbal, cele două părţi semnatare, prin aceiaşi reprezentanţi legali, au convenit ca, pentru prestaţiile juridice acordate în luna octombrie 2007, S.C.A. "B." să achite către cabinetul avocaţial suma suplimentară de 1000 de euro, reprezentând cesiune onorariu .

În 27.03.2008, a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de conlucrare profesională din 30.08.2007, prin care părţile au stabilit, cu începere din data de 31.03.2008, modificarea art. 3 din convenţie, în sensul achitării lunare de către casa de avocatură către Cabinetul Individual "H.", pentru serviciile prestate, a sumei de 3000 de euro, la cursul BNR din ziua facturării, la care se adaugă TVA .

Ca urmare a cererii înregistrată sub nr. x/06.01.2009, Consiliul Baroului Bucureşti, prin decizia nr. 1/13.01.2009, a dispus suspendarea din profesie şi trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili a inculpatului H., cu începere din 22.12.2008, ca efect al numirii sale în funcţia de ministru în Guvernul României, dată la care au încetat de drept şi efectele convenţiei de conlucrare profesională perfectată cu S.C.A. "B." în 30.08.2007, astfel cum a fost modificată prin actul adiţional nr. x/27.03.2008 .

Astfel cum a reieşit din cuprinsul procesului-verbal nr. x/07.09.2011 întocmit de A.N.A.F., D.G.F.P.M.B., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, în intervalul de timp octombrie 2007 - decembrie 2008, Cabinetul Individual de Avocat "H." a emis, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, un număr de 17 facturi fiscale, în valoare totală de 181.439,98 RON, ce au fost achitate de societatea de avocatură (dintre care se regăsesc la dosar, în copie, doar 9 - filele x d.u.p.).

În perioada 16.05.2011 - 03.10.2011, A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, Activitatea de inspecţie fiscală, Serviciul de inspecţie fiscală persoane fizice, a efectuat un control fiscal la S.C.A. "BBB.", continuatoarea S.C.A. "B.", având ca obiectiv verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, a corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabil, a respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, precum şi examinarea sau stabilirea diferenţelor de plată şi a accesoriilor acestora pentru mai multe taxe şi impozite datorate bugetului de stat, aferente intervalului 01.01.2006 - 31.12.2009, ce a fost finalizat prin Raportul de inspecţie fiscală din 19.10.2011, înregistrat sub nr. x/27.10.2011 .

Astfel cum s-a consemnat în capitolul VI al raportului, intitulat "Discuţia finală cu contribuabilul", pentru clarificarea unor aspecte fiscale privind activităţile juridice prestate în schimbul onorariilor achitate de S.C.A. "B." în perioada 2007-2008, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi al actului adiţional nr. x/27.03.2008 la aceasta, cu referire la înscrisurile ce au stat la baza emiterii facturilor fiscale de către Cabinetul Individual de Avocat "H.", a fost solicitată o notă explicativă reprezentantului societăţii verificate, înregistrată sub nr. x/27.07.2011, ce constituie Anexa nr. 7 la lucrarea întocmită de inspectorii fiscali.

Cu această ocazie, în 26.07.2011, martorul Y. a arătat că activităţile desfăşurate de cabinetul avocaţial indicat "au fost de natura serviciilor juridice uzuale în asemenea contracte de conlucrare profesională", constând în identificarea modalităţilor de apărare a clientului, studiul documentelor puse la dispoziţie de acesta, a legislaţiei şi a demersurilor procedurale ale instanţelor judecătoreşti, precum şi în oferirea de soluţii avocaţilor din cadrul S.C.A. "B.", activitate ce a fost una "profesionistă, de înaltă calificare, cu excelente rezultate". Totodată, făcând precizarea că, la baza facturilor emise de Cabinetul Individual de Avocat "H.", au stat "Rapoartele de evidenţă lunară întocmite de această entitate … care atestă îndeplinirea obiectului conlucrării profesionale", martorul a menţionat că pune la dispoziţia inspectorilor aceste înscrisuri, în condiţiile păstrării confidenţialităţii relaţiei avocat-client. Deopotrivă, a opinat că solicitarea notei explicative "nu este foarte uzuală, având în vedere că organele de control fiscal nu se pot pronunţa în privinţa contractelor de conlucrare profesională ale avocaţilor şi nici nu pot cerceta relaţia avocat-client, care …. ţine de secretul profesional", însă, cu toate acestea, a subliniat că a "înţeles să dea explicaţiile necesare şi să prezinte documentele, cu păstrarea secretului profesional obligatoriu al prestaţiei avocaţiale propriu-zise" .

În declaraţia dată pe propria răspundere în 18.10.2011, înregistrată la organul fiscal sub nr. x/19.10.2011 şi care constituie Anexa 5 la raport, acelaşi martor a arătat că a pus la dispoziţia acestuia toate documentele şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale şi răspunde de exactitatea, realitatea şi legalitatea respectivelor înscrisuri care, la finalizarea controlului, au fost restituite în totalitate . În esenţă, aceeaşi precizare a fost făcută şi de semnatarii raportului de inspecţie fiscală, care, la pag. 77, au consemnat că "societatea a pus la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală documentele şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale, cu excepţia celor …. aferente unor cheltuieli înregistrate în evidenţa fiscală dar considerate de echipa de control ca fiind nedeductibile din lipsa unor documente sau întrucât unele documente nu au furnizat toate informaţiile prevăzute în normele legale în vigoare pentru a putea dobândi calitatea de document justificativ".

În paralel, în perioada 24.05.2011 - 07.09.2011, A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, Activitatea de inspecţie fiscală, Serviciul de inspecţie fiscală persoane fizice, a efectuat un control încrucişat şi la Cabinetul Individual de Avocat "H.", în vederea verificării legalităţii şi conformităţii declaraţiilor de venituri realizate în anii 2007-2008 cu onorariile încasate în baza convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, a actului adiţional nr. x/27.03.2008 la aceasta şi a procesului-verbal din 29.10.2007 încheiate cu S.C.A. "B.".

În aceeaşi zi în care au fost numiţi, prin ordinul de serviciu nr. x/24.05.2011, inspectorii fiscali s-au deplasat la domiciliul fiscal al contribuabilului şi, întrucât nu au identificat nicio persoană, au decis invitarea acestuia la sediul organului de control, în 27.05.2011, pentru a prezenta, în copie, buletinul/cartea de identitate sau paşaportul, declaraţiile anuale de venit pentru anii 2007-2008 şi registrul jurnal de încasări şi plăţi (filele x d.u.p.; declaraţiile martorei CCC. din ambele etape procesuale - filele x d.u.p., filele x d.i.).

Întrucât atât invitaţia pentru această dată, cât şi cea ulterioară, pentru 10.06.2011, cu conţinut identic, emisă în baza procesului-verbal nr. x din 06.06.2011 (când inspectorii s-au dus din nou la domiciliul fiscal al contribuabilului, însă nu au găsit pe nimeni), au fost restituite cu menţiunea "avizat-reavizat lipsă domiciliu", o nouă adresă, cu nr. x/20.06.2011, a fost transmisă inculpatului H. prin intermediul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, solicitându-se prezentarea sa la sediul organului fiscal şi punerea la dispoziţia acestuia a aceloraşi documente .

Ca urmare, în 23.06.2011, s-a prezentat la sediul A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, reprezentantul S.C. ZZZ. S.R.L., în baza contractului de prestări servicii nr. x/01.01.2007 încheiat cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", care a depus, în copie, registrul de încasări şi plăţi înregistrat la A.F.P. Sector 5 sub nr. x/20.07.2009 şi declaraţiile speciale privind veniturile realizate în anii 2007-2008 .

Prin cererea înregistrată sub nr. x/28.06.2011, H., invocând suspendarea activităţii cabinetului său avocaţial, a solicitat încuviinţarea efectuării inspecţiei fiscale la punctul de lucru al S.C. ZZZ. S.R.L., cerere ce a fost aprobată în aceeaşi zi de organul de control, prin documentul înregistrat sub nr. x/2011 .

Cu adresa nr. x/18.07.2011, Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, Activitatea de inspecţie fiscală, a transmis inculpatului, în temeiul art. 94 din O.G. nr. 92/2003, o notă explicativă cuprinzând trei întrebări şi a stabilit termen de formulare a răspunsului de către acesta până la data de 25.07.2011 .

Conformându-se solicitării organelor fiscale de a preciza detaliat în ce au constat activităţile întreprinse pentru veniturile realizate/onorariile încasate în anii 2007-2008, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi al actului adiţional nr. x/27.03.2008, încheiate de Cabinetul Individual de Avocat "H." cu S.C.A. "B.", inculpatul a arătat, în cuprinsul notei explicative completate în 18.07.2011, că acestea s-au materializat în acordarea de "consultanţă în dosare penale aflate pe rolul Parchetelor" (pct. 1). De asemenea, la cea de-a doua întrebare, care a vizat indicarea înscrisurilor care au stat la baza întocmirii facturilor emise către casa de avocatură şi în care au fost consemnate serviciile prestate, respectiv situaţii de lucrări sau alte documente relevante, cu menţiunea ca expunerea să fie susţinută de înscrisuri, H. a răspuns că, în materie penală, consultanţa "se face verbal, cu excepţia concluziilor scrise depuse în instanţă" (pct. 2), menţionând, totodată, la pct. 3, că nu mai are altceva de adăugat .

Ulterior, prin trei adrese succesive, înregistrate sub nr. x/28.07.2011, nr. x/18.08.2011 şi nr. x/19.08.2011, inculpatul a solicitat A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, transmiterea actului de control întocmit ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate la cabinetul său avocaţial, precum şi o "precizare clară" cu privire la necesitatea depunerii altor documente sau oferirii unor explicaţii suplimentare celor date personal în ziua de 18.07.2011, când a prezentat toate înscrisurile şi a răspuns întrebărilor adresate de inspectorii fiscali .

În consecinţă, cu adresa nr. x/19.08.2011, organul de control a comunicat inculpatului H. imposibilitatea definitivării constatărilor privind stabilirea obligaţiilor fiscale, întrucât nu a pus la dispoziţie toate informaţiile cerute prin adresa nr. x/18.07.2011, respectiv precizarea detaliată a activităţilor întreprinse pentru veniturile realizate/onorariile încasate în perioada 2007-2008, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi al actului adiţional nr. x/27.03.2008, încheiate de Cabinetul Individual de Avocat "H." cu S.C.A. "B.", precum şi indicarea şi prezentarea înscrisurilor care au stat la baza întocmirii facturilor emise către casa de avocatură, în care au fost prevăzute serviciile prestate, respectiv situaţii de lucrări sau alte documente relevante .

La data de 23.08.2011, inculpatul a transmis Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, prin adresa înregistrată sub nr. x/2011, situaţiile de lucrări care au stat la baza emiterii facturilor fiscale către S.C.A. "B.", respectiv copiile a 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada ….", corespunzătoare fiecărei luni în care au fost în vigoare convenţia de conlucrare profesională şi actul adiţional la aceasta, după ce, în prealabil, a anonimizat (prin înnegrire cu markerul) datele privind numele părţilor şi numărul dosarelor .

Ca urmare, inspectorii fiscali au încheiat controlul efectuat la Cabinetul Individual de Avocat "H." şi au întocmit procesul-verbal nr. x/07.09.2011, în care au consemnat toate activităţile şi constatările făcute pe parcursul verificărilor, menţionând că, la data de 27.06.2011, cu ocazia deplasării la punctul de lucru al S.C. ZZZ. S.R.L., au stabilit că onorariile încasate de la S.C.A. "B." au fost evidenţiate în registrul de încasări şi plăţi, în jurnalul pentru vânzări aferent intervalului 01.10.2007 - 31.12.2008, dar şi în declaraţiile speciale de venituri pentru anii 2007-2008. Deopotrivă, s-a făcut menţiune despre depunerea de către inculpat a rapoartelor de activitate întocmite în baza convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi a actului adiţional nr. x/27.03.2008 la aceasta, precum şi precizarea că toate actele şi documentele puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală au fost restituite la terminarea controlului .

4.2. Cu titlu prealabil, examinând încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor G. şi H. în Titlul IV, Subtitlul IV.3 al actului de sesizare, astfel cum a fost pusă în discuţie, din oficiu, în şedinţa publică din 9 februarie 2018, instanţa de fond a arătat că, în cauză, modalitatea în care se reţine de către acuzare, în cuprinsul rechizitoriului, că ar fi fost comise faptele imputate celor doi inculpaţi, atestă îndeplinirea cerinţei referitoare la unitatea de rezoluţie infracţională, care, împreună cu celelalte condiţii privind pluralitatea actelor de executare, omogenitatea juridică a acestora şi unitatea de subiect activ, configurează o singură infracţiune continuată, şi nu o pluralitate de infracţiuni, sub forma concursului real, astfel cum a considerat parchetul.

În acest sens, s-a constatat că, în cuprinsul Subtitlului IV.3, procurorul a menţionat că "în luna august 2011, inculpatul H. s-a înţeles cu inculpatul G. ca acesta să întocmească în cadrul societăţii de avocaţi rapoarte de activitate juridică, pretins a fi prestată de inculpatul H., corespunzător celor 16 luni cât a durat convenţia" şi că tot "în luna august 2011 s-au întocmit prin metoda copy paste 16 înscrisuri corespunzătoare fiecare câte unei luni din intervalul septembrie 2007 - decembrie 2008 ….".

A rezultat, aşadar, că, în opinia acuzării, între cei doi inculpaţi s-a realizat, anterior începerii activităţii prezumtiv infracţionale, o înţelegere frauduloasă ce a presupus reprezentarea în detaliu a tuturor faptelor proiectate, constând în întocmirea de către G., prin acte de executare repetate, a 16 înscrisuri cu un conţinut neadevărat, urmată de însuşirea lor, prin aplicarea semnăturii, de către cei doi inculpaţi, împrejurare de natură să contureze, în privinţa fiecăruia dintre aceştia, existenţa unei rezoluţii infracţionale unice, care s-a menţinut pe întreg parcursul elaborării şi semnării fiecăruia dintre cele 16 rapoarte de activitate, acţiuni ce ar fi fost comise în luna august 2011, deci la diferite intervale de timp în această perioadă.

Deşi parchetul a invocat, ca argument principal al reţinerii concursului de infracţiuni, comiterea actelor materiale în mod "consecutiv, fără trecerea vreunei perioade de timp", instanţa de fond a arătat că eventuala săvârşire a acţiunilor într-o succesiune neîntreruptă, aspect ce nu a reieşit, însă, din ansamblul faptic prezentat de procuror în cuprinsul rechizitoriului, ar fi fost de natură să atragă, dimpotrivă, existenţa unei unităţi naturale sub forma infracţiunii simple, şi nicidecum a pluralităţii de infracţiuni în varianta prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen. (1969). S-a subliniat că elementul ce diferenţiază în mod fundamental infracţiunea continuată de concursul de infracţiuni este unitatea rezoluţiei infracţionale ce uneşte/leagă acţiunile sau inacţiunile comise de subiectul activ la diferite intervale de timp, cerinţă îndeplinită în cauză.

În consecinţă, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor descrise în sarcina inculpaţilor G. şi H. prin rechizitoriu (Titlul IV, Subtitlul IV.3) din câte 16 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. (1969), în câte o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în al cărei conţinut s-au reţinut 16 acte materiale, corespunzătoare fiecărui raport de activitate ce se pretinde că ar fi fost întocmit prin atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului şi însuşit prin semnătură de către acuzaţi.

În analiza temeiniciei acuzaţiilor formulate prin actul de sesizare, instanţa de fond a constatat că materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, nu prezintă aptitudinea de a fundamenta o soluţie de condamnare cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor G. şi H. în Titlul IV, Subtitlul IV.3 al rechizitoriului şi circumscrise infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Astfel, s-a constatat că parchetul i-a imputat inculpatului G. faptul că, în luna august 2011, ar fi întocmit 16 înscrisuri (semnate şi ştampilate de S.C.A. "B."), denumite fiecare "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", în cuprinsul cărora a fost prezentată o stare de fapt inexistentă, în sensul că inculpatul H. a prestat un număr de 36 de activităţi juridice în baza convenţiei de conlucrare profesională dintre S.C.A. "B." şi Cabinetul Individual de Avocat "H.", înscrisuri pe care i le-ar fi încredinţat celui din urmă pentru a le folosi în faţa organelor fiscale în cadrul controlului efectuat de A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, în vederea producerii de consecinţe juridice.

La rândul său, inculpatul H. a fost acuzat că, în acelaşi interval de timp, şi-ar fi însuşit, prin aplicarea semnăturii personalizate şi a ştampilei cabinetului său avocaţial, cele 16 înscrisuri ce atestau o situaţie factuală necorespunzătoare adevărului, pe care, în data de 23.08.2011, le-ar fi utilizat în cadrul controlului fiscal menţionat, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Instanţa de fond a reţinut că, deşi în fundamentarea acuzaţiei au fost invocate, pentru dovedirea caracterului nereal al împrejurărilor de fapt atestate de conţinutul rapoartelor de activitate, depoziţiile martorilor KKKK., EEE., FFF., GGG. şi HHH., avocaţi în cadrul S.C.A. "B.", care, în acord cu cele declarate de martora AAA., au arătat că nu au colaborat niciodată cu H. în relaţia profesională cu S.C. DDD. S.A. Mizil sau cu alţi clienţi ai casei de avocatură, dar şi diverse acte procedurale din dosarele în care cea din urmă societate era parte, procurorul nu a probat întocmirea, semnarea celor 16 înscrisuri şi încredinţarea lor, ulterioară, spre folosire, de către inculpatul G., după cum nu a demonstrat că aceste acţiuni, precum şi cele imputate coinculpatului H. constând în aplicarea semnăturii personalizate şi a ştampilei cabinetului său avocaţial pe respectivele documente s-ar fi realizat în perioada lunii august 2011, aspecte ce nu au fost confirmate nici de mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Susţinând că, în luna august 2011, între cei doi acuzaţi ar fi intervenit o înţelegere în sensul întocmirii de către G. a unor rapoarte care să consemneze fictiv prestarea unor activităţi juridice de către H. în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, fapt ce s-ar fi realizat în aceeaşi perioadă de timp, parchetul a avut în vedere exclusiv una din depoziţiile date, în faza anchetei penale, de martora AAA. şi conţinutul corespondenţei purtate de inculpatul H. cu Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, pe parcursul inspecţiei fiscale desfăşurate între 24.05.2011 şi 07.09.2011 la cabinetul său avocaţial, probe în baza cărora a concluzionat că cele 16 înscrisuri au fost prezentate organului de control abia în data de 23.08.2011, întrucât nu au existat anterior acestei luni calendaristice, fiind concepute şi redactate în august 2011 doar ca urmare a solicitărilor insistente ale inspectorilor de a fi depuse la dosarul fiscal, justificat de faptul că, în lipsa lor, nu poate fi încheiat controlul.

Mijloacele de probă indicate nu au putut fi, însă, valorificate de instanţă în sensul reţinut de acuzare, atâta timp cât depoziţia martorei AAA. din 26.08.2015, dată în legătură cu acest aspect, este imprecisă şi lipsită de orice credibilitate, necoroborându-se nu doar cu propriile sale declaraţii anterioare (din 27.02.2015) şi ulterioare (din 14.10.2016), dar nici cu restul materialului probator administrat, iar succesiunea şi cuprinsul adreselor transmise reciproc între inculpatul H. şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti au fost interpretate eronat, fără luarea în considerare a altor împrejurări de fapt ce rezultau din actele ataşate la dosar.

Astfel, s-a observat că singura depoziţie testimonială care sugerează, dar nu atestă, cu certitudine, existenţa unei implicări a inculpatului G. în întocmirea celor 16 documente intitulate "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", este cea a martorei AAA. din 26.08.2015, în care aceasta, revenind fără o justificare valabilă asupra afirmaţiilor iniţiale (din 27.02.2015), a arătat că, "undeva la jumătatea anului 2011", ceea ce ar însemna lunile iunie- iulie 2011, şi nu august 2011, aşa cum a reţinut procurorul, cu ocazia unei întâlniri cu inculpatul în biroul său din sediul societăţii de avocatură situat în str. x, "a intrat în posesia" respectivelor înscrisuri, în cuprinsul cărora erau consemnate anumite servicii juridice ce ar fi fost prestate de H. în temeiul convenţiei de conlucrare, iar la final, apărea denumirea celor două părţi semnatare ale acesteia şi numele reprezentanţilor săi legali, "fără ca în dreptul lor să existe semnături sau ştampile". Totodată, conform propriilor susţineri, martora, la solicitarea lui G., ar fi semnat, în locul lui, câte două exemplare ale fiecărui raport de activitate, în dreptul numelui său, şi ar fi aplicat ştampila S.C.A. "B.", care rămăsese în posesia ei şi pe care a ţinut-o până în anul 2014, când i-a predat-o inculpatului. Tot la indicaţia acestuia, AAA. ar fi păstrat documentele "pentru a fi semnate şi de cealaltă parte", lucru care s-a întâmplat după două zile, când a fost contactată telefonic de H. care, sub pretextul că "nu … mai găseşte" înscrisurile şi are nevoie de ele pentru a le preda inspectorilor fiscali, i-a cerut o copie a acestora. Ca atare, realizând că este "o discuţie de complezenţă, având în vedere întâlnirea anterioară din şos. Kiseleff şi faptul că înscrisurile nu fuseseră întocmite în 2007-2008, ci cu câteva zile înainte", martora a arătat că s-a deplasat în sediul din şos. x, unde i-a dat cele două exemplare ale rapoartelor lui III. care, după 5 minute, i-a restituit doar unul dintre ele semnat şi ştampilat în dreptul Cabinetului Individual de Avocat "H.", exemplar pe care, ulterior, i l-a predat lui G. "împreună cu toate documentele şi ştampilele" (deci în 2014).

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, făcând referire la anumite detalii privind ţinuta sa vestimentară şi ziua săptămânii în care a avut loc întrevederea, AAA. a mai relatat că, anterior acestor evenimente, "la sfârşitul anului 2010 sau începutul anului 2011", dar sigur într-o zi de vineri, la cererea inculpatului Şova, s-a deplasat la sediul OOOOO. din Şos. x, unde, în prezenţa sa, a martorului III. şi a celor doi inculpaţi, s-a discutat despre necesitatea identificării unei soluţii pentru ca, "în situaţia în care se va pune problema prezentării dovezilor privind activităţile prestate în conlucrare, să fie pregătiţi cu nişte înscrisuri", fără ca martora să precizeze, însă, dacă s-a luat vreo decizie în acest sens şi care a fost aceasta.

Aşadar, contrar susţinerilor acuzării, din depoziţia dată de martora AAA. în 26.08.2015 nu a reieşit că, în luna august 2011, între cei doi inculpaţi ar fi intervenit o înţelegere în sensul întocmirii în fals a celor 16 rapoarte de activitate, din moment ce întâlnirea în care s-ar fi antamat o asemenea posibilitate, dar fără a se lua vreo hotărâre în acest sens, a avut loc la sfârşitul lui 2010 sau începutul anului 2011, după cum nu a rezultat că G. ar fi fost cel care a conceput înscrisurile, în cursul aceleiaşi luni calendaristice, atâta timp cât întrevederea de la sediul societăţii de avocatură s-ar fi realizat "la jumătatea anului 2011" (deci în lunile iunie- iulie), prilej cu care acesta doar i-a predat martorei documentele şi i-ar fi solicitat să le semneze în locul său, faptă care nu formează, însă, obiectul acuzaţiei penale (inculpatul fiind trimis în judecată pentru întocmirea şi semnarea înscrisurilor, şi nu pentru determinarea/instigarea altor persoane în acest sens), ce nu mai poate fi modificată în cursul judecăţii.

În plus, s-a observat că această declaraţie este în totală contradicţie cu cea anterioară, din 27.02.2015, când, în mod surprinzător, fără a-şi aminti date şi detalii pe care le-a expus cu prilejul audierii sale din 26.08.2015 şi fără a putea plasa în timp împrejurările relatate, martora AAA. a arătat că, "la un moment dat", a primit de la EEE., coordonator de client pentru S.C. DDD. S.A. Mizil, "un calup de hârtii" reprezentând situaţiile lunare cu activităţile presupus prestate în conlucrare profesională de Cabinetul Individual de Avocat "H.", pe care, la indicaţiile martorului, i le-a predat lui G., acesta semnându-le în dreptul numelui său, pentru S.C.A. "B.". Ulterior, potrivit susţinerilor martorei, documentele i-ar fi fost înmânate lui III., "un apropiat al lui H. pentru a fi semnate" de cel din urmă, după care au fost păstrate în cadrul S.C.A. "B.". Or, având în vedere că EEE. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestei societăţi până în luna iunie 2009, după care şi-a înfiinţat propriul cabinet avocaţial, iar casa de avocatură şi-a păstrat denumirea S.C.A. "B." doar până în data de 07.12.2009, când, potrivit deciziei nr. 227/17.12.2009 a Baroului Olt, s-a transformat în S.C.A. "BBB.", instanţa de fond a reţinut că ar rezulta, din depoziţia martorei, că cele 16 rapoarte de activitate ar fi fost concepute de o persoană din cadrul firmei (posibil la solicitarea inculpatului Şova) şi, ulterior, semnate de G. şi H. până la jumătatea anului 2009 şi nicidecum în 2011, aşa cum a menţionat aceasta în declaraţia din 26.08.2015.

Afirmaţiile făcute de AAA. nu au fost confirmate de martorul EEE. care, fără a avea o poziţie tranşantă sub acest aspect, a declarat, în ambele faze procesuale, că nu îşi aduce aminte dacă, în perioada 2007 - iunie 2009, i s-a solicitat de către G. sau de altă persoană din cadrul S.C.A. "B." întocmirea unui rezumat/centralizator al activităţilor juridice desfăşurate pentru S.C. DDD. S.A. Mizil şi nici dacă a redactat un asemenea material (depoziţia din 05.03.2015), arătând, însă, că, în opinia sa, o astfel de cerere nu îşi găsea justificare din moment ce toate serviciile prestate pentru acest client au fost consemnate în fişele de timp zilnice predate martorei AAA., care le-a păstrat în format electronic (declaraţia din 01.11.2016).

De altfel, chiar martora, adoptând aceeaşi atitudine procesuală oscilantă, ambiguă şi nesinceră, a revenit parţial, în cursul cercetării judecătoreşti, asupra celor două depoziţii date în faza anchetei penale, menţionând că cele 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .", nesemnate, i-ar fi fost predate, după declanşarea controlului fiscal la S.C.A. "BBB." şi Cabinetul Individual de Avocat "H." (fără a indica exact data/intervalul de timp), de o persoană a cărei identitate nu şi-o mai aminteşte, bănuind că au fost întocmite de EEE. pe considerentul că acesta fusese "unul din avocaţii care au desfăşurat activităţi de asistenţă juridică … în dosarele vizând DDD. S.A.". În plus, contrar celor afirmate anterior, AAA. a arătat că nu mai ţine minte nici cine anume a iscălit documentele din partea casei de avocatură, însă, fiindu-i prezentate, în copie, de instanţă, a recunoscut unele dintre semnături ca fiind cele pe care le aplica personal în locul lui G., iar altele ca aparţinându-i celui din urmă.

Deopotrivă, martora a declarat că i-a prezentat rapoartele inculpatului, care i-a spus să le păstreze, iar după un timp (fără a indica intervalul), a fost contactată telefonic de H. care i-a cerut un exemplar al acestora, invocând faptul că "nu le mai are şi trebuie să le pună la dispoziţia organelor fiscale". Ca atare, dându-şi seama că, de fapt, i-a fost transmis un semnal, întrucât inculpatul H. nu deţinuse niciodată acele înscrisuri, martora a arătat că s-a deplasat la sediul OOOOO. din Şos. x, unde i le-a înmânat lui III., fiindu-i restituite de acesta după câteva momente cu ştampila Cabinetului Individual de Avocat "H." şi o semnătură. În legătură cu aceleaşi aspecte, AAA. a menţionat că nu îşi mai aminteşte dacă, în momentul în care G. i-a spus să păstreze rapoartele de activitate, a atenţionat-o şi cu privire la faptul că va fi contactată ulterior pentru a asigura semnarea lor de către inculpatul H. şi nici dacă, ulterior contactării sale de către cel din urmă, s-a consultat cu primul asupra solicitării ce-i fusese adresată.

În ceea ce priveşte întâlnirea ce a avut loc în iarna anului 2010 la sediul OOOOO. din Şos. x, martora şi-a menţinut aceleaşi declaraţii făcute în 26.08.2015 cu referire la persoanele participante şi discuţiile purtate, precizând, însă, în mod expres, că "nu s-a hotărât nimic cu acel prilej" în legătură cu întocmirea unor documente care să ateste prestarea de către H. a unor activităţi juridice în temeiul convenţiei de conlucrare profesională.

Cu toate că martora AAA. a plasat, în cuprinsul ambelor declaraţii (din 26.08.2015 şi 14.10.2016), întrevederea din Şos. Kiseleff şi discuţiile cu cei doi acuzaţi şi cu III. (la acel moment consilier al inculpatului H.), cu privire la întocmirea unor înscrisuri care să ateste serviciile juridice prestate în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, la sfârşitul anului 2010 - începutul lui 2011, cel din urmă, în mod constant, a situat această întâlnire în perioada controlului fiscal desfăşurat de A.N.A.F. la Cabinetul Individual de Avocat "H.", făcând, totodată, referire la o altă temă ce a fost abordată cu acel prilej, şi anume necesitatea punerii la dispoziţia organelor de inspecţie a proceselor-verbale care atestă colaborarea dintre cele două forme de exercitare a profesiei de avocat.

Într-adevăr, audiat fiind pe parcursul procedurii judiciare, martorul III. a arătat că discuţiile de la sediul OOOOO. în legătură cu această chestiune ar fi avut loc fie în 2010 - 2011 (declaraţia din 31.08.2015), fie în primăvara lui 2010 (10.02.2017), însă, de fiecare dată, a indicat ca punct de reper inspecţia fiscală derulată de A.N.A.F. la cabinetul avocaţial al inculpatului H., care, aşa cum s-a menţionat cu ocazia expunerii situaţiei factuale, corespunde intervalului de timp cuprins între 24.05.2011 şi 07.09.2011, iar nu perioadei indicate de martora AAA.. În plus, contrar susţinerilor acesteia, III. a făcut vorbire despre un alt subiect de dialog între participanţii la întâlnire, referitor la obligativitatea predării către organul de control a documentelor ce consemnează activitatea desfăşurată în conlucrare, context în care inculpatul G. ar fi afirmat că acestea "există" şi că o să i le trimită lui H. să le semneze. Conform susţinerilor martorului, după o zi sau două, AAA. s-a prezentat cu înscrisurile (ce "conţineau nişte tabele"), iar inculpatul H., după ce "s-a uitat pe ele", i-a solicitat acestuia să aplice ştampila cabinetului individual de avocat şi cea cu semnătura sa personalizată.

S-a remarcat că declaraţiile lui III. se coroborează parţial şi cu depoziţia inculpatului G. din 30.01.2018, în care a confirmat existenţa unei întâlniri cu cei doi martori şi cu H. la sediul OOOOO. din Şos. x, în primăvara anului 2011, prilej cu care acuzaţii şi-ar fi exprimat disponibilitatea în legătură cu punerea la dispoziţia organelor de control a rapoartelor de activitate întocmite în baza convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, dar şi cu declaraţia inculpatului H. din 03.09.2015, în cuprinsul căreia acesta a certificat întrevederea din cursul anului 2011, ce s-ar fi realizat în scopul verificării înscrisurilor necesare pentru contracararea acuzaţiilor publice aduse de şeful A.N.A.F. privind caracterul nelegal al colaborării sale cu S.C.A. "B.", constatând, cu această ocazie, că documentele justificative existau, fiind însuşite de acuzat, prin aplicarea ştampilei cu semnătura sa personalizată, înainte de anul 2011.

În plus, ambii inculpaţi, susţinând realitatea prestării serviciilor juridice consemnate în cele 16 rapoarte de activitate, au arătat, în esenţă, că, potrivit înţelegerii intervenite imediat după perfectarea convenţiei de conlucrare, acestea au fost întocmite lunar, în perioada 2007-2008, de către AAA., la indicaţiile lui G. şi au fost prezentate cu aceeaşi frecvenţă (cu o singură excepţie vizând intervalul noiembrie 2007 - ianuarie 2008) inculpatului H. - direct sau prin intermediul lui III. - care, după verificare, îi dădea acceptul celui din urmă pentru a aplica ştampila cabinetului individual de avocat şi cea cu semnătura sa personalizată (declaraţiile din 30.01.2018 şi 05.02.2018). De asemenea, inculpatul Şova a declarat că, în decembrie 2008, când i-a încetat calitatea de avocat coordonator al S.C.A. "B.", i-a predat martorului Y., în prezenţa lui LLLLL. şi AAA., un biblioraft cuprinzând toate înscrisurile aferente relaţiei profesionale dintre casa de avocatură şi Cabinetul Individual de Avocat "H.", şi anume convenţia de conlucrare, actul adiţional şi facturile fiscale, în copie, precum şi rapoartele de activitate, în original, subliniind că, la acel moment, acestea din urmă nu purtau decât semnătura inculpatului H. şi ştampila cabinetului său avocaţial.

Susţinerile inculpaţilor în sensul întocmirii lunare (de către AAA., la indicaţiile lui G.) şi însuşirii, prin aplicarea ştampilei cu semnătura personalizată (de către H.), în intervalul 2007-2008, a celor 16 înscrisuri intitulate "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", nu au putut fi, însă, valorificate de instanţa de fond, din moment ce nu au fost confirmate de ansamblul probator al cauzei, atât III., cât şi AAA., martori implicaţi direct în activitatea de natură administrativă legată de convenţia de conlucrare (întocmirea/plata facturilor, predarea/preluarea documentelor între părţile semnatare), arătând, în mod concordant şi constant pe întreg parcursul procedurii judiciare, că decontarea sumelor aferente acesteia de către S.C.A. "B." s-a făcut exclusiv în baza facturilor fiscale emise, conform contractului, de Cabinetul Individual de Avocat "H.", fără să existe alte documente care să ateste activităţile juridice prestate în temeiul convenţiei.

Deopotrivă, deşi au indicat perioade diferite de timp, cei doi martori au plasat acţiunile de întocmire şi semnare a rapoartelor de activitate ulterior anului 2008 şi au menţionat, în mod similar, că însuşirea tuturor acestora de către H., prin aplicarea ştampilei cu semnătura personalizată, nu s-ar fi realizat treptat, ci cu acelaşi prilej (fapt confirmat şi de inculpat în declaraţia din 03.09.2015), împrejurare care, interpretată în corelaţie şi cu modalitatea în care avocaţii S.C.A. "B." audiaţi în cauză (Y., KKKK., EEE.), dar şi AAA. (persoana care centraliza în notele de onorarii fişele de activitate şi de timp ale avocaţilor), au arătat că trebuia evidenţiată prestarea serviciilor juridice realizate în conlucrare profesională, respectiv în fişele de activitate ale acestora, lucru ce, în cauză, nu s-a realizat, fapt atestat de depoziţiile martorilor KKKK., EEE., FFF., GGG.

şi HHH., care au asigurat asistenţa juridică în relaţia cu clientul S.C. DDD. S.A. Mizil, a demonstrat că cele 16 înscrisuri nu au fost alcătuite în intervalul septembrie 2007 - decembrie 2008, ci mai târziu. Totodată, s-a apreciat că nu poate fi reţinută în susţinerea afirmaţiilor inculpaţilor nici depoziţia dată, sub acest aspect, în cursul cercetării judecătoreşti, de martorul Y., care a fost privită cu rezervă, din moment ce acesta, fără a explica revenirea asupra declaraţiilor anterioare, a arătat în faţa instanţei de fond că, la sfârşitul anului 2008, ar fi preluat de la G. un biblioraft cuprinzând rapoartele de activitate, cu toate că, în faza anchetei penale, nu a făcut nicio menţiune în această privinţă şi, mai mult, nu a putut oferi detalii în legătură cu derularea convenţiei de conlucrare din 30.08.2007, arătând textual "… nu ştiu dacă acesta (n.n. inculpatul H.) a prestat vreo activitate juridică în temeiul convenţiei de conlucrare" (declaraţia din 31.08.2015).

S-a considerat că marcate de subiectivism şi neconvingătoare sunt şi menţiunile făcute, în acelaşi sens, de martorul LLLLL. în depoziţia din 05.01.2017, în cuprinsul căreia acesta, deşi angajat în cadrul S.C.A. "B." în calitate de contabil, oferă explicaţii în legătură cu modul de întocmire şi păstrare a notelor de onorarii pe care nu le confirmă niciunul dintre avocaţii firmei şi nici măcar persoana responsabilă de acest lucru (AAA.) şi, în plus, contrar susţinerilor inculpatului G., menţionează că documentele (notele de onorarii) predate la sfârşitul anului 2008 martorului Y.

în legătură cu convenţia de conclucrare profesională încheiată cu Cabinetul Individual de Avocat "H." purtau semnăturile ambilor inculpaţi.

Aşadar, s-a constatat că mijloacele de probă administrate în ambele etape procesuale nu confirmă apărările inculpaţilor referitoare la întocmirea şi semnarea, în intervalul septembrie 2007 - decembrie 2008, a celor 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", dar, în acelaşi timp, nu demonstrează nici comiterea acestor acţiuni de către inculpaţi în luna august 2011, astfel cum a reţinut acuzarea.

S-a observat de către instanţa de fond că ansamblul probator al cauzei nu atestă, dincolo de orice dubiu, realizarea, în această perioadă (august 2011), a unei conivenţe între cei doi acuzaţi în sensul alcătuirii frauduloase a 16 rapoarte care să consemneze fictiv prestarea de activităţi juridice în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, după cum nu dovedeşte faptul că inculpatul G. ar fi fost cel care, în baza unei asemenea înţelegeri, ar fi întocmit şi semnat aceste înscrisuri pe care i le-ar fi transmis, spre folosire, tot în luna august, inculpatului H. sau că acesta şi le-ar fi însuşit prin aplicarea semnăturii personalizate şi a ştampilei cabinetului său avocaţial în acelaşi interval de timp indicat de procuror.

Ceea ce a reieşit din coroborarea declaraţiilor constante ale martorului III. cu cele ale inculpaţilor G. (din 30.01.2018) şi H. (din 03.09.2015) a fost faptul că, ulterior declanşării controalelor fiscale la S.C.A. "BBB." şi la Cabinetul Individual de Avocat "H.", la sediul OOOOO. din Şos. Kiseleff a avut loc o întrevedere la care au participat cele trei persoane menţionate şi martora AAA., ocazie cu care a fost antamată chesiunea legată de obligativitatea predării către organele de control a documentelor ce consemnează activitatea desfăşurată în conlucrare profesională, acuzaţii exprimându-şi acceptul în acest sens, fără să rezulte, însă, că s-ar fi purtat vreo discuţie sau că s-ar fi ajuns la vreo înţelegere cu privire la întocmirea în fals a unor asemenea înscrisuri. S-a remarcat că niciunul dintre participanţi nu a indicat luna august 2011 ca perioadă în care s-ar fi realizat întâlnirea, III. circumscriind-o, la modul general, intervalului de timp în care s-a desfăşurat inspecţia fiscală de către A.N.A.F., inculpatul H. referindu-se, generic, la anul 2011, dar cu trimitere implicită tot la perioada efectuării controlului fiscal la cabinetul său avocaţial, în timp ce inculpatul G. a menţionat că discuţia dintre cei patru ar fi avut loc în primăvara anului 2011. La rândul său, martora AAA. a plasat întrevederea din Şos. Kiseleff la sfârşitul anului 2010 - începutul lui 2011, însă a indicat un alt obiect al discuţiei, şi anume necesitatea întocmirii unor înscrisuri care să consemneze serviciile juridice prestate în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, susţinere care, nefiind confirmată de niciun alt mijloc de probă, nu a putut fi reţinută de instanţă, cu atât mai mult cu cât nu prezintă nicio relevanţă probatorie sub aspectul acuzaţiei, din moment ce, aşa cum a afirmat chiar martora, cu prilejul acelei întâlniri nu a fost luată nicio decizie în acest sens de către inculpaţi.

De asemenea, III. şi cei doi inculpaţi au precizat, în cuprinsul aceloraşi depoziţii, că, la momentul întâlnirii, care, aşa cum s-a arătat, nu a putut fi stabilit cu exactitate, cele 16 înscrisuri ce atestau activităţile juridice ce ar fi fost desfăşurate în baza convenţiei de conlucrare fuseseră deja redactate, dar, astfel cum a menţionat martorul, în concordanţă cu cele relatate de AAA. în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, acestea nu erau încă semnate de inculpatul H., lucru care s-a întâmplat după o zi sau două. Astfel, III. a declarat, în 10.02.2017, că în cadrul "acelei întâlniri sau al unei întâlniri ulterioare, G. a afirmat că există acele procese-verbale şi că o să i le trimită lui H. să le semneze", precum şi faptul că "între data întâlnirii din şoseaua Kiseleff în care s-a discutat despre procese-verbale şi momentul la care AAA. a venit cu plicul cu documente a trecut cam o zi, două".

În acelaşi sens, şi martora AAA. a precizat, iniţial, în cuprinsul depoziţiei din 26.08.2015, că a intrat în posesia celor 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", ce nu erau semnate, "undeva la jumătatea anului 2011", ceea ce ar însemna lunile iunie- iulie 2011, şi nu august 2011, aşa cum a reţinut procurorul, iar după două zile, prin intermediul lui III., i le-a prezentat, spre semnare, inculpatului H., pentru ca, ulterior, în faţa instanţei, să arate că ar fi primit respectivele documente, care, de asemenea, nu purtau vreo iscălitură, după declanşarea controlului fiscal la S.C.A. "BBB." şi la Cabinetul Individual de Avocat "H.", fără, însă, a putea indica, măcar cu aproximaţie, data sau perioada de timp în care s-ar fi întâmplat acest lucru pe parcursul derulării inspecţiei A.N.A.F. (declaraţia din 14.10.2016). Totodată, păstrând aceeaşi notă de incertitudine cu privire la intervalul temporal, martora a arătat, în cursul judecăţii, că "nu a durat foarte mult din acest moment şi am fost sunată de H. care m-a rugat să-i pun la dispoziţie un exemplar din rapoartele de activitate, afirmând că el nu le mai are şi trebuie să le pună la dispoziţia organelor fiscale. … M-am prezentat cu rapoartele de activitate la sediul din str. x, m-am întâlnit cu III. căruia i le-am dat, a ieşit câteva momente din încăperea respectivă şi s-a întors cu rapoartele de activitate purtând ştampila CIA H. şi o semnătură".

Astfel, s-a remarcat că, deşi probatoriul administrat atestă că întâlnirea de la sediul OOOOO. din Şos. Kiseleff şi, implicit, semnarea, la scurt timp după aceasta, de către H., a documentelor intitulate "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", au avut loc ulterior declanşării inspecţiilor fiscale la S.C.A. "BBB." şi la Cabinetul Individual de Avocat "H.", controale care, de altfel, s-au desfăşurat în intervale mari de timp, şi anume 16.05.2011 - 03.10.2011 şi, respectiv, 24.05.2011 - 07.09.2011, în cauză nu s-a demonstrat că aplicarea de către inculpat a ştampilei cabinetului avocaţial şi a celei cu semnătura sa personalizată pe cele 16 înscrisuri menţionate s-ar fi realizat în luna august 2011, neexistând niciun mijloc de probă care să ateste cu certitudine acest aspect, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că momentul însuşirii conţinutului rapoartelor de către acuzat ar fi coincis cu cel al înmânării unui exemplar al acestora (în copie/original) de către AAA., prin intermediul lui III., în vederea depunerii la organele fiscale.

Aceeaşi constatare a fost valabilă şi în ceea ce priveşte întocmirea documentelor, dar şi semnarea lor pentru S.C.A. "B.", acţiuni ce au precedat activitatea imputată inculpatului H., concluzie care s-a impus mai ales în condiţiile în care nicio depoziţie dată în cauză nu l-a indicat pe G. ca fiind cel care a alcătuit înscrisurile, iar probatoriul administrat nu a furnizat informaţii precise şi convingătoare cu referire la identitatea persoanei care le-a iscălit în numele casei de avocatură, perioada de timp şi împrejurările în care s-a realizat acest lucru, orice îndoială neputând fi interpretată decât în favoarea acuzatului.

Astfel, în timp ce inculpaţii G. şi H. au menţionat-o pe AAA. ca fiind cea care ar fi redactat rapoartele de activitate, iar primul a tăgăduit semnătura aplicată pe acestea în dreptul numelui său şi a denumirii casei de avocatură, martora a dat declaraţii oscilante sub acest aspect, modificându-şi poziţia procesuală, fără nicio explicaţie pertinentă, cu ocazia fiecărei audieri, însă în niciuna dintre depoziţii nu l-a nominalizat pe G. ca fiind persoana care a întocmit cele 16 înscrisuri. S-a observat, în acest sens, că, deşi la data de 27.02.2015, a precizat că "la un moment dat" ar fi primit situaţiile lunare privind activităţile prestate în conlucrare profesională de Cabinetul Individual de Avocat "H." de la EEE., coordonator de client pentru S.C. DDD. S.A. Mizil, ulterior, în 26.08.2015, a menţionat că acestea i-ar fi fost date de inculpatul G. "undeva la jumătatea anului 2011" (deci în iunie- iulie 2011), cu ocazia unei întâlniri la sediul societăţii de avocatură situat în str. x, fără să facă, însă, precizări suplimentare cu privire la persoana care le-ar fi întocmit, pentru ca, în faţa instanţei de fond, să nu îşi mai amintească cine anume i le-a predat după declanşarea controlului fiscal, bănuind că au fost redactate de martorul menţionat întrucât acesta fusese "unul din avocaţii care au desfăşurat activităţi de asistenţă juridică … în dosarele vizând DDD. S.A.".

De asemenea, martora a manifestat aceeaşi atitudine fluctuantă şi în legătură cu identitatea celui care ar fi semnat pentru S.C.A. "B." cele 16 rapoarte de activitate, arătând, iniţial, că respectiva persoană a fost G. (în 27.02.2015), după care a menţionat că, dimpotrivă, la solicitatea acestuia, le-ar fi iscălit ea şi ar fi aplicat ştampila societăţii de avocaţi, a cărei posesie a avut-o până în anul 2014 (în 26.08.2015), iar în final, în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat că nu mai ţine minte cine a certificat, prin semnătură, înscrisurile, însă vizualizând copiile acestora ataşate la dosar, a recunoscut unele dintre iscălituri ca fiind cele pe care le aplica personal în locul inculpatului, iar altele ca aparţinându-i celui din urmă.

Cu toate că instanţa de fond, având în vedere declaraţiile ezitante ale martorei AAA. şi poziţia exprimată de inculpatul G., care a contestat semnătura aplicată în dreptul numelui său şi a denumirii casei de avocatură pe cele 16 documente intitulate "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", a dispus, pentru clarificarea acestui aspect, la solicitarea celui din urmă, efectuarea unei expertize grafice a semnăturilor, care să stabilească dacă au fost realizate de acuzat sau de o altă persoană, mijlocul de probă nu a putut fi, însă, administrat, dată fiind lipsa de la dosarul de urmărire penală a înscrisurilor în original şi imposibilitatea identificării şi ataşării lor de către instanţă, în condiţiile în care atât apărarea, cât şi parchetul, au învederat că nu se află în posesia exemplarelor originale şi nu au indicat locul unde acestea s-ar fi putut găsi, iar din conţinutul procesului-verbal nr. x/07.09.2011 şi al raportului de inspecţie fiscală din 19.10.2011, înregistrat sub nr. x/27.10.2011, întocmite de A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, cu ocazia controalelor efectuate la Cabinetul Individual de Avocat "H." şi, respectiv, la S.C.A. "BBB.", rezulta că toate documentele puse la dispoziţia organelor fiscale au fost restituite, la finalizarea verificărilor.

Or, în condiţiile în care parchetul nu a făcut diligenţe, în faza anchetei penale, pentru identificarea, ridicarea şi depunerea la dosar, în original, a documentelor care, în opinia sa, constituie obiect material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, motiv pentru care instanţa s-a aflat în imposibilitatea de a ataşa exemplarele originale ale acestora şi de a efectua expertiza grafică a semnăturilor, ce au fost tăgăduite de persoana căreia i-au fost atribuite, Înalta Curte, având în vedere şi declaraţiile oscilante, imprecise şi lipsite de orice credibilitate, din acest punct de vedere, ale martorei AAA., a apreciat că toate aceste împrejurări nu pot fi interpretate decât în favoarea inculpatului G., în sarcina căruia nu a putut fi reţinută, în contextul unui asemenea probatoriu contradictoriu şi neconvingător, semnarea celor 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .".

De asemenea, pornind de la faptul că declaraţia martorei AAA. din 26.08.2015, în care l-a menţionat pe acuzat ca fiind cel de la care ar fi primit documentele "undeva la jumătatea anului 2011" - deci în iunie- iulie 2011, şi nu în august 2011, astfel cum a arătat parchetul - fără, însă, a-l indica şi ca autor al înscrisurilor, nu a fost confirmată de niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, instanţa de fond a considerat că această depoziţie nu prezintă aptitudinea de a dovedi întocmirea de către G., în luna august 2011, a celor 16 rapoarte de activitate, cu atât mai mult cu cât însăşi martora, în declaraţiile sale din 27.02.2015 şi 14.10.2016, a prezentat o altă variantă a evenimentelor, arătând că persoana care i le-a predat şi pe care o bănuieşte că le-a redactat este, de fapt, martorul EEE., cu toate că acesta nu mai activa în cadrul S.C.A. "B." din iunie 2009.

Într-adevăr, în cuprinsul depoziţiilor, martora a arătat că, ulterior primirii înscrisurilor, inculpatul Şova, căruia i le-a prezentat, i-a spus fie să i le înainteze, pentru semnare, lui H. (în 27.02.2015), fie să le semneze ea în numele său pentru casa de avocatură (26.08.2015), fie să le păstreze (în 14.10.2016), fapte ce nu formează, însă, obiectul acuzaţiei penale (inculpatul fiind trimis în judecată pentru întocmirea şi semnarea înscrisurilor, şi nu pentru sprijinirea/determinarea altor persoane în acest sens), ce nu mai poate fi modificată în cursul judecăţii.

Totodată, deşi acuzarea a reţinut că G. ar fi întocmit prin metoda "copy paste" rapoartele de activitate, care reprezintă "copia fidelă, literalmente, inclusiv în privinţa greşelilor de ortografie", a înscrisurilor privind activităţile juridice prestate pentru clientul S.C. DDD. S.A. Mizil de avocaţii EEE., FFF., GGG. şi HHH., instanţa de fond a constatat, pe de o parte, că acestea nu se suprapun perfect din punct de vedere al conţinutului, iar pe de altă parte, că parchetul nu a stabilit şi nici nu a dovedit modalitatea concretă în care inculpatul, în luna august 2011, perioadă în care nu mai avea calitatea de asociat în cadrul S.C.A. "BBB.", continuatoarea S.C.A. "B.", a intrat în posesia notelor de onorarii emise în anii 2007-2008 pentru societatea comercială menţionată (cine anume i le-a pus la dispoziţie, când şi în ce formă), folosindu-le ca model pentru alcătuirea frauduloasă a celor 16 documente, aspect ce nu a rezultat nici din materialul probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti.

În plus, s-a observat că, în cauză, nu s-a făcut dovada certă că înscrisurile i-ar fi fost încredinţate inculpatului H., spre folosire, în luna august 2011, de către G., existând în acest sens doar depoziţia dată de primul acuzat în cursul anchetei penale, neconfirmată, însă, de restul materialului probator de la dosar. Astfel, în faţa instanţei de fond, inculpatul H. a revenit asupra afirmaţiilor iniţiale şi a arătat, în consens cu cele precizate şi de martorul Y. în declaraţia din 01.11.2016, că rapoartele de activitate i-au fost solicitate, prin intermediul lui III., martorei AAA., în timp ce aceasta din urmă a susţinut, în mod constant, că cererea i-a fost adresată direct de acuzat, menţionând expres, în cursul judecăţii, că nu îşi aminteşte să se fi consultat cu G. în legătură cu solicitarea primită.

Cu toate că acuzarea a considerat că o dovadă a conivenţei infracţionale dintre inculpaţi o reprezintă conţinutul corespondenţei purtate de H. cu Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, pe parcursul inspecţiei fiscale desfăşurate în intervalul 24.05.2011-07.09.2011 la cabinetul său avocaţial, apreciind, pe baza acesteia, că cele 16 documente intitulate "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . ." au fost prezentate organului de control abia în data de 23.08.2011, întrucât nu au existat anterior lunii august 2011, când au fost concepute şi redactate doar ca urmare a solicitărilor insistente ale inspectorilor de a fi depuse la dosarul fiscal, justificat de faptul că, în lipsa lor, nu puteau fi încheiate verificările, instanţa de fond a reţinut, dimpotrivă, că succesiunea şi cuprinsul adreselor transmise reciproc între acuzat şi A.N.A.F. nu sunt de natură să fundamenteze o asemenea concluzie, în acelaşi sens pledând constatările şi expunerile aceluiaşi organ de inspecţie fiscală inserate în cuprinsul raportului nr. x/27.10.2011 şi al anexelor sale, întocmit la finalizarea controlului efectuat la S.C.A. "BBB.".

Astfel, deşi s-a susţinut de către procurorul semnatar al actului de sesizare, exclusiv în considerarea depoziţiei martorei CCC., că efectuarea controlului încrucişat la Cabinetul Individual de Avocat "H." a fost determinată de împrejurarea că, la S.C.A. "BBB.", nu au fost identificate de organele fiscale documentele justificative ce au stat la baza facturilor emise potrivit convenţiei de conlucrare profesională, s-a constatat că, în cauză, nu există niciun înscris care să ateste acest lucru, ordinul de serviciu nr. x/24.05.2011 în baza căruia s-a desfăşurat inspecţia nefiind ataşat la dosar, din cuprinsul procesului-verbal nr. x/07.09.2011 întocmit de Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti la încheierea controlului reieşind că obiectul acestuia l-a constituit, de fapt, examinarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor de venituri realizate în anii 2007-2008 cu onorariile încasate în baza respectivei convenţii, a actului adiţional nr. x/27.03.2008 la aceasta şi a procesului-verbal din 29.10.2007, încheiate cu S.C.A. "B.", şi nicidecum verificarea existenţei unor înscrisuri care să ateste activităţile prestate în executarea actelor juridice menţionate.

S-a observat, de către instanţa de fond, că relevant sub acest aspect este chiar faptul că, în toate invitaţiile pe care i le-a transmis, în perioada 24.05.2011- 20.06.2011, inculpatului H., pentru a se deplasa la sediul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, organul de inspecţie fiscală a menţionat ca înscrisuri pe care acesta trebuie să le prezinte doar buletinul/cartea de identitate sau paşaportul (în copie), declaraţiile anuale de venit pentru anii 2007-2008 şi registrul jurnal de încasări şi plăţi, documente ce au şi fost puse, de altfel, la dispoziţia inspectorilor de reprezentantul S.C. ZZZ. S.R.L., în data de 23.06.2011, în baza contractului de prestări servicii nr. x/01.01.2007 încheiat cu Cabinetul Individual de Avocat "H.". În plus, aşa cum s-a consemnat în cuprinsul procesului-verbal nr. x/07.09.2011, în ziua de 27.06.2011, echipa de inspecţie s-a deplasat la punctul de lucru al S.C. ZZZ. S.R.L., ocazie cu care a verificat aceleaşi documente şi a constatat că onorariile încasate de la S.C.A. "B." au fost evidenţiate în registrul de încasări şi plăţi, în jurnalul pentru vânzări aferent intervalului 01.10.2007 - 31.12.2008 şi în declaraţiile speciale de venituri corespunzătoare anilor 2007-2008, fără să reiasă că s-ar fi solicitat, cu această ocazie, prezentarea unor documente justificative cu privire la serviciile juridice prestate de cabinetul avocaţial în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007. De altfel, nuanţându-şi declaraţia din cursul urmăririi penale, chiar martora CCC. a arătat, în faţa instanţei de fond, că nu îşi mai aduce aminte dacă i-a pus în vedere reprezentantului S.C. ZZZ. S.R.L. să depună şi înscrisurile justificative ce au stat la baza emiterii celor 17 facturi fiscale către casa de avocatură.

În orice caz, s-a reţinut că, fiind vorba de un control desfăşurat de A.N.A.F., în temeiul Titlului VII din O.G. nr. 92/2003, în legătură cu anumite aspecte de natură fiscală privind activitatea unui contribuabil, toate constatările, solicitările şi concluziile formulate au fost consemnate în scris, situaţie în care depoziţiile unui martor (chiar şi membru al echipei de inspecţie) nu pot face dovadă în contra conţinutului înscrisurilor oficiale emise cu acest prilej.

S-a constatat, de asemenea, că primul act prin care i s-a cerut inculpatului H. să indice înscrisurile care au stat la baza întocmirii facturilor emise către S.C.A. "B." şi în care au fost consemnate serviciile prestate, cu menţiunea ca expunerea să fie susţinută de documente, este nota explicativă transmisă prin adresa nr. x/18.07.2011 a Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, Activitatea de inspecţie fiscală, context în care, răspunzând, în cuprinsul acesteia, că, în materie penală, consultanţa "se face verbal, cu excepţia concluziilor scrise depuse în instanţă", acuzatul nu a făcut trimitere la niciun act justificativ. Ulterior, însă, prin trei solicitări succesive, înregistrate sub nr. x/28.07.2011, nr. x/18.08.2011 şi nr. x/19.08.2011, acesta a cerut A.N.A.F. să facă o "precizare clară" cu privire la necesitatea depunerii altor documente sau a oferirii unor explicaţii suplimentare celor date personal în ziua de 18.07.2011, motiv pentru care, prin adresa nr. x/19.08.2011, organul de control a comunicat inculpatului imposibilitatea definitivării constatărilor privind stabilirea obligaţiilor fiscale, întrucât nu a pus la dispoziţie toate informaţiile cerute prin adresa nr. x/18.07.2011, respectiv menţionarea detaliată a activităţilor întreprinse pentru veniturile realizate/onorariile încasate în perioada 2007-2008, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi al actului adiţional nr. x/27.03.2008, încheiate de Cabinetul Individual de Avocat "H." cu S.C.A. "B.", precum şi indicarea/prezentarea înscrisurilor care au stat la baza întocmirii facturilor emise către casa de avocatură, în care au fost prevăzute serviciile prestate, respectiv situaţii de lucrări sau alte documente relevante.

Aşadar, contrar susţinerilor acuzării, s-a constatat că, după aproape două luni de la declanşarea inspecţiei fiscale la cabinetul său avocaţial, Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti a cerut inculpatului H., sub forma unei întrebări în cuprinsul notei explicative, să indice şi să anexeze (în funcţie de răspuns) înscrisurile ce atestă serviciile juridice prestate în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, însă prima solicitare expresă sub acest aspect i-a fost adresată abia la data de 19.08.2011, în urma demersurilor repetate ale acuzatului, care, la patru zile după primirea comunicării nr. x/19.08.2011, s-a conformat dispoziţiei date de organul de control şi a transmis acestuia, prin adresa înregistrată sub nr. x/23.08.2011, cele 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada ….".

În atare condiţii, s-a reţinut că atitudinea adoptată de inculpat pe parcursul controlului fiscal, precum şi succesiunea şi conţinutul corespondenţei purtate cu Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, nu sunt de natură să demonstreze, în lipsa unor dovezi neîndoielnice şi convingătoare care să certifice acest aspect, realizarea, în luna august 2011, a unei înţelegeri cu G., în sensul întârzierii finalizării inspecţiei fiscale, cu scopul de a întocmi în fals documentele referitoare la activităţile desfăşurate în executarea convenţiei de conlucrare, cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a arătat, ulterior completării notei explicative din 18.07.2011, H. a fost cel care a cerut informaţii suplimentare în legătură cu necesitatea depunerii unor noi acte, iar după primirea răspunsului, s-a conformat imediat solicitării.

În plus, aşa cum au atestat menţiunile şi constatările făcute de acelaşi organ de control în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.10.2011 şi al anexelor sale, elaborat în 19.10.2011, la finalizarea verificărilor efectuate la S.C.A. "BBB.", cele 16 rapoarte de activitate lunară au fost prezentate echipei de control de către martorul Y., în 26.07.2011, astfel încât, fiind întocmite anterior acestei date, o înţelegere frauduloasă între cei doi inculpaţi, realizată în luna august 2011, în vederea conceperii, redactării şi semnării lor, a apărut ca fiind lipsită de justificare.

În acest sens, s-a observat că, în capitolul VI al raportului A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, intitulat "Discuţia finală cu contribuabilul", s-a menţionat că, pentru clarificarea unor aspecte fiscale privind activităţile juridice prestate în schimbul onorariilor achitate de S.C.A. "B." în perioada 2007-2008, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi al actului adiţional nr. x/27.03.2008, cu referire la înscrisurile ce au stat la baza emiterii facturilor fiscale de către Cabinetul Individual de Avocat "H.", a fost solicitată o notă explicativă reprezentantului societăţii verificate, înregistrată sub nr. x/27.07.2011, ce constituie Anexa nr. 7 la lucrarea întocmită de inspectorii fiscali. Cu această ocazie, în 26.07.2011, după ce a oferit anumite explicaţii cu privire la conţinutul activităţilor juridice prestate în temeiul convenţiei de conlucrare profesională (pct. 1), martorul Y. a precizat că, la baza facturilor emise de cabinetul avocaţial, au stat rapoartele de evidenţă lunară întocmite de acesta, "care atestă îndeplinirea obiectului conlucrării profesionale", menţionând, totodată, că pune la dispoziţia inspectorilor respectivele înscrisuri, în condiţiile păstrării confidenţialităţii relaţiei avocat-client (pct. 2). De asemenea, opinând că "organele de control fiscal nu se pot pronunţa în privinţa contractelor de conlucrare profesională ale avocaţilor şi nici nu pot cerceta relaţia avocat-client, care …. ţine de secretul profesional", a arătat că înţelege, totuşi, "să dea explicaţiile necesare şi să prezinte documentele, cu păstrarea secretului profesional obligatoriu al prestaţiei avocaţiale propriu-zise" (pct. 3).

Instanţa a avut în vedere că, în pofida menţiunilor făcute în cuprinsul notei explicative, ce constituie Anexa nr. 7 la raportul de inspecţie fiscală nr. x/27.10.2011, procurorul de şedinţă a arătat, atât cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, cât şi în cuprinsul concluziilor scrise, că nu există nicio dovadă că martorul Y. a prezentat organului de control rapoartele de activitate, sens în care a invocat faptul că acestea nu se regăsesc printre documentele depuse de casa de avocatură cu prilejul controlului, ataşate în vol. 25-34 d.u.p. şi menţionate în opisul general aflat la filele x d.u.p., dar nici printre înscrisurile predate de A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, la solicitarea parchetului, ce formează volumele nr. 53-54 ale dosarului de urmărire penală.

Contrar susţinerilor acuzării, s-a apreciat că datele cauzei furnizează suficiente elemente de probaţiune care fundamentează concluzia că cele 16 rapoarte de activitate au fost prezentate, în data de 26.07.2011, organului de control de către martorul Y., relevant în acest sens fiind chiar faptul că nota explicativă dată de acesta a fost semnată de cei doi membri ai echipei de inspecţie fiscală fără nicio obiecţiune sau rezervă, împrejurare de natură să ateste că documentele la care a făcut referire reprezentantul societăţii de avocatură au şi fost puse la dispoziţia lor, motiv pentru care, ulterior, nici nu au mai fost solicitate, astfel cum s-a procedat, spre exemplu, în cazul controlului efectuat la Cabinetul Individual de Avocat "H.".

De altfel, s-a remarcat că aspectele asupra cărora martorul a fost chestionat nu au vizat doar indicarea înscrisurilor ce au stat la baza emiterii facturilor decontate de S.C.A. "B." în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, ci şi prezentarea efectivă a acestora, lucru care s-a şi întâmplat, din moment ce, aşa cum s-a arătat, inspectorii fiscali nu au făcut nicio menţiune contrară în cuprinsul înscrisului şi nici nu au revenit cu o cerere similară după data de 26.07.2011. O asemenea menţiune referitoare la neînfăţişarea de către martor a documentelor indicate în nota explicativă nu a fost inserată nici în cuprinsul raportului de inspecţie nr. x/27.10.2011, care nu a constatat nicio încălcare a legislaţiei fiscale sub aspectul cheltuielilor reprezentate de sumele achitate Cabinetului Individual de Avocat "H.", în baza convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, aspect ce a demonstrat, o dată în plus, că rapoartele de activitate au fost puse la dispoziţia organului de control.

Astfel, deşi în capitolele III pct. 12 şi IV din lucrare au fost stabilite o serie de cheltuieli nedeductibile fiscal, care au diminuat baza de calcul a TVA-ului şi a impozitului pe venit datorat pentru perioada 2007-2008 de S.C.A. "B.", în categoria acestora nu au fost evidenţiate şi cele aferente convenţiei de conlucrare şi actului adiţional nr. x/27.03.2008, rezultând că reprezentantul societăţii de avocaţi continuatoare a prezentat documentele justificative ce au stat la baza întocmirii şi decontării facturilor fiscale emise de cabinetul avocaţial, căci, în caz contrar, în lipsa unor asemenea înscrisuri, sumele achitate celui din urmă de către casa de avocatură ar fi fost considerate cheltuieli nedeductibile şi, pe cale de consecinţă, generatoare de obligaţii fiscale suplimentare către bugetul de stat, lucru care, însă, nu a fost constatat de către organul de control.

Totodată, instanţa de fond a constatat că opisul general ataşat la filele x d.u.p. şi filele x d.u.p., purtând ştampila şi semnătura reprezentantului S.C.A. "Y. şi Asociaţii", entitate continuatoare a S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB.", înfiinţată abia în anul 2013, prin Decizia Consiliului Baroului Bucureşti nr. 909/22.04.2013, constituie anexă la nota de constatare seria x nr. x din 02.07.2013, întocmită de A.N.A.F., Garda Financiară, secţia Municipiului Bucureşti, cu ocazia controlului efectuat la această societate de avocaţi pentru verificarea derulării contractelor de asistenţă juridică încheiate în intervalul 2007-2008 cu Complexurile Energetice Turceni şi Rovinari, aspect consemnat şi în cuprinsul adresei nr. x/03.07.2013, comunicată de către aceeaşi instituţie Direcţiei Naţionale Anticorupţie . Ca atare, s-a apreciat că, fiind întocmit în 2013, opisul la care a făcut referire procurorul de şedinţă nu poate constitui o dovadă a documentelor prezentate organelor de inspecţie fiscală, în anul 2011, de S.C.A. "BBB.", acesta enumerând, de fapt, înscrisurile privind relaţia contractuală dintre S.C.A. "B." şi cele două Complexuri Energetice, depuse în cadrul controlului efectuat pe această temă de către A.N.A.F., Garda Financiară, secţia Municipiului Bucureşti în 02.07.2013 şi ataşate la dosarul de urmărire penală în volumele 25-34.

De altfel, chiar în cuprinsul adresei nr. x/03.07.2013, s-a menţionat că "reprezentantul societăţii de avocatură a pus la dispoziţia instituţiei", cu ocazia desfăşurării controlului, "2 rapoarte privind relaţiile contractuale şi activităţile realizate …. pentru Complexele Energetice Turceni şi Rovinari", precum şi "toate documentele la care se face referire în rapoarte …., acestea fiind cuprinse în opisul general". În plus, s-a făcut precizarea că adresa este însoţită de nota de constatare seria x nr. x/02.07.2013 şi de "copii certificate după toate documentele … cuprinse în opisul general", fapt ce atestă că înscrisurile din vol. 25-34 d.u.p. nu au fost depuse cu prilejul inspecţiei fiscale derulate în perioada 16.05.2011 - 03.10.2011 la S.C.A. "BBB.", ci în cadrul controlului efectuat la S.C.A. "Y. şi Asociaţii" în 02.07.2013. O dovadă în acest sens a reprezentat-o şi faptul că opisul general este însoţit de lista anexelor, care îl detaliază şi care corespund întocmai cu cele ataşate în vol. 25-34 d.u.p., ce însoţesc şi enumeră documentele depuse cu prilejul verificărilor efectuate de Garda Financiară a Municipiului Bucureşti în anul 2013.

Chiar dacă aceleaşi acte ar fi fost puse la dispoziţia A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, şi în anul 2011, din conţinutul raportului de inspecţie nr. x/27.10.2011, s-a observat că verificările efectuate cu acea ocazie nu s-au raportat doar la relaţia contractuală cu cele două Complexuri Energetice, atestată de respectivele înscrisuri, ci au vizat întreaga activitate desfăşurată de contribuabil în intervalul 01.01.2006 - 31.12.2009, ce a fost analizată sub aspectul respectării prevederilor din legislaţia fiscală şi contabilă, motiv pentru care au fost avute în vedere de organul de control toate consemnările din registrele de evidenţă ţinute de societatea de avocatură, contractele încheiate cu clienţii şi furnizorii, facturile fiscale şi orice alte documente necesare pentru stabilirea stării de fapt fiscale (pag. 25-26, 38-54, 79 din raport), ce au fost prezentate de martorul Y., reprezentant legal al S.C.A. "BBB.", şi, ulterior, la terminarea controlului, returnate în integralitate acestuia.

Astfel, în declaraţia dată pe propria răspundere în 18.10.2011, înregistrată la organul fiscal sub nr. x/19.10.2011 şi care constituie Anexa 5 la raport, martorul a arătat că a pus la dispoziţia acestuia toate documentele şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale şi răspunde de exactitatea, realitatea şi legalitatea respectivelor înscrisuri, care, la finalizarea controlului, au fost restituite în totalitate. Aceeaşi precizare a fost făcută, în esenţă, şi de semnatarii raportului de inspecţie fiscală, care, la pag. 77, au consemnat că "societatea a pus la dispoziţie … documentele şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale, cu excepţia celor …. aferente unor cheltuieli înregistrate în evidenţa fiscală, dar considerate de echipa de control ca fiind nedeductibile din lipsa unor documente sau întrucât unele documente nu au furnizat toate informaţiile prevăzute în normele legale în vigoare pentru a putea dobândi calitatea de document justificativ", situaţie ce nu a fost, însă, constatată cu privire la sumele decontate de casa de avocatură către Cabinetul Individual de Avocat "H." în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, ce nu au fost incluse în categoria cheltuielilor nedeductibile.

Ca atare, faţă de considerentele expuse şi având în vedere că întreaga construcţie a acuzării referitoare la întocmirea şi semnarea, în luna august 2011, a celor 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . ." s-a întemeiat pe simple supoziţii, ce nu au fost confirmate de ansamblul probator al cauzei, care nu dovedeşte cu certitudine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea acestor acţiuni de către inculpaţii G. şi H., în circumstanţele de fapt şi de timp reţinute în cuprinsul actului de sesizare, instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestora pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 16 acte materiale.

În continuare, instanţa de fond a avut în vedere că, în sarcina inculpatului H., s-a mai reţinut, de către parchet, circumscris unei infracţiuni distincte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), că, în data de 18.07.2011, pe parcursul inspecţiei fiscale efectuate la cabinetul său avocaţial de A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, a completat şi semnat, la solicitarea organului de control, o notă explicativă în cuprinsul căreia a prezentat o stare de fapt inexistentă, în sensul că, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională încheiată cu S.C.A. "B.", a acordat "consultanţă în dosare penale aflate pe rolul Parchetelor", în vederea producerii de consecinţe juridice (Titlul IV, Subtitlul IV.4 din rechizitoriu).

S-a reţinut că, potrivit definiţiei legale, cuprinsă în art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în fapta persoanei care falsifică un asemenea înscris prin contrafacerea scrierii, a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă, ulterior, foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre utilizare, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În cauză, s-a constatat că nota explicativă completată de H., în data de 18.07.2011, la solicitarea organelor competente din cadrul A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, nu prezenta aptitudinea de a servi la producerea unei consecinţe juridice, atâta timp cât, exprimând propria poziţie a inculpatului, adoptată la acel moment, în legătură cu aspectele asupra cărora a fost chestionat şi care formau obiectul inspecţiei fiscale, nu putea influenţa în vreun mod desfăsurarea controlului la cabinetul său avocaţial sau rezultatul acestuia. Astfel, toate susţinerile acuzatului din cuprinsul notei explicative, făcute în calitate de persoană a cărei activitate era cercetată de organul fiscal, erau supuse verificării ulterioare de către acesta, sub aspectul veridicităţii şi temeiniciei, rezultatul controlului fiind consecinţa coroborării tuturor informaţiilor obţinute din examinarea datelor şi documentelor puse la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală.

Acest aspect a reieşit chiar din cuprinsul art. 94 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care, după ce, în alin. (2), defineşte atribuţiile inspecţiei fiscale, în alin. (3) enumeră mijloacele de aducere la îndeplinire a acestora, prevăzând, pe lângă solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor, o serie de alte activităţi pentru stabilirea corectă a stării de fapt, cum ar fi examinarea documentelor din dosarul lor fiscal, verificarea concordanţei dintre datele inserate în declaraţiile fiscale şi cele din evidenţa contabilă a acestora, verificarea locurilor unde se realizează activităţile generatoare de venituri impozabile sau solicitarea de informaţii de la terţi.

Or, în cauză, acest lucru s-a şi realizat, căci, prin adresa din 19.08.2011, organul de control a comunicat inculpatului H. imposibilitatea definitivării constatărilor necesare pentru stabilirea stării de fapt fiscale, punându-i în vedere, în mod expres, să precizeze detaliat activităţile întreprinse pentru veniturile realizate în perioada 2007-2008, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi al actului adiţional nr. x/30.03.2008, încheiate de cabinetul său avocaţial cu S.C.A. "B.", şi să indice/prezinte înscrisurile care au stat la baza întocmirii facturilor emise către casa de avocatură, în care au fost prevăzute serviciile prestate. Abia după transmiterea, de către inculpat, prin adresa înregistrată sub nr. x/23.08.2011, a celor 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada ….", corespunzătoare fiecărei luni în care au fost în vigoare convenţia de conlucrare profesională şi actul adiţional la aceasta, A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, a încheiat controlul efectuat la Cabinetul Individual de Avocat "H." şi a întocmit procesul-verbal nr. x/07.09.2011, aspect ce a demonstrat, o dată în plus, că nota explicativă din 18.07.2011 nu a avut nicio relevanţă în desfăşurarea şi finalizarea inspecţiei fiscale, neavând aptitudinea producerii vreunei consecinţe juridice.

S-a observat că situaţia este similară aceleia a persoanei inculpate care dă declaraţii în cursul unei proceduri judiciare şi ale cărei susţineri sunt analizate prin prisma coroborării cu celelalte mijloace de probă administrate, putând servi la formarea convingerii instanţei şi pronunţarea unei anumite soluţii doar în măsura în care sunt confirmate de ansamblul probator al cauzei.

Ca urmare, constatând că fapta inculpatului H. nu întruneşte una dintre cerinţele esenţiale instituite de norma de incriminare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969).

Totodată, având în vedere că aceeaşi condiţie privind aptitudinea de a servi la producerea unei consecinţe juridice este instituită şi de art. 292 C. pen. (1969), al cărui conţinut a fost preluat aproape identic în art. 326 C. pen., s-a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fals în declaraţii.

5. Cu privire la acuzaţiile descrise în Titlul V al actului de sesizare:

5.1. a). Instanţa de fond a reţinut că, în data de 30.08.2007, între Cabinetul Individual de Avocatură "H.", prin avocatul titular, şi S.C.A. "B.", reprezentată de inculpatul G., în calitate de partener coordonator, a fost încheiată, pe durată nedeterminată, o convenţie de conlucrare profesională în dosarele de natură penală, de dreptul afacerilor, precum şi în orice alte cauze în care se va ivi necesitatea cooperării părţilor, stabilindu-se totodată ca, pentru lucrările profesionale, onorariile să fie încasate de societatea de avocatură, iar în baza unei facturi lunare, cabinetul avocaţial să primească o sumă fixă de 2000 de euro, la care se adaugă TVA, cu posibilitatea retrocedării şi a altor onorarii, consemnate în cuprinsul unor procese-verbale. De asemenea, s-a stipulat că, la sfârşitul fiecărui an, părţile vor face o analiză a activităţilor efectuate în conlucrare şi a onorariilor încasate, în urma căreia Cabinetul Individual de Avocat "H." poate primi, în plus, o sumă care să le completeze pe cele încasate în timpul anului şi să corespundă, astfel, eforturilor profesionale depuse .

În temeiul convenţiei de conlucrare, în data de 29.10.2007, pe bază de proces-verbal, cele două părţi semnatare, prin aceiaşi reprezentanţi legali, au convenit ca pentru prestaţiile juridice acordate în luna octombrie 2007, S.C.A. "B." să achite către cabinetul avocaţial suma suplimentară de 1000 de euro, reprezentând cesiune onorariu .

În 27.03.2008, a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de conlucrare profesională din 30.08.2007, prin care părţile au stabilit, cu începere din data de 31.03.2008, modificarea art. 3 din convenţie, în sensul achitării lunare de către casa de avocatură către Cabinetul Individual "H.", pentru serviciile prestate, a sumei de 3000 de euro, la cursul BNR din ziua facturării, la care se adaugă TVA .

Atât convenţia de conlucrare profesională din 30.08.2007, cât şi actul adiţional nr. x la aceasta, au fost depuse şi înregistrate la Baroul Bucureşti.

Ca urmare a cererii înregistrate sub nr. x/06.01.2009, Consiliul Baroului Bucureşti, prin decizia nr. 1/13.01.2009, a dispus suspendarea din profesie şi trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili a inculpatului H., cu începere din 22.12.2008, ca efect al numirii sale în funcţia de ministru în Guvernul României, dată la care au încetat de drept şi efectele convenţiei de conlucrare profesională perfectată cu S.C.A. "B." în 30.08.2007, astfel cum a fost modificată prin actul adiţional nr. x/27.03.2008 .

Astfel cum a reieşit din cuprinsul procesului-verbal nr. x/07.09.2011 întocmit de A.N.A.F., D.G.F.P.M.B., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti şi al raportului de constatare realizat de specialistul D.N.A. în 21.05.2014, dar şi din concluziile expertizei judiciare contabile şi fiscale, în intervalul de timp octombrie 2007 - decembrie 2008, Cabinetul Individual de Avocat "H." a emis, în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, un număr de 17 facturi fiscale, în valoare totală de 181.439,98 RON, ce au fost achitate de societatea de avocatură (dintre care se regăsesc la dosar, în copie, doar 9 - filele x d.u.p.).

Operaţiunile reprezentate de plăţile efectuate de S.C.A. "B." către cabinetul avocaţial, ca urmare a încheierii convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, a actului adiţional nr. x/27.03.2008 şi a procesului-verbal din 29.10.2007, au fost evidenţiate în documente justificative (facturi, extrase de cont, chitanţe), iar ulterior, înregistrate în registrele contabile obligatorii ale societăţii, şi anume în jurnalul de cumpărări şi registrul jurnal de încasări şi plăţi, cu excepţia facturii fiscale nr. x/24.07.2015, a cărei înscriere în primul jurnal menţionat a fost omisă, aspecte constatate de raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză .

b). S-a mai reţinut că, între S.C. JJJ. S.A. şi S.C.A. "B.", reprezentată de martora AAA., în baza împuternicirii date de partenerul coordonator, a fost perfectat contractul de leasing financiar nr. x din 02.09.2008 privind autoturismul x MR, cu serie de şasiu x, părţile convenind ca plata redevenţelor să se realizeze de către utilizator pe parcursul unei perioade de 24 de luni, conform anexei nr. 1 la convenţie .

În data de 11.11.2008, pe bază de proces-verbal, societatea vânzătoare, S.C. x S.R.L., reprezentată de directorul de vânzări BBBB., a predat autoturismul ce constituia obiectul contractului de leasing financiar către S.C.A. "B.", acesta fiind preluat, din partea societăţii de avocatură, de către inculpatul H., cu care martorul se întâlnise şi anterior pentru a discuta în legătură cu specificaţiile tehnice şi configurarea maşinii (depoziţiile date în ambele faze procesuale de martorul BBBB. şi de inculpatul H.; declaraţia inculpatului G. din 05.02.2018).

În temeiul convenţiei perfectate cu casa de avocatură, S.C. JJJ. S.A. a emis, în perioada septembrie 2008 - iunie 2009, un număr de 8 facturi fiscale reprezentând avansul şi o parte din redevenţele stabilite în anexa nr. 1 la contract, ce au fost achitate integral de S.C.A. "B." (înscrisuri filele x d.u.p.; declaraţiile inculpaţilor H. din 09.02.2018 şi G. din 05.02.2018; depoziţia martorului LLLLL. din 05.01.2017).

Din ziua predării autoturismului de către S.C. x S.R.L., acesta a fost utilizat exclusiv de inculpatul H., în baza unui contract de comodat încheiat, în 11.11.2008, cu S.C.A. "B." (înscrisuri filele x d.u.p., filele x d.u.p.; declaraţiile inculpaţilor H. din 09.02.2018 şi G. din 05.02.2018; depoziţiile martorilor Y., AAA., NNNNN., III., date pe întreg parcursul procedurii judiciare şi a martorului LLLLL. din 05.01.2017). Dreptul de folosinţă gratuită a autovehiculului dobândit de inculpat a fost menţionat de acesta în cuprinsul declaraţiei de avere aferentă anului 2008 .

În data de 19.06.2009, casa de avocatură a achitat în totalitate contravaloarea autoturismului x MR, iar prin contractul nr. x din 23.06.2009, l-a vândut către S.C. PPPPP. S.A., societate de la care a fost preluat în sistem de leasing, prin convenţia nr. 73591 din aceeaşi dată, de către inculpatul H. (înscrisuri filele x d.u.p., filele x d.u.p.; raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală). Ulterior, în data de 08.06.2012, convenţia de leasing financiar nr. x/23.06.2009 a fost cesionată de utilizator unei alte persoane, căreia, în aceeaşi zi, i-a şi fost predat autoturismul de către inculpat .

Conform concluziilor raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală, operaţiunile reprezentate de plăţile efectuate de S.C.A. "B." către S.C. JJJ. S.A., ca urmare a încheierii şi derulării contractului de leasing financiar nr. x din 02.09.2008 privind autoturismul x MR, cu serie de şasiu x, au fost evidenţiate în documente justificative (facturi, extrase de cont), iar ulterior, înregistrate în registrele contabile obligatorii ale societăţii, şi anume în jurnalul de vânzări, jurnalul de cumpărări şi registrul jurnal de încasări şi plăţi.

c). S-a reţinut, de asemenea, că între S.C. KKK. S.A. şi S.C.A. "B.", reprezentată de martora AAA., în baza împuternicirii date de cei trei asociaţi, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 1892 din 24.09.2007 privind autoturismul x cu serie de şasiu x, părţile convenind ca plata ratelor să se realizeze de către utilizator pe parcursul unei perioade de 48 de luni, conform anexei nr. 2 la convenţie . Potrivit procesului-verbal de recepţie, ce constituie anexa nr. x la contract, predarea de către societatea finanţatoare a autovehiculului către utilizator, ce a fost reprezentat de numitul QQQQQ., s-a realizat la data de 03.10.2007 .

În temeiul convenţiei perfectate cu casa de avocatură, S.C. KKK. S.A. a emis, în perioada septembrie 2007 - martie 2010, un număr de 39 de facturi fiscale reprezentând avansul, o parte din redevenţele stabilite în anexa nr. 2 la contract (aferente intervalului octombrie 2007 - februarie 2010), valoarea reziduală şi alte cheltuieli, ce au fost achitate integral de S.C.A. "B." (înscrisuri filele x d.u.p.; declaraţiile inculpatului G. din 05.02.2018 şi ale martorilor LLLLL. şi LLL. din cursul cercetării judecătoreşti; raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală).

Întrucât, către finalul anului 2008, la nivelul societăţii de avocatură se conturase intenţia de înstrăinare a autoturismului, iar martorul LLL. s-a arătat interesat de preluarea contractului de leasing cu privire la acesta, manifestându-şi, însă, dorinţa de a-l testa în prealabil, în ianuarie - februarie 2009 l-a primit spre utilizare în scopul menţionat, folosindu-l până în data de 21.06.2009, când a fost sustras de persoane rămase neidentificate (declaraţiile date în ambele faze procesuale de martorii LLL., RRRRR., AAA., NNNNN., SSSSS.; depoziţiile martorilor III. şi LLLLL. din faţa instanţei; declaraţiile inculpaţilor H. din 09.02.2018 şi G. din 05.02.2018; înscrisuri filele x d.u.p.).

Având în vedere furtul autoturismului marca x cu serie de şasiu x, ce forma obiectul operaţiunii de leasing, prin actul adiţional nr. x din 05.02.2010 încheiat între S.C. KKK. S.A. şi S.C.A. "B.", s-a hotărât încetarea contractului nr. x/24.09.2007, precum şi achitarea de către utilizator, din cuantumul despăgubirii acordate de societatea de asigurări, a sumei de 72.309,77 RON, reprezentând datorii scadente şi neplătite, precum şi capitalul rămas de facturat până la finalul contractului, inclusiv facturile neîncasate şi valoarea reziduală .

Operaţiunile reprezentate de plăţile efectuate de S.C.A. "B." către S.C. KKK. S.A., ca urmare a încheierii contractului de leasing financiar nr. 1892 din 24.09.2007 privind autoturismul x cu serie de şasiu x, au fost înscrise în documente justificative (facturi, extrase de cont), iar ulterior, înregistrate în registrele contabile obligatorii ale societăţii, şi anume în jurnalul de cumpărări şi registrul jurnal de încasări şi plăţi, cu excepţia facturii fiscale nr. x/04.03.2010 în valoare de 3.523,22 RON, aspecte constatate de raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză.

d). La data de 01.01.2010, între S.C.A. "BBB.", reprezentată de avocatul coordonator Y., şi MMM., în calitate de colaborator extern, s-a perfectat contractul denumit "NNN.", cu valabilitate de 4 ani, având ca obiect acordarea de consultanţă juridică în domeniul dreptului european şi finanţării de fonduri comunitare, convenindu-se ca, pentru aceste prestaţii, cea din urmă să primească lunar suma de 3000 euro .

Din decizia de impunere anuală nr. x din 10.10.2011 emisă pe numele contribuabilului MMM. de A.N.A.F., D.G.F.P. Braşov, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Braşov, în baza Declaraţiei privind veniturile realizate în România în anul 2010, înregistrată sub nr. x din 06.10.2011, a reieşit că, în perioada menţionată, aceasta a obţinut venituri nete impozabile din convenţii civile în sumă de 180.633 RON, pentru care s-a calculat un impozit de 28.901 RON (filele x d.u.p.; menţiunile în completare făcute de expertul parte al inculpatului Şova în cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală).

În mod similar, în baza deciziei de impunere anuală nr. x din 29.06.2012 a aceluiaşi organ fiscal, emisă în temeiul Declaraţiei privind veniturile realizate în România în anul 2011, înregistrată sub nr. x din 25.05.2012, în sarcina contribuabilului MMM. a fost stabilit un impozit datorat în cuantum de 19.328 RON, corespunzător obţinerii, în perioada menţionată, a unor venituri nete impozabile din convenţii civile în sumă de 120.801 RON (filele x d.u.p.; menţiunile în completare făcute de expertul parte al inculpatului Şova în cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală).

Conform concluziilor raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală, operaţiunile reprezentate de plăţile efectuate de S.C.A. "BBB." către numita MMM., ca urmare a încheierii contractului de cooperare din 01.01.2010, au fost evidenţiate în documente justificative (extrase de cont) care, ulterior, au fost înregistrate parţial în registrele contabile obligatorii ale societăţii, şi anume în registrul jurnal de încasări şi plăţi, fiind omisă înscrierea sumei de 8710 RON achitată în 02.12.2010.

5.2. Premergător, instanţa de fond a constatat că, deşi procurorul semnatar al actului de sesizare a apreciat că activitatea descrisă în Titlul V şi atribuită inculpatului G. se circumscrie infracţiunii continuate de evaziune fiscală, în forma autoratului (pag. 97-101), prin dispozitivul rechizitoriului a dispus trimiterea în judecată a celui din urmă pentru complicitate la această infracţiune, motiv pentru care, având în vedere şi modalitatea în care s-a reţinut de către parchet, în cuprinsul aceleiaşi secţiuni, că ar fi fost comise faptele imputate acuzatului, dar şi aspectele puse în discuţie, din oficiu, de instanţă la termenul de judecată din 9 februarie 2018, evidenţiate şi de Ministerul Public în adresa nr. x/2017 din 30.01.2018, s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G. din complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Totodată, prealabil verificării corespondenţei dintre împrejurările factuale descrise în actul de sesizare şi tiparul normei de incriminare menţionate, instanţa de fond a arătat că infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 constă în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori în evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Raportat la acţiunea care formează elementul material al laturii obiective, ce vizează efectuarea unor înscrieri în documentele contabile oficiale, subiectul activ al infracţiunii este unul circumstanţiat, neputând fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii financiar-contabile, ale cărei obligaţii privind respectarea reglementărilor în această materie sau, după caz, organizarea şi conducerea contabilităţii, sunt instituite în sarcina sa prin lege sau contract.

A fost avut în vedere că, din economia dispoziţiilor art. 10 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 (în forma aflată în vigoare la momentul epuizării presupusei activităţi infracţionale imputată inculpatului), rezultă că poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul-şef, contabilul ori altă persoană căreia îi revine obligaţia de aplica corespunzător reglementările contabile, societatea care prestează, pe bază de contract, servicii în domeniul contabilităţii, membră a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, sau persoana fizică absolventă de studii economice superioare care a încheiat o convenţie civilă de prestări servicii în temeiul C. civ., în aceste din urmă situaţii răspunderea pentru conducerea contabilităţii revenind persoanei juridice, respectiv persoanei fizice menţionate, în temeiul legii şi prevederilor contractuale. Totodată, potrivit art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ, orice operaţiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, responsabilitatea pentru aceste documente revenind, conform alin. (2), persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

A reţinut instanţa de fond că, potrivit normei de incriminare, elementul material al infracţiunii constă în evidenţierea, în documentele legale, astfel cum sunt circumstanţiate în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005, a unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale ori a altor operaţiuni fictive, acţiune ce semnifică înscrierea, consemnarea în registrele/jurnalele/situaţiile contabile şi în declaraţiile fiscale a unor cheltuieli care nu s-au făcut în realitate sau care nu privesc societatea în evidenţa căreia au fost înregistrate, în scopul eludării obligaţiei de plată a taxelor şi impozitelor datorate către bugetul consolidat al statului. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în cuprinsul deciziei nr. 673/17.11.2016 (paragraful 39), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193/20.03.2017, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, dar, în acelaşi timp, a reţinut şi literatura de specialitate, sintagma "care nu au la bază operaţiuni reale" se referă la acele operaţiuni care nu corespund realităţii faptice sau juridice, iar "operaţiunile fictive" vizează acele operaţiuni imaginare, inexistente în fapt sau fără legătură cu contribuabilul. Mai mult, în art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, a fost definită operaţiunea fictivă ca reprezentând disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există.

Aşadar, s-a reţinut că înregistrarea unei operaţiuni fictive presupune consemnarea în documentele contabile cu relevanţă fiscală a unor cheltuieli care nu au fost efectuate în realitate sau care sunt mai mari decât cele efectiv realizate ori pentru care nu există documente justificative, deci inexistente faptic şi juridic, dar transpuse în evidenţa scriptică. Operaţiunile fictive se realizează fie prin înscrieri false ale unor cheltuieli în documentele legale, în sensul că acestea nu au avut la bază acte justificative, fie prin înregistrarea unor documente justificative false pentru cheltuieli, în sensul că acele cheltuieli nu au fost făcute sau au fost mult mai mici decât cele consemnate.

S-a arătat că cerinţa esenţială care trebuie îndeplinită pentru existenţa infracţiunii de evaziune fiscală este ca acţiunea ce formează elementul material al acesteia să aibă ca obiectiv sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, ceea ce presupune, sub aspectul laturii subiective, comiterea faptei numai cu intenţie directă calificată prin scop. Fiind un element constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, scopul urmărit de făptuitor, de a eluda obligaţia de plată a taxelor şi impozitelor către bugetul general consolidat, trebuie probat de organul judiciar, în lipsa acestuia fapta neîntrunind toate condiţiile de tipicitate instituite de norma de incriminare.

Pe de altă parte, s-a arătat că includerea faptei în sfera ilicitului penal nu este condiţionată în mod necesar de producerea unui prejudiciu, infracţiunea de evaziune fiscală reglementată de dispoziţiile legale anterior menţionate putând fi atât de pericol (în cazul în care nu s-a cauzat o pagubă), cât şi de rezultat (atunci când s-a produs un prejudiciu în dauna bugetului consolidat al statului a cărui valoare nu depăşeşte suma de 100.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale), situaţie în care trebuie stabilită legătura de cauzalitate între acţiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată constând în producerea prejudiciului, moment în care se realizează, de altfel, şi consumarea infracţiunii.

În acest sens, s-a observat că infracţiunile de evaziune fiscală sunt reglementate de Legea nr. 241/2005 cu două variante agravate, prevăzute de art. 9 alin. (2) (dacă faptele prevăzute în alin. (1) au cauzat o pagubă mai mare de 100.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale) şi alin. (3) (când aceleaşi fapte au produs un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale), texte de lege a căror interpretare sistematică şi logică fundamentează concluzia că incriminarea propriu-zisă a respectivelor infracţiuni, în cuprinsul art. 9 alin. (1), porneşte de la premisa că acestea pot produce un prejudiciu bugetului general consolidat în cuantum de cel mult 100.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale.

Mai mult, s-a arătat că, în situaţia cauzării şi recuperării, până la primul termen de judecată, de către acuzat, a unui prejudiciu de până la 100.000 de euro sau mai mic de 50.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale, art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data epuizării presupusei activităţi infracţionale, instituia o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă şi, respectiv, de nepedepsire cu caracter personal, ceea ce demonstrează, o dată în plus, că infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ poate fi atât de pericol, cât şi de rezultat, în funcţie de urmarea produsă (vătămarea valorii sociale ocrotite sau cauzarea unui prejudiciu material).

Totodată, caracterul eminamente patrimonial al infracţiunilor de evaziune fiscală justifică instituirea, în art. 11 din Legea nr. 241/2005, a obligaţiei de luare a măsurilor asigurătorii în cazul comiterii unor asemenea fapte, scopul primordial al acestei reglementări fiind acela al garantării recuperării prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului.

De altfel, s-a observat că, fără a face nicio distincţie între faptele incriminate de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi variantele agravate prevăzute de alin. (2) şi alin. (3) ale aceluiaşi text de lege, Curtea Constituţională a arătat, în cuprinsul deciziei nr. 258/05.05.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/19.08.2016, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005, că "infracţiunile de evaziune fiscală sunt infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracţiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare". De asemenea, s-a menţionat că "momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei", dar şi că "stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală produce consecinţe asupra încadrării juridice a faptei, dar şi asupra altor aspecte cum ar fi posibilitatea de exercitare a cauzei de nepedepsire/de reducere a pedepsei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau asupra întinderii măsurilor asigurătorii aplicate în vederea recuperării prejudiciului" (paragraful 23).

În speţă, în sarcina inculpatului G. s-a reţinut, în esenţă, că, în calitate de avocat coordonator al S.C.A. "B.", în perioada octombrie 2007 - iunie 2009, în scopul de a sustrage societatea de avocaţi de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a evidenţiat în actele contabile ale acesteia şi în alte documente legale (jurnalul de cumpărari, registrul jurnal de încasări şi plăţi şi, respectiv, jurnalul de vânzări) operaţiuni fictive reprezentate de executarea convenţiei de conlucrare profesională încheiată în anul 2007 cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", precum şi cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală, reprezentate de executarea contractelor de leasing financiar nr. x din 02.09.2008, perfectat cu S.C. JJJ. S.A., privind autoturismul x MR, şi nr. 1892 din 24.09.2007, încheiat cu S.C. KKK. S.A., referitor la autoturismul x, în sensul că cele două autovehicule nu au fost folosite în scopul desfăşurării activităţii casei de avocatură, acţiuni ce au produs un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." în cuantum de 94.383,91 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit şi deducerea nelegală a sumei reprezentând TVA. Totodată, s-a mai arătat că, în calitate de persoană care a dictat comportamentul economic al S.C.A. "BBB." şi de reprezentant de fapt al acesteia, în intervalul ianuarie 2010 - septembrie 2011, a evidenţiat în actele contabile ale societăţii şi în alte documente legale (registrul jurnal de încasări şi plăţi) operaţiuni fictive reprezentate de executarea contractului denumit "NNN." încheiat în anul 2010 cu numita MMM., despre care cunoştea că are caracter fictiv, activitate ce a produs un prejudiciu prin sustragerea casei de avocatură de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 32.596,82 RON.

Instanţa de fond a constatat că, deşi s-a reţinut că inculpatul ar fi fost cel care a evidenţiat în documentele legale ale celor două entităţi juridice cheltuielile efectuate de societăţile de avocatură în executarea contractelor încheiate cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", cu firmele de leasing şi cu numita MMM., în cauză nu există niciun element de probaţiune care să ateste că toate consemnările realizate în evidenţa contabilă a caselor de avocatură în legătură cu cele patru contracte au fost efectuate personal de către G., aşa cum a susţinut rechizitoriul în descrierea acuzaţiei, după cum nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că acesta ar fi exercitat, în fapt, conducerea activităţii contabile a societăţilor (în lipsa unor dispoziţii legale sau contractuale în acest sens) pentru a putea fi considerat subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, deşi din declaraţiile martorilor W., X., KKKK. şi AAA. a reieşit că inculpatul a fost persoana care a coordonat efectiv activitatea S.C.A. "B.", chiar după ce nu a mai deţinut calitatea de asociat în cadrul acesteia, iar ulterior, a controlat S.C.A. "BBB.", prin intermediul celei din urmă martore şi al lui Y., ansamblul probator al cauzei nu a atestat că puterea sa de dispoziţie s-a manifestat şi în privinţa modului de organizare şi conducere a contabilităţii sau a respectării de către persoanele cu atribuţii în acest sens a reglementărilor legale în materie financiar-contabilă, cu atât mai mult cu cât cele două societăţi au încheiat contracte de prestări servicii cu o firmă specializată de contabilitate şi cu un consultant persoană fizică, care au exercitat controlul asupra situaţiei fiscale a contribuabililor, asumându-şi, prin convenţie, responsabilităţi sub acest aspect.

În acest sens, s-a observat că, la data de 25.03.2004, între S.C.A. "Şova, Raţiu şi Asociaţii", antecesoarea S.C.A. "B.", şi S.C. TTTTT. S.R.L., a fost perfectat, pe o durată de 5 ani, un astfel de contract, prin care prestatorul s-a obligat, printre altele, să întocmească, în conformitate cu legislaţia în vigoare, evidenţa şi toate documentele contabile, declaraţiile de impozit, de venit anticipat şi deconturile de T.V.A. ale firmei beneficiare, dar şi să verifice modul de elaborare a documentelor primare sub aspectul formei, fondului, legalităţii şi să informeze/atenţioneze, în scris (cu număr de înregistrare), societatea cu privire la posibile nereguli, abateri de la normele legale sau neconcordanţe referitoare la activitatea sa contabilă, fiind, totodată, desemnate de către părţi, în calitate de persoane responsabile pentru îndeplinirea îndatoririlor contractuale, numitele UUUUU. (din partea prestatorului) şi AAA. (pentru beneficiar). Deopotrivă, s-a instituit răspunderea S.C. TTTTT. S.R.L. pentru realizarea cu bună-credinţă şi profesionalism a tuturor obligaţiilor asumate prin convenţie şi pentru depunerea diligenţelor necesare în vederea desfăşurării activităţii societăţii de avocatură în deplină legalitate din punct de vedere contabil şi fiscal. Perioada de valabilitate a contractului a fost prelungită până la data de 01.04.2014, prin actul adiţional nr. x/25.03.2009 încheiat între S.C.A. "B." şi S.C. TTTTT. S.R.L. .

În plus, între S.C.A. "B." şi LLLLL. a fost perfectată, în 31.12.2007, pe perioadă nedeterminată, o convenţie de prestări servicii având ca obiect acordarea de consultanţă fiscală, ce a fost modificată, ulterior, ca urmare a schimbării denumirii casei de avocatură în S.C.A. "BBB.", prin actul adiţional nr. x/04.01.2010, semnat, în calitate de avocat coordonator, de martorul Y. .

S-a constatat că atât aceste înscrisuri, cât şi documentele ataşate la dosarul fiscal al celor două societăţi avocaţiale, aferente intervalului 2007-2012, atestă că inculpatul G. nu a fost implicat vreodată, personal, în activitatea de efectuare a înregistrărilor în contabilitate, astfel încât, contrar susţinerilor din cuprinsul rechizitoriului, nu s-a putut reţine, în lipsa oricăror dovezi în acest sens, faptul că ar fi evidenţiat în documentele legale ale S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB." cheltuielile efectuate de acestea în executarea convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, a contractelor de leasing financiar nr. x/02.09.2008 şi nr. 1892/24.09.2007 şi, respectiv, a convenţiei denumite "NNN." din 01.01.2010, astfel cum a considerat parchetul.

Cu toate că, în descrierea acuzaţiei, s-a arătat că inculpatul ar fi desfăşurat activitatea de evidenţiere în actele contabile a respectivelor operaţiuni în calitate de avocat coordonator al S.C.A. "B.", deţinută în perioada octombrie 2007 - iunie 2009, şi de persoană care a dictat comportamentul economic şi a reprezentat în fapt S.C.A. "BBB.", în intervalul ianuarie 2010 - septembrie 2011, materialul probator al cauzei a demonstrat că, începând cu data de 10.12.2008, acesta s-a retras din funcţia de partener coordonator al societăţii de avocatură, care a fost preluată, împreună cu dreptul de a angaja societatea în contractele de asistenţă juridică, de martorii Y. şi W. (procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor S.C.A. "B." din 09.12.2008, filele x d.u.p.). Totodată, pornind de la faptul că S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB." erau societăţi civile profesionale, care funcţionau în temeiul Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, acestea aveau ca obiect exclusiv prestarea unor servicii juridice specializate, în condiţiile actului normativ menţionat, şi nicidecum desfăşurarea unei activităţi economice, ce ar fi putut fi edictată, ordonată sau prescrisă de către inculpat. Or, în acest context, şi calitatea de avocat coordonator deţinută de G. până în 10.12.2008 presupunea îndrumarea/organizarea activităţii profesionale a avocaţilor, fapt consemnat şi în Statutul societăţii civile de avocaţi, care îi conferea, în funcţia deţinută, şi dreptul exclusiv de a angaja casa de avocatură în contractele de asistenţă juridică, chestiunile de ordin administrativ fiind în competenţa administratorului/directorului administrativ AAA. (procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor S.C.A. "Şova, Raţiu şi Asociaţii" din 14.01.2005, filele x d.u.p.; actul adiţional nr. x/01.04.2010 la contractul de prestări servicii nr. x/24.08.2007 încheiat între S.C. VVVVV. S.R.L. şi S.C.A. "BBB.", filele x d.u.p.).

Mai mult, cu prilejul audierii lor de către instanţa de fond, martorii LLLLL. şi Y., contrar celor afirmate de W., X., KKKK. şi AAA., au susţinut că, după retragerea sa din societatea de avocaţi, inculpatul G. nu s-a mai implicat în activitatea acesteia, toate deciziile fiind luate de noul partener coordonator (Y.), aşa cum a arătat şi acuzatul în depoziţia sa din 30.01.2018. De altfel, chiar martorii KKKK. şi W. au menţionat că, ulterior acestui moment, G. a venit cu o frecvenţă mai redusă la sediul firmei de avocatură (aproximativ o dată pe lună), ocazie cu care au fost discutate aspecte profesionale punctuale, dar şi probleme legate de datoriile societăţii, neplata onorariilor sau intenţia de retragere a unora dintre asociaţi, fapt confirmat parţial şi de AAA., fără să se facă, însă, vreo referire expresă la implicarea acuzatului în modul de conducere şi organizare a contabilităţii S.C.A. "B." şi/sau S.C.A. "BBB." ori la încercarea acestuia de influenţare a persoanelor responsabile cu aplicarea reglementărilor financiar-contabile.

În plus, s-a remarcat că declaraţia martorei AAA. din cursul urmăririi penale (26.08.2015), în cuprinsul căreia a menţionat că încheierea convenţiei de cooperare din 01.01.2010 s-a realizat din dispoziţia inculpatului şi că a semnat-o personal pentru ambele părţi, nu este certificată de probele administrate, nici chiar de depoziţia acesteia din faţa instanţei de fond, când a arătat că a procedat la iscălirea ei doar pentru MMM., din partea S.C.A. "BBB." fiind posibil să fi fost semnată de Y.. La rândul său, acesta din urmă a învederat, în cursul cercetării judecătoreşti, că iniţiativa perfectării contractului i-a aparţinut şi că, după ce s-a consultat cu G. în legătură cu experienţa numitei MMM. în domeniul fondurilor europene, a procedat la semnarea lui, iar ulterior, la aprobarea plăţilor efectuate către aceasta în executarea convenţiei. De altfel, lipsa oricărei implicări în încheierea contractului a fost susţinută şi de inculpat în cuprinsul depoziţiei din 05.02.2018.

Ca atare, având în vedere că, în speţă, nu s-a dovedit că inculpatul G. ar fi evidenţiat, personal, în documentele legale ale S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB.", cheltuielile efectuate în legătură cu cele patru contracte încheiate cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", cu S.C. JJJ. S.A., S.C. KKK. S.A. şi, respectiv, cu numita MMM., astfel cum s-a reţinut în descrierea acuzaţiei, sau că ar fi exercitat, în fapt, conducerea şi organizarea activităţii contabile a societăţilor de avocatură (în lipsa unor dispoziţii legale sau contractuale în acest sens), instanţa de fond a apreciat că acesta nu îndeplineşte cerinţele instituite de prescripţiile normative pentru a fi considerat subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, pornind de la specificul evaziunii fiscale care, în esenţă, constă în sustragerea contribuabililor de la plata obligaţiilor fiscale, prin recurgerea la diverse metode/manevre, în scopul ascunderii, totale sau parţiale, a materiei impozabile, s-a constatat că, în cauză, nu este întrunită, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, condiţia fictivităţii operaţiunilor înregistrate în evidenţa contabilă a firmelor de avocatură ca urmare a încheierii, de către S.C.A. "B.", a convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi a actului adiţional nr. x/27.03.2008 la aceasta cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", iar de către S.C.A. "BBB.", a contractului din 01.01.2010, denumit "NNN.", cu numita MMM..

Sub acest aspect, independent de realizarea sau nerealizarea obiectului convenţiilor, s-a observat, astfel cum a concluzionat şi raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză, că toate cheltuielile (plăţile) evidenţiate în documentele legale ale celor două societăţi avocaţiale au fost efectuate în realitate, corespund cu cele efectiv realizate şi au fost înscrise în documente justificative (facturi, chitanţe şi/sau extrase de cont), neputând fi asimilate unor operaţiuni imaginare, inexistente în fapt sau fără legătură cu contribuabilul, în sensul art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât înregistrarea lor nu a avut ca obiectiv ocultarea materiei impozabile în vederea diminuării sarcinii fiscale.

Astfel, s-a reţinut că relaţia dintre părţile semnatare ale celor două convenţii a fost una transparentă, ambele contracte fiind înregistrate la organele fiscale, iar convenţia de conlucrare profesională încheiată cu Cabinetul Individual de Avocat "H." şi la Baroul Bucureşti, sumele obţinute din aceasta fiind cuprinse, totodată, în totalul veniturilor menţionate în declaraţiile de avere aferente anilor fiscali 2007 şi 2008, depuse de inculpatul H. .

Mai mult, cheltuielile înscrise în documentele legale ale S.C.A. "B.", reprezentate de plăţile efectuate în temeiul facturilor fiscale emise în executarea convenţiei de conlucrare profesională, despre care s-a susţinut că au condus la diminuarea bazei de calcul a obligaţiilor fiscale ale societăţii (T.V.A. şi impozit pe venit), au fost înregistrate ca venit corelativ (în acelaşi cuantum) în evidenţa contabilă a Cabinetului Individual de Avocat "H.", sarcina fiscală fiind, astfel, suportată de către acesta din urmă (în condiţiile inexistenţei unor cheltuieli deductibile care să influenţeze cuantumul obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului).

Sub acest aspect, s-a observat că procesul-verbal nr. x/07.09.2011 întocmit de A.N.A.F., D.G.F.P.M.B., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate la cabinetul avocaţial în perioada 24.05.2011-07.09.2011, a "constatat că veniturile, reprezentând onorarii încasate de la B., au fost evidenţiate atât în Registrul de încasări şi plăţi, cât şi în Jurnalul pentru vânzări", fiind "incluse şi în Declaraţiile speciale privind veniturile realizate aferente anilor 2007-2008", aspect confirmat atât de înscrisurile ataşate în dosarul fiscal al contribuabilului (declaraţii privind veniturile realizate în anii 2007 şi 2008, decizii de impunere, referatul nr. x/17.03.2010 şi certificatul de atestare fiscală nr. x/17.03.2010, emise de Administraţia Finanţelor Publice Sector 5 Bucureşti, filele x d.u.p., filele x d.u.p., filele x d.u.p.), cât şi de menţiunile în completare făcute de expertul parte al inculpatului H. în cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală, care a reţinut, justificat, în baza analizei documentelor depuse la dosar, că înregistrarea în evidenţa contabilă a Cabinetului Individual de Avocat "H." a veniturilor obţinute în baza convenţiei de conlucrare profesională a generat obligaţii fiscale în sumă totală de 53.362,86 RON, din care 24.394,45 RON constituie impozit pe venit, iar 28.968,41 RON taxa pe valoare adăugată colectată, ce au fost achitate integral către bugetul general consolidat.

S-a constatat că aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul plăţilor efectuate de S.C.A. "BBB." în temeiul contractului de cooperare din 01.01.2010, sume care, deşi au fost înregistrate cu titlu de cheltuieli deductibile în documentele contabile ale societăţii de avocatură, reducând, astfel, baza de calcul a impozitului pe venit datorat de aceasta, au fost fiscalizate de cealaltă parte semnatară a convenţiei, respectiv de numita MMM., care a achitat, conform legii, obligaţiile fiscale către stat. În acest sens, relevante au fost înscrisurile ataşate în dosarul fiscal al contribuabilului (declaraţiile privind veniturile realizate în România în anii 2010 şi 2011, înregistrate sub nr. x/06.10.2011 şi, respectiv, nr. x/25.05.2012, deciziile de impunere anuală nr. x din 10.10.2011 şi nr. x din 29.06.2012 emise de A.N.A.F., D.G.F.P. Braşov, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Braşov, filele x d.u.p.), ce au fost examinate de expertul parte al inculpatului G. în cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală, acesta constatând, prin raportare la veniturile realizate din convenţia civilă în perioada de referinţă, că, în sarcina numitei MMM., a fost stabilită prin cele două decizii de impunere obligaţia de plată a unui impozit în sumă totală de 48.229 RON.

Or, în condiţiile în care valorile considerate de acuzare ca fiind diminuate la plată de către S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB." se regăsesc în sumele achitate către bugetul consolidat al statului de Cabinetul Individual de Avocat "H." şi, respectiv, de numita MMM., operaţiunile înscrise în documentele legale ale firmelor de avocatură nu au putut fi calificate ca fiind unele fictive, de tip evazionist, din moment ce, prin evidenţierea lor, nu s-a urmărit şi nici nu s-a realizat sustragerea de la achitarea obligaţiilor fiscale, prin disimularea obiectului sau sursei impozabile, ci, dimpotrivă, toate veniturile obţinute de părţile cocontractante corelativ cheltuielilor efectuate de cele două societăţi au fost înregistrate şi fiscalizate, în conformitate cu prevederile legale incidente în materie.

Totodată, pentru aceleaşi motive şi având în vedere că inculpatul G. a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de evaziune fiscală de rezultat (şi nu de pericol, aşa cum a apreciat parchetul), instanţa de fond a reţinut că nu s-a produs, în cauză, nici urmarea imediată constând în cauzarea unui prejudiciu în dauna bugetului general consolidat, obligaţiile fiscale generate de veniturile realizate în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, modificată prin actul adiţional nr. x/27.03.2008 (53.362,86 RON), şi al contractului de cooperare din 01.01.2010 (48.229 RON) fiind net superioare celor circumscrise de acuzare rezultatului păgubitor (51.321,80 RON şi, respectiv, 35.596,82 RON).

În mod similar, instanţa de fond a constatat, contrar susţinerilor din rechizitoriu, că evidenţierea în documentele legale ale S.C.A. "B." a cheltuielilor aferente contractelor de leasing financiar nr. x din 02.09.2008, încheiat cu S.C. JJJ. S.A. (privind autoturismul x, cu serie de şasiu x) şi nr. x din 24.09.2007, perfectat cu S.C. KKK. S.A. (referitor la autoturismul x cu serie de şasiu x), a) vizat operaţiuni reale, şi nu unele imaginare, inexistente în fapt, simulate sau neadevărate, în condiţiile în care, aşa cum a constatat şi expertiza judiciară contabilă şi fiscală realizată în cauză, toate plăţile înregistrate în actele contabile ale societăţii de avocatură (avans, redevenţe, valoare reziduală, alte cheltuieli) au fost realmente efectuate - în executarea obligaţiilor asumate prin cele două convenţii şi în schimbul transmiterii dreptului de folosinţă a autoturismelor ce au fost puse efectiv la dispoziţia utilizatorului - şi înscrise ca atare în documente justificative (facturi şi extrase de cont), având, astfel, deplin corespondent în realitatea faptică şi juridică, ceea ce exclude caracterul lor fictiv, cerut de norma de incriminare pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.. Cu alte cuvinte, atât timp cât existenţa şi autenticitatea convenţiilor, funcţionarea efectivă a societăţilor de leasing, executarea de către acestea a clauzelor contractuale, prin predarea folosinţei bunurilor către utilizator, dar şi îndeplinirea de către cel din urmă a obligaţiilor asumate sunt de netăgăduit, nefiind puse la îndoială nici de acuzare, nu s-a putut considera că operaţiunile de leasing financiar au avut un caracter fictiv, simulat, nereal, concluzie valabilă, pe cale de consecinţă, şi în privinţa cheltuielilor efectuate de S.C.A. "B." în baza acestora şi evidenţiate în documentele sale legale.

De altfel, s-a observat că, în aprecierea caracterului nereal al operaţiunilor înregistrate în actele contabile ale S.C.A. "B." în legătură cu cele două contracte de leasing financiar, parchetul s-a raportat exclusiv la faptul că autovehiculele ce au făcut obiectul acestora nu ar fi fost folosite în scopul desfăşurării activităţii societăţii de avocaţi, realizându-se, astfel, în mod nejustificat, o echivalenţă între cheltuielile nedeductibile şi cele nereale. Or, în timp ce ultima categorie se referă la acele cheltuieli inexistente în fapt, a căror evidenţiere în documentele legale atrage incidenţa legii penale, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cheltuielile nedeductibile, în principiu, există, doar că nu este acceptată, potrivit reglementărilor fiscale, deductibilitatea acestora. Pe de altă parte, dacă cheltuielile nereale sunt, implicit, şi cheltuieli nedeductibile, cele din urmă nu sunt, în mod automat, şi cheltuieli nereale, astfel încât, nefiind întrunită una dintre cerinţele de tipicitate instituite de norma de incriminare sub aspectul laturii obiective, fapta de înregistrare în actele contabile a unor asemenea cheltuieli nedeductibile nu este prevăzută de legea penală, atât timp cât acestea nu sunt, în acelaşi timp, şi operaţiuni fictive.

Ca atare, din moment ce, în cauză, cheltuielile evidenţiate în documentele legale ale S.C.A. "B." au avut la bază operaţiuni reale (realizate în executarea unor convenţii de leasing financiar finanţate prin credite bancare - a căror existenţă şi realitate nu au fost contestate - şi consemnate în documente justificative reprezentate de facturile fiscale emise de societăţile finanţatoare şi extrasele de cont ce fac dovada incontestabilă a plăţilor), scopul în care au fost folosite, ulterior, autoturismele (predate efectiv reprezentantului utilizatorului) ce au făcut obiectul convenţiilor, şi anume în vederea desfăşurării activităţii casei de avocatură sau pentru uz personal, fără legătură cu această activitate, nu a prezentat relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de evaziune fiscală, fiind doar o chestiune de deductibilitate/nedeductibilitate a cheltuielilor, nesancţionabilă penal, în condiţiile în care nu s-a stabilit şi fictivitatea operaţiunilor de leasing care au stat la baza înregistrării în actele contabile.

S-a mai menţionat că, deşi acuzarea a circumscris activitatea presupus infracţională a inculpatului G. constând în evidenţierea în contabilitatea societăţii de avocaţi a cheltuielilor aferente contractului de leasing financiar nr. x/24.09.2007, încheiat cu S.C. KKK. S.A., intervalului septembrie 2007 - iunie 2009, arătând că, în acest timp, autoturismul x nu a fost folosit pentru realizarea activităţii S.C.A. "B.", ci de numitul LLL. în interes personal (începând din data de 03.10.2007), materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat că martorul ar fi utilizat autovehiculul în toată perioada menţionată, ci doar cu începere din luna ianuarie sau februarie 2009, până în 21.06.2009, când a fost sustras de persoane rămase neidentificate. Astfel, LLL. a arătat, în cuprinsul depoziţiei din 02.09.2015, menţinută în faţa instanţei de fond, că a folosit autoturismul în intervalul ianuarie - iunie 2009, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorului RRRRR., care a menţionat, cu aproximaţie, că maşina s-a aflat în posesia primului începând din perioada iernii, dar cu cel puţin trei luni înainte de a fi furată. La rândul său, inculpatul a plasat acţiunea de preluare a autovehiculului de către martorul LLL. în lunile ianuarie - februarie 2009, declarând că, până în decembrie 2008, l-a folosit personal pentru deplasarea la clienţi. În plus, aşa cum a atestat procesul-verbal de recepţie din 03.10.2007, ce constituie anexa nr. x la contractul de leasing nr. x/24.09.2007, autoturismul x ce a făcut obiectul acestuia a fost predat de către societatea finanţatoare numitului QQQQQ., în calitate de reprezentant al utilizatorului, neexistând, în cauză, niciun mijloc de probă care să demonstreze că, în aceeaşi zi, maşina ar fi fost preluată, spre folosire, de LLL., cum a susţinut, în mod neîntemeiat, parchetul.

Ca urmare, având în vedere raţionamentul folosit de procuror pentru stabilirea caracterului nereal al operaţiunilor ce au stat la baza înregistrării cheltuielilor aferente contractului de leasing nr. x/24.09.2007 în documentele contabile ale societăţii, şi anume împrejurarea că autoturismul x ar fi fost utilizat de martorul LLL. în interes personal, precum şi faptul că materialul probator a demonstrat că acesta a avut posesia maşinii doar în decursul lunilor ianuarie/ februarie 2009 - 21.06.2009, nici activitatea presupus infracţională atribuită inculpatului G. nu a putut fi circumscrisă decât aceleiaşi perioade, plasarea ei în intervalul septembrie 2007 - iunie 2009 negăsindu-şi corespondent în actele dosarului.

Raportat la aspectele anterior expuse, instanţa de fond a constatat că elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt îndeplinite, în cauză, nici sub aspect subiectiv, nefăcându-se dovada că acţiunile subsumate de acuzare elementului material al laturii obiective (evidenţierea în documentele legale ale S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB." a cheltuielilor efectuate în executarea contractelor încheiate cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", cu S.C. JJJ. S.A., S.C. KKK. S.A. şi, respectiv, cu numita MMM.) ar fi avut ca scop sustragerea celor două societăţi de avocatură de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, împrejurare de natură să excludă intenţia directă, ca formă de vinovăţie prevăzută de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii.

S-a arătat că toate operaţiunile aferente convenţiilor s-au realizat în condiţii de deplină transparenţă, iar veniturile obţinute în temeiul acestora de Cabinetul Individual de Avocat "H." şi de numita MMM., corelativ cheltuielilor efectuate de firmele de avocatură, au fost înregistrate la organele competente şi fiscalizate corespunzător, potrivit reglementărilor legale incidente în materie, aspect ce a demonstrat faptul că, prin evidenţierea respectivelor cheltuieli în documentele contabile ale S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB.", nu s-a urmărit, dar nici nu s-a realizat, ascunderea, în tot sau în parte, a sursei sau materiei impozabile şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, valorile considerate de acuzare ca fiind diminuate la plată de societăţile avocaţiale regăsindu-se în sumele achitate către bugetul consolidat al statului de către cele două părţi cocontractante.

De altfel, s-a remarcat că însăşi poziţia procurorului semnatar al rechizitoriului a fost ezitantă sub acest aspect, în condiţiile în care, deşi a reţinut, fără a invoca, însă, vreo probă în acest sens, că faptele comise de inculpatul Şova au avut ca scop sustragerea societăţilor de avocaţi de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (pag. 100), totuşi a arătat că "sumele primite de inculpatul H. (n.n. - în temeiul convenţiei de conlucrare profesională) au reprezentat în realitate bonificarea acestuia în considerarea rolului avut în încheierea şi derularea contractelor de asistenţă juridică a B. cu cele două complexuri energetice", apreciind, totodată, că "sumele asupra cărora părţile au tranzacţionat sunt străine convenţiei de conlucrare, raportul juridic fiind doar forma prin care G. şi H. au mijlocit darea, respectiv primirea unor sume importante de bani", astfel încât încheierea respectivei convenţii a reprezentat de fapt procedeul prin care "G. a scos din patrimoniul societăţii de avocaţi în mod fraudulos sume de bani pentru a procura un folos necuvenit" celuilalt inculpat (pag. 87, alin. (2) şi (3); pag. 109, alin. final; pag. 110, alin. (4). Deopotrivă, referindu-se la contractul din 01.01.2010 intitulat "NNN.", procurorul a făcut, în esenţă, aceleaşi consideraţii, menţionând că acesta a fost "încheiat pentru a procura un folos necuvenit pentru numita MMM. … şi pentru diminuarea obligaţiilor fiscale ale societăţii de avocaţi" (pag. 96).

Pe de altă parte, instanţa de fond a subliniat că scopul sustragerii contribuabilului de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prin evidenţierea în documentele legale a operaţiunilor fictive, presupune, implicit, urmărirea de către făptuitor a dobândirii unor venituri ilicite, reprezentând valoarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului general consolidat a căror achitare a fost eludată, or, în speţă, raportat la cuantumul cheltuielilor ce au fost efectiv realizate de societăţile de avocatură în executarea celor patru contracte, care depăşesc cu mult sumele ce se consideră că ar fi fost diminuate la plată către stat (aspect constatat şi de raportul de expertiză judiciară contabilă şi fiscală), nu se poate reţine existenţa unui asemenea scop, căci, în lipsa perfectării unor atare convenţii, cu consecinţa neefectuării acestor cheltuieli, sau în eventualitatea fictivităţii (inexistenţei) plăţilor, dar a înregistrării lor în actele contabile cu titlu de cheltuieli nedeductibile şi a suportării sarcinii fiscale, beneficiile patrimoniale obţinute de cele două entităţi ar fi fost net superioare.

Mai mult, s-a constatat că, în cauză, nu s-a dovedit urmărirea de către inculpat a obţinerii unor venituri constând în contravaloarea datoriilor fiscale ale celor două societăţi de avocatură către bugetul consolidat şi, pe cale de consecinţă, nici scopul sustragerii acestora de la plata taxelor şi impozitelor, prin evidenţierea în documentele legale a operaţiunilor realizate în executarea contractelor încheiate cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", cu firmele de leasing şi cu MMM., în condiţiile în care, începând din 01.01.2009, G. a rămas doar cu 10% din părţile sociale ale S.C.A. "B.", iar ulterior, din 17.06.2009, nu a mai deţinut nicio cotă de participare la veniturile acesteia şi ale S.C.A. "BBB.", ca urmare a pierderii calităţii de asociat, intenţia acuzatului de a eluda îndeplinirea obligaţiilor fiscale neputând fi prezumată.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, care fundamentează concluzia că faptele imputate inculpatului G. nu întrunesc cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea respectivei infracţiuni.

Cu privire la inculpatul H., prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, a pus la dispoziţia inculpatului Şova, în vederea înregistrării în actele contabile şi a decontării, un număr de 17 facturi fiscale emise de Cabinetul Individual de Avocat "H.", ce atestau în mod nereal prestarea unor activităţi juridice în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, ajutând, astfel, la evidenţierea în documentele legale ale S.C.A. "B." a unor operaţiuni fictive reprezentate de executarea respectivei convenţii, faptă care a produs şi un prejudiciu în cuantum de 51.321,80 RON, prin sustragerea societăţii de avocaţi de la plata obligaţiilor fiscale.

Pornind de la conţinutul textelor de lege în care au fost încadrate acţiunile imputate inculpatului, instanţa de fond a arătat că participaţia penală sub forma complicităţii constă în fapta persoanei (complicelui) care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ori promite, înainte sau în timpul comiterii ei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

A fost avut în vedere că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 26 C. pen. (1969), determinantă pentru existenţa acestei forme secundare de participaţie este săvârşirea nemijlocită de către autor a faptei incriminate (în forma consumată sau a tentativei pedepsibile), aspect care atribuie şi complicităţii sens juridico-penal, în lipsa unui asemenea act de executare activitatea complicelui rămânând fără semnificaţie penală. Sub acest aspect, s-a subliniat că activitatea complicelui, alăturându-se celei prin care autorul realizează acţiunea ce formează elementul material al infracţiunii, se angrenează, în mod firesc, în antecedenţa cauzală a faptei prevăzute de legea penală, ceea ce imprimă caracterul de realitate unică a acestei fapte, realizată prin contribuţia participantului. Ca atare, fără activitatea autorului de comitere a faptei incriminate, nici acţiunile complicelui nu dobândesc specificul unor acte de participaţie, rămânând fără relevanţă din punct de vedere penal.

Or, în cauză, s-a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. nu îndeplineşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), situaţie în care nici actele de complicitate imputate inculpatului H. nu pot avea caracter penal, nefiind îndeplinită condiţia de bază, esenţială, pentru existenţa acestei forme de participaţie.

Instanţa de fond a mai arătat că, deşi s-a reţinut, în privinţa celei de-a doua cerinţe stipulate de lege pentru existenţa complicităţii (condiţia obiectivă), săvârşirea de către participant a unor acte de ajutor, ceea ce presupune desfăşurarea activităţilor de sprijinire în timpul executării faptei de autor (complicitate concomitentă), în cauză nu s-a stabilit de către acuzare şi nici nu a rezultat din materialul probator administrat în cursul cercetării judecătoreşti că predarea celor 17 facturi fiscale emise de Cabinetul Individual de Avocat "H." s-ar fi realizat chiar în momentul efectuării consemnărilor în documentele legale ale S.C.A. "B.", după cum nu s-a demonstrat nici că înscrierea acestora în contabilitatea societăţii de avocaţi s-ar fi realizat personal de către inculpatul G. (aşa cum a reţinut rechizitoriul), neexistând niciun element de probaţiune care să ateste acest lucru. În plus, potrivit parchetului, contribuţia complicelui ar fi constat în punerea la dispoziţia autorului a respectivelor facturi, care constituie, deci, chiar mijlocul prin intermediul căruia s-ar fi realizat actele de sprijinire, însă acestea nu au fost ataşate la dosarul de urmărire penală, regăsindu-se doar parţial, în copie, în vol. 50, ca urmare a depunerii lor de către inculpatul H..

Totodată, instanţa de fond a constatat că nu este îndeplinită nici condiţia subiectivă instituită de codificarea penală generală pentru existenţa complicităţii, din circumstanţele concrete ale cauzei rezultând că inculpatul H. nu a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei, în sensul că nu a prevăzut că, prin acţiunile sale, devine posibil participant la comiterea unei fapte de evaziune fiscală incriminată de legea penală, a cărei săvârşire nu a urmărit-o şi nici nu a acceptat-o.

Relevanţă în acest sens a prezentat împrejurarea că toate plăţile efectuate de S.C.A. "B." către Cabinetul Individual de Avocat "H.", în temeiul celor 17 facturi fiscale emise în executarea convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi al actului adiţional nr. x/27.03.2008, au fost înregistrate ca venituri corelative (în acelaşi cuantum) în documentele legale ale cabinetului avocaţial al acestuia (registrul de încasări şi plăţi şi jurnalul pentru vânzări), declarate ca atare la organele competente şi fiscalizate corespunzător, în sensul achitării către bugetul general consolidat a sumei de 53.362,86 RON, din care 24.394,45 RON impozit pe venit şi 28.968,41 RON taxa pe valoare adăugată colectată (fapt atestat de procesul-verbal nr. x/07.09.2011 întocmit de Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, de înscrisurile ataşate în dosarul fiscal al contribuabilului şi de menţiunile în completare făcute de expertul parte în cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală), aspect ce a exclus o atitudine conştientă a inculpatului în sensul participării la comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală, care, prin specificul ei, presupune în mod obligatoriu ascunderea, totală sau parţială, a sursei sau materiei impozabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

S-a constatat că, prin evidenţierea în actele contabile şi declararea veniturilor realizate, inculpatul a permis declanşarea mecanismului legal de stabilire a obligaţiilor fiscale aferente operaţiunilor efectuate în executarea convenţiei de conlucrare, fapt care, coroborat cu achitarea de către acesta a taxelor şi impozitelor generate de sumele încasate cu titlu de onorariu, a demonstrat lipsa intenţiei de a contribui, prin acţiunile sale, la fraudarea bugetului de stat, prin eludarea reglementărilor fiscale.

În plus, poziţia subiectivă a inculpatului a fost confirmată şi de împrejurarea că onorariile obţinute în temeiul convenţiei de conlucrare profesională perfectată cu S.C.A. "B." au fost cuprinse în totalul veniturilor menţionate de acesta în declaraţiile de avere aferente anilor fiscali 2007 şi 2008, comportament care, în mod evident, se distanţează de orice încercare de evitare a sarcinii fiscale, prin eventuala disimulare a câştigurilor supuse impozitării.

Constatând, pentru toate aceste argumente, că nu sunt întrunite, în cauză, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa formei de participaţie reţinută de acuzare în sarcina inculpatului H., instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen., achitarea acestuia pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

6. Cu privire la acuzaţiile descrise în Titlul VI al actului de sesizare, instanţa de fond, prioritar verificării corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute de procuror şi tiparul normei de incriminare în care au fost încadrate, a arătat că, potrivit art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare [art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) la data comiterii activităţilor imputate celor doi inculpaţi], infracţiunea de spălare a banilor constă în ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, precum şi în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

S-a reţinut că, pentru a exista infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, este obligatoriu ca activităţile de ascundere sau disimulare, ori, după caz, cele de dobândire, deţinere sau folosire, să fie precedate de săvârşirea unei alte infracţiuni din care să provină bunurile supuse spălării, aceste acţiuni fiind întotdeauna distincte de cele care formează latura obiectivă a infracţiunii predicat şi situate în timp la un moment ulterior comiterii celei din urmă. Ca atare, infracţiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ, derivat, întrucât depinde de preexistenţa alteia (considerată infracţiune principală, primară, predicat), din care rezultă bunul ce urmează a fi introdus în procesul de albire, săvârşirea acesteia constituind, astfel, situaţia premisă a infracţiunii reglementate de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, respectiv cerinţa prealabilă necesară, în lipsa căreia acţiunile circumscrise elementului material nu pot constitui infracţiunea de spălare a banilor.

Pe de altă parte, s-a reţinut că tragerea la răspundere penală a participanţilor la comiterea actelor de reciclare a bunurilor nu este condiţionată de pronunţarea anterioară sau concomitentă a unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea generatoare de fonduri ilicite, având în vedere caracterul autonom al infracţiunii de spălare a banilor, aspect ce rezultă atât din modalitatea de reglementare a incriminării pentru această faptă, cât şi din standardele şi recomandările internaţionale, legislaţia europeană ratificată de România, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, precum şi cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conturată atât în cadrul mecanismelor ce asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii (decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654/25.08.2016), cât şi prin deciziile de speţă (spre exemplu, decizia nr. 609/19.02.2014 a secţiei penale a instanţei supreme, pronunţată în dosarul nr. x/2013). În această situaţie, organele judiciare sunt obligate să dovedească, dincolo de orice dubiu, că bunurile sau banii provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală, deci care îndeplineşte condiţiile de tipicitate instituite de o anumită normă de incriminare, neavând relevanţă dacă autorul infracţiunii primare a fost sau nu identificat sau condamnat ori dacă există în privinţa lui o cauză de neimputabilitate (constrângerea fizică/morală, minoritatea, iresponsabilitatea), de nepedepsire sau care înlătură răspunderea sa penală (aministia, prescripţia, lipsa/retragerea plângerii prealabile, împăcarea). Altfel spus, infracţiunea de spălare a banilor poate subzista în lipsa sancţionării penale a autorului infracţiunii primare (cu excepţia situaţiei în care se stabileşte că fapta imputată acestuia nu există sau nu are caracter penal), deci inclusiv în ipoteza unei soluţii de clasare determinată de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea principală, însă numai dacă se constată că fapta premisă realizează elementele unei infracţiuni, fiind, astfel, exclusă cu certitudine provenienţa legală a bunurilor.

A mai reţinut instanţa de fond că, din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunea de spălare a banilor este condiţionată de reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la faptul că bunurile asupra cărora se exercită acţiunile ce formează elementul material sunt rezultatul săvârşirii de infracţiuni, în lipsa cunoaşterii provenienţei nelegale a fondurilor suspuse procesului de albire neputându-se angaja răspunderea penală a acestuia. Pornind de la complexitatea şi specificitatea infracţiunii, legiuitorul a instituit, sub acest aspect, în cuprinsul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, o prezumţie simplă, stabilind că intenţia, scopul şi cunoaşterea, ca elemente ale faptelor incriminate în alin. (1) al aceluiaşi text de lege, pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective.

În speţă, circumscris infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, acuzarea a reţinut, în esenţă, că: în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, inculpatul G. a dobândit, deţinut şi folosit în interes personal, dar şi al S.C.A. "B.", suma de 3.455.755,27 RON, cunoscând că provine din săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu comise, cu complicitatea sa, de inculpaţii A. (o faptă - încheierea contractului nr. x/2008 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.

şi S.C.A. "B.") şi D. (două fapte - încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/2007 şi a contractului nr. x/2008 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.") - Subtitlul VI.1; în intervalul octombrie 2007 - decembrie 2008, inculpaţii G. şi H. (autori) au disimulat adevărata natură a provenienţei banilor (181.439,98 RON) obţinuţi de cel din urmă, justificaţi aparent în baza convenţiei de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", dar reprezentând, în realitate, bonificarea inculpatului H.

în considerarea facilitării de către acesta a încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică ale societăţii de avocatură cu cele două complexuri energetice, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune (Subtitlul VI.2.a); în perioada octombrie 2007 - decembrie 2009, inculpatul H. (autor), cu ajutorul lui G. (complice), a dobândit, deţinut şi folosit banii (181.439,98 RON) rezultaţi din convenţia de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", ambii acuzaţi cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (Subtitlul VI.2.b,c,d);

în intervalul noiembrie 2008 - iunie 2009, inculpaţii G. şi H. (autori) au disimulat adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x MR, justificat aparent de existenţa unui contract de comodat şi de calitatea de avocat colaborator a inculpatului H. cu S.C.A. "B.", dar reprezentând, în realitate, bonificarea celui din urmă în considerarea facilitării de către acesta a încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică a S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune (Subtitlul VI.3);

în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, inculpatul H. (autor) cu sprijinul (ajutorul) lui G. (complice), a deţinut şi folosit autoturismul x MR, ambii cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi de folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune (Subtitlul VI.3).

Reţinând comiterea, de către inculpatul G., în calitate de autor, a infracţiunii de spălare a banilor, în modalităţile alternative prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (Subtitlul VI.1 al rechizitoriului), procurorul semnatar al actului de sesizare a arătat că cea mai mare parte a sumelor plătite de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în conturile S.C.A. "B." deschise la OOO. S.A. şi PPP. S.A., reprezentând contravaloarea contractului de asistenţă juridică nr. x/2008 şi, respectiv, a actului adiţional nr. x/01.11.2007 la convenţia nr. 504/2007 şi a contractului nr. x/2008, au fost ulterior virate, cu titlu de onorariu avocaţial, în contul acuzatului de la PPP. S.A. (indicând, în acest sens, suma de 708.500 RON ce ar proveni din executarea actului adiţional nr. x/2007) sau folosite de acesta în interes personal, şi anume pentru construcţia şi îmbunătăţirea unor imobile proprietatea sa (execuţie şi montaj scară Mapason, plată canapele, 1.000 litri motorină pentru încălzire imobil, radiatoare, avans mobilier, 4 şezlonguri, materiale construcţie QQQ., produse piscine, rogojini ş.a.).

Instanţa de fond a menţionat, cu titlu prealabil, că faptele imputate inculpaţilor A. şi G. în legătură cu contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 încheiat între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B." nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu (în forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii) reţinută de parchet în sarcina acuzaţilor, astfel încât suma ce constituie contravaloarea respectivei convenţii, având o provenienţă legală, nu poate forma obiect material al infracţiunii de spălare a banilor de care este învinuit inculpatul Şova, lipsind, în cazul acesteia, situaţia premisă a săvârşirii prealabile a unei alte infracţiuni generatoare de fonduri ilicite.

De asemenea, a fost avut în vedere că, deşi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a achitat, prin virament bancar, contravaloarea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi a convenţiei de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, în cauză nu s-a demonstrat că suma de 708.500 RON, transferată cu titlu de onorariu avocaţial în contul personal al inculpatului G., a provenit din aceasta, dovadă care nu s-a făcut nici în privinţa celorlalte fonduri utilizate de societate pentru achiziţionarea obiectelor indicate în cuprinsul rechizitoriului, nefiind realizată de acuzare o analiză sau evaluare financiară care să stabilească un asemenea aspect, prin determinarea exactă a circuitului banilor cu care au fost creditate şi debitate conturile S.C.A. "B.", în condiţiile în care, aşa cum a reieşit din datele comunicate de instituţiile de credit privind tranzacţiile financiare derulate de casa de avocatură în perioada de referinţă, aceasta a rulat şi încasat sume considerabile de bani şi în executarea altor contracte de asistenţă juridică perfectate cu diverşi clienţi (cum ar fi S.C. M.F.A. S.A. Mizil, S.C. WWWWW. S.A., TTT. S.A., S.C. E., A.V.A.S., S.C. XXXXX. S.A., S.C. YYYYY. S.R.L., S.C. ZZZZZ. S.A. Vâlcea, S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., S.C. AAAAAA.).

În plus, s-a remarcat că, în speţă, nu au fost indicate de procurorul semnatar al actului de sesizare datele la care au fost virate de societatea avocaţială, în contul inculpatului, sumele ce se consideră că provin din infracţiunile de abuz în serviciu comise de directorul general D. în legătură cu actul adiţional nr. x/01.11.2007 şi contractul nr. x/13.02.2008, iar în cazul celui din urmă nici cuantumul acestora, după cum nu au fost identificate fondurile ce au intrat în conturile S.C.A. "B." din alte surse (convenţii de asistenţă juridică) şi datele la care au fost efectuate plăţile, precum şi valorile cheltuite pentru cumpărarea obiectelor calificate ca neavând legătură cu activitatea casei de avocatură şi momentul exact în care au fost achiziţionate, pentru a se putea stabili dacă, într-adevăr, există o corespondenţă între resursele financiare ce se pretinde că au fost utilizate, respectiv onorariile plătite de Complexul Energetic Turceni în temeiul celor două contracte, şi sumele intrate în patrimoniul inculpatului sau folosite, potrivit parchetului, în interesul personal al acestuia. Mai mult, aşa cum a reieşit din Raportul de inspecţie fiscală din 19.10.2011, înregistrat sub nr. x/27.10.2011, invocat de procuror în susţinerea acuzaţiei, dar şi din cel încheiat de Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti în 07.11.2013, înregistrat sub nr. x/08.11.2013, întocmit ca urmare a punerii în executare a deciziilor nr. 315/26.06.2012 şi nr. 316/26.06.2012 prin care au fost admise contestaţiile formulate împotriva primului act de control de către S.C.A. "BBB.", X., W., G., Y. şi KKKK., o mare parte din obiectele indicate în rechizitoriu (scara Mapason, canapele, 1.000 litri motorină, radiatoare, mobilier, materiale de construcţie QQQ., produse piscine) au fost cumpărate de S.C.A. "B.", şi nu de inculpatul Şova, anterior datei de 18.12.2007 când, în opinia acuzării, s-a declanşat acţiunea de spălare a banilor, ceea ce a demonstrat, cu certitudine, că fondurile utilizate pentru achiziţionarea lor nu puteau proveni din infracţiunile de abuz în serviciu comise de inculpatul D..

Ca atare, s-a constatat că întreaga acuzaţie formulată împotriva inculpatului G. se bazează pe informaţii imprecise şi simple supoziţii, nedovedite probator, care nu pot fundamenta cu certitudine concluzia provenienţei nelegale a sumelor de bani transferate în contul personal al acestuia sau folosite pentru achiziţionarea unor bunuri, condiţie prealabilă necesară, în lipsa căreia nu poate exista infracţiunea de spălare a banilor.

Totodată, astfel cum a reieşit din conţinutul aceloraşi situaţii financiare puse la dispoziţia organului de urmărire penală de către instituţiile de credit solicitate, din sumele încasate de casa de avocatură în baza convenţiilor de asistenţă juridică încheiate cu beneficiarii (între care se află şi actul adiţional nr. x/2007 şi contractul nr. x/2008 perfectate cu Complexul Energetic Turceni), au fost achitate, lunar, şi onorariile avocaţiale cuvenite celorlalţi doi asociaţi (W. şi Y.), corespunzător părţilor de industrie pe care le deţineau, dar şi avocaţilor colaboratori şi celor salarizaţi în cadrul profesiei (spre exemplu, filele x d.u.p., filele x d.u.p.), precum şi contravaloarea datoriilor fiscale către stat, a taxelor către barou, a utilităţilor sau a altor obligaţii contractuale, operaţiuni care, prin natura şi scopul lor, nu pot acredita ideea unei încercări a inculpatului de a da acestor fonduri financiare o aparenţă de dobândire şi folosire legală, prin disimularea provenienţei lor, caracteristică infracţiunii de spălare a banilor.

Practic, s-a reţinut că activitatea inculpatului nu denotă preocuparea acestuia de reciclare a unor bunuri rezultate din infracţiuni, prin conceperea şi punerea în practică a unui plan în acest sens, neregăsindu-se, în cauză, niciuna dintre acţiunile specifice operaţiunii complexe de albire a banilor, respectiv plasarea/prespălarea (constând în introducerea lor în circuitul juridic, prin crearea unei circulaţii fictive), stratificarea (ce presupune separarea fondurilor ilegale de sursa lor) şi integrarea (prin crearea unei aparenţe de provenienţă licită).

A subliniat instanţa de fond că aceleaşi consideraţii expuse în dezvoltările anterioare cu referire la neîndeplinirea situaţiei premisă instituită de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor sunt valabile şi în ceea ce priveşte activitatea de disimulare a adevăratei naturi a provenienţei sumei de 181.439,98 RON ce a format obiectul convenţiei de conlucrare profesională dintre S.C.A. "B." şi Cabinetul Individual de Avocat "H.", activitate ce a fost imputată inculpaţilor G. şi H. şi circumscrisă variantei normative a elementului material prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (Subtitlul VI.2.a al rechizitoriului), dar şi acţiunilor de dobândire, deţinere şi folosire a respectivei sume de bani reţinute de acuzare în sarcina inculpatului H. şi subsumate modalităţilor alternative reglementate de art. 29 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ (Subtitlul VI.2.b,c,d).

Astfel, s-a reţinut că ceea ce se reproşează, în esenţă, inculpaţilor prin actul de sesizare a instanţei este faptul că, prin încheierea, în data de 30.08.2007, a convenţiei de conlucrare între cele două forme de exercitare a profesiei de avocat şi achitarea de S.C.A. "B." a onorariilor aferente către cabinetul avocaţial individual, aceştia au ascuns/au mascat originea nelegală a sumei de 181.439,98 RON, ce ar fi rezultat din comiterea, în forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii, a infracţiunilor de abuz în serviciu (reţinute în sarcina inculpaţilor A., D. şi G.), evaziune fiscală şi înşelăciune (imputate inculpaţilor G. şi H.), precum şi a celei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care s-a dispus clasarea cauzei în privinţa inculpatului H. (în legătură cu cele 17 facturi fiscale emise în temeiul convenţiei), banii reprezentând, în realitate, bonificarea celui din urmă în considerarea facilitării încheierii de către casa de avocatură a contractelor de asistenţă juridică cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni. De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul H., cu ajutorul lui G., a dobândit, deţinut şi folosit respectiva sumă, cunoscând că a rezultat din săvârşirea celor patru infracţiuni menţionate.

Or, faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. în legătură cu încheierea între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B." a actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 şi a convenţei nr. 165/14.02.2008, precum şi a inculpatului D. cu privire la perfectarea de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., cu aceeaşi casă de avocatură, a contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007, nu îndeplinesc cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind prevăzute de legea penală, aceeaşi constatare fiind făcută de instanţă şi cu referire la activitatea circumscrisă infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpaţilor G. (autor) şi H. (complice), astfel încât sumele achitate societăţii de avocatură de cele două complexuri energetice în executarea respectivelor convenţii de asistenţă juridică, dar şi cea reţinută de parchet ca prejudiciu în dauna bugetului general consolidat, nu pot forma obiect material al infracţiunii de spălare a banilor, nefăcându-se dovada provenienţei lor nelegale. Mai mult, a fost avut în vedere că, deşi procurorul semnatar al rechizitoriului a precizat că infracţiunile de abuz în serviciu ar fi fost săvârşite în perioada martie 2007 - decembrie 2008 (pag. 106 alin. (3), niciunul dintre cei trei inculpaţi (A., D., G.) nu a fost deferit instanţei pentru fapte comise în intervalul martie - iunie 2007, singura convenţie de asistenţă juridică perfectată în acest răstimp fiind contractul nr. x/21.03.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. (reprezentată de directorul general I.) şi S.C.A. "B." (reprezentată de G.), în legătură cu care nu au fost constatate de parchet încălcări ale dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice şi, astfel, nu a constituit obiectul acuzaţiilor penale formulate în cauză.

De asemenea, conform constatărilor realizate cu prilejul analizei împrejurărilor factuale descrise în Subtitlul VI.1 al rechizitoriului, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, nu s-a făcut nicio dovadă că suma de 181.439,98 RON, achitată Cabinetului Individual de Avocat "H." în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, a fost suportată, în tot sau în parte, din contravaloarea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi a convenţiei de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 (în legătură cu care s-a constatat comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu de către inculpatul D.), ce a fost achitată de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. societăţii avocaţiale, din moment ce acuzarea nu a efectuat o evaluare financiară care să stabilească un asemenea aspect, prin determinarea exactă, în raport cu factorul timp, a circuitului banilor cu care au fost creditate şi debitate conturile S.C.A. "B.", mai ales în condiţiile în care, din datele comunicate de instituţiile de credit privind tranzacţiile financiare derulate de casa de avocatură în perioada de referinţă, a reieşit că aceasta a încasat sume importante de bani şi în executarea altor contracte de asistenţă juridică.

Contrar susţinerilor acuzării, caracterul fungibil al banilor, în afară de a atesta valabilitatea plăţii, nu a putut fundamenta concluzia provenienţei nelegale a sumelor achitate în baza convenţiei de conlucrare profesională, căci, în cazul admiterii unui asemenea raţionament, ar deveni superfluă obligaţia dovedirii sursei infracţionale a banilor supuşi procesului de reciclare, ce incumbă organelor judiciare, lucru nepermis din perspectiva normei de incriminare, care reglementează spălarea banilor ca infracţiune corelativă condiţionată de preexistenţa alteia, a cărei săvârşire trebuie probată dincolo de orice îndoială rezonabilă, indiferent dacă anterior sau concomitent s-a pronunţat sau nu o soluţie de condamnare pentru aceasta.

Pentru aceleaşi motive, nu a putut fi valorificat de instanţă nici argumentul acuzării referitor la "suprapunerea completă a perioadei în care s-au plătit banii către cabinetul de avocat cu perioada în care societatea de avocaţi a primit bani de la cele două complexuri energetice" (pag. 106 alin. (3), pag. 108 alin. (7) şi (8) şi pag. 109), aspect care, în opinia parchetului, ar atesta faptul că suma de 181.439,98 RON a rezultat "cel puţin în parte" din comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, având în vedere că susţinerea procurorului, ce vizează în mod arbitrar doar anumite contracte de asistenţă juridică încheiate de casa de avocatură cu societăţile comerciale menţionate, se bazează exclusiv pe simple supoziţii şi pure speculaţii, ce nu prezintă aptitudinea de a dovedi cu caracter de certitudine că banii provin dintr-o activitate infracţională şi că este, astfel, realizată situaţia premisă cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., imputată inculpaţilor G. (autor) şi H. (complice) şi cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), atribuită celui din urmă, considerate de parchet ca fiind infracţiuni predicat ale celei de spălare de bani, instanţa de fond a constatat că pentru acestea s-a dispus, prin rechizitoriu (pct. 4 şi 5 din dispozitiv), o soluţie de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

S-a observat că, pe parcursul anchetei penale, prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 05.06.2015, astfel cum a fost îndreptată de procuror prin procesul-verbal din 30.10.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., inclusiv în legătură cu actele de participaţie penală la aceasta (instigator sau complici), reţinându-se, în fapt, că plăţile efectuate de S.C.A. "B." către Cabinetul Individual de Avocat "H." s-au făcut prin inducerea în eroare a celorlalţi doi asociaţi, Y. şi W., cu privire la caracterul real al convenţiei de conlucrare profesională, situaţie care le-a creat un prejudiciu patrimonial prin diminuarea câştigului proporţional cu cotele de participare ale fiecăruia la venituri (15%). Aceeaşi descriere a faptelor s-a realizat şi în cuprinsul rechizitoriului, iar în plus, a fost indicată perioada în care acestea ar fi fost comise de G. (autor) şi H. (complice), circumscrisă intervalului octombrie 2007 - decembrie 2008, lună în care s-a reţinut că s-ar fi consumat infracţiunea de înşelăciune şi care marchează, astfel, începerea curgerii termenului de prescripţie a răspunderii penale (pag. 110-111).

Deopotrivă, în cuprinsul actului de sesizare, s-a arătat că, în aceeaşi perioadă (octombrie 2007 - decembrie 2008), în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul H. a falsificat cele 17 facturi fiscale emise în executarea convenţiei de conlucrare, prin atestarea în cuprinsul lor, în mod nereal, a faptului că ar fi prestat activităţi juridice în baza acesteia, înscrisuri ce au fost imediat folosite prin înregistrarea în evidenţa contabilă a cabinetului de avocat şi a S.C.A. "B.", în vederea producerii de consecinţe juridice (pag. 93-94).

Aşadar, potrivit acuzării, infracţiunea de înşelăciune, ca şi cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în legătură cu cele 17 facturi fiscale) ar fi fost săvârşite în intervalul octombrie 2007 - decembrie 2008, când inculpatul G., cu sprijinul lui H. (a cărui contribuţie nu a fost individualizată), i-ar fi indus în eroare pe martorii Y. şi W. (fără să se arate în ce a constat, în concret, această acţiune) în legătură cu caracterul real al convenţiei de conlucrare profesională, cu ocazia plăţilor efectuate de S.C.A. "B." către Cabinetul Individual de Avocat "H.", acţiune prin care s-ar fi produs un prejudiciu în patrimoniul acestora (al cărui cuantum nu a fost stabilit) constând în diminuarea veniturilor ce le reveneau din totalul câştigurilor societăţii de avocatură, proporţional părţilor de industrie deţinute de fiecare.

Instanţa de fond a reţinut că, fiind o infracţiune de rezultat, indiferent de intervalul temporal în care s-a desfăşurat activitatea de inducere în eroare ce formează elementul material al laturii obiective şi independent de realizarea/nerealizarea scopului în vederea căruia a fost săvârşită (obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust), infracţiunea de înşelăciune se consumă la data producerii efective a pagubei în patrimoniul subiectului pasiv, în cauză, acest moment fiind plasat de procuror în luna decembrie 2008, când a reţinut că s-a realizat consumarea infracţiunii. Or, în aceste condiţii, neavând o existenţă anterioară infracţiunii de spălare a banilor, a cărei comitere a fost circumscrisă perioadei octombrie 2007 - decembrie 2008, infracţiunea de înşelăciune nu poate constitui situaţia premisă a celei din urmă, căci, atât la data la care se consideră că s-a declanşat operaţiunea de albire a fondurilor ilicite (octombrie 2007), dar şi ulterior, pe parcursul desfăşurării ei (până în decembrie 2008), aceasta nu se consumase, astfel încât nu putea asigura obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 656/2002, imputată celor doi inculpaţi.

S-a apreciat că aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, sub aspectul căreia s-a dispus, prin rechizitoriu, clasarea cauzei faţă de inculpatul H., având în vedere că, pentru a se realiza condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor este necesar ca banii negri să existe în materialitatea lor şi să provină din activităţi infracţionale preexistente, întrucât asupra acestora se produce disimularea, ascunderea, dobândirea, deţinerea sau folosirea, acţiuni ce formează elementul material alternativ al variantelor normative reglementate de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002. Or, constituind o infracţiune de pericol, falsul în înscrisuri sub semnătură privată nu produce un rezultat patrimonial susceptibil de a fi supus uneia dintre operaţiunile incriminate de textul de lege menţionat, astfel încât, nefiind generatoare de fonduri ilicite, nu poate constitui infracţiunea predicat pentru cea de spălare a banilor.

A subliniat instanţa de fond că cerinţele instituite de norma de incriminare cu privire la situaţia premisă nu ar fi îndeplinite nici în cazul în care s-ar aprecia (diferit de rechizitoriu) că infracţiunea de înşelăciune s-a realizat în formă continuată (fiecare act material corespunzând unei plăţi efectuate de casa de avocatură către cabinetul individual în temeiul convenţiei de conlucrare), căci, raportat la modul de descriere a acuzaţiilor şi perioada infracţională reţinută, comună ambelor fapte (octombrie 2007 - decembrie 2008), s-ar ajunge la concluzia că aceeaşi acţiune se subsumează, practic, atât infracţiunii de înşelăciune, cât şi celei de spălare a banilor, or, pentru existenţa celei din urmă este obligatoriu ca activităţile prevăzute de textul de lege ca element material al laturii obiective să fie întotdeauna precedate de comiterea infracţiunii din care provin bunurile supuse albirii, căci numai în acest caz este posibilă introducerea lor în procesul de reciclare.

Ca urmare, având în vedere aceste motive pentru care infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în privinţa cărora s-a dispus prin rechizitoriu o soluţie de netrimitere în judecată, nu pot fi reţinute ca situaţie premisă a infracţiunii de spălare a banilor ce formează obiectul acuzaţiei penale, instanţa de fond nu a mai analizat existenţa, în cauză, a unor probe din care să rezulte că activitatea circumscrisă acestora se încadrează în sfera ilicitului penal (analiză care s-ar fi impus, în lipsa impedimentelor menţionate, dat fiind faptul că existenţa infracţiunii de spălare a banilor nu este afectată de prescrierea răspunderii penale pentru infracţiunea principală), lucru care, de altfel, ar fi imposibil de realizat în cazul faptei incriminate de art. 244 C. pen., din moment ce procurorul nu a indicat aspecte esenţiale pentru definirea şi subzistenţa elementelor constitutive ale infracţiunii, ce nu pot fi complinite în actuala etapă procesuală (modalitatea, împrejurările şi datele exacte în care s-a realizat activitatea de inducere în eroare, scopul urmărit de subiectul activ, cuantumul prejudiciului produs şi algoritmul de calcul al acestuia, acţiunile prin care inculpatul H. l-ar fi sprijinit pe G. şi data la care au fost comise), iar în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. (1969), nu a ataşat la dosar facturile fiscale ce constituie, în opinia sa, obiectul material al acesteia, regăsindu-se în actele de urmărire penală, în copie, doar o parte din respectivele înscrisuri, ce au fost depuse de inculpatul H..

Reţinând că, prin încheierea de către G., în calitate de partener coordonator al S.C.A. "B.", şi H., ca reprezentant al cabinetului său avocaţial, a convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi achitarea onorariilor aferente, inculpaţii au disimulat natura infracţională a sumei de 181.439,98 RON, parchetul a susţinut că, în realitate, aceasta reprezenta bonificarea celui din urmă în considerarea facilitării încheierii de către casa de avocatură a contractelor de asistenţă juridică cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni, aspect ce ar demonstra că inculpatul H. a avut cunoştinţă de faptul că banii ce i-au fost plătiţi în executarea convenţiei au provenit, în parte, din săvârşirea de către directorii generali ai celor două societăţi comerciale, A. şi D., cu complicitatea inculpatului Şova, a infracţiunilor de abuz în serviciu în legătură cu respectivele contracte.

Pentru a dovedi implicarea inculpatului H. în încheierea contractelor de asistenţă juridică dintre S.C.A. "B." şi Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni şi, implicit, cunoaşterea de către acesta a originii infracţionale a banilor primiţi în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, acuzarea a invocat depoziţiile martorilor RRR., UUU. şi SSS., precum şi mai multe împrejurări factuale, în baza cărora a concluzionat că stabilirea relaţiei contractuale cu cele două societăţi comerciale nu ar fi fost posibilă dacă nu exista "percepţia că G. beneficiază de susţinerea inculpatului H.". În acest sens, s-a observat că procurorul semnatar al actului de sesizare a făcut trimitere la faptul că cei doi acuzaţi "au avut în perioada respectivă interese comune, atât profesionale cât şi politice", aspect dedus din "modul nefiresc în care şi-au exercitat atribuţiile de serviciu directorii companiilor"; la împrejurarea că inculpatul H. a fost ales deputat în circumscripţia electorală din judeţul Gorj, unde se află sediile celor două complexuri; la faptul că acuzatul a fost singurul parlamentar care a luat cuvântul în plenul şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 29.06.2005, cu ocazia dezbaterii şi adoptării proiectului Legii nr. 243/2005, susţinând conversia în acţiuni a creanţelor deţinute de S.C. C. asupra complexurilor energetice; la împrejurarea că, tot în anul 2005, acelaşi inculpat, în cadrul unei interpelări adresate ministrului economiei şi comerţului (intitulată "Epurarea pe criterii politice a unor oameni competenţi ce deţineau funcţii de conducere în SNLO şi Complexurile Energetice din judeţul Gorj"), şi-a exprimat îngrijorarea că factorul politic a dictat excluderea unor persoane competente aflate în funcţiile de conducere ale complexurilor energetice, persoana destituită la acel moment fiind numitul VVV., director general al Complexului Energetic Turceni, agreat de persoanele din sfera politică a inculpatului H..

Instanţa de fond a apreciat, însă, că invocarea de către parchet a unor aspecte ce ţin exclusiv de activitatea politică desfăşurată de inculpatul H. în anul 2005 nu prezintă aptitudinea de a demonstra, în lipsa oricăror probe pertinente şi concludente în acest sens, că acuzatul ar fi săvârşit, în perioada 2007-2008, deci după doi ani, acte de influenţare a factorilor de decizie de la nivelul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., în scopul favorizării inculpatului G. şi al perfectării contractelor de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", după cum realizarea unui asemenea demers nu poate fi dedusă din simplul fapt că inculpatul a fost ales parlamentar într-o circumscripţie electorală din judeţul Gorj, unde se află sediile celor două societăţi comerciale, sau din împrejurarea că ar fi avut interese politice şi profesionale comune cu inculpatul Şova, aspect dedus, fără vreo legătură logică, din "modul nefiresc în care şi-au exercitat atribuţiile de serviciu directorii companiilor".

Mai mult, s-a constatat că depoziţiile martorului RRR. din faza anchetei penale, menţinute în cursul cercetării judecătoreşti, sunt singulare în ansamblul probator al cauzei, aşa încât, împrejurările relatate de acesta, nefiind confirmate de alte elemente de probaţiune, nu au putut fi valorificate de instanţa de fond în sensul reţinut de acuzare. Astfel, audiat fiind de procuror în data de 07.07.2015 şi de instanţă în şedinţa din 24.02.2017, martorul, după ce a făcut anumite precizări în legătură cu implicarea factorului politic în numirea şi destituirea sa din funcţia de director al Complexului Energetic Craiova, pe care a deţinut-o în perioada 2007-2008, a menţionat că, în cadrul unei întrevederi de la sediul A.V.A.S., de la începutul anului 2008, la care au participat şi inculpaţii A. şi D., unul dintre reprezentanţii instituţiei, BBBBBB. (preşedinte) sau CCCCCC. (director general administrare), le-a transmis solicitarea ca societăţile comerciale pe care le conduc să încheie, în continuare, contracte de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", argumentând că "este solicitarea domnului H. întrucât şi acesta ne susţine în Parlament". Totodată, a mai făcut referire la vizita privată pe care a efectuat-o în anul 2010 la locuinţa inculpatului A., ocazie cu care acesta i-a relatat despre o discuţie pe care a purtat-o cu H., cu care avea "o relaţie foarte apropiată", spunându-i "H., dacă nu reuşim să-i schimbăm pe ăştia de la DDDDDD., nu vom mai putea recupera complexele energetice" .

S-a remarcat că susţinerile martorului RRR. nu au fost confirmate pe parcursul procedurii judiciare de martorii BBBBBB. şi CCCCCC. (declaraţii din 09.10.2014 şi 13.10.2017, respectiv din 07.10.2014 şi 17.10.2017), iar inculpatul A. a negat categoric, în cuprinsul depoziţiei din 13.05.2016, orice întâlnire la sediul A.V.A.S. sau participarea la vreo discuţie în care să i se fi transmis din partea conducerii instituţiei recomandarea de a continua colaborarea cu S.C.A. "B." pe motiv că aceasta este "rugămintea domunului H.". De asemenea, a tăgăduit existenţa unei relaţii apropiate cu cel din urmă, dar şi conţinutul conversaţiei din anul 2010, relatat de martorul RRR., precizând expres că, deşi în perioada în care a ocupat funcţia de director general al Complexului Energetic Rovinari, a avut mai multe întâlniri cu H. pe teme sportive, "niciodată acesta nu a făcut vreo referire sau vreo sugestie cu privire la colaborarea CER cu B.", necunoscând la acel moment de existenţa cooperării profesionale dintre inculpat şi G., despre care a aflat din presă, ulterior încetării calităţii sale de director.

În acelaşi sens a fost şi depoziţia din 24.02.2017 a martorului I., director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. în intervalul iulie 2006 - mai 2007 şi semnatar al contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat cu S.C.A. "B.", care, de asemenea, a negat în mod ferm orice intervenţie sau sugestie din partea vreunei persoane în sensul atribuirii convenţiei către casa de avocatură menţionată. Deopotrivă, martorul UU., director general al Complexului Energetic Turceni din februarie 2006 până în mai 2007, a menţionat că, în contextul negocierilor derulate pentru finanţarea proiectului de desulfurare, anumite persoane din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului i-au recomandat încheierea unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură, fără însă a-i impune efectuarea unui atare demers sau a-i indica un anume prestator de servicii juridice specializate în domeniul respectiv (declaraţii din 22.07.2014 şi 06.06.2017).

Afirmaţiile martorului RRR. au fost contrazise şi de inculpatul H. care, în cursul cercetării judecătoreşti, a menţionat că a luat cunoştinţă de existenţa raporturilor contractuale dintre S.C.A. "B." şi Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni abia în anul 2009, când "G. a fost criticat public pentru contractele încheiate cu cele două complexuri", precum şi faptul că, anterior declanşării procesului penal, nu i-a cunoscut personal pe A. şi D., ştiind doar că sunt directorii companiilor menţionate, "ce fuseseră numiţi de un guvern faţă de care partidul din care făceam parte se afla în opoziţie" şi care "în 2009, când am devenit ministru … au fost schimbaţi din funcţie pe criteriul politic" (declaraţia din 09.02.2018).

S-a observat că, în esenţă, aceleaşi precizări cu privire la numirea inculpaţilor A. şi D. în funcţiile de conducere ale celor două complexuri energetice au fost făcute şi de inculpatul G. în declaraţia din 05.02.2018, când a negat orice influenţă asupra acestora din partea inculpatului H. în scopul încheierii contractelor de asistenţă juridică.

În ceea ce priveşte depoziţiile martorilor UUU. şi SSS., instanţa de fond a apreciat că acestea sunt lipsite de relevanţă sub aspectul tezei probatorii invocate de parchet, primul făcând referire la modul de desemnare, în ianuarie 2009, a echipelor de conducere ale complexurilor energetice (prin consultarea partidelor politice cu sindicatele şi administraţia locală), iar cel din urmă la solicitările ce i-au fost adresate de persoane cu funcţii de conducere din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului în anul 2006, când ocupa funcţia de director al S.C. TTT., de a recunoaşte creanţa deţinută asupra societăţii de S.C. C.

S-a constatat, aşadar, că materialul probator al cauzei, invocat parţial şi de procuror în susţinerea învinurii, nu dovedeşte existenţa vreunei implicări sau efectuarea vreunui demers de către inculpatul H. (prin sugestii, recomandări, rugăminţi, insinuări, acte de influenţă asupra factorilor de decizie de la nivelul complexurilor energetice sau al forurilor tutelare ale acestora, A.V.A.S. şi M.E.C.) în vederea încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică dintre S.C.A. "B." şi S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., respectiv S.C.

Complexul Energetic Turceni S.A., situaţie în care perfectarea convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 în scopul recompensării, gratificării, bonificării acestuia pentru facilitarea atribuirii respectivelor contracte - premisă fundamentală de la care a pornit parchetul în formularea acuzaţiei penale - şi, implicit, cunoaşterea de către inculpat a provenienţei banilor din infracţiuni ce ar fi fost comise în legătură cu aceste contracte de asistenţă juridică, nu au putut fi reţinute, nefiind demonstrate de mijloacele de probă administrate pe întreg parcursul procedurii judiciare şi nerezultând nici din circumstanţele faptice obiective, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002.

Or, în lipsa acestor elemente, care, aşa cum a rezultat din modul de descriere a acuzaţiilor în cuprinsul rechizitoriului, au fost considerate de procuror ca fiind determinante pentru caracterizarea faptelor atribuite inculpaţilor G. şi H. ca infracţiuni de spălare a banilor, acţiunile acestora reţinute în legătură cu încheierea şi derularea convenţiei de conlucrare profesională nu au putut fi circumscrise activităţii de disimulare a adevăratei naturi a provenienţei sumei de 181.439,98 RON, cu atât mai mult cu cât, pentru motivele ce au fost anterior expuse, nu s-a putut stabili nici originea nelegală a banilor, situaţie în care faptele imputate celor doi acuzaţi nu se încadrează în tiparul normei de incriminare cuprinsă în art. 29 alin. (1) lit.

b) din actul normativ menţionat. Mai mult, s-a reţinut că onorariile obţinute în temeiul convenţiei perfectate cu societatea avocaţială au fost cuprinse în totalul veniturilor înscrise de inculpatul H. în declaraţiile de avere aferente anilor fiscali 2007 şi 2008, atitudine incompatibilă cu realizarea unei activităţi de ocultare a provenienţei fondurilor respective, specifică infracţiunii de spălare a banilor.

În legătură cu acelaşi aspect, s-a observat că, în actul de sesizare a instanţei (Subtitlul VI.2.b,c,d), s-a mai arătat că suma dobândită în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008 de la casa de avocatură, în baza convenţiei de conlucrare, a fost folosită pentru achiziţionarea, în anul 2008, de către Cabinetul Individual de Avocat "H.", a două apartamente care, în anul 2013, în urma lichidării patrimoniului acestuia, au devenit proprietatea inculpatului H., dar şi pentru plata, în intervalul 02.10.2007 - 03.12.2009, a unor obligaţii contractuale şi fiscale (către Trezoreria Statului, XXX. S.A., Baroul Bucureşti, BNP YYY., Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Bucureşti, S.C. ZZZ. S.R.L., AAAA., comisioane bancare), în timp ce o parte din bani au revenit celui din urmă (61.876,68 RON).

Pentru aceleaşi argumente prezentate în dezvoltările anterioare cu privire la neîndeplinirea situaţiei premisă şi necunoaşterea de către inculpatul H. a provenienţei sumei de 181.439,98 RON ce a fost achitată cabinetului său avocaţial de S.C.A. "B.", în executarea convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, instanţa de fond a constatat, însă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor nici în variantele normative alternative ale elementului material prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, reţinute în sarcina acestuia, şi, pe cale de consecinţă, nici cerinţele de existenţă ale complicităţii la respectiva infracţiune (în modalităţile menţionate), de care a fost acuzat inculpatul G., cu atât mai mult cu cât, în privinţa celui din urmă, procurorul nu a precizat în ce a constat, în concret, ajutorul acordat autorului în realizarea actelor de dobândire, deţinere şi folosire a sumei de bani, pentru a stabili dacă acţiunile sale pot fi circumscrise (cel puţin formal) acestei forme secundare de participaţie penală.

În plus, s-a reţinut că operaţiunile financiare efectuate de cabinetul de avocat în perioada de referinţă, inclusiv din sumele încasate de la societatea avocaţială, astfel cum au fost evidenţiate în raportul de constatare din 18.08.2015 întocmit de specialistul D.N.A., prin natura şi scopul lor, nu pot acredita ideea unei încercări a inculpatului H. de a da acestor fonduri o aparenţă de dobândire şi folosire legală, prin disimularea provenienţei lor, caracteristică infracţiunii de spălare a banilor reţinută în sarcina sa.

Deopotrivă, consideraţiile expuse anterior s-au aplicat de către instanţa de fond şi în ceea ce priveşte activitatea de disimulare a adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x MR, ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. x/02.09.2008, încheiat între S.C.A. "B." şi S.C. JJJ. S.A., activitate ce a fost imputată inculpaţilor G. şi H. şi circumscrisă variantei normative a elementului material prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, dar şi acţiunilor de deţinere şi folosire a respectivului autovehicul, aribuite de parchet inculpatului H. şi subsumate modalităţilor alternative reglementate de art. 29 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ (Subtitlul VI.3 al rechizitoriului).

Astfel, a fost avut în vedere că ceea ce s-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpaţilor, prin actul de sesizare a instanţei, este faptul că, prin încheierea contractului de leasing financiar nr. x din 02.09.2008 şi achitarea de S.C.A. "B." a redevenţelor aferente către finanţator, concomitent cu perfectarea convenţiei de comodat din 11.11.2008, prin care societatea avocaţială a transmis, spre utilizare gratuită, comodatarului H., autoturismul x MR, aceştia au ascuns/au disimulat adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autovehiculului, ce ar fi rezultat din comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu (imputate, în forma autoratului şi a complicităţii, inculpaţilor A., D. şi, respectiv, G.) şi înşelăciune (atribuită inculpaţilor G. şi H.), dreptul de folosinţă reprezentând, în realitate, bonificarea inculpatului H. în considerarea facilitării încheierii şi derulării de către casa de avocatură a contractelor de asistenţă juridică cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni. De asemenea, s-a mai arătat că acelaşi inculpat, cu ajutorul lui G., a deţinut şi folosit autoturismul x MR, cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor menţionate.

Întrucât s-a considerat că, şi în acest caz, unele dintre infracţiunile predicat ale celei de spălare a banilor sunt infracţiunile de abuz în serviciu (ce ar fi fost comise în legătură cu încheierea contractelor de asistenţă juridică şi a actelor adiţionale între S.C.A. "B." şi cele două complexuri energetice), cu privire la care, însă, în Subtitlul VI.3, nu s-a adus de către procuror nicio precizare suplimentară, făcându-se exclusiv trimitere la menţiunile din Subtitlul VI.2 al rechizitoriului (pag. 114 alin. ultim), instanţa de fond nu a mai reluat argumentele expuse cu ocazia examinării împrejurilor factuale descrise în această din urmă secţiune, motivele care au fundamentat concluzia că respectivele infracţiuni nu pot constitui situaţia premisă cerută de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor fiind pe deplin aplicabile şi cu referire la acuzaţiile ce formează obiectul analizei de faţă.

Cu referire la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., imputată inculpaţilor G. şi H., apreciată, de asemenea, de parchet, ca fiind infracţiune de origine pentru cea de spălare a banilor descrisă în Subtitlul VI.3, instanţa de fond a constatat că pentru aceasta s-a dispus, prin actul de sesizare (pct. 4 din dispozitiv), o soluţie de clasare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

S-a subliniat că începerea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, inclusiv în legătură cu actele de participaţie penală (instigator sau complici), s-a realizat prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 05.06.2015, astfel cum a fost îndreptată de procuror prin procesul-verbal din 30.10.2015, reţinându-se, în fapt, că, deşi autoturismul x preluat în sistem de leasing de S.C.A. "B." nu a fost destinat activităţii beneficiarului, plăţile efectuate de societatea avocaţială către finanţator au fost prezentate în mod mincinos celorlalţi doi asociaţi, Y. şi W., ca fiind făcute în interesul casei de avocatură, situaţie care le-a creat un prejudiciu patrimonial prin diminuarea câştigului proporţional cu cotele de participare ale fiecăruia la venituri (15%). Descrierea faptelor a fost preluată, în esenţă, şi în cuprinsul rechizitoriului, iar în plus, a fost indicată perioada în care acestea ar fi fost comise de G. şi H., circumscrisă intervalului noiembrie 2008 - iunie 2009, când s-a încheiat şi executat contractul de leasing financiar nr. x/02.09.2008 cu privire la autoturismul x MR, ce a fost, în realitate, destinat folosinţei gratuite a celui din urmă inculpat (pag. 115).

A rezultat, aşadar, din cuprinsul actelor procesuale efectuate în cauză, că infracţiunea de înşelăciune ar fi fost săvârşită în intervalul noiembrie 2008 - iunie 2009, când inculpaţii, pentru a justifica achitarea de către S.C.A. "B." a redevenţelor lunare aferente contractului de leasing financiar nr. x/02.09.2008 încheiat cu S.C. JJJ. S.A., i-ar fi indus în eroare pe martorii Y. şi W. (fără să se arate în ce a constat, în concret, şi cum s-a realizat această acţiune în cazul fiecărui acuzat) cu privire la folosirea autoturismului x MR, ce a făcut obiectul convenţiei, în vederea desfăşurării activităţii societăţii de avocatură, deşi, în realitate, bunul a fost folosit cu titlu gratuit şi în interes personal de H., acţiune prin care s-ar fi produs un prejudiciu în patrimoniul acestora (al cărui cuantum nu a fost stabilit) constând în diminuarea veniturilor ce le reveneau din totalul câştigurilor societăţii de avocatură, proporţional părţilor de industrie deţinute de fiecare.

În acest cadru, instanţa de fond a subliniat că infracţiunea de înşelăciune este una de rezultat şi, ca atare, indiferent de intervalul temporal în care s-a desfăşurat activitatea de inducere în eroare ce formează elementul material al laturii obiective şi independent de realizarea/nerealizarea scopului în vederea căruia a fost săvârşită (obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust), se consumă la data producerii efective a pagubei în patrimoniul subiectului pasiv, în cauză, acest moment fiind plasat de procuror în luna iunie 2009, când a reţinut că s-a realizat consumarea infracţiunii. Or, în aceste condiţii, s-a constatat de către instanţă că, neavând o existenţă anterioară infracţiunii de spălare a banilor, a cărei comitere a fost circumscrisă aceleiaşi perioade, respectiv noiembrie 2008 - iunie 2009, infracţiunea de înşelăciune nu poate constitui situaţia premisă a celei din urmă, căci, atât la data la care se consideră că s-au declanşat operaţiunea de disimulare a naturii dreptului de folosinţă, precum şi acţiunile de deţinere şi utilizare a autoturismului (noiembrie 2008), dar şi ulterior, pe parcursul desfăşurării lor (până în iunie 2009), aceasta nu se consumase, astfel încât nu putea asigura obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 656/2002, imputată celor doi inculpaţi.

S-a reţinut că cerinţele instituite de norma de incriminare cu privire la situaţia premisă nu ar fi îndeplinite nici în cazul în care s-ar aprecia (diferit de rechizitoriu) că infracţiunea de înşelăciune s-a realizat în formă continuată (fiecare act material corespunzând unei plăţi efectuate de casa de avocatură în executarea contractului de leasing financiar), căci, raportat la modul de descriere a acuzaţiilor şi perioada infracţională reţinută, comună ambelor fapte (noiembrie 2008 - iunie 2009), s-ar ajunge la concluzia că aceeaşi acţiune se subsumează, practic, atât infracţiunii de înşelăciune, cât şi celei de spălare a banilor, or, pentru existenţa celei din urmă este obligatoriu ca activităţile prevăzute de textul de lege ca element material al laturii obiective să fie întotdeauna precedate de comiterea infracţiunii din care provin bunurile supuse spălării, căci numai în acest caz este posibilă introducerea lor în procesul de reciclare.

Ca urmare, având în vedere motivele pentru care infracţiunea de înşelăciune, în privinţa căreia s-a dispus prin rechizitoriu o soluţie de netrimitere în judecată, nu poate fi reţinută ca situaţie premisă a infracţiunii de spălare a banilor ce formează obiectul acuzaţiei penale, instanţa de fond nu a mai examinat nici în acest caz existenţa unor probe din care să rezulte că activitatea circumscrisă acesteia se încadrează în sfera ilicitului penal, analiză care, aşa cum s-a arătat, s-ar fi impus, însă numai în lipsa impedimentelor menţionate, dat fiind faptul că existenţa infracţiunii de spălare a banilor nu este afectată de prescrierea răspunderii penale pentru infracţiunea principală.

Reţinând că, prin transmiterea, spre utilizare gratuită şi în interes personal, în temeiul contractului de comodat din 11.11.2008, a autoturismului x MR, ce a făcut obiectul convenţiei de leasing financiar nr. x/02.09.2008 perfectată între S.C.A. "B." şi S.C. JJJ. S.A. şi achitarea de către casa de avocatură a redevenţelor aferente, inculpaţii G. şi H. au disimulat adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autovehiculului, parchetul a susţinut că, în realitate, acest drept reprezenta bonificarea celui din urmă în considerarea facilitării încheierii de către societatea avocaţială a contractelor de asistenţă juridică cu Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni, aspect ce ar demonstra că inculpatul H. a avut cunoştinţă de faptul că bunul (dreptul de deţinere şi folosinţă) a provenit, în parte, din săvârşirea, de către directorii generali ai celor două companii, A. şi D., cu complicitatea inculpatului Şova, a infracţiunilor de abuz în serviciu în legătură cu respectivele contracte.

Întrucât procurorul semnatar al rechizitoriului nu a invocat, sub acest aspect, împrejurări noi, de natură să impună o analiză suplimentară, limitându-se la a face trimitere la menţiunile inserate în Subtitlul VI.2 al actului de sesizare (pag. 114 alin. ultim), instanţa de fond a reiterat concluzia la care a ajuns în urma examinării temeiniciei acuzaţiilor descrise în acea secţiune, arătând că materialul probator al cauzei, astfel cum a fost expus cu acel prilej, nu dovedeşte existenţa vreunei implicări sau efectuarea vreunui demers de către inculpatul H. (prin sugestii, recomandări, rugăminţi, insinuări, acte de influenţă asupra factorilor de decizie de la nivelul complexurilor energetice sau al forurilor tutelare ale acestora, A.V.A.S. şi M.E.C.) în vederea încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică dintre S.C.A. "B." şi cele două complexuri energetice, situaţie în care transmiterea dreptului de folosinţă a autoturismului în scopul recompensării, gratificării, bonificării acestuia pentru facilitarea atribuirii respectivelor contracte şi, implicit, cunoaşterea de către inculpat a provenienţei bunului (dreptul de deţinere şi de folosinţă) din infracţiuni ce ar fi fost comise în legătură cu aceste contracte de asistenţă juridică nu au putut fi reţinute, nefiind demonstrate de mijloacele de probă administrate pe întreg parcursul procedurii judiciare şi nerezultând nici din circumstanţele faptice obiective, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002.

Or, în lipsa acestor elemente, ce au constituit premisa fundamentală de la care a pornit parchetul în formularea acuzaţiei penale, acţiunile inculpaţilor G. şi H. reţinute în legătură cu încheierea şi derularea contractului de leasing financiar nr. x/02.09.2008 şi a convenţiei de comodat din 11.11.2008 nu au putut fi circumscrise activităţii de disimulare a adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x MR, cu atât mai mult cu cât, pentru motivele ce au fost anterior expuse, nu s-a putut stabili nici originea nelegală a bunului, situaţie în care faptele imputate celor doi acuzaţi nu se încadrează în tiparul normei de incriminare cuprinsă în art. 29 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat.

Mai mult, s-a reţinut că dreptul de folosinţă gratuită a autovehiculului x, deţinut şi utilizat de inculpatul H., a fost menţionat în cuprinsul declaraţiei sale de avere aferentă anului 2008, aspect ce exclude orice încercare a acuzatului de a ascunde natura şi provenienţa acestui drept de folosinţă, specifică infracţiunii de spălare a banilor.

Deopotrivă, pentru aceleaşi argumente prezentate în dezvoltările anterioare cu privire la neîndeplinirea situaţiei premisă şi necunoaşterea de către inculpatul H. a provenienţei bunului (dreptul de folosinţă), instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor nici în variantele normative alternative ale elementului material prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, reţinute în sarcina acestuia, şi, pe cale de consecinţă, nici cerinţele de existenţă ale complicităţii la respectiva infracţiune (în modalităţile menţionate), de care a fost acuzat inculpatul G., cu atât mai mult cu cât, în privinţa celui din urmă, procurorul nu a precizat în ce a constat, în concret, ajutorul acordat autorului în realizarea actelor de deţinere şi folosire a autoturismului, pentru a stabili dacă acţiunile sale pot fi circumscrise (cel puţin formal) acestei forme secundare de participaţie penală.

Aşadar, în raport cu toate considerentele enunţate, instanţa de fond a apreciat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor G. şi H., astfel cum au fost descrise în Titlul VI, Subtitlurile VI.1, VI.2 şi VI.3 ale rechizitoriului, nu întrunesc elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, şi, în consecinţă, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea acestora pentru respectiva infracţiune.

6. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat următoarele:

6.1. În cursul procedurii de cameră preliminară, prin adresa din 02.11.2015, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (în calitate de succesoare în drepturi a Complexurilor Energetice Rovinari şi Turceni, conform art. 4 raportat la art. 2 din H.G. nr. 1024/2011 privind unele măsuri de reorganizare a producătorilor de energie E. de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin înfiinţarea Societăţii Comerciale Complexul Energetic Oltenia S.A.) s-a constituit parte civilă cu suma de 32.608.333,82 RON, indicată în actul de sesizare a instanţei, menţionând, însă, că în evidenţele contabile ale companiei nu este înregistrat prejudiciul constatat de Direcţia Naţională Anticorupţie .

Ulterior, prin adresa din 10.02.2016, revenind asupra menţiunilor iniţiale şi făcând trimitere la concluziile proceselor-verbale nr. x/22.07.2011 şi nr. y/14.07.2011 încheiate de A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj, ca urmare a controalelor financiare efectuate la S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi, respectiv, la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi-a precizat cuantumul pretenţiilor formulate în cauză la suma de 20.019.104,83 RON, din care 2.737.054,21 RON reprezintă contravaloarea actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 (suma de 1.665.717,41 RON) şi a convenţiei nr. 165/14.02.2008 (suma 1.071.336,80 RON), încheiate între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", iar 17.282.050,62 RON contravaloarea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, a actelor adiţionale nr. x/01.11.2007 şi nr. y/29.12.2007 la acesta (suma de 2.765.388 RON) şi a convenţiei nr. 80/13.02.2008 (suma de 1.242.019 RON), perfectate de aceeaşi casă de avocatură cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., precum şi a prejudiciului cauzat prin încheierea de către societate a tranzacţiei din data de 27.11.2007 cu S.C. E. (suma de 13.274.643,62 RON).

Conformându-se dispoziţiilor instanţei de la termenul de judecată din 18 martie 2016, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a depus la dosar, în data de 5 aprilie 2016, anterior începerii cercetării judecătoreşti, adresa din 04.04.2016, în cuprinsul căreia a detaliat cuantumul sumei cu care s-a constituit parte civilă pentru fiecare contract de asistenţă juridică şi act adiţional încheiate de S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, indicând, totodată, şi persoanele care se fac responsabile de producerea prejudiciului . În acest sens, partea civilă a menţionat că suma de 1.665.717,41 RON, reclamată de la inculpaţii A. şi G., se compune din 219.281,30 RON (valoarea actului adiţional nr. x/03.09.2007 la contractul nr. x/21.03.2007), 1.407.947,62 RON (valoarea actului adiţional nr. x/19.12.2007 la acelaşi contract) şi 38.488,49 RON (valoarea actului adiţional nr. x/22.12.2008), iar suma de 2.765.388 RON, solicitată de la inculpaţii D. şi G., este formată din 1.142.400 RON (valoarea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007) şi 1.622.988 RON (valoarea contractului nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007).

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 19 C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile conform legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale (alin. (1), în vederea reparării juste şi integrale a pagubelor cauzate prin infracţiune. Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente (alin. (2).

Sub aspectul condiţiilor de exercitare a acţiunii civile în procesul penal şi al regulilor de fond aplicabile pentru soluţionarea acesteia, s-a remarcat că art. 19 alin. (5) C. proc. pen. face trimitere la legea civilă, situaţie în care, având în vedere că, de la data comiterii acţiunilor ce formează obiectul acuzaţiei penale şi până la soluţionarea cauzei pe fond, s-au succedat în timp mai multe legi civile, legea ce guvernează acţiunea civilă în cauză este cea în vigoare la data săvârşirii faptelor ilicite generatoare de prejudicii, aspect prevăzut expres în art. 3 şi art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ.

Ca urmare, raportând prevederile art. 19 şi art. 20 C. proc. pen. la cele ale art. 998-999 C. civ. anterior, a rezultat că cerinţele cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi posibilă, în cadrul procesului penal, angajarea răspunderii civile a inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente, constau în producerea prin infracţiune a unui prejudiciu material sau moral, existenţa unei legături de cauzalitate între acesta şi infracţiunea comisă, necesitatea caracterului cert al pagubei, care să nu fi fost încă reparată, şi manifestarea, în termenul instituit de lege (până la începerea cercetării judecătoreşti), a voinţei persoanei fizice cu capacitate deplină de exerciţiu ori a celei juridice de a fi despăgubită.

În cauză, s-a remarcat că toate condiţiile expuse sunt întrunite în persoana inculpatului D. care, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a încheiat cu S.C.A. "B." actul adiţional nr. x/01.11.2007 la convenţia nr. 504/23.07.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente din materia achiziţiilor publice, fapte prin care a cauzat o pagubă totală în patrimoniul societăţii comerciale pe care o conducea în sumă de 2.384.419,13 RON (compusă din 1.142.400 RON şi 1.242.019,13 RON) reprezentând cuantumul facturilor decontate casei de avocatură în temeiul acestor convenţii atribuite în mod nelegal, săvârşind, astfel, infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.. S-a constatat, sub acest aspect, că, în baza actului adiţional nr. x/01.11.2007, a fost emisă de S.C.A. "B." factura fiscală nr. x/14.12.2007, în valoare de 1.142.400 RON, cu TVA, respectiv de 960.000 RON, fără TVA, ce a fost achitată de Complexul Energetic Turceni cu ordinul de plată nr. x/18.12.2007, iar în executarea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, casa de avocatură a întocmit facturile fiscale nr. x/07.03.2008 şi nr. y/10.04.2008, în sumă totală de 1.242.019,13 RON, cu TVA, respectiv de 1.043.713,56 RON, fără TVA, ce au fost plătite de societatea comercială cu ordinele de plată nr. x/26.03.2008 şi nr. y/22.04.2008.

S-a apreciat că faptul că S.C.A. "B." a prestat, în concret, activităţi juridice în executarea celor două contracte, nu are nicio relevanţă sub aspectul existenţei prejudiciului şi al legăturii de cauzalitate între acesta şi infracţiunile comise de inculpatul D., din moment ce perfectarea convenţiilor s-a realizat de cel din urmă cu eludarea prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, paguba cauzată fiind rezultatul achiziţionării serviciilor juridice în atare condiţii, adică cu încălcarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, a cărei aplicare, în cauză, era obligatorie. De altfel, s-a reţinut că momentul producerii prejudiciului coincide cu cel al încheierii convenţiilor, când se nasc obligaţiile contractuale între părţile semnatare, plata onorariului şi efectuarea activităţilor de asistenţă, reprezentare sau consultanţă juridică constituind doar modalităţile de executare a clauzelor convenite anterior.

A fost avut în vedere că această modalitate de a determina cuantumul prejudiciului, prin neexaminarea valorii contraprestaţiei celeilalte părţi în cazul unor contracte nelegal încheiate de funcţionari în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a fost deja stabilită în jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi (spre exemplu, sentinţa penală nr. 702/12.07.2013 a secţiei penale, definitivă prin decizia penală nr. 18/30.01.2014 a Completului de 5 judecători al instanţei supreme).

Deopotrivă, s-a reţinut că este lipsită de efecte juridice şi menţiunea făcută de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. în cuprinsul adresei nr. x/02.11.2015, în sensul neînregistrării pagubei constatate de D.N.A. în evidenţele contabile ale societăţii, această împrejurare fiind consecinţa firească a modalităţii în care se realizează, potrivit legii, înscrierea documentelor în contabilitate. În conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, "orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", fiind evident, aşadar, că prejudiciul reprezentat de valoarea celor două convenţii nu avea cum să se reflecte în evidenţele contabile, în condiţiile în care sunt supuse înregistrării în cuprinsul acestora doar facturile fiscale în baza cărora s-a realizat plata, ce constituie, în sensul legii, documente justificative (în acelaşi sens, decizia penală nr. 157/07.06.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2012; decizia penală nr. 386/31.01.2014 a secţiei penale a Înaltei Curţi, pronunţată în dosarul nr. x/2008). De altfel, partea civilă a revenit, prin adresa nr. x/10.02.2016, asupra menţiunilor iniţiale, raportându-se pentru cuantificarea prejudiciului la concluziile proceselor-verbale nr. x/22.07.2011 şi nr. y/14.07.2011 încheiate de A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj, ca urmare a controalelor financiare efectuate la cele două complexuri energetice.

Pe de altă parte, deşi Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul cauzat prin încheierea nelegală a actului adiţional nr. x/01.11.2007 la convenţia nr. 504/23.07.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, cu suma totală de 2.384.419 RON (compusă din 1.142.400 şi, respectiv, 1.242.019 RON), iar cuantumul pagubei ce reiese din probele administrate, astfel cum au fost expuse, este de 2.384.419,13 RON (compusă din 1.142.400 RON şi, respectiv, 1.242.019,13 RON), prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut producerea de către inculpatul D. a unor prejudicii de 1.142.400 RON (aferent actului adiţional nr. x/01.11.2007) şi de 1.242.018 RON (aferent contractului nr. x/13.02.2008), motiv pentru care s-a apreciat, de către instanţa de fond, că acesta nu poate fi obligat la plata unei sume superioare celei ce i-a fost imputată prin rechizitoriu.

Ca atare, pentru aceste considerente şi constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 - 20 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. anterior, precum şi calitatea părţii civile de succesoare în drepturi a S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., conform art. 4 raportat la art. 2 din H.G. nr. 1024/2011, instanţa de fond, în temeiul art. 397 şi art. 25 C. proc. pen., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi a dispus obligarea inculpatului D. la plata către aceasta a sumei de 2.384.418 RON, reprezentând despăgubiri civile materiale. S-a reţinut că, în cauză, nu operează răspunderea solidară, în condiţiile art. 1003 C. civ. anterior, având în vedere că, faţă de inculpatul G., s-a dispus achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru complicitate la cele două infracţiuni de abuz în serviciu pentru care inculpatul D. a fost condamnat.

În ceea ce priveşte celelalte pretenţii civile formulate de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., pornind de la faptul că, pentru infracţiunile de abuz în serviciu reţinute prin rechizitoriu, atât în legătură cu încheierea actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 (inculpatul A.) şi a convenţiei nr. 165/14.02.2008 (inculpaţii A. şi G.) dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", cât şi cu privire la perfectarea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007 (inculpatul D.) dintre aceeaşi casă de avocatură şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., precum şi a tranzacţiei din 27.11.2007 dintre societatea comercială şi S.C. E. (inculpaţii D. şi F.), s-a dispus achitarea inculpaţilor A., D., F. şi G. în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanţa de fond, în aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă în legătură cu acestea.

6.2. S-a constatat de către instanţa de fond că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 126.979,73 RON şi contravaloarea obligaţiilor fiscale accesorii la aceasta, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statutului prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală (adresa nr. x din 14.09.2015, filele x d.u.p.).

Prin adresa din 08.02.2018, partea civilă a confirmat plata de către inculpatul G., la data de 12.06.2015, a sumei de 147.724,22 RON din valoarea pagubei şi a obligaţiilor fiscale accesorii reclamate, precizând că, din totalul acestor obligaţii, calculate potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003, a rămas de achitat suma de 111.479 RON, conform adresei nr. x din 07.02.2018 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, Serviciul Evidenţa Plătitori Persoane Fizice .

Având în vedere că, faţă de inculpaţii G. şi H., acuzaţi de comiterea în forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii, a infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), s-a dispus achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen., instanţa de fond, în considerarea prevederilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

De asemenea, raportat la aceeaşi soluţie pronunţată pe latură penală în privinţa acuzaţiilor descrise în Titlul V al rechizitoriului, instanţa de fond a dispus restituirea de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, către inculpatul G., a sumei de 147.724,22 RON, achitată de acesta, la data de 12.06.2015, în contul x, cu titlu de contravaloare a prejudiciului reclamat de partea civilă în prezentul dosar, conform extrasului de cont ataşat la fila x d.i.

Totodată, pornind de la modul de rezolvare a acţiunii penale şi a celei civile îndreptate împotriva fiecărui acuzat, prin raportare la temeiul în drept al soluţiilor pronunţate, instanţa de fond, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menţinut: măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 2.737.054,21 RON; măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului D., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 16.939.342,99 RON; măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 12.931.936,62 RON; măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului G., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 3.582.734,53 RON (reprezentând valoarea totală a prejudiciului reţinut că ar fi fost produs prin infracţiunile de abuz în serviciu, în forma complicităţii, şi evaziune fiscală ce i-au fost atribuite prin rechizitoriu) şi măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului H., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 13.07.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 51.321,80 RON (reprezentând valoarea prejudiciului reţinut că ar fi fost cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală, în forma complicităţii, ce i-a fost imputată prin actul de sesizare).

În privinţa inculpaţilor G. şi H., s-a observat că, prin ordonanţele procurorului, a fost instituit sechestrul asigurător până la concurenţa unor valori mai mari (3.716.836,36 RON şi, respectiv, 250.000 RON), în considerarea sumelor de bani ce au fost reţinute ca obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, însă, având în vedere aspectele statuate prin decizia nr. 23 din 19.09.2017, pronunţată de instanţa supremă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878/08.11.2017, precum şi faptul că fondurile ce ar fi fost supuse, potrivit acuzării, procesului de reciclare, s-a reţinut că provin din infracţiunile de abuz în serviciu şi evaziune fiscală, astfel încât măsura confiscării speciale nu poate viza şi respectivele sume în condiţiile în care au fost valorificate o dată la stabilirea cuantumului prejudiciului aferent celor două infracţiuni, instanţa de fond a apreciat că acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea întinderii efectelor măsurii asigurătorii.

Împotriva sentinţei penale nr. 290 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015, au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul D. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

I. Apelantul inculpat D. a solicitat, prin motivele scrise depuse la dosar, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare de la pct. 2.a) şi 2.b) din dispozitiv şi, în rejudecare, să se dispună, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzute la Subtitlurile II.2 şi II.3 din rechizitoriu, constând în încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008.

Raportat la conţinutul şi configuraţia acuzaţiilor ce i-au fost reţinute în sarcină prin actul de sesizare a instanţei, la probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond, respectiv la raţionamentul logico-juridic avut în vedere de instanţa de fond pentru a pronunţa condamnarea sa, motivele de apel ale apelantului inculpat D. au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

1. - condamnarea pentru alte fapte decât cele reţinute prin rechizitoriu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 raportat la art. 371 C. proc. pen., art. 6 din CEDO şi art. 24 din Constituţia României;

Apelantul inculpat a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 328 C. proc. pen., rechizitoriul se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, iar potrivit art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.

În actuala configuraţie a procesului penal posibilitatea extinderii pentru alte fapte sau alte persoane ori chiar a acţunii penale pentru alte acte materiale, în faza judecăţii, nu mai este o prerogativă recunoscută instanţei de judecată.

Astfel, conflictul de drept penal care va face obiectul judecăţii în primă instanţă va fi limitat la fapta care l-a generat şi persoanele între care s-a ivit, acestea fiind arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanţei.

Această limitare decurge din principiul separaţiei funcţiilor judiciare, potrivit căruia instanţa nu se poate sesiza din oficiu cu judecarea şi soluţionarea unui conflict de drept penal, trimiterea în judecată, deci aducerea acestui conflict în justiţie, fiind atributul exclusiv al procurorului, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În concret, a arătat că, în prezenta cauză, prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru cinci infracţiuni de abuz în serviciu, dintre care, în cazul celor două pentru care s-a dispus condamnarea, s-a reţinut că îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ar consta în încălcarea dispoziţiilor art. 2 şi 19 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul MEC nr. 612/2006, art. 3, 4 şi 5 din O.G. nr. 119/1999, statutului CET prevăzut de H.G. nr. 103/2004, Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al CET şi contractului de mandat nr. x/29.11.2007.

De asemenea, prin ordonanţa din 15.07.2015, emisă în dosarul nr. x/2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta pentru aceleaşi cinci infracţiuni de abuz în serviciu pentru care a fost şi trimis în judecată, iar în privinţa celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat se reţine că atât contractul nr. x/13.02.2008, cât şi actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007, au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 1 şi art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2006, art. 1 din Ordinul MEC nr. 612/2006, art. 2 alin. (2) şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 2 din H.G. nr. 925/2006.

Ca atare, apare ca fiind evident faptul că obiectul şi limitele judecăţii în prezenta cauză, în privinţa sa, au fost stabilite prin actul de sesizare a instanţei, care, la rândul său, s-a limitat la faptele pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi s-a pus în mişcare acţiunea penală în dosarul nr. x/2012.

Raportat la aceste considerente, rezultă că împotriva sa nu s-a pus niciodată în mişcare acţiunea penală şi, implicit, nu a fost trimis în judecată, pentru faptele avute în vedere de instanţa de fond pentru a pronunţa hotărârea de condamnare.

Astfel, încă de la momentul aducerii la cunoştinţă a învinuirii în faza de urmărire penală şi până la momentul pronunţării instanţei de fond, acuzaţiile reţinute în sarcina sa nu au cuprins/vizat încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 prin încheierea contractului nr. x/13.02.2008 şi a actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007.

În mod similar, acuzaţiile nu au presupus niciodată analizarea legalităţii contractului nr. x/13.02.2008 şi a actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 în mod interdependent, prin raportare la consecinţele juridice ale cumulării valorilor acestora şi la împrejurarea că, la nivel intelectiv, ar fi prefigurat necesitatea încheierii amândurora încă de la data de 01.11.2007, însă nu a procedat astfel din unicul motiv de a eluda dispoziţiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilesc obligativitatea organizării unei proceduri de achiziţie concurenţiale în situaţia depăşirii pragului de 420.000 euro instituit de art. 57 din O.U.G. nr. 34/2006.

Acuzaţia privind încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 s-a caracterizat atât în fapt, cât şi în drept, prin cu totul alte considerente, care, în opinia procurorului, ar fi condus la concluzia că şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, neexistând vreo referire în cuprinsul actului de sesizare (şi nici al ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale) la art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 ca fiind dispoziţii legale ce atrag caracterul defectuos al îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, astfel încât, pe fondul cauzei, instanţa să fi avut posibilitatea de a raporta conduita descrisă în actul de sesizare (încheierea fiecăruia dintre cele două contracte, fără a fi analizate împreună sau a fi imputate efectele juridice care s-ar produce prin cumularea valorii acestora) la această normă.

În acest sens, în dezacord cu cele susţinute de instanţa de fond, apelantul inculpat D. a solicitat să se constate că simpla enumerare a acestui text legal în cuprinsul rubricii introductive a rechizitoriului unde procurorul a făcut referire la "Consideraţii preliminare referitoare la reglementările relevante pentru reţinerea infracţiunilor de abuz în serviciu" nu poate fi un argument de natură a justifica reţinerea încălcării art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 ca îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prin încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008.

În primul rând, având în vedere, pe de o parte, faptul că rechizitoriul constituie actul procedural prin care procurorul îşi exprimă manifestarea de voinţă în sensul trimiterii în judecată a inculpatului, iar pe de altă parte, importanţa consecinţelor pe care le prezintă pentru inculpat sesizarea instanţei cu rechizitoriul, rezultă că instanţa de judecată se va considera ca fiind sesizată numai cu acele fapte descrise fără echivoc prin rechizitoriu.

În al doilea rând, a apreciat că, pentru respectarea principiului separaţiei funcţiilor judiciare reglementat de art. 3 C. proc. pen., instanţei nu îi este permis să modifice obiectul judecăţii prin raţionamente logico-juridice care să combine acuzaţii prezentate şi încadrate separat în cuprinsul actului de sesizare, cu consecinţe juridice distincte, întrucât, într-o asemenea ipoteză, s-ar substitui funcţiei procurorului, acesta din urmă fiind singurul organ judiciar care sesizează instanţa stabilind obiectul şi limitele judecăţii [cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen..].

A arătat că, deşi instanţa de fond a analizat şi a argumentat de ce nu sunt întrunite condiţiile de aplicare, spre exemplu, a dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 (motivând că s-au contractat servicii din Anexa 2B, fapt ce atrage inaplicabilitatea acestui text de lege), care nu sunt enumerate în partea introductivă a rechizitoriului, cu toate acestea, a dispus condamnarea, stabilind o încălcare a atribuţiilor de serviciu generate de nesocotirea art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, normă legală care nu este menţionată în cuprinsul analizei faptelor reţinute în sarcina sa ("Infracţiuni în legătură cu Complexul Energetic Turceni"), nici în drept şi nici nu are corespondent în descrierea situaţiei de fapt de către procuror.

În al treilea rând, a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa apelată constă în aceea că, prin încheierea contractului nr. x/13.02.2008 şi a actului adiţional nr. x/01.11.2007, de fapt, s-ar fi "încheiat un contract de asistenţă juridică cu un obiect fracţionat, a cărui valoare totală depăşeşte pragul de 420.000 euro instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât respectarea procedurii simplificate de atribuire, reglementată de art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, era obligatorie" şi, prin urmare, " inculpatul D. a cauzat o pagubă în patrimoniul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în sumă de 2.384.419,13 RON (compusă din 1.142.400 RON şi 1.242.019,13 RON) reprezentând cuantumul total al facturilor decontate casei de avocatură în temeiul acestor convenţii atribuite în mod nelegal şi, totodată, a procurat B. un avantaj patrimonial necuvenit de aceeaşi valoare".

A subliniat că, în privinţa sa, nu s-a efectuat urmărirea penală, nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi nu s-a dispus trimiterea în judecată pentru că, prin încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008, ar fi încheiat, de fapt, un contract de asistenţă juridică cu obiect fracţionat, a cărui valoare totală ar fi de 2.384.419,13 RON, depăşind pragul de 420.000 euro instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce ar atrage încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Pe cale de consecinţă, apelantul inculpat a solicitat instanţei de apel să constate că, prin condamnarea sa pentru infracţiunile de abuz în serviciu constând în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, prin încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, constând în încheierea aparentă a actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008, care, în fapt, ar constitui un contract de asistenţă juridică cu obiect fracţionat, a cărui valoare totală ar fi de 2.384.419,13 RON, se încalcă dreptul său la un process echitabil, în componenta sa esenţială ce vizează dreptul la apărare.

A mai precizat că nu a făcut apărări în faţa instanţei de fond şi nici în cursul urmăririi penale cu privire la împrejurarea că, prin încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008, ar fi încheiat, de fapt, un contract de asistenţă juridică cu obiect fracţionat, a cărui valoare totală ar fi de 2.384.419,13 RON, depăşind pragul de 420.000 euro instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce ar atrage încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

În realitate, instanţa de fond, prin această presupusă încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, vizează faptul că, la încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008, prin atribuire directă, s-ar fi încălcat prevederile art. 35-38 şi art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 (care ar fi fost incidente ca urmare a depăşirii, prin cumularea valorii acestora, a pragului de 420.000 euro), care nu sunt reţinute/menţionate de procuror în actul de sesizare (şi nici în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale).

Mai mult, apelantul inculpat a arătat că simpla inserare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 în partea din rechizitoriu intitulată "Consideraţii preliminare referitoare la reglementările relevante pentru reţinerea infracţiunilor de abuz în serviciu" constituie o referire mult prea generală şi abstractă pentru a putea servi drept temei pentru o hotărâre de condamnare, cu atât mai mult cu cât acest text legal nu are corespondent în faptele descrise în rechizitoriu ca fiind reţinute în sarcina sa.

2. - greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 ce a condus la condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prin încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din acest act normativ;

În primul rând, apelantul inculpat D. a susţinut că, şi în situaţia în care ar fi întemeiată opinia instanţei de fond potrivit căreia, prin încheierea contractului nr. x/13.02.2008 şi a actului adiţional nr. x/01.11.2007, de fapt, s-ar fi încheiat un contract de asistenţă juridică cu un obiect fracţionat, acest raţionament nu ar fi apt să conducă la reţinerea depăşirii pragului de 420.000 euro instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât respectarea procedurii simplificate de atribuire, reglementată de art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, ar fi fost obligatorie. Aceasta întrucât, în materia achiziţiilor publice, atât estimările privind necesarul de achiziţii, cât şi aprecierea valorii unei achiziţii, se realizează pentru fiecare an bugetar în parte, doar aşa fiind posibil să se verifice corespondenţa achiziţiilor publice cu programul anual de achiziţii şi să se poată bugeta cele necesare în anul bugetar următor.

Aşadar, nu se poate concepe că legislaţia achiziţiilor publice s-ar interpreta în sensul în care, la momentul apariţiei necesităţii încheierii unui contract de asistenţă jrudică, autoritatea contractantă să fie obligată să prevadă şi necesitatea încheierii unui asemenea contract în următorul an bugetar, să cumuleze întreaga valoare necesară pentru amândouă, respectiv să aplice procedura de achiziţie raportat la această valoare cumulată.

În al doilea rând, în dezacord cu opinia instanţei de fond, a precizat că nu există niciun fel de argument de ordin obiectiv pentru a se proceda la cumularea valorii actului adiţional nr. x/01.11.2007 cu cea a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, în condiţiile în care atât obiectul, cât şi preţul contractului (onorariul), sunt fundamental distincte.

Comparând atât obiectul, cât şi preţul (onorariul) celor două contracte, apare ca fiind evidentă deosebirea majoră dintre acestea şi nu se justifică, din niciun punct de vedere, analizarea lor împreună, cumularea valorii acestora şi asimilarea lor într-un singur contract a cărui încheiere să fi fost necesar a fi perfectată cu respectarea procedurii prevăzute de art. 35-38 şi art. 56, conform art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Faptul că ambele contracte au stipulat în cadrul preţului un onorariu fix al cărui cuantum este preluat din contractul nr. x/23.07.2007 încheiat între părţi, nu constituie un element care să determine similaritatea contractelor, întrucât, conform acestui raţionament al instanţei de fond, cele două contracte ar fi fost similare şi cu contractul nr. x/23.07.2007 şi cu actul adiţional nr. x/29.12.2007, ipoteză respinsă de aceeaşi instanţă.

3. - condamnarea sa este rezultatul unei greşite interpretări a probatoriului, ce a condus la stabilirea unei situaţii de fapt necorespunzătoare realităţii factuale;

3.1. - posibilitatea prefigurării necesităţii încheierii contractului nr. x/2008 la momentul încheierii actului adiţional nr. x/01.11.2007;

În primul rând, apelantul inculpat a arătat că instanţa de fond se contrazice precizând că "directorul general D. a fost cel care, ulterior declanşării celor două procese, a abordat, din iniţiativa sa, împreună cu martorul Y. chestiunea reprezentării de către societatea de avocaţi a S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în dosarele nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, dar şi persoana care, în urma acestor discuţii, a decis încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 cu B., în condiţiile stipulării unui onorariu de success în cazul obţinerii rezultatului urmărit (...)".

Or, dacă iniţial, instanţa a reţinut că, încă de la momentul adoptării deciziei de a încheia actul adiţional nr. x/2007 la contractul nr. x/23.07.2007, acesta avea posibilitatea reală de a previziona potenţialitatea declanşării, în perioada imediat următoare, a unei acţiuni în justiţie pentru plata datoriei către I.C.M., pe aceeaşi pagină (pag. 164) se produce şi fractura de raţionament întrucât se precizează că, ulterior declanşării celor doua procese, D. a abordat împreună cu martorul Y. chestiunea reprezentării de către societatea de avocaţi a S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în dosarele nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială.

În acest sens, la pagina 133 din sentinţa apelată se precizează în mod expres că, în luna decembrie 2007, dar ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (10.12.2007), între martorul Y. şi D. s-ar fi purtat, din iniţiativa celui din urmă, o discuţie referitoare la disponibilitatea B. de a reprezenta CET în litigiul cu ICM, martorul confirmând existenţa unei asemenea posibilităţi, însă condiţionat de încheierea unui contract distinct de asistenţă juridică în care să se prevadă şi un onorariu de succes.

Pe cale de consecinţă, a susţinut apelantul inculpat că raţionamentul instanţei de fond prin care se încearcă argumentarea existenţei posibilităţii sale de a previziona anterior datei de 01.11.2007 necesitatea încheierii, la 13.02.2008, a unui alt contract de asistenţă juridică, este deficitar, întrucât se pierde din vedere împrejurarea că faptul generator care a impus încheierea acestui din urmă contract (nr. x/13.02.2008) s-a ivit în mod obiectiv ulterior datei de 10.12.2007, la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată de către ICM.

În al doilea rând, a solicitat a se observa că, anterior datei de 01.11.2007, existenţa unui litigiu viitor pe rolul instanţelor de judecată între CET şi ICM era cu atât mai incertă cu cât, la data de 15.10.2007, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a sesizat judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Gorj, solicitând aplicarea integrală a dispoziţiilor Legii nr. 243/2005 în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei C. S.A., precum şi autorizarea lichidatorului judiciar de a întreprinde toate demersurile legale în acest sens.

În cauza astfel formată şi înregistrată sub nr. x/2006, prin sentinţa nr. 1313/30.11.2007, Tribunalul Gorj a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului AVAS, apreciind, în esenţă, că se aplică cu prioritate în cauză Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Hotărârea a rămas irevocabilă la data de 25.03.2008, prin decizia nr. 282/2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. x/2006, ca urmare a respingerii recursului formulat de AVAS împotriva acesteia.

Se poate astfel constata că, la data de 01.11.2007, AVAS sesizase judecătorul sindic cu cererea mai sus menţionată, cu privire la care trebuie menţionat că, în cazul în care ar fi fost admisă, nu s-ar mai fi pus problema plăţii datoriei de către CET şi, implicit, ar fi condus cu certitudine la inexistenţa oricărui litigiu având ca obiect aceste pretenţii, cerere care a fost soluţionată în primă instanţă la 30.11.2007 şi a rămas irevocabilă la 25.03.2008.

Din această perspectivă, singura concluzie care se poate impune în cadrul unei analize obiective asupra posibilităţilor reale şi efective de previzionare, la data de 01.11.2007, a certitudinii existenţei unui litigiu viitor având ca obiect o acţiune în pretenţii a ICM împotriva CET în anul 2008, este aceea că nicio persoană, indiferent de diligentele depuse, nu putea să prevadă cu certitudine o asemenea derulare a evenimentelor astfel încât să poată estima şi un cost viitor al serviciilor avocaţiale ce ar urma să fie contractate pentru litigiul respectiv şi să poată alege în consecinţă procedura legală adecvată de achiziţie a acestor servicii.

În plus, primul moment la care s-a pus problema contractării serviciilor avocaţiale ale B. pentru litigiul cu ICM a fost în cursul lunii decembrie, ocazie cu care Y. a exprimat poziţia societăţii de avocaţi în sensul încheierii unui contract de asistenţă juridică distinct faţă de contractul nr. x/23.07.2007, modificat prin actul adiţional nr. x, respectiv cu stabilirea unui onorariu de succes care să se adauge la tariful orar din acest din urmă contract.

Astfel, contrar raţionamentului instanţei de fond, apelantul inculpat D. a apreciat că era imposibil să previzioneze, anterior datei de 01.11.2007, atât certitudinea existenţei unui viitor litigiu între ICM şi CET, cât şi condiţiile financiare pe care B. le-ar impune pentru asistarea şi reprezentarea CET într-un asemenea litigiu.

În plus, a arătat că raţionamentul avut în vedere de instanţa de fond pentru a pronunţa condamnarea sa pentru cele două infracţiuni de abuz în serviciu prezintă o lacună juridică constând în aceea că, deşi apreciază că, de fapt, a încheiat cu B. un singur contract de asistenţă juridică ce a fost fracţionat în mod artificial şi nelegal pentru a se evita depăşirea pragului de 420.000 euro, instanţa nu pronunţă condamnarea doar pentru a doua faptă, respectiv aceea de achiziţie a serviciilor prin contractul nr. x/13.02.2008 prin care, potrivit acestui raţionament, s-ar fi ajuns la depăşirea pragului de 420.000, ci şi pentru prima (încheierea actului aditional nr. 1/01.11.2007), deşi prin aceasta s-au contractat servicii juridice în valoare de 960.000 RON fără TVA, adică mult sub pragul menţionat.

În orice caz, o altă eroare a instanţei de fond, care a determinat şi greşita soluţionare a laturii civile, constă în calcularea eventualului prejudiciu, respectiv verificarea depăşirii sau nu a pragului de 420.000 euro, prin raportare la sumele plătite în temeiul contractului cu TVA inclusă.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, "autoritatea contractantă are obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opţiuni şi, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentari sau majorări ale valorii contractului".

Alte elemente de natură a conduce la concluzia că soluţia de condamnare a sa este netemeinică, invocate de apelantul inculpat, au fost următoarele:

Prin Raportul de constatare din 17.02.2014, efectuat în cauză de un specialist din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a concluzionat, referitor la actul adiţional nr. x la contractul nr. x/2007, că suma de 1.142.400 RON, inclusiv TVA, plătită de CET în baza acestuia cu titlu de onorariu de succes, nu reprezintă prejudiciu, ceea ce înseamnă că nu este îndeplinită condiţia de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu nici sub aspectul urmării imediate a laturii obiective.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, a precizat apelantul inculpat că, în raportul de control efectuat de ANRMAP la CET în legătură cu contractul nr. x/13.02.2008, se specifică următoarele:

"prin analiza documentelor puse la dispoziţia echipei de control a rezultat că în anul 2008 autoritatea contractantă a achiziţionat servicii juridice în baza contractului x/13.02.2008 în valoare totală de 284.112,99 euro fără TVA, caz în care, potrivit prevederiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu era obligată să aplice prevederile actului normativ menţionat".

3.2. - greşita apreciere privind faptul că iniţiativa încheierii contractelor distincte i-a aparţinut şi că discuţiile cu martorul Y. privind încheierea actului aditional nr. 1/01.11.2007 au fost purtate de el;

A susţinut apelantul inculpat că, în cazul ambelor contracte (actul adiţional nr. x şi contractul nr. x/13.02.2008), iniţiativa încheierii acestora a aparţinut martorului Y., acesta fiind persoana care a adus la cunoştinţa reprezentanţilor Complexului Energetic Turceni, în fiecare dintre cele două cazuri, împrejurarea că trebuie încheiate contracte distincte de asistenţă juridică, precizând că nu este posibilă prestarea serviciilor juridice în baza contractului nr. x/23.07.2007.

Cu ocazia susţinerii orale a căii de atac promovate, apărarea apelantului inculpat D. a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocându-se încălcarea dreptului la apărare, împrejurare de natură a conduce la nulitatea absolută a hotărârii.

Într-un prim subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatului D., în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Într-un al doilea subsidiar, a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii atacate, urmând ca instanţa să constate incidenţa prescripţiei răspunderii penale pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, cu consecinţa încetării procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile, relativ la primul subsidiar, a solicitat lăsarea nesoluţionată a laturii civile, iar în cea de-a doua ipoteză, respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii civile.

La data de 10 mai 2019, apelantul intimat inculpat D., prin apărător ales, a transmis la dosar o completare a motivelor de apel, solicitând admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecarea cauzei în fond de către un complet specializat pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora.

II. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, cu privire la soluţiile de achitare adoptate faţă de toţi inculpaţii, precum şi la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului D., în susţinerea căii de atac invocând, în esenţă, următoarele:

A. Critici de netemeinicie a soluţiilor de achitare dispuse în cauză:

I. Infracţiuni comise în legătură cu Complexul Energetic Rovinari

1. Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, cu trei acte materiale, reţinută în sarcina inculpatului A., referitoare la încheierea, în calitate de director general al Complexului Energetic Rovinari, a trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 cu S.C.A. "B.", instanţa de fond a apreciat că faptele nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul A. a fost examinat doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară reţinute în actul de sesizare a instanţei, fără raportare şi la dispoziţiile legale invocate în Notele de şedinţă, cu nr. x/2017, depuse la procuror pentru termenul de judecată din 30.01.2018, care, în opinia instanţei de fond, "ar excede acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, a cărui reglementare a fost verificată, cu titlu de autoritate de lucru judecat, în procedura de cameră preliminară".

De asemenea, a fost evaluată nerespectarea celorlalte reglementări din actele infralegale invocate în rechizitoriu, respectiv art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2002, numai în măsura în care acestea preiau, transpun, detaliază sau explicitează normele de drept primar menţionate.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor statutare, regulamentare şi a hotărârilor cu caracter intern menţionate în rechizitoriu, s-a constatat că aceasta nu poate caracteriza, sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului, în condiţiile în care, în raport de cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus prin legislaţia primară.

În acest context, instanţa de fond a reţinut că inculpatului nu i se poate reproşa nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul încheierii şi executării actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", a dispoziţiilor din legislaţia primară reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 şi O.G. nr. 119/1999, întrucât aceste acte adiţionale, având ca obiect prestarea unor servicii juridice incluse în Anexa 2B (pct. 21), nu depăşeau valoarea de 420.000 euro, prevăzută de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, erau exceptate de la aplicarea acesteia, situaţie în care nu exista obligaţia organizării, de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a vreuneia dintre procedurile de atribuire sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul ordonanţei de urgenţă, inclusiv a celor prevăzute de art. 2 şi art. 19.

A susţinut parchetul că, prealabil analizei probelor administrate în cauză şi care relevă că inculpatul A. a avut o conduită circumscrisă ilicitului penal cu ocazia încheierii celor trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, se impune sublinierea faptului că, în preambulul rechizitoriului, au fost invocate normele ce reglementau activitatea de serviciu din cadrul complexurilor energetice implicate în încheierea şi derularea contractelor de asistenţă juridică, astfel: Hotărârea de Guvern nr. 103/2004 privind înfiinţarea Complexurilor Energetice Rovinari şi Turceni, care, în Anexele nr. 1 şi 2, la art. 35 arată că prevederile statutului se completează cu dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale cu capital de stat, cu cele ale Legii nr. 31/1990 republicată cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Codului Comercial şi ale celorlalte reglementări legale în vigoare; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi legislaţia conexă; O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare; O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici şi Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.

Aşadar, acuzaţiile formulate s-au raportat la încălcarea reglementărilor cuprinse în aceste acte normative.

Prin urmare, menţiunile făcute de parchet în Notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 30.01.2018 nu constituie "completări care să reconfigureze împrejurările faptice imputate" şi nici nu exced acuzaţiilor aduse. Aceasta, cu atât mai mult cu cât art. 303 din O.U.G. nr. 34/2000 reprezintă temeiul legal în baza căruia a fost adoptată H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ care face parte din legislaţia conexă învederată în actul de sesizare.

De asemenea, în Hotărârea de Guvern nr. 103/2004, respectiv în Anexele 1 şi 2, care constituie statutele celor două complexuri energetice, se arată explicit că prevederile acestora se completează cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, astfel încât indicarea în cuprinsul Notelor de şedinţă a textului incident din această lege nu excede acuzaţiilor, atât timp cât au fost avute în vedere la formularea acuzaţiilor, conduita inculpatului fiind evaluată şi în raport de aceste dispoziţii, a căror obligativitate de respectare, de altfel, a fost menţionată şi în fişa postului inculpatului.

A subliniat parchetul că, potrivit probatoriului administrat în cauză, în cadrul Complexului Energetic Rovinari, problema achiziţionării unor servicii de asistenţă juridică a fost ridicată de către inculpatul A., în calitate de director al Direcţiei de Investiţii.

În calitate de director general al Complexului Energetic Rovinari (funcţie în care a fost numit la 17.05.2007), la data de 03.09.2007 a semnat Actul adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/2007, prin care s-a suplimentat valoarea acestuia cu suma de 200.000 RON; la data de 19.12.2007, a semnat Actul adiţional nr. x, prin care s-a suplimentat valoarea contractului cu suma de 711.240 RON şi s-a prelungit durata acestuia până la 21.12.2008, iar la data de 22.12.2008 a semnat Actul adiţional nr. x, prin care valoarea aceluiaşi contract iniţial a fost suplimentată cu suma de 310.000 RON şi s-a prelungit durata până la data de 31.12.2009.

Prin încheierea celor trei acte adiţionale a fost modificat esenţial contractul de prestări servicii cu nr. x/21.03.2007, privind consultanţa juridică pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie ale instalaţiilor de desulfurare aferente grupurilor energetice numerele 3 şi 6 Rovinari, fiind depăşit pragul precizat de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce impunea aplicarea procedurii prevăzute de art. 35-38 şi 56 din O.U.G. nr. 34/2006.

Raportul de control încheiat ca urmare a derulării procedurii de supraveghere la S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. - Sucursala Electrocentrale Rovinari, cu nr. x din 29.08.2013, a stabilit că, prin actele adiţionale încheiate, valoarea contractului a depăşit pragul stabilit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 şi potrivit art. 56 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă avea obligaţia de a transmite spre publicare anunţul de atribuire, putând opta pentru nepublicare.

De asemenea, Raportul de inspecţie economico-financiară din 26.11.2014 a constatat că, prin încheierea actelor adiţionale nr. x, 2 şi 3 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, au fost aduse modificări substanţiale contractului iniţial cu privire la preţ, respectiv valoarea totală a serviciilor achiziţionate şi termenul de îndeplinire a obligaţiilor iniţiale.

Totodată, s-a reţinut faptul că, prin semnarea actelor adiţionale fără a fi aplicate proceduri de atribuire competitive în vederea asigurării liberei concurenţe şi a egalităţii de tratament pentru S.C.A. "B." şi potenţialii adjudecatari, cu încălcarea principiilor transparenţei şi utilizării eficiente a fondurilor, nu a fost respectată legislaţia cu incidenţă în activitatea de achiziţii publice şi, totodată, cele trei acte adiţionale nu au fost fundamentate în conformitate cu buna gestiune financiară .

Prin Procesul-verbal de control financiar al A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj din 22.07.2010, s-a constatat că necesităţile de asistenţă juridică ale societăţii au fost subdimensionate şi divizate, în condiţiile în care proiectul de reducere a poluării a început să se implementeze în anul 2007 şi se afla în derulare chiar şi la data controlului, astfel încât necesitatea de asistenţă juridică străină trebuia fundamentată pentru întreaga perioadă de derulare a proiectului, prin încheierea unui contract cadru.

Subevaluarea a avut drept scop evitarea obligaţiei de a aplica prevederile ordonanţei de urgenţă, fiind încălcate dispoziţiile art. 23, 25, 26 şi 35 din O.U.G. nr. 34/2006.

Încheierea actelor adiţionale s-a realizat în lipsa vreunui studiu privind necesitatea, legalitatea, economicitatea şi eficienţa achiziţiei de servicii de consultanţă faţă de resursele proprii ale societăţii şi, totodată, fără nicio fundamentare (caiet de sarcini, fişă de date a achiziţiei).

Suma totală achitată de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., în baza contractului nr. x/2007 şi a celor trei acte adiţionale, a fost de 433.041 euro, fără T.V.A., la un curs euro de 3,9852 RON, valabil la 31.12.2008 .

Inculpatul A., încă de la momentul întocmirii referatului din 15.11.2007, în care a propus introducerea în planul anual al achiziţiilor publice pe anul 2007 a unui serviciu juridic pentru realizarea proiectului de desulfurare, a avut reprezentarea faptului că proiectul, fiind unul de anvergură, urma să se deruleze pe o perioadă îndelungată de timp.

În consecinţă, parchetul a susţinut că este eronat raţionamentul instanţei de fond care a concluzionat că încheierea legală a contractului iniţial acoperă şi legalitatea atribuirii actelor adiţionale ulterioare, independent de eventuala depăşire a pragului valoric instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Aşa cum chiar instanţa de fond a reţinut, actele adiţionale fac parte integrantă din contractul iniţial, iar dacă prin acestea s-a modificat esenţial contractul, trebuia iniţiată procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006.

Constatarea a fost făcută de organele fiscale care au controlat legalitatea încheierii contractelor de asistenţă juridică, dar a fost subliniată şi în declaraţiile date de martorele EEEE. şi LLLL. sub aspectul procedurilor aplicabile la încheierea actelor adiţionale.

De altfel, şi martorul J., director economic al complexului, a arătat că nu erau necesare cele trei acte adiţionale. Contractul iniţial trebuia respectat, finalizat, încheiat, iar dacă era nevoie, trebuia încheiat un contract separat, nou .

Ca atare, inculpatul A. şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, în calitate de director general al Complexului Energetic Rovinari, încheind Actele adiţionale nr. x, 2 şi 3 la Contractul de asistenţă nr. x/21.03.2007, cu încălcarea procedurilor O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006 şi O.G. nr. 119/1999, cauzând o pagubă complexului energetic în sumă de 1.665.717,41 RON, corespunzătoare sumelor plătite în baza actelor nelegal încheiate şi asigurând, în mod corelativ, foloase necuvenite, în acelaşi cuantum de către S.C.A. "B.".

2. Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu comisă cu prilejul încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, instanţa de fond a apreciat că inculpatul A. nu a încălcat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., niciuna din dispoziţiile din legislaţia primară invocate de acuzare, fapta pentru care a fost trimis în judecată neîntrunind, din punct de vedere al laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

A reţinut instanţa de fond că, în cazul atribuirii contractelor ce au ca obiect prestarea serviciilor juridice prevăzute în Anexa 2B (pct. 21) a O.U.G. nr. 34/2006, a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 euro, cum este şi contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, nu sunt incidente prescripţiile normative din materia achiziţiilor publice, deoarece, în această situaţie derogatorie, reglementată expres de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, textul de lege exceptează integral de la aplicarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, deci inclusiv cele ale art. 2 privind scopul şi principiile actului normativ şi ale art. 19, referitoare la achiziţiile directe de servicii. În acest context, implicit ar fi fost îndeplinite de către inculpatul A., în calitate de director general, şi cerinţele de legalitate şi regularitate prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 119/1999 pentru asigurarea unei bune gestiuni financiare în administrarea patrimoniului public aparţinând societăţii pe care o conducea.

Contrar acestor concluzii, aceeaşi instanţă de fond a constatat că, deşi activitatea ce a constituit obiectul contractului nr. x/14.02.2008 se încadra în sfera mai largă a serviciilor juridice convenite între părţi prin contractul iniţial cu nr. x/21.03.2007, prin noul contract de asistenţă juridică S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi-a asumat obligaţii suplimentare, în sensul achitării către casa de avocatură a unui onorariu de succes, fiind aduse astfel modificări de substanţă uneia dintre clauzele convenite iniţial prin contract, în ce priveşte onorariul. Astfel, atribuirea contractului nr. x/14.02.2008 nu se mai putea realiza în baza procedurii competitive organizată anterior şi câştigată de S.C.A. "B." strict în considerarea preţului orar oferit, ci cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în funcţie de valoarea serviciilor de asistenţă juridică ce urmau a fi achiziţionate .

În temeiul acestui nou contract, a fost decontată casei de avocatură suma totală de 1.071.336,80 RON. Instanţa a reţinut că suma era previzibilă raportat la cuantumul creanţei reclamate de S.C. C., dar şi a onorariului de succes şi a condiţiilor în care putea fi acordat, însă, întrucât această valoare se situează sub pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr .34/2004, acest contract de asistenţă juridică nu ar fi intrat în sfera de incidenţă a ordonanţei de urgenţă, fiind exceptat de art. 16 alin. (1) de la aplicabilitatea acestuia.

Parchetul a apreciat că această concluzie este greşită, atâta timp cât chiar instanţa de fond a constatat că obiectul contractului nr. x/2008 se încadra în sfera mai largă a serviciilor convenite între aceleaşi părţi prin contractul iniţial nr. x/21.03.2007, dar au fost aduse modificări de substanţă uneia dintre clauzele esenţiale, convenite iniţial, respectiv onorariului, care era previzibil în ce priveşte cuantumul, astfel încât serviciile de asistenţă juridică depăşeau pragul legal invocat, fiind aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006.

În acelaşi sens a opinat instanţa cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului D., referitoare la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/2008, arătând că, doar aparent, raportat exclusiv la suma decontată casei de avocatură în temeiul convenţiei, privită separat, era exceptată de la aplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006, practic fiind încheiat un contract de asistenţă juridică cu un obiect fracţionat. Aceleaşi argumente sunt pe deplin valabile şi cu privire la încheierea contractului nr. x/2008 de către inculpatul A., întrucât situaţia juridică este identică cu cea privind încheierea contractului nr. x/2008 de către inculpatul D..

Potrivit probelor administrate în cauză, inculpatul A., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 cu S.C.A. "B.", reprezentată de inculpatul G..

Obiectul contractului l-a constituit realizarea, pe calea reprezentării, în cadrul litigiului ce forma dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia Comercială, în care S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a fost acţionată în judecată de S.C. C., prin lichidator judiciar Q.., pentru plata sumei de 104.736.487,03 RON, reprezentând transformarea în dezdăunări a obligaţiei de a face neexecutată, obligaţie prevăzută de Legea nr. 243/2005, a unei înţelegeri cu aceasta, prin care datoria companiei să fie achitată într-un termen rezonabil, de minim 3 ani.

De asemenea, menţinându-se tariful orar inserat în cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, s-a prevăzut, în plus, că în ipoteza obţinerii rezultatului, clientul va achita un onorariu de succes de 1% din cuantumul creanţei, iar în cazul renunţării de către creditoare la penalităţi, se va plăti un onorariu suplimentar de 3% din valoarea diferenţei.

În temeiul acestui contract de asistenţă juridică, a fost achitată, de către Complexul Energetic Rovinari, suma totală de 1.071.336,80 RON cu T.V.A.

Activitatea ce a constituit obiectul noului contract se încadra în sfera serviciilor juridice convenite prin contractul iniţial nr. x/21.03.2007.

Conform art. 1 pct. 1.3, în obiectul acestuia era inclusă şi reprezentarea societăţii comerciale de către S.C.A. "B." în orice litigii şi proceduri contencioase desfăşurate în faţa instanţelor de judecată sau a autorităţilor publice cu atribuţii jurisdicţionale, fiind astfel stabilită, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferea casei de avocatură.

De altfel, anterior încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, în perioada 08-25.01.2008 şi 01-13.02.2008 societatea de avocatură a prestat servicii juridice în litigiul cu S.C. C. în temeiul actului adiţional nr. x/19.12.2007 la contractul nr. x/21.03.2007, aspect confirmat de cuprinsul notelor de onorarii aferente lunilor ianuarie şi februarie 2008 şi înscrisurilor ataşate la dosarul nr. x/2007, de declaraţiile martorilor X. şi L., dar şi de declaraţiile inculpaţilor A. şi G..

Cu toate acestea, s-a procedat la încheierea unui nou contract de asistenţă juridică, prin atribuire directă, cu nesocotirea dispoziţiilor legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 şi O.G. nr. 119/1999.

Contractul nr. x/2008 a fost încheiat fără a avea la bază o fundamentare a legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în administrarea patrimoniului public, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, nu a fost întocmită nicio documentaţie justificativă cu privire la necesitatea achiziţiei şi nu au fost aplicate proceduri competitive, în conformitate cu O.U.G. nr. 34/2006.

S-a făcut trimitere, de către parchet, la declaraţiile date în faţa instanţei de fond de inculpatul A., de martorii N., L., DDDD., J., R., CCCCCC., Y., X. şi W., precum şi la constatările şi concluziile Raportului de inspecţie economico-fînanciară din 26.11.2014, încheiat de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., susţinându-se că din coroborarea tuturor acestor probe rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul A. a luat hotărârea de a încheia, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 cu S.C.A. "B.", fără respectarea niciunei proceduri legale.

S-a mai susţinut că inculpatul a decis unilateral ca în litigiul cu S.C. C., complexul să fie reprezentat de S.C.A. "B.". Stabilirea casei de avocatură, negocierea preţului serviciilor avocaţiale şi încheierea contractului de achiziţie a serviciilor juridice nu a fost consecinţa unei proceduri decizionale transparente, justificată economic şi nu a reprezentat o necesitate obiectivă a activităţii departamentului juridic din cadrul complexului energetic, căruia, de altfel, nu i-a fost solicitată nicio opinie, ci a fost urmarea unei activităţi netransparente şi subiective, în considerarea unei anumite case de avocatură, finalizată exclusiv printr-o decizie imperativă şi discreţionară a directorului general al societăţii, cu consecinţa utilizării unor sume din resursele societăţii cu capital integral de stat în interesul acelor persoane.

Cu privire la participaţia inculpatului G., în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu comisă de către inculpatul A. relativ la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, instanţa de fond a reţinut incidenţa prevederilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză cele două condiţii obiective instituite de codificarea penală generală pentru existenţa formei reţinute de acuzare.

Contrar opiniei instanţei de fond, parchetul a arătat că analiza coroborată a probelor administrate în cauză conduce la concluzia că fapta inculpatului A. în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 îndeplineşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Inculpatul A. a hotărât unilateral şi discreţionar că în litigiul cu ICM, aflat pe rolul Tribunalului Gorj, Complexul Energetic Rovinari trebuia să beneficieze de serviciile de asistenţă juridică din partea S.C.A. "B.", aspect comunicat inculpatului G..

După iniţierea acţiunii în justiţie şi după ce inculpatul A. luase decizia ca societatea, al cărui director general era, să fie reprezentată de către S.C.A. "B.", inculpatul G. i-a adus la cunoştinţă faptul că o asemenea solicitare putea fi onorată pentru realizarea unei tranzacţii cu societatea reclamantă, doar în condiţiile achitării unui comision de succes, în raport de valoarea tranzacţiei, alături de tariful orar stabilit deja în contractul iniţial de asistenţă juridică nr. x/2007.

Inculpatul G. a sprijinit rezoluţia inculpatului A. de a încheia un nou contract de asistenţă juridică cu S.C.A. "B." în condiţiile dorite de către primul, chiar dacă serviciile juridice fuseseră deja achiziţionate prin contractul anterior, justificând legalitatea încheierii unui asemenea contract prin prezentarea unor modele de astfel de contracte încheiate de către S.C.A. "B." cu instituţii publice, cum ar fi Ministerul Economiei şi Comerţului şi cu A.V.A.S., dar şi prin prezentarea unui tipizat de la U.N.B.R.

De asemenea, inculpatul G. a fost şi cel care a conceput termenii şi condiţiile contractului, semnându-1 din partea S.C.A. "B.", ajutând la desăvârşirea comiterii infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpatul A., astfel încât activităţile întreprinse de către primul se circumscriu elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

3. Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A., constând în faptul că, la data de 19.02.2008, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a încheiat cu S.C. pentru închiderea Conservarea Minelor S.A., prin lichidator judiciar Q.., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia Comercială, prin care societatea pârâtă s-a obligat să plătească reclamantei suma de 82.139.822 RON în termen de cinci ani, conduită prin care au fost vătămate interesele legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Complexului Energetic Rovinari, prin diminuarea sumelor alocate fondului de investiţii proporţional celor plătite în baza tranzacţiei şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar, în cuantum de 0,98% din aceste sume, instanţa de fond a reţinut incidenţa prevederilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Parchetul a susţinut că în mod greşit nu s-a realizat, de către prima instanţă, examinarea îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către inculpatul A. cu prilejul încheierii tranzacţiei cu S.C. întreprinderea C. şi din perspectiva dispoziţiilor art. 1431 din Legea nr. 31/1990, atât timp cât în rechizitoriu, la capitolul privind "Consideraţii preliminare referitoare la reglementările relevante pentru reţinerea infracţiunilor de abuz în serviciu", la pagina 4, s-au arătat în mod expres normele ce reglementau activitatea de serviciu a persoanelor din cadrul complexurilor energetice Rovinari şi Turceni. În această secţiune a fost indicată şi Hotărârea de Guvern nr. 103/2004, care în Anexele 1 şi 2 cuprinde statutele celor două complexuri, şi fiecare, la articolul 35, statuează că "prevederile prezentului statut se completează cu dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale cu capital de stat, cu cele ale Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările ulterioare, cu cele ale Codului comercial şi a celorlalte reglementări legale în vigoare".

Aşadar, dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privitoare la atribuţiile de serviciu ale inculpatului nu au fost invocate doar în Notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din data de 30.01.2018, astfel încât aprecierea conduitei inculpatului se impunea a fi examinată şi din perspectiva dispoziţiilor art. 1431 din Legea nr. 31/1990, care stabileşte responsabilităţile directorilor societăţilor pe acţiuni şi care, prin Statut şi Regulamentul de organizare şi funcţionare, au fost detaliate.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 invocate, dar şi ale art. 20 pct. 1 alin. (1) lit. g) din Anexa 1 a H.G. nr. 103/2004 şi ale art. 4 pct. 4.2.5 din Contractul de mandat nr. x/21.12.2007, inculpatul A. avea obligaţia să încheie acte juridice în numele şi pe seama Complexului Energetic Rovinari în limitele împuternicirilor acordate de Consiliul de Administraţie.

Or, tranzacţia din discuţie nu a fost supusă aprobării Consiliului de Administraţie, ci ulterior încheierii, acesta a fost informat, potrivit Hotărârii nr. 3/207.02.2008, luând act de informarea privind tranzacţia încheiată între complex şi S.C. C.

De altfel, inculpatul A. a şi confirmat faptul că a semnat tranzacţia fără împuternicire sau fără vreun mandat special din partea Consiliului de Administraţie, întrucât nu era necesar, însă l-a informat ulterior .

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, de către martorii EEEEEE., FFFFFF. şi BBBBBB., funcţionari în cadrul A.V.A.S.

Sub aspectul urmării imediate, din probele administrate a rezultat că tranzacţia a afectat programul de investiţii al complexului în perioada următoare perfectării ei, sens în care parchetul a făcut referire la declaraţiile date în faţa instanţei de fond de către martorii GGGGGG., PPPP. şi PPPP., susţinerile acestora fiind confirmate şi prin Nota aflată la filele x din vol. 5 al d.u.p, prin care s-a solicitat reeşalonarea plăţii sumei de 82.139.822 RON, întrucât tranzacţia ar fi blocat, practic, în perioada 2009-2011, programul investiţiilor de mediu.

Prin urmare, parchetul a concluzionat că încheierea tranzacţiei între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. înterprinderea pentru Conservarea Minelor S.A. s-a realizat cu încălcarea, de către inculpatul A., în calitate de director general al complexului energetic, a dispoziţiilor legale privind delegările de competenţă, conduită ce a generat diminuarea resurselor financiare alocate fondului de investiţii, ceea ce constituie o vătămare a intereselor legale ale complexului energetic, activitatea de investiţii reprezentând un rol esenţial în realizarea obiectivelor Complexului Energetic Rovinari.

II. Infracţiuni comise în legătură cu Complexul Energetic Turceni

1. Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată, cu două acte materiale, reţinută în sarcina inculpatului D., referitoare la încheierea, în calitate de director general al Complexului Energetic Turceni, a contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 cu S.C.A. "B." şi a Actului adiţional nr. x la acest contract, instanţa de fond a apreciat că faptele acestuia nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Ca şi în cazul infracţiunilor comise în legătură cu Complexul Energetic Rovinari, modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul D. a fost examinat doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară reţinute în actul de sesizare a instanţei, fără raportare şi la dispoziţiile legale invocate în Notele de şedinţă cu nr. x/2017, depuse de procuror pentru termenul de judecată din 30.01.2018, care, în opinia instanţei de fond, ar excede acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, a cărui regularitate a fost verificată, cu titlu de autoritate de lucru judecat, în procedura de cameră preliminară.

Cu privire la încălcarea celorlalte acte infralegale invocate în cuprinsul rechizitoriului, respectiv art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministrului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006, s-a apreciat că pot fi evaluate numai în măsura în care preiau/transpun, detaliază sau explicitează normele de drept primar menţionate.

În acest context, raportându-se la valoarea estimată iniţial prin memoriile justificative prin care s-a propus achiziţionarea serviciilor juridice, dar şi la sumele ce au fost efectiv decontate de către societatea comercială casei de avocatură în executarea convenţiilor, s-a concluzionat că, privite atât separat/singular, cât şi împreună, contractul de asistenţă juridic nr. x/03.07.2007 şi actul adiţional nr. x/29.12.2007 la aceasta, încheiate de directorul general cu S.C.A. "B.", având ca obiect prestarea unor servicii juridice, nu intrau în sfera de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce presupune, implicit, şi respectarea, de către inculpatul D., a cerinţelor de legalitate şi regularitate, aşa cum sunt definite în art. 2 din O.G. nr. 119/1999, pentru asigurarea bunei gestiuni financiare.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, prealabil analizei probelor administrate în cauză şi care relevă nerespectarea, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, de către inculpatul D., a dispoziţiilor din legislaţia primară, cu prilejul încheierii şi executării contractului de asistenţă juridică nr. x/03.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007, parchetul a subliniat că, prin Notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 30.01.2018, nu au fost completate dispoziţiile legale a căror nerespectare a fost imputată inculpatului, nu au fost reconfigurate împrejurările faptice imputate şi nici nu exced acuzaţiilor formulate.

S-a învederat că, în preambulul rechizitoriului, au fost invocate normele ce reglementau activitatea de serviciu a persoanelor din cadrul complexurilor energetice implicate în încheierea şi derularea contractelor de asistenţă juridică, respectiv: Hotărârea de Guvern nr. 103/2004 privind înfiinţarea Complexurilor Energetice Rovinari şi Turceni, care în Anexele 1 şi 2, la art. 35 stabileşte că prevederile statutului se completează cu dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale cu capital de stat, cu cele ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Codului Comercial şi ale celorlalte reglementări legale în vigoare; O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi legislaţia conexă; O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare; O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici şi O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, acuzaţiile formulate raportându-se la încălcarea reglementărilor din aceste acte normative.

În temeiul art. 303 din O.U.G. nr. 34/2006, a fost emisă Hotărârea de Guvern nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din ordonanţa de urgenţă, care reprezintă legislaţie conexă învederată în actul de sesizare.

De asemenea, în Hotărârea de Guvern nr. 103, respectiv în Anexele 1 şi 2, care constituie statutele celor două complexuri energetice, se arată explicit că prevederile acestora se completează cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, astfel încât indicarea în cuprinsul Notelor de şedinţă a textului incident din această lege, respectiv art. 1431, nu excede acuzaţiilor, conduita inculpatului fiind evaluată, în actul de sesizare a instanţei, şi din perspectiva acestor dispoziţii, a căror obligativitate de respectare a fost menţionată inclusiv în fişa postului inculpatului.

Ca urmare, s-a arătat că analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului D., cu privire la încheierea contractului de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", nr. 504/23.07.2007 şi a Actului adiţional nr. x la acest contract, trebuie realizată prin raportarea conduitei inculpatului la toate dispoziţiile legale invocate în acuzare.

A învederat parchetul că, la doar 10 zile după numirea inculpatului D. în funcţia de director general la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a apărut "necesitatea urgentă" a achiziţionării unor servicii de asistenţă juridică.

Primul document în care s-a invocat necesitatea achiziţionării, în regim de urgenţă, a serviciilor de consultanţă şi reprezentare juridică a fost întocmit de către martorul AA., director comercial şi a fost denumit "Memoriu justificativ", înregistrat sub nr. x/04.06.2007 . În cuprinsul acestuia s-a arătat, în mod generic, că pentru realizarea cu succes a activităţii complexului este necesară rezolvarea anumitor probleme de importanţă majoră, într-un interval de timp foarte mic, în mai multe domenii, valoarea achiziţiei fiind estimată la suma de 166.500 RON.

În aceeaşi zi, a fost întocmit un alt Memoriu justificativ privind necesitatea achiziţiei serviciilor de consultanţă juridică, înregistrat sub nr. x/04.06.2007, fiind semnat de către BB., director Unitatea de Management şi Implementarea Proiectelor (UMIP), CC. - şef Serviciu Urmărire Contracte şi DD. - şef Buget Finanţe UMIP.

În acest memoriu s-a arătat că este necesară achiziţia serviciului de asistenţă juridică pentru procedurile de alegere a contractorului general în realizarea proiectului de desulfurare, începând cu data de 11.06.2007, pentru o perioadă de circa. 4-6 luni, valoarea achiziţiei fiind estimată la 180.000 RON.

Ambele memorii justificative au fost aprobate de directorul general D..

În baza celor două acte, a fost întocmit referatul nr. x/06.06.2007, prin care s-a propus modificarea Programului Anual de Achiziţii Produse, Servicii şi Lucrări, cu încadrarea în Bugetul de Venituri şi Cheltuieli pentru anul 2007, prin introducerea "Serviciului de consultanţă juridică" în valoare de 346.500 RON .

Referatul a fost semnat de AA. - director comercial, FF. - şef Serviciu achiziţii şi HHHHHH. - şef Serviciu prevenire şi protecţie, a fost vizat de directorul economic EE. şi şeful Serviciului juridic - LL., fiind aprobat de directorul general D..

În continuare, au fost întocmite, de către AA. şi FF., fişa de date a achiziţiei, iar de către AA. şi BB., caietul de sarcini, acesta din urmă fiind aprobat de către directorul general D. .

La data de 11.06.2007 au fost transmise invitaţii de participare către trei societăţi de avocatură, respectiv OO.; NN. şi S.C.A. "B." .

Prin Decizia nr. 748/15.06.2007, directorul general D. a constituit Comisia de Evaluare pentru analizarea ofertelor în vederea atribuirii contractului de "Servicii de consultanţă şi reprezentare juridică", respectiv: AA. - preşedinte, iar membri GG., HH., BB., II., JJ. şi KK. .

Potrivit Procesului-verbal de deschidere a ofertelor nr. x/15.06.2007, comisia a hotărât invitarea S.C.A. "B." la sediul complexului, în vederea negocierii finale şi încheierii contractului .

Procesul-verbal de negociere cu S.C.A. "B.", în care s-a stabilit un onorariu final de 140 RON/oră/avocat, a fost încheiat la 13.07.2007 şi a fost aprobat de directorul general D..

La data de 23.07.2007 a fost încheiat contractual de asistenţă juridică nr. 504 între S.C. CET S.A. şi S.C.A. "B.", din partea Complexului fiind semnat de către inculpatul D. în calitate de director general, AA. în calitate de director comercial şi LL. în calitate de consilier juridic (filele x d.u.p.).

La art. 2 privind onorariul s-a stabilit că pentru serviciile prestate la art. 1, clientul va achita un onorariu de 140 ron/ora/avocat, la care se adaugă TVA, iar potrivit art. 6.2 contractul s-a încheiat pe o perioadă determinată, respectiv 31.12.2007, cu posibilitatea prelungirii prin act adiţional, dacă părţile convin.

La data de 29.12.2007 a fost încheiat Actul adiţional nr. x la Contractul de asistenţă juridică nr. x/2007, fiind semnat, din partea CET, de către directorul general D., directorul Direcţiei Buget - F. şi directorul Direcţiei Comerciale - AA., iar din partea S.C.A. "B.", de către G. .

Prin art. 1 s-a modificat art. 6.3 din contractul x/23.07.2007 în sensul încheierii contractului pe o perioadă determinată până la 31.12.2008, cu posibilitatea prelungirii prin act adiţional, dacă părţile convin.

CET a acceptat la plată şi a achitat prestaţii juridice, efectuate în baza contractului nr. x/2007 şi Actului adiţional nr. x, în suma totală de 1.363.855,38 RON (1.622.987,90 RON cu TVA).

Încheierea, de către inculpatul D., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a Actului adiţional nr. x/29.12.2007, reprezintă, în opinia parchetului, o exercitare defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, întrucât s-au realizat cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2004, ale O.G. nr. 119/1999, ale art. 1431 din Legea nr. 31/1990, ale Statutului CER şi ale contractului de mandat, astfel cum confirmă probele administrate în cauză.

S-a făcut referire, în acest sens, la declaraţiile date în faţa instanţei de fond de către martorii AA., TT., SS. şi QQ., dar şi la documentele transmise şi, respectiv, primite de la cele trei case de avocatură, în procedura achiziţiei organizate la CET, din coroborarea acestor probe rezultând că procedura de selecţie în urma căreia s-a încheiat contractual nr. x/2007 a fost manipulată la nivelul CET, în componenta concurenţială, element esenţial pentru atribuirea legală a serviciului de asistenţă juridică.

În continuare, s-a făcut trimitere la declaraţiile date în faţa instanţei de fond de către martorii DD., BB., CC., GG., JJ., WWWW., II., IIIIII., KK., PP., EE., MM., precum şi la procesul-verbal de control financiar din 14.07.2011 (vol. 19 d.u.p.), potrivit căruia, pentru perioada 2007-2008, s-a constatat o creştere a cheltuielilor cu asistenţa juridică, în condiţiile în care, la nivelul Complexului Energetic Turceni S.A., a funcţionat şi Departamentului juridic, aflat în subordinea directorului general.

S-a mai arătat că raportul de inspecţie economico-fianciară din 26.11.2014 a stabilit că, la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/2007 şi a Actului adiţional nr. x, nu a existat împuternicire din partea Consiliului de Administraţie pentru semnarea lor de către directorul general D. .

Atât încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/2007, cât şi a Actului adiţional nr. x, s-a realizat cu încălcarea principiilor achiziţiilor publice, prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin semnarea, de către directorul general D., a Actului adiţional nr. x, au fost aduse modificări substanţiale contractului iniţial, cu privire la preţul contractului/valoarea totală a serviciilor achiziţionate şi termenul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale.

Contractul nr. x/2007 şi Actul adiţional nr. x nu au fost fundamentate în conformitate cu buna gestiune financiară prevăzută de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

La data de 29.11.2007 a fost încheiat contractul de mandat nr. x/29.11.2007 cu directorul general D., în baza prevederilor art. 1532 Codul comercial şi ale Legii nr. 31/1990. Potrivit art. .4 pct. 4.2.6 din contract, D. avea obligaţia încheierii de acte juridice, în numele şi pe seama S.C. CET S.A., în limitele împuternicirilor acordate de Consiliul de Administraţie.

S-a susţinut că, din analiza coroborată a tuturor probelor rezultă, pe de o parte, că procedura de selecţie în urma căreia s-a încheiat contractul nr. x/2007 a fost manipulată la nivelul CET, în componenta concurentială, unul din elementele esenţiale pentru atribuirea legală a serviciului de asistenţă juridică, iar pe de altă parte, în mod deliberat nu a fost realizată o estimare, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, nici a valorii contractului iniţial şi nici a Actului adiţional nr. x, tocmai pentru a fi ocolită aplicarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice.

Inculpatul D., aşa cum însuşi a declarat în faţa instanţei, avea cunoştinţă de dispoziţiile legale, precizând că achiziţia serviciului de asistenţă juridică era exceptată de la aplicarea ordonanţei de urgenţă.

De asemenea, faptul că a participat la întocmirea documentaţiei, dar şi la întreaga procedură de achiziţie a serviciului de asistenţă juridică în cadrul CER, aşa cum o dovedesc înscrisurile indicate, confirmă, o dată în plus, că inculpatului nu-i erau străine dispoziţiile legale care reglementează această activitate. Ca atare, decizia achiziţionării serviciului de asistenţă juridică a aparţinut exclusiv inculpatului D.. Întreaga documentaţie a achiziţiei a fost aprobată de către inculpat, contractul şi Actul adiţional au fost semnate tot de către acesta, inculpatul D. fiind persoana care angaja societatea în raporturile cu terţii, având abilitatea legală de a încheia acte juridice în numele şi pe seama societăţii.

2. Participaţia inculpatului G., în calitate de complice, la încheierea Actului Adiţional nr. 1 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008.

Parchetul a arătat că instanţa de fond, evaluând judicios materialul probator, a stabilit că inculpatul D. a încheiat cele două acte cu S.C.A. "B." în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prin neîntrunirea cerinţelor de legalitate şi regularitate pentru asigurarea unei bune gestiuni financiare în gestionarea patrimoniului public aparţinând societăţii pe care o conducea, astfel cum sunt definite în art. 2 din aceeaşi ordonanţă, cauzând o pagubă în patrimoniul societăţii comerciale în sumă de 2.384.419,13 RON, reprezentând cuantumul total al facturilor decontate casei de avocatură în temeiul unor convenţii atribuite în mod nelegal şi, totodată, a procurat S.C.A. "B." un avantaj patrimonial necuvenit, de aceeaşi valoare.

Cu privire la inculpatul G., în rechizitoriu s-a reţinut că a participat, în calitate de complice, la încheierea între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B." a actului adiţional nr. x/1.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008. Instanţa de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiţia obiectivă instituită de codificarea penală generală pentru existenţa acestor forme de participaţie, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, pentru cele două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen.

Astfel, parchetul a apreciat că evaluarea instanţei de fond este infirmată de probele administrate în cauză, care demonstrează participarea inculpatului G. la săvârşirea celor două infracţiuni de abuz în serviciu de către inculpatul D., activităţile întreprinse circumscriindu-se elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

3. Infracţiunile de abuz în serviciu comise prin încheierea tranzacţiilor între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., respectiv S.C. C.

Sub aspectul ambelor tranzacţii, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu privire la cele două infracţiuni de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatului D., prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi, respectiv, art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., dar şi cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului F., prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 şi 309 C. pen.

Soluţia instanţei de fond a fost justificată prin aceea că împrejurările faptice circumscrise infracţiunilor de abuz în serviciu prin actul de sesizare al instanţei nu au fost raportate la încălcarea vreunei dispoziţii din legislaţia primară, ci doar la acte de reglementare secundară, iar invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1431 din Legea nr. 31/1990 şi a celor prevăzute de art. 3, 4 şi 5 din O.G. nr. 119/1999, în Notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 30.01.2018, nu poate face obiectul verificărilor jurisdicţionale, echivalând cu o modificare/completare a acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu inculpaţilor D. şi F..

De asemenea, s-a reţinut că în litigiile ce au format obiectul dosarelor nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, cele două instanţe au avut obligaţia de a verifica toate cerinţele de validitate ale tranzacţiilor, astfel încât îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu prilejul încheierii contractelor judiciare cu părţile adverse au format obiectul cenzurii realizate în cadrul examenului de legalitate a tranzacţiilor, de către completurile investite cu soluţionarea celor două dosare.

Criticând soluţia instanţei de fond, parchetul a învederat că, prin Notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 30.01.2018, nu au fost modificate/completate acuzaţiile formulate faţă de inculpaţi prin rechizitoriu, întrucât actele normative care reglementau activitatea de serviciu a inculpaţilor au fost indicate chiar în preambulul actului de sesizare.

De asemenea, s-a menţionat de către parchet că nu poate fi acceptat nici argumentul potrivit căruia îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către inculpaţi a fost cenzurată de completurile investite cu soluţionare celor două litigii, întrucât a existat doar o verificare a îndeplinirii condiţiilor de formă ale celor două tranzacţii.

Cu aceste precizări, s-a arătat că urmează a fi evaluată conduita inculpaţilor D. şi F. în ce priveşte încheierea tranzacţiei cu S.C. E., respectiv a inculpatului D. cu privire la încheierea tranzacţiei cu S.C. C.

Astfel, referitor la tranzacţia încheiată de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. cu S.C. E., s-a susţinut că probele administrate relevă că încheierea tranzacţiei de către inculpaţii D. şi F. s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care stabilesc obligaţii în sarcina directorilor cu privire la gestionarea fondurilor şi patrimoniului public, inculpatul D. acţionând şi în afara mandatului acordat de Consiliul de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.

În acest sens, s-a făcut referire la declaraţiile martorilor UU., directorul general la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în perioada 17.02.2006 - 23.03.2007, EE., director economic, VV., X., Y., dar şi la declaraţiile date în faţa instanţei de inculpaţii G., D. şi F..

Parchetul a susţinut că încheierea tranzacţiei cu S.C. E., relativ la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, de către inculpaţii D. şi F., s-a realizat fără nicio evaluare a legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în administrarea patrimoniului S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., conduită contrară obligaţiei instituită în art. 5 din O.G. nr. 119/1999.

De asemenea, în condiţiile în care art. 142 din Legea nr. 31/1990 stabileşte că, pentru îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile realizării obiectului de activitate al societăţii, este însărcinat Consiliul de Administraţie, iar în conformitate cu art. 1431 din acelaşi act normativ, directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societăţii, cu respectarea competenţelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv Consiliului de Administraţie şi adunării generale, încheierea tranzacţiei de către inculpatul D., în lipsa avizului Consiliului de Administraţie, constituie o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu.

Inculpaţii au acceptat încheierea tranzacţiei exclusiv în temeiul opiniei exprimate de către inculpatul G. şi termenii prezentaţi de acesta, fără o minimă evaluare, verificare sau cenzură din partea juriştilor S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., care au fost ignoraţi cu desăvârşire.

Nicio probă nu a confirmat că, în realitate, ar fi avut loc o negociere şi, de altfel, chiar din cele relatate în faţa instanţei de către inculpaţii D. şi F., aceştia nu au fost preocupaţi de respectivul aspect.

Conduita inculpaţilor a determinat în mod direct prejudicierea S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi, în egală măsură, procurarea unui folos necuvenit de S.C. E.

Referitor la Tranzacţia încheiată de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. cu S.C. C., s-a arătat că analiza coroborată a tuturor probelor (declaraţiile inculpaţilor D. şi G., respectiv ale martorilor X., R., BBBBBB., preşedinte AVAS în perioada noiembrie 2006- decembrie 2008, FFFFFF., director în cadrul AVAS şi SSS.) relevă faptul că încheierea tranzacţiei de către inculpatul D. s-a realizat prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ale acestuia, fără o fundamentare în condiţiile prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999 şi cu încălcarea competenţelor prevăzute de art. 1431 din Legea nr. 31/1990, fără a avea mandat special din partea AGA, respectiv a Consiliului de Administraţie, conduită care a avut drept consecinţă vătămarea interselor legale de CET, prin diminuarea resurselor financiare ale acesteia, corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar.

III. Infracţiunile de falsificare, de către inculpatul G., a 11 procese-verbale ale Adunării Generale a S.C.A. "B.".

Pentru această acuzaţie instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului G., în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., reţinând că faptele constând în conceperea şi semnarea de către inculpat, în perioada 2010-2011, a celor 11 procese-verbale ale Adunării Generale a S.C.A. "B.", prin inserarea în cuprinsul lor a unor menţiuni care atestau o stare de fapt inexistentă, urmată de folosirea lor, în 27.04.2010, în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă (procesul-verbal din 15.01.2007) şi, în datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015, în dosarul nr. x/P/2012 al Direcţiei Naţionale Anticoruptie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Contrar opiniei instanţei, s-a apreciat că analiza completă şi coroborată a probelor administrate cu privire la această acuzaţie conduce, fără echivoc, la concluzia că, pe fondul scandalului mediatic generat de încheierea contractelor de asistenţă juridică între S.C.A. "B." şi Complexurile Energetice Rovinari, respectiv Turceni, inculpatul G. a luat decizia de a întocmi procese-verbale ale adunărilor generale ale societăţii, prin care să fie creată aparenţa că nu ar fi avut nici o implicare în încheierea acestor contracte.

Din dispoziţia inculpatului, procesele-verbale au fost întocmite, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului prin antedatare şi prezentarea unor situaţii de fapt inexistente la datele respective, astfel încât să corespundă interesului inculpatului, conţinutul fiind însuşit prin subscriere de către semnatarii G., Y. şi W..

În consecinţă, parchetul a arătat că inculpatul, ori de câte ori a fost necesară dovedirea neimplicării sale în încheierea contractelor de asistenţă juridică cu cele două complexuri, le-a valorificat prin depunerea lor la organele judiciare, în vederea producerii de consecinţe juridice.

S-a făcut referire la procesul-verbal din 19.12.2005 - care consemnează hotărârea asociaţilor G. şi W. că, începând cu data de 1.01.2006, fiecare client cu care societatea are sau va avea contract de asistenţă juridică pentru consultanţă lunară, va fi coordonat de un avocat partener sau colaborator, care va fi stabilit printr-un proces-verbal al Adunării Generale a Asociaţiilor B., respectivul avocat fiind denumit avocat coordonator de client, la procesul-verbal din 15.01.2007 - care consemnează hotărârea asociaţilor G., Y. şi W. de a aproba împuternicirea avocatului Y. să negocieze ofertele, să participe la deschiderea ofertelor şi să reprezinte interesele societăţii în faţa clienţilor, la încheierea contractelor de asistenţă juridică, urmând ca aceste negocieri să-i fie opozabile avocatului G., care păstrează în toate cazurile dreptul de semnătură, dar şi la procesele-verbale încheiate la datele de 30.03.2007, 26.07.2007, 7.09.2007, 7.11.2007, 17.12.2007, 18.02.2008, 27.02.2008, 6.11.2008 şi 5.01.2009, ce vizează hotărâri ale adunării generale prin care, pentru fiecare contract sau act adiţional încheiat cu CER şi CET, a fost desemnat avocat coordonator de client Y.. Totodată, parchetul a făcut trimitere la declaraţiile martorilor AAA., JJJJJJ., W., X., KKKK. şi Y., probele administrate infirmând apărarea inculpatului G. în sensul că cele 11 procese-verbale nu sunt false şi au fost întocmite la datele indicate în conţinutul lor.

În consecinţă, s-a susţinut de către parchet că rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că cele 11 procese-verbale ale Adunării Generale a S.C.A. "B." conţin menţiuni nereale, nu au fost întocmite la datele menţionate, atestă situaţii de fapt inexistente la datele respective şi conţinutul lor a fost menit să corespundă interesului inculpatului G., respectiv să confirme apărarea formulată în dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în sensul că nu ar fi avut nicio implicare în încheierea contractelor de asistenţă juridică cu Complexurile Energetice Turceni şi Rovinari.

IV. Infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu privire la 16 rapoarte de activitate, săvârşite de inculpatul G. în coautorat cu inculpatul H. şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită de către inculpatul H..

S-a arătat că instanţa de fond a constatat că materialul probator administrat în cauză nu prezintă aptitudinea de a fundamenta o soluţie de condamnare cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor G. şi H., circumscrise infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - 16 acte materiale, dispunând achitarea inculpaţilor pentru această faptă, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului H., referitoare la întocmirea, la data de 18.07.2011, a notei explicative, în cadrul controlului efectuat la Cabinetul Individual de Avocat "H.", de către A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Public Sector 1 Bucureşti, s-a apreciat că aceasta nu a avut aptitudinea producerii vreunei consecinţe juridice, astfel încât, nefiind întrunită una din cerinţele esenţiale instituite de norma de încriminare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, dispunându-se achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. (1969).

Cu privire la aceste acuzaţii, parchetul a arătat că probele administrate în cauză au relevat următoarele:

La data de 30.08.2007 a fost încheiată Convenţia de conlucrare profesională între Cabinetul Individual de Avocatură "H.", reprezentat prin H., în calitate de avocat titular şi S.C.A. "B.", reprezentată prin G., în calitate de avocat coordonator.

Obiectul 1-a constituit conlucrarea în domenii de natură penală, de dreptul afacerilor, precum şi în orice alte cauze se va ivi necesitatea conlucrării, convenţia fiind încheiată pe o durată nedeterminată.

În privinţa onorariilor, părţile, de comun acord, au stabilit ca, pentru lucrările profesionale, să fie încasate de S.C.A. "B.", iar pe baza unei facturi lunare, Cabinetul Individual de Avocatură "H." să primească o sumă fixă de 2000 Euro, la care se adaugă TVA.

De asemenea, s-a stipulat că, pe baza lucrărilor efectuate în conlucrare, Cabinetului Individual de Avocatură "H." i se puteau retroceda şi alte onorarii, pe bază de proces-verbal încheiat între părţi, iar la sfârşitul fiecărui an, părţile convenţiei vor face o analiză a activităţilor efectuate în conlucrare şi a onorariilor încasate, în urma căreia Cabinetul Individual de Avocatură "H." putând primi şi o sumă care să completeze cele primite în timpul anului şi să corespundă astfel eforturilor profesionale depuse.

Prin Procesul-verbal încheiat la data de 29.10.2007 între Cabinetul Individual de Avocatură "H.", reprezentat de H. şi S.C.A. "B.", reprezentată de G., în considerarea Convenţiei de conlucrare profesională încheiată la data de 30.08.2007, părţile au stabilit de comun acord ca pentru prestaţiile juridice acordate în luna octombrie 2007, S.C.A. "B." să achite către Cabinetul Individual de Avocatură "H." suma suplimentară de 1.000 Euro, reprezentând cesiune onorariu.

La data de 30.03.2008 a fost încheiat Actul adiţional nr. x la Contractul de conlucrare profesională din 30.08.2007, părţile convenind să modifice art. 3, în sensul că, începând cu data de 31.03.2008, pentru serviciile acordate, S.C.A. "B." va achita lunar către Cabinetul Individual de Avocatură "H." suma de 3000 Euro lunar, la cursul BNR din ziua facturării, la care se adaugă şi TVA.

În perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, inculpatul H., în baza Convenţiei de conlucrare, a emis un număr de 17 facturi fiscale, în valoare totală de 181.439,98 RON.

Convenţia de conlucrare a fost fictivă, în realitate, inculpatul H. nu a prestat nicio activitate în baza acesteia, iar cele 17 facturi fiscale au atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Prin transmiterea acestora, spre decontare, societăţii de avocaţi, care a efectuat plata contravalorii lor şi le-a înregistrat în contabilitate, a fost prejudiciat atât patrimoniul celorlalţi doi asociaţi ai S.C.A. "B.", cât şi bugetul consolidat al statutului, prin diminuarea bazei impozabile, urmare înregistrării unor cheltuieli ce nu au avut la bază operaţiuni reale.

În perioada 16.05.-3.10.2011, Serviciul de Inspecţie Fiscală din cadrul A.N.A.F. - A.F.P. Sector 1 Bucureşti a efectuat o inspecţie fiscală la S.C.A. "BBB.", continuatoarea S.C.A. "B.", fiind vizată perioada 2006-2009.

Întrucât în timpul controlului s-a constatat ca societatea a înregistrat în contabilitate facturi fiscale emise de Cabinetul Individual de Avocatură "H." fără să existe documente justificative care să ateste prestarea vreunei activităţi, inspectorii fiscali au solicitat efectuarea unui control încrucişat la cabinetul de avocat, care s-a desfăşurat în perioada 24.04. - 7.09.2011.

Deoarece în timpul controlului la Cabinetul Individual de Avocatură "H." nu au fost identificate documente justificative pentru emiterea celor 17 facturi, inspectorii fiscali au solicitat prezentarea înscrisurilor care au stat la baza întocmirii acestora, în care au fost cuprinse serviciile prestate, situaţiile de lucrări sau alte documente relevante.

În acest context, în luna august 2011 au fost întocmite, în fals, prin metoda "copy-paste", un număr de 16 rapoarte de activitate, corespunzătoare fiecărei luni din perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, fiind consemnate 36 de activităţi pe care le-ar fi prestat inculpatul H., acestea reprezentând în fapt copia activităţilor consemnate în Rapoartele de activitate pentru clientul DDD. şi care au fost desfăşurate de către avocaţii EEE., FFF., GGG. şi HHH., din cadrul S.C.A. "B.".

Cu adresa înregistrată sub nr. x/23.08.2011 la Serviciul de Inspecţie fiscală, inculpatul H. a transmis cele 16 rapoarte de activitate, iar prin procesul-verbal din 7.09.2011, controlul a fost finalizat.

A susţinut parchetul că apărările efectuate în cauză de inculpaţii G. şi H. (acesta din urmă arătând în declaraţia dată în faţa instanţei la 5 februarie 2018 că nu recunoaşte acuzaţiile) sunt infirmate de ansamblul probator, sens în care s-a făcut referire la declaraţiile martorilor KKKKKK., AAA., JJJJJJ., W., X., EEE., KKKK., FFF., GGG., III. şi Y..

În concluzie, probele expuse relevă faptul că inculpatul H. nu a desfăşurat nicio activitate în baza convenţiei de conlucrare cu S.C.A. "B.".

Întrucât, în cadrul inspecţiei fiscale efectuate la Cabinet Individual de Avocat H., organele de control au solicitat prezentarea documentelor justificative ale activităţilor prestate, pentru care au fost emise 17 facturi fiscale în baza convenţiei dintre cei doi inculpaţi, G. a întocmit 16 înscrisuri semnate şi ştampilate S.C.A. "B.", denumite Rapoarte privind activităţile desfăşurate lunar, în perioada septembrie 2007- decembrie 2008, în care în mod nereal s-a consemnat prestarea de către H. a unui număr de 36 de activităţi juridice, înscrisuri încredinţate inculpatului H., care şi-a însuşit conţinutul fals al acestora, prin aplicarea semnăturii personalizate şi a ştampilei cabinetului său de avocatură, folosindu-le, la data de 23.08.2011, în faţa organelor fiscale, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Ca atare, cum inculpaţii au întocmit rapoartele de activitate în fals tocmai pentru a produce consecinţe juridice în cadrul controlului fiscal, raportat la finalitatea urmărită, aceştia au acţionat în baza unei rezoluţii unice, astfel încât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comisă în formă continuată, cuprinzând 16 acte materiale.

În opinia parchetului, inculpatul H., prin completarea şi semnarea Notei explicative din 18.07.2011, întocmită la solicitarea organelor fiscale cu prilejul controlului efectuat la cabinetul său de avocatură, a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că a acordat consultanţă în dosare penale aflate pe rolul parchetelor, în temeiul convenţiei de conlucrare cu S.C.A. "B.", în scopul producerii de consecinţe juridice, respectiv valorificarea acesteia de către organele fiscale, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

V. Infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată comisă de inculpatul G., cu complicitatea inculpatului H..

Parchetul a arătat că instanţa de fond, cu privire la acuzaţia săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, de către inculpatul G., a apreciat că nu întruneşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi, în consecinţă, a dispus achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen.

S-a reţinut că, în speţă, nu s-ar fi dovedit că inculpatul G. ar fi evidenţiat personal, în documentele legale ale S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB.", cheltuielile efectuate în legătură cu cele patru contracte încheiate, aşa cum s-a reţinut în descrierea acuzaţiei sau că ar fi exercitat, în fapt, conducerea şi organizarea activităţii contabile a societăţilor de avocatură, astfel încât instanţa de fond a concluzionat că inculpatul nu îndeplineşte cerinţele instituite de prescripţiile normative pentru a fi considerat subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.

De asemenea, s-a mai constatat că, în cauză, nu este întrunită, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, condiţia fictivităţii operaţiunilor înregistrate în evidenţa contabilă a firmelor de avocatură, nu s-a produs nici urmarea imediată, constând în cauzarea unui prejudiciu în dauna bugetului general consolidat, iar sub aspect subiectiv, nu s-a făcut dovada că acţiunile subsumate elementului material al laturii obiective ar fi avut ca scop sustragerea celor două societăţi de avocatură de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Cu privire la inculpatul H., instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, dispunând achitarea acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a din C. proc. pen.

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, parchetul a apreciat că materialul probator relevă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală şi, respectiv, complicitate la aceasta, aşa cum au fost stabilite în actul de sesizare a instanţei.

Cele 17 facturi fiscale emise în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008 de Cabinet Individual de Avocat "H.", în baza Convenţiei de conlucrare din 30.08.2007 şi a Actului adiţional nr. x din 27.03.2008, au fost înregistrate în Jurnalul de cumpărări şi în Registrul jurnal de încasări şi plăti al S.C.A. "B.".

Operaţiunile au avut un caracter fictiv, întrucât din probele administrate şi analizate anterior a rezultat că părţile nu au avut niciun moment intenţia realizării activităţii specifice convenţiei, aceea de a presta servicii juridice şi, în fapt, inculpatul H. nu a desfăşurat nicio activitate în acest sens.

A arătat parchetul că, în ceea ce priveşte activitatea financiar-contabilă a societăţii civile de avocaţi, cadrul legislativ este dat de Codul fiscal - art. 46, 48, 49, 129, 134, 1341, 1342, 145, respectiv de Legea nr. 82/1991 - art. 6 şi OMFP 1040/2004.

Potrivit acestor prevederi, în Registrul inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităţii; orice operaţiune economico -financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidenţa contabilă, dobândind calitatea de document justificativ; cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse trebuie să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente; bunurile înregistrate în registrul de inventar sunt supuse amortizării şi cheltuielile cu amortizarea se admit la deducere; dreptul de deducere al T.V.A. ia naştere la momentul exigibilităţii taxei, care intervine la data prestării serviciilor.

Prin Raportul de expertiză judiciară financiar-contabilă, s-a stabilit că operaţiunile au fost înregistrate în contabilitatea S.C.A. "B.", respectiv S.C.A. "BBB." şi au influenţat obligaţiile fiscale, prin diminuarea acestora, astfel: cu suma de 51.321,80 RON în privinţa Convenţiei de conlucrare, din care impozit pe venit 24.395,28 RON şi T.V.A. 26.926,52 RON; cu suma de 18.185,22 RON în privinţa contractului de leasing financiar pentru autoturismul x, din care 5.469,69 RON impozit pe profit şi 12.715,83 RON TVA; cu suma de 24.876,59 RON în privinţa contractului de leasing financiar pentru autoturismul x, constituit prin majorarea impozitului pe venit cu 3.501,07 RON şi diminuarea T.V.A. datorată cu 28.377,66 RON şi, respectiv, cu suma de 32.596,82 RON în privinţa contractului de colaborare încheiat între S.C.A. "BBB." cu MMM., prin diminuarea impozitului pe venit.

De asemenea, Raportul de expertiză a reţinut că obligaţiile fiscale au fost influenţate, în sensul diminuării lor, doar dacă se dovedeşte că operaţiunile atestate de respectivele acte şi cele subsecvente au fost fictive .

Probele administrate au evidenţiat, însă, în opinia parchetului, că toate operaţiunile au fost fictive.

Astfel, s-a făcut referire la declaraţiile martorilor CCC., AAA., JJJJJJ., W., KKKK., X., Y., BBBB., LLL., III., dar şi la declaraţia inculpatului G. dată în faţa instanţei de fond la 5 februarie 2018.

În consecinţă, parchetul a susţinut că inculpatul H. a săvârşit acte de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prin punerea la dispoziţie, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, inculpatului G., coordonatorul S.C.A. "B.", în vederea înregistrării în actele contabile ale societăţii şi decontării, a unui număr de 17 facturi fiscale, care au atestat în mod nereal prestarea de activităţi juridice în baza convenţiei de conlucrare, cauzând un prejudiciu de 51.321,80 RON, prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B.".

VI. Infracţiunile de spălare de bani reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpaţilor G. şi H..

Parchetul a arătat că prima instanţă a apreciat că faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, nu întrunesc elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., motiv pentru care a dispus achitarea inculpaţilor pentru aceste fapte. Concluzia a fost justificată prin aceea că faptele imputate inculpaţilor A. şi G. în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, încheiat între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", nu ar întruni elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, aşa cum s-a reţinut de către acuzare, sens în care a şi fost pronunţată o soluţie de achitare, astfel încât s-a apreciat că suma, ce constituie contravaloarea respectivei convenţii, având o provenienţă legală, nu poate forma obiect material al infracţiunii de spălare a banilor de care a fost învinuit inculpatul G., lipsind situaţia premisă a săvârşirii prealabile a unei alte infracţiuni generatoare de fonduri ilicite.

În ce priveşte achitarea, de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin virament bancar, a contravalorii actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi a convenţiei de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu s-a demonstrat că suma de 708.500 RON, transferată cu titlu de onorariu, în contul personal al inculpatului G., a provenit din aceasta, ceea ce constituie o condiţie prealabilă necesară şi în lipsa căreia nu poate exista infracţiunea de spălare a banilor.

De asemenea, s-a considerat că neîndeplinirea situaţiei premisă instituită de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor este valabilă şi în ceea ce priveşte activitatea de disimulare a adevăratei naturi a provenienţei sumei de 181.439,98 RON ce a format obiectul convenţiei de conlucrare profesională între S.C.A. "B." şi Cabinetul Individual de Avocatură "H.", activitate ce a fost imputată inculpaţilor G. şi H. şi circumscrisă variantei normative a elementului material prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, dar şi acţiunilor de dobândire, deţinere şi folosire a respectivei sume de bani reţinute în sarcina inculpatului H. şi subsumată modalităţilor alternative reglementate de art. 29 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, dar şi în ceea ce priveşte activitatea de disimulare a adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x, ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar x/02.09.2008, încheiat între S.C.A. "B." şi S.C. JJJ. S.A.

A arătat parchetul că, raportat la considerentele exprimate anterior, infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, fiind relevate prin interpretarea completă şi coroborată a probelor administrate în cauză, astfel încât este îndeplinită condiţia existenţei infracţiunii predicat.

Din perspectiva probelor care demonstrează săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor, imputate inculpaţilor G. şi H., au fost relevate următoarele:

Referitor la dobândirea, deţinerea şi folosirea, de către inculpatul G., a banilor proveniţi din săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu, cu complicitatea acestuia, de către inculpaţii A. (încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/2008, între CER şi S.C.A. "B.") şi D. (încheierea Actului adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/2008 de către CET cu S.C.A. "B."):

Complexul Energetic Rovinari, la datele de 1.04.2008 şi 30.05.2008, a virat în contul S.C.A. "B." suma de 1.071.333,80 RON, reprezentând contravaloarea contractului de asistenţă juridică nr. x/2008.

Complexul Energetic Turceni, la data de 18.12.2007, a virat în contul S.C.A. "B.", suma de 1.142.400 RON, aferentă Actului adiţional nr. x la contractul nr. x/2007, iar la data de 26.03.2008, a virat în contul aceleiaşi societăţi suma de 1.242.018,47 RON, reprezentând contravaloarea Contractului de asistenţă juridică nr. x/2008.

La câteva zile, cea mai mare parte a acestor sume de bani a fost virată în contul personal al inculpatului G., deschis la PPP..

S-a făcut referire, în acest sens, la declaraţiile martorilor AAA., W., X. şi KKKK., care au arătat că inculpatul G. avea drept exclusiv de dispoziţie asupra întregului patrimoniu al S.C.A. "B.", implicit asupra sumelor de bani, martora AAA. fiind împuternicită să efectueze operaţiuni bancare în numele societăţii, dar şi la raportul de inspecţie fiscală din 19.10.2011, care a constatat, de asemenea, efectuarea unor cheltuieli fără legătură cu activitatea societăţii de avocaţi. Declaraţiile martorei AAA. şi constatările inspecţiei fiscale au fost confirmate cu extrasele de cont ale S.C.A. "B." de la OOO. şi cele ale inculpatului de la PPP..

Referitor la spălarea sumelor de bani aferenţi convenţiei de conlucrare de către inculpaţii H. şi G., cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei bunurilor:

Potrivit art. 2 lit. j) din Legea nr. 241/2005, operaţiunea fictivă constă în disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care, în fapt, nu există.

În speţă, contractele de conlucrare cu Cabinetul Individual de Avocatură "H." şi MMM. au fost fictive întrucât, în fapt, nu au existat asemenea activităţi.

De asemenea, achiziţionarea celor două autoturisme nu au avut drept scop şi nici nu au fost utilizate pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii de avocaţi.

Înregistrarea operaţiunilor fictive în documentele contabile a influenţat în mod direct obligaţiile societăţii faţă de bugetul de stat, determinând diminuarea impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată datorate.

Întrucât comportamentul economic al S.C.A. "B." şi, ulterior, al succesoarei acesteia, BBB., a fost impus de către inculpatul G., care administra în fapt cele două entităţi, acesta are, în opinia parchetului, calitatea de subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, comisă în perioada octombrie 2007 - septembrie 2011, prin care a fost cauzat un prejudiciu total de 126.979,73 RON.

Inculpatul H., prin emiterea celor 17 facturi fiscale, care atestau contravaloarea unor prestaţii ce, în realitate, nu au fost efectuate şi, respectiv, prin punerea lor la dispoziţia S.C.A. "B." pentru înregistrarea în documentele contabile şi efectuarea plăţilor, a ajutat la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, contribuind la producerea unui prejudiciu de 51.321,80 RON.

Prin urmare, parchetul a susţinut că inculpatul G., în calitate de avocat coordonator al S.C.A. "B." şi, ulterior, reprezentant în fapt la BBB., în perioada octombrie 2007 - septembrie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a evidenţiat în documentele contabile ale societăţilor operaţiuni fictive, reprezentate de Convenţia de conlucrare profesională cu Cabinetul Individual de Avocatură "H." şi contractul denumit NNN., încheiat cu MMM., precum şi cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală reprezentate de executarea contractelor de leasing.

Prin încheierea convenţiei de conlucrare între S.C.A. "B." şi Cabinetul Individual de Avocatură H. au fost disimulate sumele de bani provenite din activitatea infracţională.

Sumele de bani ieşite din patrimoniul societăţii de avocaţi şi intrate în patrimoniul cabinetului de avocat H., în perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, au provenit din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune.

A mai susţinut parchetul că inculpatul G. a participat la săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu, în calitate de complice, circumstanţele faptice obiective relevând că şi inculpatul H. a cunoscut împrejurarea că banii aferenţi convenţiei de conlucrare au provenit, în parte, din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, imputate inculpaţilor A., D. şi G..

În acest sens, s-a făcut trimitere la declaraţiile martorilor RRR., director general al Complexului Energetic Craiova în perioada 2007-2008 şi UUU., care a ocupat funcţia de secretar de stat în MEC, în perioada 1.02.2005 - 30.06.2006.

S-a mai arătat că inculpatul H. a fost ales deputat în circumscripţia electorală din judeţul Gorj, unde îşi au sediul cele două complexuri energetice.

De asemenea, acţiunile concrete întreprinse şi succesiunea acestora în ceea ce priveşte încheierea şi derularea convenţiei de conlucrare, pe de o parte, şi încheierea contractelor de asistenţă juridică, pe de altă parte, conduc la concluzia că sumele de bani transmise cabinetului H. au provenit din contractele de asistenţă juridică încheiate de S.C.A. "B." cu complexurile energetice.

Astfel, prin procesul-verbal din 29.10.2007, inculpaţii G. şi H. au hotărât suplimentarea onorariului stabilit în convenţia de conlucrare, cu 1000 de euro lunar, pentru luna octombrie 2007.

În aceeaşi lună, inculpatul D. şi G. au hotărât încheierea unui nou contract de asistenţă juridică între CET şi S.C.A. "B.", pentru litigiul cu E.. A fost încheiat Actul adiţional nr. x la contractul de asistenţă juridică nr. x/2007, cu un onorariu de succes, care a şi fost plătit, în valoare de peste un milion de RON.

La data de 27.03.2008, inculpatul G. şi H. au încheiat Actul adiţional nr. x la contractul de conlucrare profesională, fiind modificat onorariul, în sensul majorării de la suma de 2000 la 3000 de euro lunar.

Anterior, respectiv la datele de 18 şi 19 februarie 2008, cele două complexuri energetice au încheiat fiecare câte o tranzacţie în cadrul litigiilor cu ICM şi, potrivit contractelor de asistenţă juridică cu S.C.A. "B.", aceasta a obţinut comisioane de succes, în cuantum de peste 2 milioane RON.

Majorarea onorariilor stabilite în convenţia de conlucrare, la datele de 29.10.2007 şi 27.03.2008, s-a realizat în condiţiile în care H. nu a prestat nicio activitate profesională în baza convenţiei, suprapunându-se însă momentelor în care S.C.A. "B." a obţinut sume considerabile, reprezentând onorarii de succes în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate cu cele două complexuri energetice.

Prin urmare, inculpatul H. a primit în mod disimulat, în baza convenţiei de conlucrare, sume de bani despre care ştia că provin din săvârşirea de infracţiuni comise de către inculpatul G..

Totodată, plăţile efectuate în baza convenţiei de conlucrare au provenit şi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Prin inducerea în eroare a celorlalţi asociaţi ai S.C.A. "B.", respectiv W. şi Y., cu privire la caracterul real al convenţiei, a fost diminuat câştigul acestora, proporţional cu cotele fiecăruia de participare la venituri.

Referitor la dobândirea, deţinerea şi folosirea banilor aferenţi convenţiei de conlucrare de către inculpatul H., cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată:

Parchetul a arătat că sumele de bani obţinute de inculpatul H. în baza convenţiei de conlucrare, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, au fost la dispoziţia acestuia în conturile deschise de Cabinet de Avocat "H. la WWW..

O parte din aceste sume a fost folosită pentru achiziţionarea, în anul 2008, a două apartamente, care, în anul 2013, au revenit în mod gratuit în proprietatea lui H., în urma lichidării patrimoniului cabinetului de avocatură "H.".

Sumele de bani dobândite în baza contractului de conlucrare au fost folosite şi pentru achitarea unor obligaţii contractuale fiscale, iar o parte au revenit în mod direct inculpatului.

Potrivit Raportului de constatare privind circuitul sumelor de bani dobândite, deţinute şi folosite de inculpatul H. în temeiul convenţiei de conlucrare, cabinetul de avocatură "H.", în perioada 2.10.2007 - 22.12.2008, cu o frecvenţă lunară, a încasat sume de bani de la S.C.A. "B.", care au fost utilizate în perioada 2.10.2007 - 3.12.2009.

S-a stabilit că soldurile din datele de 17.03.2008, 17.06.2008, 18.11.2008 şi 2.06.2009 sunt mai mici decât suma încasărilor anterioare de la S.C.A. "B.", ceea ce demonstrează că ar fi fost imposibilă efectuarea de plăţi din contul cabinetului de avocat "H." fără a utiliza, măcar în parte, încasările de la S.C.A. "B.".

Referitor la disimularea adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x, obţinerea şi folosirea acestuia, cunoscând că provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune:

A arătat parchetul că, în perioada 11.11.2008 - iunie 2009, inculpatul H. a beneficiat de transmiterea dreptului de utilizare, cu titlu gratuit, a autoturismului x, de către S.C.A. "B.".

În toată această perioadă, societatea de avocaţi a plătit avansul pentru achiziţionarea autoturismului în sumă de 37.027.41 RON, ratele de leasing de 6000 RON/lună, precum şi alte obligaţii către proprietar, în total suma de 79.641,11 RON . La preluarea leasingului, în iunie 2009, inculpatul H. nu a achitat nicio sumă către S.C.A. "B.", pentru acest autoturism. Autoturismul a fost achiziţionat din veniturile S.C.A. "B." şi înregistrate în evidenţele acestuia.

S-a mai arătat că, întrucât nu a fost folosit în vederea desfăşurării activităţii societăţii de avocaţi, în mod nelegal societatea a beneficiat de deducerea TVA şi a impozitului pe profit.

Pe de altă parte, prin achiziţionarea autoturismului de către societate pentru folosinţa personală a inculpatului H., au fost diminuate cotele de participare la veniturile societăţii ale avocaţilor asociaţi, Y. şi W..

În concluzie, a susţinut parchetul că probele administrate în cauză infirmă apărările inculpaţilor şi confirmă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de spălare a banilor.

Astfel, inculpatul G., în perioada 2007 - 2008, a dobândit, obţinut şi folosit, atât în interes personal, cât şi pentru S.C.A. "B.", suma totală de 3.455.755,27 RON, cunoscând că provine din săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu, comise de către A. şi D., la care inculpatul a participat în calitate de complice; în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, acelaşi inculpat, împreună cu inculpatul H., a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 181.439,98 RON, rezultată prin săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, evaziune fiscală şi înşelăciune, prin încheierea unui contract de conlucrare profesională între S.C.A. "B." şi Cabinet de Avocat "H.", potrivit căreia, lunar, a fost efectuată plata unor sume de bani, până la concurenţa sumei totale, către inculpatul H., iar în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, împreună cu H., a disimulat adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x, prin încheierea unui contract de comodat în baza căruia acestuia din urmă i-a fost încredinţată folosinţa autoturismului, pentru aceeaşi perioadă, bunul provenind din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, evaziune fiscală şi înşelăciune.

Pentru a disimula adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autoturismului, la data de 12.11.2008 a fost încheiat contractul de comodat între S.C.A. "B." şi H..

B. Critica de netemeinicie a modalităţii de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului D.

A apreciat parchetul că pedepsele aplicate inculpatului D., pentru săvârşirea celor două infracţiuni de abuz în serviciu, sunt netemeinice sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. pen. (1969) şi al aplicării unor pedepse sub limita minimului special prevăzut de lege.

S-a arătat că instanţa de fond a reţinut, în mod judicios, că acţiunile întreprinse de inculpatul D., materializate în atribuirea discreţionară a celor două convenţii de asistenţă juridică (actul adiţional nr. x la contractul nr. x/23.07.2007 şi contractul nr. x/13.02.2008) aceleaşi case de avocatură, prin ignorarea cu bună ştiinţă a dispoziţiilor imperative ale O.U.G. nr. 34/2006, prezintă o gravitate sporită, având în vedere atât circumstanţele concrete în care au fost comise, dar şi urmările produse, constând în cauzarea unui prejudiciu important în patrimoniul entităţii publice pe care o conducea, respectiv 2.384.419,13 RON, corelativ obţinerii pentru S.C.A. "B." a unui folos material necuvenit.

De asemenea, s-a apreciat, în mod corect, că inculpatul a încercat, prin demersurile efectuate, să se derobeze de orice răspundere şi să translateze întreaga responsabilitate în sarcina membrilor Consiliului de Administraţie, fără însă ca străduinţele sale să aibă sorţi de izbândă.

Mai mult, pe parcursul aceluiaşi mandat de director general al Complexului Energetic Turceni, în perioada iulie - septembrie 2007, inculpatul a realizat şi altă achiziţie de bunuri cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, faptă pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova.

În acest context, parchetul a opinat că reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. şi coborârea pedepselor aplicate inculpatului D., pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, este vădit neîntemeiată şi se impune înlăturarea acestor dispoziţii, cu consecinţa aplicării unor pedepse situate în limitele speciale prevăzute de lege.

Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 290/10.05.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015 şi, în rejudecare, înlăturarea aspectelor de netemeinicie invocate.

III. Apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii civile exercitate în cauză.

În susţinerea căii de atac promovate, apelanta parte civilă a invocat, în esenţă, următoarele:

Considerentele reţinute de instanţa de fond, atât cu privire la convenţia de conlucrare încheiată de SCA "B." cu Cabinetul de Avocatură "H.", cât şi cu privire la contractele de leasing financiar perfectate cu S.C. JJJ. S.A. şi S.C. KKK. S.A., precum şi contractul cu numita MMM., sunt subiective şi lipsite de substanţă, cu raportare efectivă la implicarea directă şi nemijlocită a inculpatului G. în evidenţa contabilă a societăţii, nefiind aceasta raţiunea încadrării juridice a faptelor în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Nu s-a contestat existenţa şi realitatea contractelor, evidenţierea operaţiunilor generate de desfăşurarea acestora în documentele contabile şi înregistrarea ca venit corelativ în evidenţa contabilă a Cabinetului de Avocat "H.", realitatea plaţilor efectuate, precum şi realizarea operaţiunilor de leasing, ci scopul încheierii acestor contracte, faptul că acestea ascund intenţia vădită de diminuare a obligaţiilor la bugetul consolidat al statului, diminuări care s-au realizat tocmai sub paravanul existenţei contractelor ce au făcut obiectul cercetărilor.

În ceea ce priveşte convenţia de conlucrare încheiată de SCA "B." cu Cabinetul de Avocatură "H.", s-a arătat că, aşa cum reiese din declaraţiile date în fata instanţei, nu s-au putut indica în concret activităţile prestate de Cabinetul de Avocat "H.".

S-a apreciat că facturile emise de Cabinet de Avocat "H.", precum şi plăţile efectuate de SCA "B.", au fost făcute pentru disimularea caracterului ilicit, fiind efectuate ca şi contraprestaţie, reprezentând, în realitate, o bonificare în considerarea sprijinului acordat pentru încheierea şi derularea de către SCA "B." a contractelor de asistenţă juridică cu cele două complexuri energetice, fiind un vehicul de transfer al folosului necuvenit provenit din săvârşirea altei infracţiuni.

Astfel, întrucât cele două parţi au disimulat cauza efectuării plăţilor, s-a considerat că acestea au acceptat reciproc faptul că provin din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În considerarea probelor administrate la dosarul cauzei şi a concluziilor organelor de urmărire penală, apelanta parte civilă a apreciat că, prin înregistrarea operaţiunilor generate de convenţia de conlucrare încheiată de SCA "B." cu Cabinetul de Avocatură "H.", s-a urmărit influenţarea contribuţiilor datorate bugetului de stat, prin introducerea în mecanismul legal de stabilire a obligaţiilor fiscale a unor operaţiuni al căror caracter fictiv conduce automat la diminuarea contribuţiilor, alegând să realizeze transferul sumelor de bani utilizând o operaţiune economică deductibilă fiscal.

S-a susţinut că sunt subiective şi nesusţinute considerentele instanţei de fond privitoare la neimplicarea în mod direct a inculpatului în evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor efectuate, aspecte lipsite de relevanţă în raport de esenţa şi scopul efectuării acestor operaţiuni, sens în care s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte contractele de leasing financiar încheiate cu S.C. JJJ. S.A., pentru autoturismul marca x şi cu S.C. KKK. S.A., pentru autoturismul marca x, instanţa de fond a arătat doar că, din moment ce cheltuielile evidenţiate în documentele legale ale SCA "B." au avut la bază operaţiuni reale, scopul în care au fost folosite ulterior autoturismele ce au făcut obiectul convenţiilor, respectiv desfăşurarea activităţii casei de avocatură sau pentru uz personal, fără legătură cu această activitate, nu prezintă relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de evaziune fiscală, fiind doar o chestiune de deductibilitate/nedeductibilitate a cheltuielilor, nesancţionabilă penal în condiţiile în care nu s-a stabilit şi fictivitatea operaţiunilor de leasing care au stat la baza înregistrării în actele contabile.

Dimpotrivă, apelanta parte civilă a apreciat că, tocmai sub acest aspect prezintă relevanţă, întrucât aceste deduceri au fost nelegale, în considerarea faptului că, în realitate, autoturismul marca x, achiziţionat prin contractul de leasing încheiat cu S.C. JJJ. S.A., a fost folosit de o altă persoană exclusiv în scop personal, chiar din ziua achiziţionării acestuia, respectiv 11.11.2008, SCA "B." plătind avansul, ratele de leasing şi toate cheltuielile aferente contractului până la data de 23.06.2009, interval în care a beneficiat de deducerea TVA, a impozitului pe profit şi alte deduceri ce au fost nelegale, neavând la bază operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală a autoturismului.

Dat fiind că autoturismul nu a fost folosit în scopul desfăşurării activităţii economice a SCA "B.", prin înregistrarea în contabilitate a respectivei operaţiuni cu caracter fictiv, a fost creat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 18.185,52 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit şi deducerea nelegală a TVA.

O situaţie similară se regăseşte şi în cazul contractului de leasing financiar nr. x/24.09.2007 încheiat cu S.C. KKK. S.A., prin care autoturismul marca x a fost achiziţionat în vederea desfăşurării activităţii SCA "B.". În realitate, autoturismul a fost folosit, de asemenea, de o altă persoană, exclusiv în scop personal, începând cu data de 03.10.2007, până în iunie 2009, când a fost furat. În tot acest timp, SCA "B." a plătit avansul, ratele de leasing şi cheltuielile aferente contractului, perioadă în care a beneficiat de deducere TVA, impozit pe profit şi alte deduceri ce au generat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 24.876,59 RON.

În ceea ce priveşte contractul încheiat cu numita MMM. la data de 01.01.2010, având ca obiect consultanţă juridică în materia dreptului european şi finanţării de fonduri comunitare, s-a dovedit, de asemenea, a ascunde un caracter ilicit prin care s-a urmărit procurarea unui folos necuvenit pentru aceasta şi diminuarea obligaţilor fiscale a SCA "B.", între cele două părţi nefiind dovedită existenţa niciunei cooperări, aspect ce a determinat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 32.596,82 RON.

Astfel, ca urmare a încheierii de către SCA "B." a convenţiei de conlucrare profesională cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", a contractelor de leasing financiar pentru autoturismele marca x şi marca x, precum şi a contractului de cooperare încheiat cu MMM., obligaţiile fiscale au fost influenţate în sensul diminuării acestora cu suma de 126.980,80 RON.

Prin adresa nr. x/08.02.2018, ANAF a depus precizări, arătând că, prin adresa nr. x/07.02.2018 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov -Serviciul Evidenţă Plătitori Persoane Fizice (existentă la dosarul cauzei), s-a confirmat plata debitului principal şi s-au calculat obligaţiile fiscale accesorii, de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării acestuia, respectiv 12.06.2015.

În consecinţă, în considerarea aspectelor menţionate şi a întregului ansamblu material probator administrat în cauză, apelanta parte civilă a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, astfel cum au fost reţinute de organele de urmărire penală, sens în care a susţinut că este netemeinică lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile promovate de ANAF, precum şi restituirea de către aceasta din urmă, către inculpatul G., a sumei de 147.724,22 RON, depusă de acesta, la data de 12.06.2015.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu privire la motivul de apel prin care se tinde la desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă:

Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că, prin Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curţii Constituţionale, s-a statuat în sensul că neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 echivalează cu încălcarea prevederilor legii referitoare la compunerea completului de judecată, încălcare care atrage nulitatea absolută a actelor pronunţate de acesta (par. 164), sens în care toate cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi soluţionate de aceasta în primă instanţă anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmează a fi rejudecate, în condiţiile art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că, în prezenta cauză, s-a dispus sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea normelor de drept comunitar apreciate relevante sub aspectul aplicării deciziei instanţei de contencios constituţional, cererea preliminară fiind înregistrată sub nr. C-929/19.

La data de 7 noiembrie 2022, în cauzele conexate C-859/19, C-926/19 şi C-929/19, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, a dat o ordonanţă motivată considerând că răspunsul la întrebările adresate de instanţa de trimitere poate fi în mod clar dedus din jurisprudenţa Curţii, în special din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii (C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, EU:C:2021:1034), şi din Hotărârea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curţi constituţionale) (C-430/21, EU:C:2022:99).

Prin Ordonanţa menţionată, comunicată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 noiembrie 2022, Curtea de Justiţie a dispus:

"1) Articolul 325 alin. (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995, precum şi Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia hotărârile în materie de corupţie şi de fraudă în domeniul TVA-ului care nu au fost pronunţate, în primă instanţă, de complete de judecată specializate în această materie sau, în apel, de complete de judecată ai căror membri au fost desemnaţi toţi prin tragere la sorţi sunt lovite de nulitate absolută, astfel încât cauzele de corupţie şi de fraudă în domeniul TVA-ului în discuţie trebuie, dacă este cazul în urma unei căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri definitive, să fie rejudecate în primă instanţă şi/sau în apel, în măsura în care aplicarea acestei reglementări sau a acestei practici naţionale este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie în general. Obligaţia de a asigura că astfel de încălcări fac obiectul unor sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv nu scuteşte instanţa de trimitere de verificarea respectării necesare a drepturilor fundamentale garantate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cerinţele care decurg din respectivul articol 47 al doilea paragraf prima teză nu împiedică neaplicarea unei asemenea reglementări sau practici naţionale atunci când aceasta este de natură să creeze un atare risc sistemic de impunitate.

2) Articolul 2 şi articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, precum şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia deciziile curţii constituţionale naţionale sunt obligatorii pentru instanţele de drept comun, cu condiţia ca dreptul naţional să garanteze independenţa curţii constituţionale respective în special faţă de puterile legislativă şi executivă, astfel cum este impusă de aceste dispoziţii. În schimb, aceste dispoziţii din Tratatul UE şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curţii constituţionale naţionale de către judecătorii naţionali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea lor disciplinară.

3) Principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale naţionale şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudenţa rezultată din deciziile menţionate atunci când consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţă este contrară articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alin. (1) TFUE sau Deciziei 2006/928."

Cum dezlegarea dată chestiunii prejudiciale ce decurge din jurisprudenţa Curţii, în special din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii (C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19) şi din Hotărârea din 22 februarie 2022, RS (C-430/21), este obligatorie, iar pe de altă parte, Decizia nr. 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei (MCV) a fost abrogată prin Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei, din 15 septembrie 2023, în vigoare începând cu data de 8 octombrie 2023, o rejudecare a cauzei în primă instanţă ar conduce, în mod inevitabil, la o prelungire a duratei procedurilor în prezenta cauză.

Pe de altă parte, CJUE a statuat că obligaţia de a se asigura că infracţiunile de corupţie fac obiectul unor sancţiuni penale care au caracter efectiv şi disuasiv nu scuteşte instanţa naţională de verificarea respectării drepturilor fundamentale garantate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fără ca această instanţă să poată aplica un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale care să implice un asemenea risc sistemic de impunitate.

Cerinţa specializării care rezultă din Decizia nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale a fost considerată ca îndeplinită prin simpla adoptare a unui act formal precum Hotărârea din 23 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împrejurare care nu face decât să confirme că judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au făcut parte din completurile de judecată în materie de corupţie înainte de adoptarea acestei hotărâri erau specializaţi în această materie.

Ca urmare, deşi Curtea Constituţională a statuat că practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la specializarea completurilor de judecată în materie de corupţie nu era conformă cu dispoziţiile naţionale aplicabile, această practică nu era viciată de o încălcare vădită a unei norme fundamentale a sistemului judiciar din România de natură să pună în discuţie caracterul de instanţă "constituită în prealabil prin lege" al completurilor de judecată în materie de corupţie ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De altfel, constituirea unor complete specializate la nivelul Înaltei Curţi apare ca fiind o chestiune pur formală în considerarea specializării judecătorilor din cadrul secţiei penale a instanţei supreme, relevante în această privinţă fiind chiar considerentele Deciziei nr. 417/2019 a Curţii Constituţionale dintre care cităm exemplificativ paragraful 147:

"Faptul că toţi judecătorii sunt specializaţi nu înseamnă decât că alegerea componenţei completurilor specializate se va face dintre toţi aceştia."

În fine, în ce priveşte principiul supremaţiei dreptului comunitar, Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menţionate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură unilaterală ulterioară sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept naţional, indiferent de natura acestora, existând altfel riscul ca acest drept să îşi piardă caracterul comunitar şi ca fundamentul juridic al Comunităţii înseşi să fie pus în discuţie.

Curtea a considerat astfel că, deşi a fost încheiat sub forma unui acord internaţional, Tratatul CEE constituie carta constituţională a unei comunităţi de drept, iar caracteristicile esenţiale ale ordinii juridice comunitare astfel constituite sunt în special supremaţia acesteia în raport cu dreptul statelor membre şi efectul direct al unei întregi serii de dispoziţii aplicabile statelor membre şi resortisanţilor lor. Curtea a adăugat că, întrucât articolul 4 alin. (2) TUE prevede că Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, aceasta nu poate respecta o astfel de egalitate decât dacă statele membre se află, în temeiul principiului supremaţiei dreptului Uniunii, în imposibilitatea de a face să prevaleze, împotriva ordinii juridice a Uniunii, o măsură unilaterală, indiferent de natura acesteia. În acest context, Curtea a arătat că, în exercitarea competenţei sale exclusive de a furniza interpretarea definitivă a dreptului Uniunii, acesteia îi revine sarcina de a preciza întinderea principiului supremaţiei dreptului Uniunii în raport cu dispoziţiile relevante ale acestui drept, întinderea menţionată neputând depinde nici de interpretarea unor dispoziţii ale dreptului naţional, nici de interpretarea unor dispoziţii de drept al Uniunii reţinute de o instanţă naţională, care nu corespund interpretării Curţii.

Ca atare, în aplicarea hotărârii pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, având în vedere şi abrogarea Deciziei nr. 2006/928/CE, prin Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei, din 15 septembrie 2023, în vigoare începând cu data de 8 octombrie 2023, constată că viciul reţinut prin decizia instanţei de contencios constituţional nu este de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil potrivit standardelor europene. Dimpotrivă, prelungirea duratei procedurii, prin trimiterea cauzei spre rejudecare, este de natură a genera un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă, care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie în general.

Cu privire la criticile Ministerului Public ce vizează netemeinicia soluţiilor de achitare pronunţate de instanţa de fond:

Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că, în cauză, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt interpretând în mod judicios probele administrate, baza factuală fiind corect reţinută în urma unei ample analize a materialului probator.

De altfel, starea de fapt reţinută de către prima instanţă nu a fost contestată în calea de atac a apelului.

Văzând criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, dar şi pe cele ale inculpatului D. şi ale părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, instanţa de apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac promovate, reexaminând probele administrate în cauză, reţine argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care şi-o însuşeşte în întregime.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă a realizat un examen amplu al materialului probator, în raport cu împrejurările faptice, pe care le-a prezentat detaliat, valorificând coroborat toate mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal.

De asemenea, probatoriul administrat de către instanţa de control judiciar nu este de natură a conduce la o soluţie diferită de cea dispusă de către prima instanţă, care a infirmat existenţa obiectivă a infracţiunilor pentru care s-au dispus soluţii de achitare. Astfel, probele administrate în apel nu au avut aptitudinea de a modifica situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

Din această perspectivă, nu pot fi primite criticile Ministerului Public ce vizează netemeinicia soluţiilor de achitare pronunţate de instanţa de fond, observându-se, de altfel, că nu au fost formulate veritabile critici în acest sens, ci au fost reiterate aspecte reţinute prin rechizitoriul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine, aşadar, în acord cu instanţa de fond, temeinicia soluţiilor de achitare dispuse în cauză cu privire la:

- infracţiunile pretins a fi fost comise în legătură cu Complexul Energetic Rovinari, respectiv: infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată (trei acte materiale), reţinută în sarcina inculpatului A., referitoare la încheierea, în calitate de director general al Complexului Energetic Rovinari, a trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 cu S.C.A. "B., faptele neîntrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I din C. proc. pen. infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat, cu prilejul încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, neputându-se reţine că acesta a încălcat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., vreuna dintre dispoziţiile din legislaţia primară invocate de acuzare, fapta pentru care a fost trimis în judecată neîntrunind, din punct de vedere al laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 din C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit.

b) teza I din C. proc. pen. infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A., constând în faptul că, la data de 19.02.2008, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a încheiat cu S.C. pentru închiderea Conservarea Minelor S.A., prin lichidator judiciar Q.., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia Comercială, prin care societatea pârâtă s-a obligat să plătească reclamantei suma de 82.139.822 RON în termen de cinci ani, conduită prin care au fost vătămate interesele legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Complexului Energetic Rovinari, prin diminuarea sumelor alocate fondului de investiţii proporţional celor plătite în baza tranzacţiei şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar, în cuantum de 0,98% din aceste sume, fiind incidente prevederile art. 16 lit.

b) teza I din C. proc. pen.

- infracţiunile pretins a fi fost comise în legătură cu Complexul Energetic Turceni, respectiv: infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată (două acte materiale), reţinută în sarcina inculpatului D., referitoare la încheierea, în calitate de director general al Complexului Energetic Turceni, a contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 cu S.C.A. "B." şi a Actului adiţional nr. x la acest contract, faptele neîntrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. participaţia inculpatului G., în calitate de complice, la încheierea Actului Adiţional nr. 1 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, aceasta fiind infirmată de probele administrate în cauză, neputându-se reţine că activităţile întreprinse se circumscriu elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului D.; infracţiunile de abuz în serviciu pretins a fi fost comise prin încheierea tranzacţiilor între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., respectiv S.C. C., fiind incidente, sub aspectul ambelor tranzacţii, prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu privire la cele două infracţiuni de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatului D., prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. raportat la art. 2481 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi, respectiv, art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen., dar şi cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului F., prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 şi 309 din C. pen.

- infracţiunile de falsificare, de către inculpatul G., a 11 procese-verbale ale Adunării Generale a S.C.A. "B.", impunându-se menţinerea soluţiei de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât faptele constând în conceperea şi semnarea, de către inculpatul G., în perioada 2010-2011, a celor 11 procese-verbale ale Adunării Generale a S.C.A. "B.", prin inserarea în cuprinsul lor a unor menţiuni care atestau o stare de fapt inexistentă, urmată de folosirea lor, în 27.04.2010, în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă - procesul-verbal din 15.01.2007 şi, în datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015, în dosarul nr. x/P/2012 al Direcţiei Naţionale Anticoruptie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu privire la 16 rapoarte de activitate, pretins a fi fost săvârşite de inculpatul G. în coautorat cu inculpatul H. şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pretins a fi fost săvârşită de către inculpatul H., fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., probele administrate în cauză neavând aptitudinea de a fundamenta o soluţie de condamnare cu privire la faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, circumscrise infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) - 16 acte materiale;

- infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, pretins a fi fost comisă de inculpatul G., cu complicitatea inculpatului H.;

- infracţiunile de spălare de bani reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpaţilor G. şi H., faptele imputate neîntrunind elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Din perspectiva criticilor Ministerului Public ce vizează greşita achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată (trei acte materiale), referitoare la încheierea, în calitate de director general al Complexului Energetic Rovinari, a trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 cu S.C.A. "B., cât şi pentru infracţiunea de abuz în serviciu vizând încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, instanţa de control judiciar constată, prioritar, că aspectele ce caracterizează situaţia de fapt au fost corect reţinute de către prima instanţă.

Astfel, cu rererire la cea dintâi infracţiune de abuz în serviciu menţionată, în acord cu instanţa de fond, se reţine că, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., inculpatul A. a semnat, în baza a două referate (nr. x/28.08.2007 şi nr. y/18.12.2007) şi a memoriului justificativ (nr. 957/18.12.2008) elaborate de Biroul management proiect desulfurare, actele adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat cu S.C.A. "B.", prin care s-a suplimentat valoarea celui din urmă (cu 200.000 RON prin primul act adiţional, cu 711.240 prin secundul şi cu 310.000 prin cel de-al treilea) şi s-a prelungit durata lui de execuţie până la 31.12.2009, în condiţiile în care celelalte clauze au rămas valabile.

În cauză, inculpatului A. nu i se poate imputa însă nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul încheierii şi executării actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", a dispoziţiilor din legislaţia primară (O.U.G. nr. 34/2006 şi O.G. nr. 119/1999), în mod corect stabilindu-se de către instanţa de fond că faptele acestuia nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

De asemenea, cu referire la cea de a doua infracţiune de abuz în serviciu imputată inculpatului A., se reţine că, pe fondul litigiului ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, în care S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. fusese acţionată în judecată de S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., pentru plata sumei de 104.736.487,03 RON, reprezentând transformarea în dezdăunări a obligaţiei de a face neexecutată, prevăzută de Legea nr. 243/2005, directorul general al societăţii, în baza memoriului de necesitate înregistrat sub nr. x/31.01.2008, a încheiat cu S.C.A. "B.", reprezentată de partenerul coordonator G., contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, al cărui obiect l-a constituit realizarea, pe calea reprezentării în cadrul procesului declanşat de creditoare, a unei înţelegeri cu aceasta, prin care datoria companiei să fie achitată într-un termen rezonabil, de minim 3 ani. Totodată, menţinându-se tariful orar de 153 RON/oră, la care se adaugă TVA, inserat în cuprinsul contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, s-a prevăzut, în plus, că în ipoteza obţinerii rezultatului, respectiv eşalonarea datoriei pe cel puţin 3 ani, clientul va achita un onorariu de succes de 1% din cuantumul creanţei, iar în cazul renunţării de către creditoare la penalităţi, se va plăti un onorariu suplimentar de 3% din valoarea diferenţei. În temeiul contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, au fost emise de casa de avocatură facturile fiscale nr. x/07.03.2008, nr. y/07.03.2008 şi nr. 384/07.05.2008, în valoare totală de 1.071.336,80 RON, cu TVA (900.283,03 RON fără TVA), ce au fost achitate de Complexul Energetic Rovinari cu ordinele de plată nr. x/01.04.2008 şi nr. y/30.05.2008.

În legătură cu acuzaţiile aduse inculpatului A., ce vizează încheierea, în calitate de director general al Complexului Energetic Rovinari, a celor trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 cu S.C.A. "B.", Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine că modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, de către inculpat, se impune a fi examinat doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară reţinute în rechizitoriu, fără raportare şi la dispoziţiile legale invocate în Notele de şedinţă nr. x/2017, depuse la procuror la instanţa de fond pentru termenul de judecată din data de 30.01.2018, care excedează acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, act ce a fost supus verificării, cu autoritate de lucru judecat, în etapa camerei preliminare, iar evaluarea nerespectării celorlalte reglementări din actele infralegale invocate în rechizitoriu x art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2002 - trebuie realizată doar în măsura în care acestea preiau, transpun, detaliază sau explicitează normele de drept primar menţionate.

În acest sens, trebuie avut în vedere că, prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/2016 şi nr. 392/2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că, prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate, se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns, în mod substanţial, câmpul de aplicare a normelor care incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele Deciziei nr. 405/2016, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin acte infralegale sau acte interne ale angajatorului. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară, ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a infracţiunii să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal.

Orice acuzaţie având ca obiect o faptă despre care se pretinde că a nesocotoit îndatoririle de serviciu va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziilor nr. 405/2016 şi nr. 392/2017.

Instanţa de control judiciar reţine că, în analiza chestiunilor de drept referitoare la stabilirea existenţei tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu şi a vinovăţiei inculpatului, se impune identificarea atribuţiilor de serviciu reglementate expres în legislaţia primară şi a actelor de serviciu îndeplinite prin încălcarea legii, prin raportare la obiectul acţiunii penale exercitate în cauză.

În speţa dedusă judecăţii, se observă, în raport cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, că, întrucât atribuţiile specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. erau prevăzute doar în acte de reglementare secundară (art. 20 pct. B alin. (2) din Statutul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., ce constituie Anexa 1 la H.G. nr. 103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit; art. 2.6 pct. B din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii; contractul de mandat nr. x/21.12.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 5/21.12.2007 a Adunării Generale a Acţionarilor; Hotărârea nr. 12/30.11.2007 a Consiliului de Administraţie prin care s-a aprobat nota nr. x/26.11.2007 privind delegările de competenţă ale directorului general), nu este realizată tipicitatea obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului, comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu fiind necesar a fi impus prin legislaţia primară.

Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că presupusa îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, de către inculpatul A., poate fi examinată doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară, însă în limita prevederilor art. 2, art. 19, art. 23, art. 25, art. 28, art. 35 - 38, art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 - cu referire la încheierea celor trei acte adiţionale la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 - respectiv a celor ale art. 2, art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 - în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 - ce au fost reţinute prin actul de sesizare a instanţei, precum şi a nerespectării celorlalte reglementări din actele infralegale invocate - art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006 - în măsura în care acestea preiau/transpun, detaliază sau explicitează normele de drept primar menţionate.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor Ministerului Public, formulate în calea ordinară de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine că inculpatului A. nu i se poate imputa nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu prilejul încheierii şi executării actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", a dispoziţiilor din legislaţia primară reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 şi O.G. nr. 119/1999, având în vedere că aceste acte adiţionale, având ca obiect prestarea unor servicii juridice incluse în Anexa 2B (pct. 21), nu depăşeau valoarea de 420.000 euro, prevăzută de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, erau exceptate de la aplicarea acesteia, situaţie în care nu exista obligaţia organizării, de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a vreuneia dintre procedurile de atribuire sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul ordonanţei de urgenţă, inclusiv a celor prevăzute de art. 2 şi art. 19.

În acelaşi cadru, se reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, care defineşte domeniul de aplicare a ordonanţei de urgenţă, aceasta reglementează procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică, a contractului de concesiune de lucrări publice şi a contractului de concesiune de servicii, precum şi modalităţile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu respectivele proceduri, scopul actului normativ fiind, potrivit art. 2 alin. (1), acela de a promova concurenţa între operatorii economici, de a garanta tratamentul egal şi nediscriminatoriu între acesţia, de a asigura transparenţa şi integritatea procesului de achiziţie publică, dar şi utilizarea eficientă a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante. În vederea atingerii acestui scop, atribuirea contractului de achiziţie publică trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal, recunoaşterii reciproce, transparenţei, proporţionalităţii, eficienţei utilizării fondurilor publice şi asumării răspunderii (alin. (2) al art. 2).

Pentru a stabili, în concret, sfera de aplicare pozitivă a O.U.G. nr. 34/2006, dar şi situaţiile juridice - contractele şi procedurile - care nu intră în domeniul de aplicabilitate al legislaţiei achiziţiilor publice, cu consecinţe în ceea ce priveşte atât calitatea de autoritate contractantă a întreprinderilor publice la care se referă art. 8 lit. d), cât şi obligativitatea organizării uneia dintre procedurile de atribuire stabilite de ordonanţă, trebuie avute în vedere reglementările din Secţiunea a 5-a a Capitolului I al acesteia, care, după ce enunţă, în art. 9 - 11, cazurile în care dispoziţiile actului normativ sunt incidente, prevede, în art. 11 - 16, acele ipoteze în care contractele de achiziţie nu sunt supuse O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptate de la aplicarea acesteia. O situaţie derogatorie, permisă de lege de la aplicabilitatea normelor juridice privind achiziţiile publice, este reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit căruia, în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract de achiziţie publică ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în Anexa 2B, atunci obligaţia de a aplica ordonanţa de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare decât cea prevăzută la art. 57 alin. (2) (respectiv 420.000 de euro) şi se limitează numai la prevederile art. 35 - 38 şi art. 56.

Aşadar, încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B (printre care se regăsesc şi serviciile juridice), a căror valoare este egală sau mai mică decât echivalentul în RON al sumei de 420.000 de euro, nu intră în sfera de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptată de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care nu există obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de ordonanţă sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul actului normativ menţionat. Autorităţii contractante prevăzute de art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 îi revine obligaţia legală de a aplica ordonanţa de urgenţă în privinţa atribuirii contractelor de achiziţie publică a serviciilor din categoria celor incluse în Anexa 2B numai atunci când valoarea estimată a acestora depăşeşte pragul de 420.000 de euro, stabilit de art. 57 alin. (2) lit. b), şi se limitează exclusiv la întocmirea specificaţiilor tehnice (art. 35 - 38) şi transmiterea spre publicare a anunţului de atribuire (art. 56).

Prin urmare, dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt incidente în situaţia derogatorie reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv în cazul contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 de euro, întrucât textul de lege indicat - art. 16 alin. (1) - exceptează integral de la aplicare, în această ipoteză, prevederile ordonanţei de urgenţă, deci inclusiv cele ale art. 19, a căror nerespectare de către inculpatul A. a fost invocată de parchet.

Pentru contractele de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B, a căror valoare nu depăşeşte pragul de 420.000 de euro, ordonanţa de urgenţă nu instituie obligaţia autorităţilor contractante de a organiza o procedură de atribuire, fiind exceptate expres de la aplicarea actului normativ, astfel încât art. 19 nu este incident în această situaţie, vizând doar ipoteza serviciilor enumerate în Anexa 2A pentru care prescripţiile normative prevăd organizarea unei proceduri de atribuire.

În cazul contractelor de achiziţie a serviciilor prevăzute în Anexa 2B a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 de euro, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece situaţia arătată, reglementată de art. 16 alin. (1) din ordonanţă, este exceptată de la aplicabilitatea acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte scopul şi principiile actului normativ, a căror încălcare de către inculpatul A., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a fost invocată de parchet. Se reţine în acest sens că, abia prin O.U.G. nr. 76/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453/02.07.2010), în urma modificării art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, a fost introdusă obligaţia respectării de către autoritatea contractantă a prevederilor art. 2 alin. (2), însă numai în ipoteza contractelor de achiziţie a serviciilor listate în Anexa 2B pentru care trebuia organizată procedura de atribuire simplificată, limitată la aplicarea art. 35 - 38 şi art. 56. Aşadar, nici înainte şi nici după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 76/2010, aprobată prin Legea nr. 278/2010, încheierea contractelor de achiziţie a serviciilor incluse în Anexa 2B, a căror valoare era inferioară sumei de 420.000 de euro, nu era supusă obligaţiei de respectare a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, a căror aplicare s-a impus, cu începere din 02.07.2010, alături de prevederile art. 35 - 38 şi art. 56, doar achiziţiilor de servicii (din Anexa 2B) ce depăşeau pragul valoric menţionat. În plus, O.U.G. nr. 76/2010 a exclus, în mod expres, de la aplicarea Capitolului IX privind soluţionarea contestaţiilor, contractele de achiziţie a serviciilor din Anexa 2B, cu o valoare egală sau mai mică de 420.000 de euro, aspect de natură a confirma faptul că acestea excedau sferei de incidenţă a O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptate de la aplicarea dispoziţiilor actului normativ.

În consecinţă, în acord cu instanţa de fond, se reţine că dispoziţiile din actele infralegale a căror încălcare a fost imputată de către parchet inculpatului A., în legătură cu încheierea celor trei acte adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007, precum şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, fie contravin actului normativ de reglementare primară în aplicarea cărora au fost adoptate, fie adaugă la acesta sau nu sunt incidente în cauză, eventuala lor nesocotire neputând contura îndeplinirea cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

Totodată, instanţa de control judiciar constată că, în speţă, chiar dacă inculpatului A. i-a fost imputată îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu exclusiv cu prilejul încheierii celor trei acte adiţionale la contractul nr. x/21.03.2007, calificate de parchet ca "veritabile contracte de asistenţă juridică … şi de achiziţie publică", motiv pentru care trebuiau să respecte dispoziţiile art. 2 şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, acuzarea a considerat că încălcarea legislaţiei achiziţiilor publice cu ocazia atribuirii acestora se impune a fi apreciată nu doar prin raportare la cuantumul sumelor decontate în temeiul lor, ci şi la valoarea contractului iniţial, care, de altfel, nu a format obiectul trimiterii în judecată, sens în care ar fi fost obligatorie respectarea de către autoritatea contractantă a dispoziţiilor art. 23, art. 25, art. 28, art. 35 - 38 şi art. 56 din ordonanţa de urgenţă.

În acord cu cele statuate de către prima instanţă, se reţine că, raportat la sumele cu care s-a mărit valoarea contractului iniţial prin actele juridice ulterioare, dar şi la cele ce au fost efectiv decontate de societatea comercială în temeiul lor casei de avocatură (184.260,67 RON fără TVA, respectiv 219.270,18 RON cu TVA în baza primului act adiţional; 1.183.149,36 RON fără TVA, respectiv 1.407.947,61 RON cu TVA conform celui de-al doilea; 32.343,27 RON fără TVA, respectiv 38.488,49 RON cu TVA în temeiul ultimului), a rezultat că, privite atât separat/singular, cât şi împreună, cele trei acte adiţionale încheiate de directorul general cu S.C.A. "B.", având ca obiect prestarea unor servicii juridice incluse în Anexa 2B (pct. 21), nu depăşeau valoarea de 420.000 euro prevăzută de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât, potrivit art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, erau exceptate de la aplicarea acesteia, situaţie în care nu exista obligaţia organizării de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a vreuneia dintre procedurile de atribuire sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul actului normativ menţionat, inclusiv a celor ale art. 2 şi art. 19.

În mod corect s-a constatat în cauză că, deşi valoarea estimată a serviciilor juridice, pentru anul 2007, a fost de 280.000 RON, astfel încât S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. nu avea obligaţia, potrivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, să aplice ordonanţa de urgenţă, în vederea atribuirii contractului de asistenţă juridică pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare aferente grupurilor energetice nr. 3 şi 6, s-a decis organizarea unei forme concurenţiale de achiziţie şi, întrucât societatea nu avea elaborate norme interne în acest sens (aşa cum prevedea Ghidul privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, aprobat prin Ordinul nr. 155/2006 al A.N.R.M.A.P.), s-a optat pentru selecţia de oferte şi negocierea preţului şi clauzelor contractuale, procedură care, implicit, a presupus şi întocmirea specificaţiilor tehnice, respectiv a caietului de sarcini, conform dispoziţiilor art. 35 - 38 din O.U.G. nr. 34/2006. În cuprinsul acestuia, semnatarii săi, K. (şef al Biroului management proiect desulfurare) şi inculpatul A. (la acel moment director al Direcţiei Dezvoltare - Investiţii), în concordanţă cu documentaţia preliminară întocmită de cel din urmă (referat de necesitate, memoriu justificativ), au specificat, ca obiect al viitorului contract de prestări servicii (preluat, ulterior, şi în fişa de date a achiziţiei), asigurarea de "consultanţă juridică pentru încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiei de desulfurare aferentă grupurilor energetice nr. 3 şi 6 Rovinari" şi s-a arătat că, "în vederea realizării serviciului", consultanţa juridică va fi acordată şi în alte domenii de specialitate, expres indicate.

În speţă, chiar dacă contractul nr. x/21.03.2007 a vizat şi alte servicii juridice decât cele la care s-a referit documentaţia de atribuire şi ofertele caselor de avocatură participante, din care a fost selectată cea câştigătoare, parchetul nu a identificat în cazul perfectării acestuia comiterea unor fapte de natură penală, ca urmare a posibilei nerespectări de către directorul general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. de la acea dată (martorul I.) a unor obligaţii instituite de legislaţia achiziţiilor publice, astfel încât legalitatea procedurii de atribuire a contractului iniţial, acceptată de acuzare, se întinde şi asupra încheierii actelor adiţionale ulterioare, care fac parte integrantă din acesta.

Instanţa de control judiciar constată temeinicia aspectelor reţinute de prima instanţă, contrar susţinerilor parchetului, în sensul că cele trei acte adiţionale, nr. 1/03.09.2007, nr. 2/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008, prin care s-a suplimentat valoarea contractului nr. x/21.03.2007 şi s-a prelungit durata lui de execuţie, nu au natura juridică a unor convenţii de sine-stătătoare, atâta timp cât părţile nu şi-au asumat alte obligaţii reciproce şi nu au adus modificări celor anterior convenite, toate clauzele esenţiale ale contractului de asistenţă juridică iniţial, astfel cum erau prevăzute şi de art. 127 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat (în forma în vigoare la datele respective) fiind valabile în continuare. Procedura competitivă ce a fost organizată la nivelul societăţii comerciale, deşi la acel moment valoarea achiziţiei de servicii juridice a fost estimată la doar 280.000 RON, asigură legalitatea atribuirii actelor adiţionale ulterioare aceleiaşi case de avocatură declarată câştigătoare, în condiţiile în care elementele definitorii ale acordului de voinţă al părţilor, cu referire, în principal, la obiect şi onorariu (tarif orar), nu au suferit modificări şi independent de eventuala depăşire a pragului valoric instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, atâta timp cât procedura concurenţială iniţială a respectat regulile prevăzute de art. 16 alin. (1) din ordonanţă (art. 35-38) pentru atribuirea contractelor de prestări servicii juridice cu o valoare ce depăşeşte 420.000 de euro. Mai mult, posibilitatea prelungirii duratei de execuţie a convenţiei iniţiale, prin act adiţional, a fost menţionată în chiar cuprinsul caietului de sarcini, dar şi al contractului de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", documente care, potrivit acuzării, îndeplinesc nu doar cerinţele de conformitate cu legislaţia achiziţiilor publice, ci şi obligaţiile instituite de normele statutare şi regulamentare, dar şi de actele cu caracter intern ale societăţii.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că inculpatului A. nu i se poate imputa nerespectarea prevederilor art. 35 - 38 din O.U.G. nr. 34/2006. Totodată, nu poate fi reţinută, în aprecierea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu, cu prilejul încheierii celor trei acte adiţionale, nici încălcarea dispoziţiilor art. 23, art. 25 şi art. 28 din ordonanţă, precum şi a celor ale art. 56 care, în accepţiunea parchetului, ar fi devenit incidente în momentul în care valoarea contractului iniţial şi a actelor subsecvente ar fi depăşit pragul de 420.000 de euro.

Aşa cum s-a arătat în Raportul de control nr. x/29.08.2013 întocmit de A.N.R.M.A.P., din moment ce S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. a optat pentru parcurgerea unei proceduri concurenţiale de atribuire a serviciilor juridice care a inclus şi elaborarea caietului de sarcini, în conformitate cu prevederile art. 35-38 din ordonanţa de urgenţă, aceasta, indiferent de atingerea/neatingerea pragului instituit de art. 57 alin. (2) lit. b), avea obligaţia, prin reprezentantul său legal, de a respecta în integralitate etapele reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 pentru achiziţionarea unor asemenea servicii juridice a căror valoare depăşeşte suma de 420.000 de euro.

Aşadar, în sarcina inculpatului A. nu a putut fi reţinută, circumscris noţiunii de îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, încălcarea, cu ocazia încheierii actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007, a dispoziţiilor din legislaţia achiziţiilor publice invocate de parchet, aspect ce presupune, implicit, şi respectarea de către acesta, în calitate de director general al societăţii comerciale, a cerinţelor de legalitate şi regularitate - astfel cum sunt definite de art. 2 lit. o) şi v) din O.G. nr. 119/1999 - pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în vederea protejării patrimoniului public administrat de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.

Totodată, în mod corect s-a reţinut că inculpatului A. nu îi poate fi imputată, sub aspectul obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, nerespectarea cerinţelor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în administrarea patrimoniului public, prevăzute de art. 2 lit. h), i) şi j) din ordonanţă, prin decontarea, în temeiul actelor adiţionale, a unor servicii juridice fără legătură cu încheierea contractelor de finanţare şi execuţie a instalaţiilor de desulfurare aferente grupurilor energetice nr. 3 şi 6 Rovinari, din moment ce prestarea unor asemenea servicii a format obiect al contractului iniţial nr. x/21.03.2007, contract din care cele trei acte juridice ulterioare fac parte integrantă şi a cărui atribuire a fost apreciată de parchet ca fiind conformă cu prescripţiile normative în materia achiziţiilor publice.

Instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că la datele la care s-au perfectat, în cauză, contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", precum şi actele adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la acesta, nu exista nicio dispoziţie în legislaţia primară sau în actele de reglementare secundară care să îngrădească dreptul entităţilor publice în cadrul cărora funcţionau compartimente/departamente juridice de a contracta servicii externe de avocatură, o asemenea interdicţie fiind introdusă abia prin O.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare.

În mod just instanţa de fond a apreciat că angajarea de către conducerea Complexului Energetic Rovinari a unor servicii juridice externe, prin încheierea unui contract de asistenţă juridică cu o casă de avocatură, a cărui durată de execuţie a fost, ulterior, prelungită prin acte adiţionale, în condiţiile în care, în perioada 2007 - 2008, la nivelul societăţii, era organizat un Birou juridic care funcţiona cu 11 posturi de jurisconsulţi (astfel cum reiese din organigrama ataşată la fila x d.u.p.), nu atrage, în mod automat, încălcarea cerinţelor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în administrarea patrimoniului public şi, pe cale de consecinţă, nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, ce a fost imputată inculpatului A., parchetul nefăcând dovada că activităţile juridice ce au format obiectului contractului ar fi fost realizate în aceleaşi condiţii de performanţă şi de consilierii juridici ai companiei.

Pe de altă parte, din perspectiva criticilor ce vizează infracţiunea de abuz în serviciu presupus a fi fost comisă cu prilejul încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că inculpatul A. nu a încălcat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., niciuna din dispoziţiile din legislaţia primară invocate de acuzare, fapta pentru care a fost trimis în judecată neîntrunind, din punct de vedere al laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În acest sens, este de remarcat că, în cazul atribuirii contractelor ce au ca obiect prestarea serviciilor juridice prevăzute în Anexa 2B (pct. 21) a O.U.G. nr. 34/2006, a căror valoare nu depăşeşte suma de 420.000 euro, cum este şi contractul de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, nu sunt incidente prescripţiile normative din materia achiziţiilor publice, deoarece, în această situaţie derogatorie, reglementată expres de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, textul de lege exceptează integral de la aplicarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, deci inclusiv cele ale art. 2 privind scopul şi principiile actului normativ şi ale art. 19, referitoare la achiziţiile directe de servicii.

De asemenea, corect s-a reţinut de către instanţa de fond că, deşi activitatea ce a constituit obiectul contractului nr. x/14.02.2008 se încadra în sfera mai largă a serviciilor juridice convenite între părţi prin contractul iniţial nr. x/21.03.2007, prin noul contract de asistenţă juridică S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi-a asumat obligaţii suplimentare, în sensul achitării către casa de avocatură a unui onorariu de succes, fiind aduse astfel modificări de substanţă uneia dintre clauzele convenite iniţial prin contract, în ce priveşte onorariul.

În ceea ce priveşte onorariul de succes, se reţine că, potrivit art. 129 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat, acesta constă într-o sumă fixă sau variabilă, stabilită pentru atingerea, de către avocat, a unui anumit rezultat.

În felul acesta, onorariul de succes are caracterul unui contract aleatoriu, deoarece se are în vedere posibilitatea unui câştig sau a unei pierderi, în funcţie de rezultatul activităţii avocatului, fiind datorat doar dacă se atinge rezultatul vizat. Aceasta înseamnă că onorariul de succes se datorează de parte sub condiţie suspensivă. În cazul în care condiţia este îndeplinită şi partea refuză achitarea onorariului de succes, avocatul poate demara procedura de executare silită, câtă vreme onorariul de succes nu poate fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare. Onorariul de succes face parte din contractul de asistenţă juridică, căruia legea îi conferă caracterul de titlu executoriu.

În speţă, atribuirea contractului nr. x/14.02.2008 nu se mai putea realiza în baza procedurii competitive organizată anterior şi câştigată de S.C.A. "B." strict în considerarea preţului orar oferit, ci cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în funcţie de valoarea serviciilor de asistenţă juridică ce urmau a fi achiziţionate.

În temeiul contractului nr. x/14.02.2008, a fost decontată casei de avocatură, de către S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., suma totată de 1.071.336,80 RON, sumă ce era previzibilă raportat la cuantumul creanţei reclamate de S.C. C., dar şi al onorariului de succes şi la condiţiile în care putea fi acordat, astfel încât, având o valoare situată sub pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de asistenţă juridică nu intra în sfera de incidenţă a ordonanţei de urgenţă, fiind exceptat de art. 16 alin. (1) de la aplicabilitatea acesteia, situaţie în care societatea comercială nu avea obligaţia organizării vreuneia dintre procedurile de atribuire prevăzute de actul normativ sau a respectării oricărei alte dispoziţii din cuprinsul său.

Având în vedere că atribuirea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 către S.C.A. "B." s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care, raportat la valoarea serviciilor juridice achiziţionate, situată sub limita stabilită de art. 57 alin. (2) lit. b), exonerau S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., prin reprezentantul său legal, de obligaţia aplicării ordonanţei de urgenţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect că, implicit, au fost îndeplinite de către directorul general A. şi cerinţele de legalitate şi regularitate, prevăzute de art. 2 lit. o) şi v) din O.G. nr. 119/1999, pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în administrarea patrimoniului public aparţinând societăţii pe care o conducea.

Totodată, îndatorirea directorului general de a semna doar acte juridice pentru care a fost aprobat bugetul era stipulată doar în Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, modul de îndeplinire a acesteia neputând face obiect de analiză din perspectiva întrunirii laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, aşa cum a fost redefinită prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017 ale Curţii Constituţionale.

Instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că inculpatului A. nu îi poate fi imputată, sub aspectul obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, nerespectarea cerinţelor de economicitate, eficacitate şi eficienţă în administrarea patrimoniului public, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. h), i) şi j) din ordonanţă, parchetul nefăcând dovada că problema litigioasă cu S.C. C. putea fi rezolvată prin obţinerea aceluiaşi rezultat sau chiar în condiţii mai avantajoase pentru S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. dacă societatea comercială ar fi fost reprezentată în dosarul nr. x/2007 aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia comercială, de juriştii acesteia, aspect ce se impunea a fi demonstrat de către parchet pentru a stabili corespondenţa dintre costul resurselor financiare ce au fost alocate în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008 şi realizarea beneficiilor estimate.

În ceea ce priveşte criticile Ministerului Public ce vizează participaţia inculpatului G., în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu comisă de către inculpatul A. relativ la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, se constată că sunt neîntemeiate, în mod corect reţinându-se de către instanţa de fond incidenţa prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., nefiind îndeplinite cele două condiţii obiective instituite de codificarea penală generală pentru existenţa formei reţinute de acuzare.

În cauză, având în vedere că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. nu îndeplineşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, nu prezintă caracter penal nici actele de complicitate imputate inculpatului G., nefiind îndeplinită condiţia de bază pentru reţinerea acestei forme de participaţie. Totodată, în cauză nu este întrunită nici cea de-a doua cerinţă prevăzută de lege pentru existenţa complicităţii, respectiv săvârşirea de către participant a unor activităţi de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei de către autor.

Materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat realizarea unei înţelegeri între cei doi acuzaţi sau efectuarea de către inculpatul G. a unor demersuri insistente, în scopul contractării, de către inculpatul A., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., a unor servicii juridice suplimentare de la S.C.A. "B.".

Din perspectiva criticilor ce vizează greşita achitare a inculpatului A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 din C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în acord cu instanţa de fond, reţine, ca şi stare de fapt, că la data de 19.02.2008, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., acesta a încheiat cu S.C. C., prin lichidator judiciar BNP Q., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, prin care societatea pârâtă s-a obligat să plătească reclamantei suma de 82.139.822 RON, în termen de cinci ani, conduită prin care au fost vătămate interesele legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Complexului Energetic Rovinari, prin diminuarea sumelor alocate fondului de investiţii proporţional celor plătite în baza tranzacţiei şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar Z., în cuantum de 0,98% din aceste sume.

Criticile formulate de Ministerul Public sub acest aspect, în calea ordinară de atac, nu pot fi primite, soluţia de achitare dispusă în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. fiind temeinică şi legală.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că în mod corect s-a observat în cauză, de către prima instanţă, că inculpatului A. nu i-a fost imputată prin rechizitoriu încălcarea vreunei dispoziţii din legislaţia primară, ci doar din acte de reglementare secundară, respectiv din Statutul S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. prevăzut de Anexa 1 la H.G. nr. 103/2004 (art. 20 pct. B alin. (2) lit. g), Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, contractul de mandat nr. x/21.12.2007 şi Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 481/24.08.2005, prin adresa nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, depusă la dosar în cursul cercetării judecătoreşti în fond, ulterior administrării probei cu înscrisuri şi finalizării audierii martorilor, dar şi a inculpatului A., procurorul de şedinţă invocând şi nerespectarea de către acesta a prevederilor art. 1431 din Legea societăţilor nr. 31/1990, în exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau în funcţia de director general al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., cu prilejul încheierii tranzacţiei cu S.C. C. în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială. Precizarea reprezentantului Ministerului Public de la finalul cercetării judecătoreşti, după epuizarea materialului probator administrat în legătură cu această învinuire, nu a format însă obiectul verificărilor jurisdicţionale, fiind echivalentă cu modificarea/completarea acuzaţiilor aduse incupatului prin rechizitoriu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 371 din C. proc. pen., care limitează judecata exclusiv la faptele arătate în actul de sesizare.

Având în vedere şi aspectele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, în mod corect instanţa de fond a constatat că încălcarea dispoziţiilor din actele de reglementare secundară (Statutul Complexulului Energetic Rovinari prevăzut de H.G. nr. 103/2004, Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, contractul de mandat nr. x/21.12.2007, Ordinul M.E.C. nr. 481/24.08.2005), ce a fost imputată prin rechizitoriu inculpatului A., în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, cu ocazia încheierii tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C. referitoare la pretenţia ce forma obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu poate caracteriza, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina acestuia, în condiţiile în care comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus, de o manieră clară şi precisă, prin legislaţia primară (legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă ale Guvernului).

De asemenea, instanţa de control judiciar îşi însuşeşte argumentele primei instanţe în sensul că, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, instanţa a avut obligaţia de a verifica toate cerinţele de validitate a tranzacţiei, inclusiv dacă era necesară existenţa unui mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie al S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. pentru ca directorul general A. să încheie înţelegerea cu partea adversă, dacă tranzacţia a vizat drepturi/prestaţii asupra cărora reclamanta şi pârâta puteau să dispună, potrivit legii, şi dacă, prin contractul încheiat, nu au urmărit fraudarea terţilor (M.E.C., A.V.A.S.), constatând îndeplinirea acestora, din moment ce nu a înlăturat actul de dispoziţie al părţilor, ci, prin sentinţa nr. 40/25.02.2008, definitivă, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C.

C., prin lichidator judiciar BNP Q., împotriva pârâtei Complexul Energetic Rovinari şi a luat act de învoiala lor cu privire la pretenţia dedusă, iniţial, judecăţii, astfel că toate aspectele imputate inculpatului A., în îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu prilejul încheierii contractului judiciar cu reclamanta, au format obiectul cenzurii realizate, în cadrul examenului de legalitate a tranzacţiei, de completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2007 şi, chiar dacă hotărârea de expedient pronunţată în cauză nu are autoritate de lucru judecat, întrucât nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii, nu stabileşte o situaţie de fapt în baza probelor administrate şi nu aplică dispoziţiile legale incidente împrejurărilor factuale rezultate din speţă, instanţa consfinţind actul convenit de părţi fără a intra în cercetarea drepturilor deduse judecăţii, această hotărâre, ca înscris autentic, este prezumată că exprimă realitatea cu privire la verificările efectuate de judecător în legătură cu îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă ale tranzacţiei, cu atât mai mult cu cât nu a fost contestată pe calea recursului şi nici desfiinţată ca urmare a promovării unei acţiuni în nulitate ori în reziliere sau a unei acţiuni revocatorii sau în declararea simulaţiei cu privire la învoiala părţilor.

Dimpotrivă, prin sentinţa civilă nr. 175/06.10.2014 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 161/04.03.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de S.C. C., prin lichidator judiciar Z., în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a articolului 3 din tranzacţia încheiată în 19.02.2008 cu S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 22.596.665 RON reprezentând actualizarea debitului conform coeficientului de inflaţie.

Se observă, aşadar, că, nici din această perspectivă, activitatea imputată inculpatului A. cu ocazia perfectării tranzacţiei dintre S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. C. în legătură cu pretenţia ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu poate caracteriza o conduită abuzivă în exercitarea de către acesta a atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general, aptă să circumstanţieze elementul material al laturii obiective şi să se integreze, astfel, în conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, după cum în mod just a constatat şi instanţa de fond.

Totodată, se reţine neîndeplinirea cerinţelor de tipicitate ale infracţiunii şi sub aspectul urmării imediate, având în vedere că, deşi s-a susţinut că aceasta ar consta în vătămarea intereselor legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului şi ale Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, parchetul nu a indicat, în concret, cum anume s-a materializat şi nici care sunt acele interese ocrotite de lege ce ar fi fost lezate prin acţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

Cât priveşte criticile Ministerului Public ce vizează greşita achitare a inculpatului D., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată (două acte materiale), referitoare la încheierea, în calitate de director general al Complexului Energetic Turceni, a contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 cu S.C.A. "B." şi a Actului adiţional nr. x la acest contract, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că sunt neîntemeiate, faptele neîntrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, astfel cum a fost reconfigurată prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017.

Parchetul a susţinut că analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului D., cu privire la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 cu S.C.A. "B." şi a Actului adiţional nr. x la acest contract, trebuie realizată prin raportarea conduitei inculpatului la toate dispoziţiile legale invocate în acuzare.

Ca şi în cazul infracţiunilor comise în legătură cu Complexul Energetic Rovinari, s-a arătat de către parchet că modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, de către inculpatul D., a fost examinat doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară reţinute în actul de sesizare a instanţei, fără raportare şi la dispoziţiile legale invocate în Notele de şedinţă nr. x/2017, depuse de procuror la instanţa de fond pentru termenul de judecată din data de 30.01.2018, subliniindu-se că, prin respectivele note, nu au fost completate dispoziţiile legale a căror nerespectare a fost imputată inculpatului, nu au fost reconfigurate împrejurările faptice imputate şi acestea nici nu exced acuzaţiilor formulate.

Instanţa de control judiciar reţine, prioritar, aceeaşi stare de fapt avută în vedere de către instanţa de fond, în sensul că inculpatul D., în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a îndeplinit în mod defectuos următoarele acte: a încheiat cu S.C.A. "B.", prin încălcarea dispoziţiilor art. 2, art. 19 şi art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006, art. 3, art. 4 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, precum şi a celor din contractul de mandat nr. x/29.11.2007, din Statutul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. prevăzut de H.G. nr. 103/2004 şi din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii, contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi Actul adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, iar în perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, a semnat şi avizat din partea Complexului facturile şi notele de onorarii în executarea contractului şi a actului adiţional, fapte prin care au fost vătămate interesele legale ale companiei şi s-a produs o pagubă în patrimoniul acesteia în cuantum de 1.622.987,90 RON, corespunzător sumelor plătite nelegal şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către casa de avocatură.

Cu privire la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a Actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, dispoziţiile a căror nerespectare a fost imputată inculpatului D., în realizarea activităţii presupus infracţionale reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, au fost completate în cursul cercetării judecătoreşti în fond, de către procurorul de şedinţă, prin adresa nr. x/2017 din data de 30 ianuarie 2018, cu cele ale art. 303 din O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine, în acord cu instanţa de fond, că menţiunile făcute, în completare, de procuror, prin adresa sus indicată, depusă ulterior finalizării audierii martorilor şi a majorităţii inculpaţilor, dar şi după administrarea probei cu înscrisuri, în legătură cu dispoziţiile din legislaţia primară, despre care s-a susţinut că au fost încălcate, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de inculpatul D., cu prilejul perfectării contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a Actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta, nu pot fi supuse controlului jurisdicţional, în condiţiile în care exced acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare, a cărui regularitate a fost verificată cu autoritate de lucru judecat în procedura de cameră preliminară.

Relativ la încălcarea dipoziţiilor statutare, regulamentare şi a hotărârilor cu caracter intern menţionate în rechizitoriu, în mod corect a constatat prima instanţă, în raport cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, că, întrucât atribuţiile specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. erau prevăzute doar în acte de reglementare secundară (art. 20 pct. B alin. (2) din Statutul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., ce constituie Anexa nr. 2 la H.G. nr. 103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit; art. 2.6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii; contractul de mandat nr. x/29.11.2007, aprobat prin Hotărârea nr. 12/29.11.2007 a Adunării Generale a Acţionarilor; Hotărârea nr. 9/28.08.2007 a Consiliului de Administraţie prin care s-a aprobat nota nr. x/28.08.2007 privind delegările de competenţă ale directorului general), nu poate caracteriza sub aspectul laturii obiective infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului D., în condiţiile în care comportamentul interzis care conduce la îndeplinirea în mod defectuos a unui act de serviciu trebuie impus prin legislaţia primară (aceleaşi consideraţii fiind valabile, de altfel, şi în cazul inculpatului F., ale cărui îndatoriri de serviciu, în calitate de director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate din cadrul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., erau prevăzute doar în fişa postului şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii).

Ca atare, instanţa de control judiciar constată justeţea raţionamentului primei instanţe, în sensul că presupusa îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, de către inculpatul D., poate fi examinată doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară reţinute prin rechizitoriu, şi anume a celor ale art. 2, art. 19, art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999 - cu referire la încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 şi a Actului adiţional nr. x/29.12.2007 la acesta), dar şi a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 care, deşi nu au fost menţionate cu prilejul argumentării de către procuror a caracterului nelegal al actelor juridice încheiate între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", au fost expuse şi analizate, alături de alte reglementări considerate relevante sub aspectul acuzaţiei penale, în preambulul rechizitoriului, a cărui regularitate a fost stabilită în mod definitiv de judecătorul de cameră preliminară.

De asemenea, nu poate fi primită susţinerea parchetului în sensul că, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, inculpatul D. nu a respectat dispoziţiile din legislaţia primară, cu prilejul încheierii şi executării contractului de asistenţă juridică nr. x/03.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007, ansamblul materialului probator administrat în cauză nefiind de natură a reliefa o astfel de împrejurare.

Referitor la criticile ce vizează participaţia inculpatului G., în calitate de complice, la încheierea între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B." a Actului adiţional nr. x/1.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, se observă că Ministerul Public a susţinut, în calea de atac a apelului, că probele administrate în cauză ar demonstra participarea acestuia la săvârşirea celor două infracţiuni de abuz în serviciu, de către inculpatul D., activităţile întreprinse circumscriindu-se elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că, pentru încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu S.C.A. "B.", inculpatul D. a beneficiat de complicitatea morală şi materială a coinculpatului G. care, în perioadele octombrie - noiembrie 2007 şi ianuarie - 13 februarie 2008, în contextul litigiilor dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., respectiv S.C. C., a insistat pe lângă directorul general al Complexului ca respectivele convenţii să fie perfectate, a conceput termenii şi condiţiile acestora şi le-a semnat din partea casei de avocatură.

Susţinerile parchetului sunt însă neîntemeiate, în mod corect instanţa de fond reţinând că nu este îndeplinită condiţia obiectivă instituită de codificarea penală generală pentru forma de participaţie, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 din C. pen.

Cât priveşte criticile formulate de parchet ce vizează greşita reţinere a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. în legătură cu infracţiunile de abuz în serviciu presupus a fi fost comise prin încheierea tranzacţiilor între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C. E., respectiv S.C. C., se constată că şi acestea sunt neîntemeiate.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu instanţa de fond, că, prin rechizitoriu, inculpatului D. i s-a imputat faptul că a încheiat, în data de 27.11.2007, cu S.C. E., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 pct. B alin. (2) lit. g) din Statutul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. prevăzut de H.G. nr. 103/2004 şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al societăţii, tranzacţie prin care compania a fost prejudiciată cu 12.931.936,62 RON, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către S.C. E., în cuantum egal cu suma la care s-a renunţat şi, de asemenea, că a încheiat, în data de 18.02.2008, cu C., prin lichidator BNP Q., fără a avea mandat special din partea Adunării Generale a Acţionarilor sau a Consiliului de Administraţie, tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 pct. B alin. (2) lit. g) din Statutul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. prevăzut de H.G. nr. 103/2004, a Regulamentului de organizare şi funcţionare al societăţii, a contractului de mandat nr. x/29.11.2007 şi a Ordinului Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 721/20.10.2006, emis în aplicarea Legii nr. 243/2005, conduită prin care au fost vătămate interesele legale ale M.E.C., A.V.A.S. şi ale Complexului Energetic prin diminuarea fondului de investiţii, proporţional cu sumele plătite şi corelativ obţinerii de foloase necuvenite de către lichidatorul judiciar Z. în cuantum de 0.98% din acestea.

Totodată, inculpatului F. i s-a imputat faptul că, în calitate de director economic al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului şi conferite de Statutul Complexului şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia, a încheiat, în data de 27.11.2007, cu S.C. E., tranzacţia cu privire la obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, prin care societatea comercială a fost prejudiciată cu 12.931.936,62 RON, corelativ obţinerii unui folos necuvenit de către S.C. E., în cuantum egal cu suma la care s-a renunţat.

Sub aspectul tranzacţiilor menţionate, instanţa de control judiciar constată ca fiind legală şi temeinică soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., cu privire la cele două infracţiuni de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatului D., prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi, respectiv, art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., dar şi cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului F., prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 şi 309 C. pen., soluţia fiind justificată prin aceea că împrejurările faptice circumscrise infracţiunilor de abuz în serviciu prin actul de sesizare nu au fost raportate la încălcarea vreunei dispoziţii din legislaţia primară, ci doar la acte de reglementare secundară, iar invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1431 din Legea nr. 31/1990 şi a celor prevăzute de art. 3, 4 şi 5 din O.G. nr. 119/1999, în Notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din data de 30.01.2018, nu poate face obiectul verificărilor jurisdicţionale, echivalând cu o modificare/completare a acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu inculpaţilor D. şi F..

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că, în litigiile ce au format obiectul dosarelor nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, cele două instanţe au avut obligaţia de a verifica toate cerinţele de validitate ale tranzacţiilor, astfel încât îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu prilejul încheierii contractelor judiciare cu părţile adverse au format obiectul cenzurii realizate în cadrul examenului de legalitate a tranzacţiilor, de către completurile investite cu soluţionarea celor două dosare.

Instanţa de control judiciar, în acord cu cele statuate de către instanţa de fond, reţine că activitatea imputată inculpaţilor D. şi F., cu ocazia încheierii de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a tranzacţiilor cu S.C. E. (ambii acuzaţi) şi S.C. C. (inculpatul D.), în legătură cu pretenţiile ce formau obiectul dosarelor nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi nr. x/2007 al Tribunalului Gorj, secţia comercială, nu poate caracteriza o conduită abuzivă în exercitarea de către aceştia a atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general şi, respectiv, de director al Direcţiei buget, financiar, contabilitate, aptă să circumstanţieze elementul material al laturii obiective şi să se integreze, astfel, în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu pentru care au fost trimişi în judecată.

Deopotrivă, în ceea ce priveşte acuzaţia referioare la perfectarea înţelegerii judiciare cu S.C. C., în mod corect s-a constatat că cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu nu sunt îndeplinite nici sub aspectul urmării imediate, întrucât, deşi s-a susţinut că aceasta ar consta în vătămarea intereselor legale ale Ministerului Economiei şi Comerţului şi ale Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, parchetul nu a indicat, în concret, cum s-a materializat şi nici care sunt interesele ocrotite de lege ce ar fi fost lezate prin acţiunile reţinute în sarcina inculpatului D..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nu poate primi nici criticile Ministerului Public cu referire la tranzacţia încheiată de S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. cu S.C. C., analiza coroborată a tuturor probelor adinistrate în cauză nefiind de natură a demonstra că încheierea tranzacţiei de către inculpatul D. s-ar fi realizat prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ale acestuia.

Referitor la criticile parchetului ce vizează greşita achitare a inculpatului G., în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în legătură cu falsificarea unui număr de 11 procese-verbale ale Adunării Generale a S.C.A. "B." (constând în conceperea şi semnarea, de către inculpat, în perioada 2010-2011, a celor 11 procese-verbale ale Adunării Generale a S.C.A. "B.", prin inserarea în cuprinsul lor a unor menţiuni care atestau o stare de fapt inexistentă, urmată de folosirea lor, în 27.04.2010, în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă - procesul-verbal din 15.01.2007 - şi, în datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015, în dosarul nr. x/P/2012 al Direcţiei Naţionale Anticoruptie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie), instanţa de control judiciar constată că sunt neîntemeiate, în mod corect reţinându-se de către instanţa de fond că faptele nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În acest cadru, se reţine, de asemenea, în acord cu cele statuate de către prima instanţă, în legătură cu acţiunile circumscrise de parchet elementului material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând, în esenţă, în alcătuirea frauduloasă a celor 11 procese-verbale ale Adunării Generale a Asociaţilor S.C.A. "B.", prin inserarea în cuprinsul lor a unor date ce atestă o stare de fapt inexistentă, că parchetul nu a prezentat, în concret, modul şi împrejurările în care ar fi fost comise fiecare dintre ele, ci de o manieră globală, mijloacele de probă administrate în cauză furnizând informaţii ce nu prezintă aptitudinea de a demonstra, dincolo de orice dubiu, săvârşirea unora dintre acestea, precum şi plasarea activităţii imputate inculpatului în intervalul temporal indicat (aprilie 2010 - 2011).

Pe de altă parte, în mod corect s-a constatat că cele 11 procese-verbale care, în opinia parchetului, constituie obiect material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, nu aveau aptitudinea de a fi folosite în vederea producerii unei consecinţe juridice, cerinţă esenţială instituită de norma de incriminare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) din C. pen.. Prin raportare la împrejurările atestate în conţinutul lor şi stadiul procesual al cauzei, la datele de 01.10.2014 şi 20.02.2015, când au fost depuse la D.N.A., acestea nu prezentau valoare probatorie pentru dovedirea unor situaţii sau circumstanţe contrare stării de fapt existente, nefiind de natură să producă o reprezentare greşită a realităţii faptice, generatoare de consecinţe juridice.

Nici criticile parchetului în legătură cu infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, cu privire la cele 16 rapoarte de activitate, presupus a fi fost săvârşite de inculpatul G., în coautorat cu inculpatul H., nu sunt întemeiate, în mod just instanţa de fond constatând că probele administrate în cauză (astfel cum au fost detaliate în cuprinsul hotărârii apelate) nu prezintă aptitudinea de a fundamenta o soluţie de condamnare pentru faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, circumscrise infracţiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) - 16 acte materiale, astfel că soluţia de achitare, pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., este temeinică şi legală.

În speţa dedusă judecăţii, parchetul i-a imputat inculpatului G. faptul că, în luna august 2011, ar fi întocmit 16 înscrisuri (semnate şi ştampilate de S.C.A. "B."), denumite fiecare "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", în cuprinsul cărora a fost prezentată o stare de fapt inexistentă, în sensul că inculpatul H. a prestat un număr de 36 de activităţi juridice în baza convenţiei de conlucrare profesională dintre S.C.A. "B." şi Cabinetul Individual de Avocat "H.", înscrisuri pe care i le-ar fi încredinţat celui din urmă pentru a le folosi în faţa organelor fiscale în cadrul controlului efectuat de A.N.A.F., Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, în vederea producerii de consecinţe juridice.

La rândul său, inculpatul H. a fost acuzat că, în acelaşi interval de timp, şi-ar fi însuşit, prin aplicarea semnăturii personalizate şi a ştampilei cabinetului său avocaţial, cele 16 înscrisuri ce atestau o situaţie factuală necorespunzătoare adevărului, pe care, în data de 23.08.2011, le-ar fi utilizat în cadrul controlului fiscal menţionat, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Deşi, în dovedirea caracterului nereal al împrejurărilor de fapt atestate de conţinutul rapoartelor de activitate, s-a făcut trimitere la depoziţiile martorilor KKKK., EEE., FFF., GGG. şi HHH., avocaţi în cadrul S.C.A. "B.", care, în acord cu cele declarate de martora AAA., au arătat că nu au colaborat niciodată cu H. în relaţia profesională cu S.C. DDD. S.A. Mizil sau cu alţi clienţi ai casei de avocatură, dar şi la diverse acte procedurale din dosarele în care cea din urmă societate era parte, s-a remarcat de către instanţa de fond, în mod corect, că parchetul nu a probat întocmirea, semnarea celor 16 înscrisuri şi încredinţarea lor, ulterioară, spre folosire, de către inculpatul G., şi nu a demonstrat că aceste acţiuni, precum şi cele imputate coinculpatului H., constând în aplicarea semnăturii personalizate şi a ştampilei cabinetului său avocaţial pe respectivele documente, s-ar fi realizat în perioada lunii august 2011, aspecte ce nu au fost confirmate nici de mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, susţinând că, în luna august 2011, între cei doi acuzaţi ar fi intervenit o înţelegere în sensul întocmirii de către G. a unor rapoarte care să consemneze fictiv prestarea unor activităţi juridice de către H. în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, fapt ce s-ar fi realizat în aceeaşi perioadă de timp, parchetul a avut în vedere exclusiv una dintre depoziţiile date, în faza anchetei penale, de martora AAA. şi conţinutul corespondenţei purtate de inculpatul H. cu Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, pe parcursul inspecţiei fiscale desfăşurate între 24.05.2011 şi 07.09.2011 la cabinetul său avocaţial, probe în baza cărora a concluzionat că cele 16 înscrisuri au fost prezentate organului de control abia în data de 23.08.2011 întrucât nu au existat anterior acestei luni calendaristice, fiind concepute şi redactate în august 2011 doar ca urmare a solicitărilor insistente ale inspectorilor de a fi depuse la dosarul fiscal, justificat de faptul că, în lipsa lor, nu poate fi încheiat controlul.

Instanţa de fond a apreciat însă că mijloacele de probă indicate nu pot fi valorificate în sensul reţinut de acuzare, depoziţia martorei AAA. din 26.08.2015, dată în legătură cu acest aspect, fiind imprecisă şi lipsită credibilitate, necoroborându-se nu doar cu propriile sale declaraţii anterioare (din 27.02.2015) şi ulterioare (din 14.10.2016), dar nici cu restul materialului probator administrat, iar succesiunea şi cuprinsul adreselor transmise reciproc între inculpatul H. şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti au fost interpretate eronat, fără luarea în considerare a altor împrejurări de fapt ce rezultau din actele ataşate la dosar.

Ca atare, în mod corect s-a observat că singura depoziţie testimonială care sugerează, dar nu atestă, cu certitudine, existenţa unei implicări a inculpatului G. în întocmirea celor 16 documente intitulate "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", este cea a martorei AAA. din 26.08.2015, în care aceasta, revenind fără o justificare valabilă asupra afirmaţiilor iniţiale (din 27.02.2015), a arătat că, "undeva la jumătatea anului 2011", ceea ce ar însemna lunile iunie- iulie 2011, şi nu august 2011, aşa cum a reţinut procurorul, cu ocazia unei întâlniri cu inculpatul în biroul său din sediul societăţii de avocatură situat în str. x, "a intrat în posesia" respectivelor înscrisuri, în cuprinsul cărora erau consemnate anumite servicii juridice ce ar fi fost prestate de H. în temeiul convenţiei de conlucrare, iar, la final, apărea denumirea celor două părţi semnatare ale acesteia şi numele reprezentanţilor săi legali, "fără ca în dreptul lor să existe semnături sau ştampile". Totodată, conform propriilor susţineri, martora, la solicitarea lui G., ar fi semnat, în locul lui, câte două exemplare ale fiecărui raport de activitate, în dreptul numelui său, şi ar fi aplicat ştampila S.C.A. "B.", care rămăsese în posesia ei şi pe care a ţinut-o până în anul 2014, când i-a predat-o inculpatului. Tot la indicaţia acestuia, AAA. ar fi păstrat documentele "pentru a fi semnate şi de cealaltă parte", lucru care s-a întâmplat după două zile, când a fost contactată telefonic de H. care, sub pretextul că "nu … mai găseşte" înscrisurile şi are nevoie de ele pentru a le preda inspectorilor fiscali, i-a cerut o copie a acestora. Realizând că este "o discuţie de complezenţă, având în vedere întâlnirea anterioară din şos. Kiseleff şi faptul că înscrisurile nu fuseseră întocmite în 2007-2008, ci cu câteva zile înainte", martora a arătat că "s-a deplasat în sediul din şos. x, unde i-a dat cele două exemplare ale rapoartelor lui III. care, după 5 minute, i-a restituit doar unul dintre ele semnat şi ştampilat în dreptul Cabinetului Individual de Avocat "H.", exemplar pe care, ulterior, i l-a predat lui G. "împreună cu toate documentele şi ştampilele" (deci în 2014).

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, martora AAA. a mai relatat că, anterior acestor evenimente, "la sfârşitul anului 2010 sau începutul anului 2011", dar sigur într-o zi de vineri, la cererea inculpatului Şova, s-a deplasat la sediul OOOOO. din Şos. x, unde, în prezenţa sa, a martorului III. şi a celor doi inculpaţi, s-a discutat despre necesitatea identificării unei soluţii pentru ca, "în situaţia în care se va pune problema prezentării dovezilor privind activităţile prestate în conlucrare, să fie pregătiţi cu nişte înscrisuri", fără ca martora să precizeze dacă s-a luat vreo decizie în acest sens şi care a fost aceasta.

Aşadar, s-a observat de către instanţa de fond, în mod corect, că în pofida susţinerilor acuzării, din depoziţia dată de martora AAA. în 26.08.2015, nu reiese că, în luna august 2011, între cei doi inculpaţi ar fi intervenit o înţelegere în sensul întocmirii în fals a celor 16 rapoarte de activitate, din moment ce întâlnirea în care s-ar fi antamat o asemenea posibilitate, dar fără a se lua vreo hotărâre în acest sens, a avut loc la sfârşitul lui 2010 sau începutul anului 2011, după cum nu rezultă că G. ar fi fost cel care a conceput înscrisurile, în cursul aceleiaşi luni calendaristice, atâta timp cât întrevederea de la sediul societăţii de avocatură s-ar fi realizat "la jumătatea anului 2011" (deci în lunile iunie- iulie), prilej cu care acesta doar i-a predat martorei documentele şi i-ar fi solicitat să le semneze în locul său, faptă care nu formează, însă, obiectul acuzaţiei penale.

Declaraţia este în totală contradicţie şi cu cea anterioară, din 27.02.2015, când, fără a-şi aminti date şi detalii pe care le-a expus cu prilejul audierii sale din 26.08.2015 şi fără a putea plasa în timp împrejurările relatate, martora AAA. a arătat că, "la un moment dat", a primit de la EEE., coordonator de client pentru S.C. DDD. S.A. Mizil, "un calup de hârtii" reprezentând situaţiile lunare cu activităţile presupus prestate în conlucrare profesională de Cabinetul Individual de Avocat "H.", pe care, la indicaţiile martorului, i le-a predat lui G., acesta semnându-le în dreptul numelui său, pentru S.C.A. "B.".

Ulterior, potrivit susţinerilor martorei, documentele i-ar fi fost înmânate lui III., "un apropiat al lui H. pentru a fi semnate" de cel din urmă, după care au fost păstrate în cadrul S.C.A. "B.". Or, având în vedere că EEE. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestei societăţi până în luna iunie 2009, după care şi-a înfiinţat propriul cabinet avocaţial, iar casa de avocatură şi-a păstrat denumirea S.C.A. "B." doar până în data de 07.12.2009, când, potrivit deciziei nr. 227/17.12.2009 a Baroului Olt, s-a transformat în S.C.A. "BBB.", rezulta, din depoziţia martorei, că cele 16 rapoarte de activitate ar fi fost concepute de o persoană din cadrul firmei (posibil la solicitarea inculpatului Şova) şi, ulterior, semnate de G.

şi H. până la jumătatea anului 2009 şi nicidecum în 2011, aşa cum a menţionat aceasta în declaraţia din 26.08.2015.

Afirmaţiile martorei AAA. nu au fost confirmate de martorul EEE., care a declarat, în ambele faze procesuale, că nu îşi aduce aminte dacă, în perioada 2007 - iunie 2009, i s-a solicitat de către G. sau de altă persoană din cadrul S.C.A. "B." întocmirea unui rezumat/centralizator al activităţilor juridice desfăşurate pentru S.C. DDD. S.A. Mizil şi nici dacă a redactat un asemenea material (depoziţia din 05.03.2015), arătând însă că, în opinia sa, o astfel de cerere nu îşi găsea justificare din moment ce toate serviciile prestate pentru acest client au fost consemnate în fişele de timp zilnice predate martorei AAA., care le-a păstrat în format electronic (declaraţia din 01.11.2016).

Totodată, aceeaşi martoră a revenit parţial, în cursul cercetării judecătoreşti în fond, asupra celor două depoziţii date în faza anchetei penale, menţionând că cele 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .", nesemnate, i-ar fi fost predate, după declanşarea controlului fiscal la S.C.A. "BBB." şi Cabinetul Individual de Avocat "H." (fără a indica exact data/intervalul de timp), de o persoană a cărei identitate nu şi-o mai aminteşte, bănuind că au fost întocmite de EEE. pe considerentul că acesta fusese "unul din avocaţii care au desfăşurat activităţi de asistenţă juridică … în dosarele vizând DDD. S.A.". Contrar celor afirmate anterior, AAA. a arătat că nu mai ţine minte nici cine anume a iscălit documentele din partea casei de avocatură, însă, fiindu-i prezentate, în copie, de instanţă, a recunoscut unele dintre semnături ca fiind cele pe care le aplica personal în locul lui G., iar altele ca aparţinându-i celui din urmă.

Deopotrivă, martora a declarat că i-a prezentat rapoartele inculpatului, care i-a spus să le păstreze, iar după un timp (fără a indica intervalul), a fost contactată telefonic de H., care i-a cerut un exemplar al acestora, invocând faptul că "nu le mai are şi trebuie să le pună la dispoziţia organelor fiscale". Ca atare, dându-şi seama că, de fapt, i-a fost transmis un semnal, întrucât inculpatul H. nu deţinuse niciodată acele înscrisuri, martora a arătat că s-a deplasat la sediul OOOOO. din Şos. x, unde i le-a înmânat lui III., fiindu-i restituite de acesta după câteva momente cu ştampila Cabinetului Individual de Avocat "H." şi o semnătură. În legătură cu aceleaşi aspecte, AAA. a menţionat că nu îşi mai aminteşte dacă, în momentul în care G. i-a spus să păstreze rapoartele de activitate, a atenţionat-o şi cu privire la faptul că va fi contactată ulterior pentru a asigura semnarea lor de către inculpatul H. şi nici dacă, ulterior contactării sale de către cel din urmă, s-a consultat cu primul asupra solicitării ce-i fusese adresată.

Cu privire la întâlnirea ce a avut loc în iarna anului 2010 la sediul OOOOO. din Şos. x, martora şi-a menţinut aceleaşi declaraţii făcute în 26.08.2015 cu referire la persoanele participante şi discuţiile purtate, precizând, însă, în mod expres, că "nu s-a hotărât nimic cu acel prilej" în legătură cu întocmirea unor documente care să ateste prestarea de către H. a unor activităţi juridice în temeiul convenţiei de conlucrare profesională.

Deşi martora AAA. a plasat, în cuprinsul ambelor declaraţii (din 26.08.2015 şi 14.10.2016), întrevederea din Şos. Kiseleff şi discuţiile cu cei doi acuzaţi şi cu III. (la acel moment consilier al inculpatului H.), cu privire la întocmirea unor înscrisuri care să ateste serviciile juridice prestate în temeiul convenţiei de conlucrare profesională, la sfârşitul anului 2010 - începutul lui 2011, cel din urmă, în mod constant, a situat această întâlnire în perioada controlului fiscal desfăşurat de A.N.A.F. la Cabinetul Individual de Avocat "H.", făcând totodată referire la o altă temă ce a fost abordată cu acel prilej, şi anume necesitatea punerii la dispoziţia organelor de inspecţie a proceselor-verbale care atestă colaborarea dintre cele două forme de exercitare a profesiei de avocat.

Martorul III., audiat pe parcursul procedurii judiciare, a arătat că discuţiile de la sediul OOOOO. în legătură cu această chestiune ar fi avut loc fie în 2010 - 2011 (declaraţia din 31.08.2015), fie în primăvara lui 2010 (10.02.2017), însă, de fiecare dată, a indicat ca punct de reper inspecţia fiscală derulată de A.N.A.F. la cabinetul avocaţial al inculpatului H., care corespunde intervalului de timp cuprins între 24.05.2011 şi 07.09.2011, iar nu perioadei indicate de martora AAA.. În plus, contrar susţinerilor acesteia, III. a făcut vorbire despre un alt subiect de dialog între participanţii la întâlnire, referitor la obligativitatea predării către organul de control a documentelor ce consemnează activitatea desfăşurată în conlucrare, context în care inculpatul G. ar fi afirmat că acestea "există" şi că o să i le trimită lui H. să le semneze. Conform susţinerilor martorului, după o zi sau două, AAA. s-a prezentat cu înscrisurile (ce "conţineau nişte tabele"), iar inculpatul H., după ce "s-a uitat pe ele", i-a solicitat acestuia să aplice ştampila cabinetului individual de avocat şi cea cu semnătura sa personalizată.

Declaraţiile martorului III. s-au coroborat parţial şi cu depoziţia inculpatului G. din 30.01.2018, în care a confirmat existenţa unei întâlniri cu cei doi martori şi cu H. la sediul OOOOO. din Şos. x, în primăvara anului 2011, prilej cu care acuzaţii şi-ar fi exprimat disponibilitatea în legătură cu punerea la dispoziţia organelor de control a rapoartelor de activitate întocmite în baza convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, dar şi cu declaraţia inculpatului H. din 03.09.2015, în cuprinsul căreia acesta a certificat întrevederea din cursul anului 2011, ce s-ar fi realizat în scopul verificării înscrisurilor necesare pentru contracararea acuzaţiilor publice aduse de şeful A.N.A.F. privind caracterul nelegal al colaborării sale cu S.C.A. "B.", constatând, cu această ocazie, că documentele justificative existau, fiind însuşite de acuzat, prin aplicarea ştampilei cu semnătura sa personalizată, înainte de anul 2011.

Ambii inculpaţi, susţinând realitatea prestării serviciilor juridice consemnate în cele 16 rapoarte de activitate, au arătat, în esenţă, că, potrivit înţelegerii intervenite imediat după perfectarea convenţiei de conlucrare, acestea au fost întocmite lunar, în perioada 2007-2008, de către AAA., la indicaţiile lui G. şi au fost prezentate cu aceeaşi frecvenţă (cu o singură excepţie vizând intervalul noiembrie 2007 - ianuarie 2008) inculpatului H. - direct sau prin intermediul lui III. - care, după verificare, îi dădea acceptul celui din urmă pentru a aplica ştampila cabinetului individual de avocat şi cea cu semnătura sa personalizată (declaraţiile din 30.01.2018 şi 05.02.2018). De asemenea, inculpatul Şova a declarat că, în decembrie 2008, când i-a încetat calitatea de avocat coordonator al S.C.A. "B.", i-a predat martorului Y., în prezenţa lui LLLLL. şi AAA., un biblioraft cuprinzând toate înscrisurile aferente relaţiei profesionale dintre casa de avocatură şi Cabinetul Individual de Avocat "H.", şi anume convenţia de conlucrare, actul adiţional şi facturile fiscale, în copie, precum şi rapoartele de activitate, în original, subliniind că, la acel moment, acestea din urmă nu purtau decât semnătura inculpatului H. şi ştampila cabinetului său avocaţial.

Susţinerile inculpaţilor în sensul întocmirii lunare (de către AAA., la indicaţiile lui G.) şi însuşirii, prin aplicarea ştampilei cu semnătura personalizată (de către H.), în intervalul 2007-2008, a celor 16 înscrisuri intitulate "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", nu pot fi valorificate, nefiind confirmate de ansamblul probator al cauzei, atât III., cât şi AAA., martori implicaţi direct în activitatea de natură administrativă legată de convenţia de conlucrare (întocmirea/plata facturilor, predarea/preluarea documentelor între părţile semnatare), arătând, în mod concordant şi constant pe întreg parcursul procedurii judiciare, că decontarea sumelor aferente acesteia de către S.C.A. "B." s-a făcut exclusiv în baza facturilor fiscale emise, conform contractului, de Cabinetul Individual de Avocat "H.", fără să existe alte documente care să ateste activităţile juridice prestate în temeiul convenţiei.

Deopotrivă, deşi au indicat perioade diferite de timp, cei doi martori au plasat acţiunile de întocmire şi semnare a rapoartelor de activitate ulterior anului 2008 şi au menţionat, în mod similar, că însuşirea tuturor acestora de către H., prin aplicarea ştampilei cu semnătura personalizată, nu s-ar fi realizat treptat, ci cu acelaşi prilej (fapt confirmat şi de inculpat în declaraţia din 03.09.2015), împrejurare care, interpretată în corelaţie şi cu modalitatea în care avocaţii S.C.A. "B." audiaţi în cauză (Y., KKKK., EEE.), dar şi AAA. (persoana care centraliza în notele de onorarii fişele de activitate şi de timp ale avocaţilor), au arătat că trebuia evidenţiată prestarea serviciilor juridice realizate în conlucrare profesională, respectiv în fişele de activitate ale acestora, lucru ce, în cauză, nu s-a realizat, fapt atestat de depoziţiile martorilor KKKK., EEE., FFF., GGG.

şi HHH., care au asigurat asistenţa juridică în relaţia cu clientul S.C. DDD. S.A. Mizil, demonstrează că cele 16 înscrisuri nu au fost alcătuite în intervalul septembrie 2007 - decembrie 2008, ci ulterior. Corect nu a fost reţinută în susţinerea afirmaţiilor inculpaţilor nici depoziţia dată, sub acest aspect, în cursul cercetării judecătoreşti, de martorul Y., din moment ce acesta, fără a explica revenirea asupra declaraţiilor anterioare, a arătat în faţa instanţei de fond că, la sfârşitul anului 2008, ar fi preluat de la G. un biblioraft cuprinzând rapoartele de activitate, cu toate că, în faza anchetei penale, nu a făcut nicio menţiune în această privinţă şi, mai mult, nu a putut oferi detalii în legătură cu derularea convenţiei de conlucrare din 30.08.2007, arătând textual "… nu ştiu dacă acesta (n.n. inculpatul H.) a prestat vreo activitate juridică în temeiul convenţiei de conlucrare" (declaraţia din 31.08.2015).

Subiective şi neconvingătoare sunt şi menţiunile făcute, în acelaşi sens, de martorul LLLLL. în depoziţia din 05.01.2017, în cuprinsul căreia acesta, deşi angajat în cadrul S.C.A. "B." în calitate de contabil, oferă explicaţii în legătură cu modul de întocmire şi păstrare a notelor de onorarii pe care nu le confirmă niciunul dintre avocaţii firmei şi nici măcar persoana responsabilă de acest lucru (AAA.) şi, în plus, contrar susţinerilor inculpatului G., menţionează că documentele (notele de onorarii) predate la sfârşitul anului 2008 martorului Y.

în legătură cu convenţia de conclucrare profesională încheiată cu Cabinetul Individual de Avocat "H." purtau semnăturile ambilor inculpaţi.

Aşadar, deşi mijloacele de probă administrate în ambele etape procesuale nu au confirmat apărările inculpaţilor referitoare la întocmirea şi semnarea, în intervalul septembrie 2007 - decembrie 2008, a celor 16 înscrisuri denumite "Raport privind activităţile desfăşurate în perioada . . . . . . . . . .", în acelaşi timp, nici nu au demonstrat comiterea acestor acţiuni de către inculpaţi în luna august 2011, astfel cum a reţinut acuzarea.

Instanţa de control judiciar constată, pe de altă parte, că nu pot fi primite nici criticile Ministerului Public formulate în legătură cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, presupus a fi fost săvârşită de către inculpatul H., referitoare la întocmirea, în data de 18.07.2011, a Notei explicative, în cadrul controlului efectuat la Cabinetul Individual de Avocat "H.", de către A.N.A.F. - Administraţia Finanţelor Public Sector 1 Bucureşti, în mod corect apreciindu-se că aceasta nu a avut aptitudinea producerii vreunei consecinţe juridice. Ca atare, nefiind întrunită una dintre cerinţele esenţiale instituite de norma de încriminare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. (1969), este justă pronunţarea soluţiei de achitare, prin reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte criticile parchetului ce vizează infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, pretins a fi fost comisă de inculpatul G., cu complicitatea inculpatului H., instanţa de control judiciar constată că sunt, de asemenea, neîntemeiate, în mod corect reţinându-se de către instanţa de fond că nu sunt întrunite cerinţele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969).

Astfel, în speţă, inculpatului G. i s-a imputat, în esenţă, că în calitate de avocat coordonator al S.C.A. "B.", în perioada octombrie 2007 - iunie 2009, în scopul de a sustrage societatea de avocaţi de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a evidenţiat în actele contabile ale acesteia şi în alte documente legale (jurnalul de cumpărari, registrul jurnal de încasări şi plăţi şi, respectiv, jurnalul de vânzări) operaţiuni fictive reprezentate de executarea convenţiei de conlucrare profesională încheiată în anul 2007 cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", precum şi cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală, reprezentate de executarea contractelor de leasing financiar nr. x din 02.09.2008, perfectat cu S.C. JJJ. S.A., privind autoturismul x MR, şi nr. 1892 din 24.09.2007, încheiat cu S.C. KKK. S.A., referitor la autoturismul x, în sensul că cele două autovehicule nu au fost folosite în scopul desfăşurării activităţii casei de avocatură, acţiuni ce au produs un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." în cuantum de 94.383,91 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit şi deducerea nelegală a sumei reprezentând TVA. Totodată, i s-a imputat că, în calitate de persoană care a dictat comportamentul economic al S.C.A. "BBB." şi de reprezentant de fapt al acesteia, în intervalul ianuarie 2010 - septembrie 2011, a evidenţiat în actele contabile ale societăţii şi în alte documente legale (registrul jurnal de încasări şi plăţi) operaţiuni fictive reprezentate de executarea contractului denumit "NNN." încheiat în anul 2010 cu numita MMM., despre care cunoştea că are caracter fictiv, activitate ce a produs un prejudiciu, prin sustragerea casei de avocatură de la plata obligaţiilor fiscale, în cuantum de 32.596,82 RON.

În cauză nu s-a dovedit însă că inculpatul G. ar fi evidenţiat personal, în documentele legale ale S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB.", cheltuielile efectuate în legătură cu cele patru contracte încheiate, aşa cum s-a reţinut în descrierea acuzaţiei sau că ar fi exercitat, în fapt, conducerea şi organizarea activităţii contabile a societăţilor de avocatură, nefiind îndeplinite cerinţele instituite de prescripţiile normative pentru ca acesta să fie considerat subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, nu este întrunită, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, condiţia fictivităţii operaţiunilor înregistrate în evidenţa contabilă a firmelor de avocatură şi nu s-a produs nici urmarea imediată, constând în cauzarea unui prejudiciu în dauna bugetului general consolidat.

Pe de altă parte, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul H. (căruia i s-a imputat de către parchet că, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, a pus la dispoziţia inculpatului G., în vederea înregistrării în actele contabile şi a decontării, un număr de 17 facturi fiscale emise de Cabinetul Individual de Avocat "H.", ce atestau în mod nereal prestarea unor activităţi juridice în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, ajutând astfel la evidenţierea în documentele legale ale S.C.A. "B." a unor operaţiuni fictive reprezentate de executarea respectivei convenţii, faptă care a produs şi un prejudiciu în cuantum de 51.321,80 RON, prin sustragerea societăţii de avocaţi de la plata obligaţiilor fiscale), în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, impunându-se achitarea acestuia.

În legătură cu criticile formulate de Ministerul Public în calea de atac a apelului ce vizează greşita achitare a inculpaţilor G. şi H. pentru infracţiunile de spălare a banilor, se constată că şi acestea sunt neîntemeiate.

Se reţine în acest sens că existenţa infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 este condiţionată de împrejurarea ca activităţile de ascundere sau disimulare, ori, după caz, cele de dobândire, deţinere sau folosire, să fie precedate de săvârşirea unei alte infracţiuni din care să provină bunurile supuse spălării, aceste acţiuni fiind întotdeauna distincte de cele care formează latura obiectivă a infracţiunii predicat şi situate în timp la un moment ulterior comiterii celei din urmă.

Infracţiunea de spălare a banilor are caracter derivat, deoarece depinde de preexistenţa alteia (considerată infracţiune principală, primară, predicat), din care rezultă bunul ce urmează a fi introdus în procesul de albire, săvârşirea acesteia constituind, astfel, situaţia premisă a infracţiunii reglementate de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, respectiv cerinţa prealabilă necesară, în lipsa căreia acţiunile circumscrise elementului material nu pot constitui infracţiunea de spălare a banilor.

Totodată, se reţine că tragerea la răspundere penală a participanţilor la comiterea actelor de reciclare a bunurilor nu este condiţionată de pronunţarea anterioară sau concomitentă a unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunea generatoare de fonduri ilicite, având în vedere caracterul autonom al infracţiunii de spălare a banilor. Cea din urmă infracţiune poate subzista în lipsa sancţionării penale a autorului infracţiunii primare (cu excepţia situaţiei în care se stabileşte că fapta imputată acestuia nu există sau nu are caracter penal), aşadar, inclusiv în ipoteza unei soluţii de clasare determinată de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea principală, însă doar dacă se constată că fapta premisă realizează elementele unei infracţiuni, fiind exclusă provenienţa legală a bunurilor.

În speţă, circumscris infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, parchetul a reţinut, în esenţă, că: în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, inculpatul G. a dobândit, deţinut şi folosit în interes personal, dar şi al S.C.A. "B.", suma de 3.455.755,27 RON, cunoscând că provine din săvârşirea a trei infracţiuni de abuz în serviciu comise, cu complicitatea sa, de inculpaţii A. (o faptă - încheierea contractului nr. x/2008 între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A.

şi S.C.A. "B.") şi D. (două fapte - încheierea Actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/2007 şi a contractului nr. x/2008 între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B."); în intervalul octombrie 2007 - decembrie 2008, inculpaţii G. şi H. (autori) au disimulat adevărata natură a provenienţei banilor (181.439,98 RON) obţinuţi de cel din urmă, justificaţi aparent în baza convenţiei de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", dar reprezentând, în realitate, bonificarea inculpatului H.

în considerarea facilitării de către acesta a încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică ale societăţii de avocatură cu cele două complexuri energetice, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune; în perioada octombrie 2007 - decembrie 2009, inculpatul H. (autor), cu ajutorul lui G. (complice), a dobândit, deţinut şi folosit banii (181.439,98 RON) rezultaţi din convenţia de conlucrare profesională încheiată între S.C.A. "B." şi Cabinetul de Avocat "H.", ambii acuzaţi cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată;

în intervalul noiembrie 2008 - iunie 2009, inculpaţii G. şi H. (autori) au disimulat adevărata natură a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x MR, justificat aparent de existenţa unui contract de comodat şi de calitatea de avocat colaborator a inculpatului H. cu S.C.A. "B.", dar reprezentând, în realitate, bonificarea celui din urmă în considerarea facilitării de către acesta a încheierii şi derulării contractelor de asistenţă juridică a S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune;

în perioada noiembrie 2008 - iunie 2009, inculpatul H. (autor), cu sprijinul (ajutorul) lui G. (complice), a deţinut şi folosit autoturismul x MR, ambii cunoscând că bunul (dreptul de deţinere şi de folosinţă) provine din săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune.

Reţinând comiterea, de către inculpatul G., în calitate de autor, a infracţiunii de spălare a banilor, în modalităţile alternative prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (Subtitlul VI.1 al rechizitoriului), parchetul a susţinut că cea mai mare parte a sumelor plătite de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în conturile S.C.A. "B." deschise la OOO. S.A. şi PPP. S.A., reprezentând contravaloarea contractului de asistenţă juridică nr. x/2008 şi, respectiv, a Actului adiţional nr. x/01.11.2007 la convenţia nr. 504/2007 şi a contractului nr. x/2008, au fost ulterior virate, cu titlu de onorariu avocaţial, în contul acuzatului de la PPP. S.A. (indicând, în acest sens, suma de 708.500 RON, ce ar proveni din executarea Actului adiţional nr. x/2007) sau folosite de acesta în interes personal, şi anume pentru construcţia şi îmbunătăţirea unor imobile proprietatea sa (execuţie şi montaj scară Mapason, plată canapele, 1.000 litri motorină pentru încălzire imobil, radiatoare, avans mobilier, 4 şezlonguri, materiale construcţie QQQ., produse piscine, rogojini ş.a.).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, prin raportare la situaţia de fapt avută în vedere de către instanţa de fond, urmare a unei analize judicioase a probatoriului administrat în cauză şi care, de altfel, nu a fost contestată în calea de atac, constată legalitatea şi temeinicia soluţiei de achitare a inculpaţilor G. şi H., dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., faptele reţinute în sarcina acestora, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, neîntrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.

În acord cu argumentaţia din cuprinsul hotărârii apelate, realizată în urma verificării, de către prima instanţă, a corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute de procuror şi tiparul normei de incriminare în care au fost încadrate, instanţa de control judiciar reţine că suma ce constituie contravaloarea contractului de asistenţă juridică nr. x/14.02.2008, încheiat între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", are provenienţă legală (faptele imputate inculpaţilor A. şi G. în legătură cu încheierea acestui contract neîntrunind elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu) şi nu poate forma obiect material al infracţiunii de spălare a banilor de care a fost învinuit inculpatul G., lipsind situaţia premisă a săvârşirii prealabile a unei alte infracţiuni generatoare de fonduri ilicite.

Referitor la achitarea, de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., prin virament bancar, a contravalorii Actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B." şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, se observă că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că în cauză nu s-a demonstrat că suma de 708.500 RON, transferată cu titlu de onorariu, în contul personal al inculpatului G., a provenit din aceasta, ceea ce constituie o condiţie prealabilă necesară şi în lipsa căreia nu poate exista infracţiunea de spălare a banilor.

Pe de altă parte, pentru argumentele expuse în hotărârea apelată, pe care instanţa de control judiciar şi le însuşeşte, este întemeiată şi concluzia primei instanţe în sensul că neîndeplinirea situaţiei premisă instituită de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor este valabilă şi în ceea ce priveşte activitatea de disimulare a adevăratei naturi a provenienţei sumei de 181.439,98 RON ce a format obiectul convenţiei de conlucrare profesională între S.C.A. "B." şi Cabinetul Individual de Avocatură "H.", activitate ce a fost imputată inculpaţilor G. şi H. şi circumscrisă variantei normative a elementului material prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, dar şi acţiunile de dobândire, deţinere şi folosire a respectivei sume de bani, reţinute în sarcina inculpatului H. şi subsumate modalităţilor alternative reglementate de art. 29 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, precum şi în ceea ce priveşte activitatea de disimulare a adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x, ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar x/02.09.2008, încheiat între S.C.A. "B." şi S.C. JJJ. S.A. În acest ultim sens, se constată că acţiunile inculpaţilor G. şi H. reţinute în legătură cu încheierea şi derularea contractului de leasing financiar nr. x/02.09.2008 şi a convenţiei de comodat din 11.11.2008 nu pot fi circumscrise activităţii de disimulare a adevăratei naturi a dreptului de folosinţă asupra autoturismului x MR, cu atât mai mult cu cât nu s-a putut stabili nici originea nelegală a bunului, situaţie în care faptele imputate celor doi inculpaţi nu se încadrează în tiparul normei de incriminare cuprinsă în art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Din perspectiva infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 din C. pen., imputată inculpaţilor G. (autor) şi H. (complice) şi a celei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 din C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, atribuită celui din urmă, considerate de parchet ca fiind infracţiuni predicat ale celei de spălare de bani, în mod corect instanţa de fond a remarcat că, pentru acestea, s-a dispus prin rechizitoriu o soluţie de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., apreciindu-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

De asemenea, instanţa de control judiciar îşi însuşeşte argumentele primei instanţe în sensul că, fiind o infracţiune de rezultat, indiferent de intervalul temporal în care s-a desfăşurat activitatea de inducere în eroare ce formează elementul material al laturii obiective şi independent de realizarea/nerealizarea scopului în vederea căruia a fost săvârşită (obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust), infracţiunea de înşelăciune se consumă la data producerii efective a pagubei în patrimoniul subiectului pasiv, în cauză, acest moment fiind plasat de procuror în luna decembrie 2008, când a reţinut că s-a realizat consumarea infracţiunii. În aceste condiţii, neavând o existenţă anterioară infracţiunii de spălare a banilor, a cărei comitere a fost circumscrisă perioadei octombrie 2007 - decembrie 2008, infracţiunea de înşelăciune nu poate constitui situaţia premisă a celei din urmă, deoarece, atât la data la care se consideră că s-a declanşat operaţiunea de albire a fondurilor ilicite (octombrie 2007), dar şi ulterior, pe parcursul desfăşurării ei (până în decembrie 2008), aceasta nu se consumase, astfel încât nu putea asigura obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 656/2002, imputată celor doi inculpaţi.

Argumentaţia este valabilă şi în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, sub aspectul căreia s-a dispus prin rechizitoriu clasarea cauzei faţă de inculpatul H., având în vedere că, pentru a se realiza condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, este necesar ca banii negri să existe în materialitatea lor şi să provină din activităţi infracţionale preexistente, întrucât asupra acestora se produce disimularea, ascunderea, dobândirea, deţinerea sau folosirea, acţiuni ce formează elementul material alternativ al variantelor normative reglementate de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002. Or, constituind o infracţiune de pericol, falsul în înscrisuri sub semnătură privată nu produce un rezultat patrimonial susceptibil de a fi supus uneia dintre operaţiunile incriminate de textul de lege menţionat, astfel încât, nefiind generatoare de fonduri ilicite, nu poate constitui infracţiunea predicat pentru cea de spălare a banilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine, însă, că hotărârea instanţei de fond este criticabilă sub aspectul nelegalităţii soluţiei de achitare dispusă faţă de inculpaţii G., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu) şi H., pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu), în baza ambelor temeiuri prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., din această perspectivă impunându-se admiterea apelului declarat de Ministerul Public, desfiinţarea sentinţei apelate şi înlăturarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., urmând a se menţine achitarea celor doi inculpaţi (pentru infracţiunile anterior menţionate) în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În acest sens, instanţa de control judiciar are în vedere că dispoziţiile art. 16 din C. proc. pen. reglementează cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, fiind reunite în cadrul alin. (1) lit. b), într-o singură cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale ("fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege"), cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. b) şi d) din C. proc. pen. (1968), care determină inaptitudinea funcţională a acţiunii penale prin lipsa temeiului de drept al acesteia. Astfel, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" va cuprinde, pe lângă faptele care pot constitui contravenţii sau abateri disciplinare, şi pe cele care ar fi putut constitui infracţiuni, însă le lipseşte unul dintre elementele constitutive, cu excepţia elementelor ce ţin de latura subiectivă a infracţiunii, care sunt acoperite de sintagma "nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege". Va fi incident acest caz nu doar în situaţia dezincriminării in abstracto a unei fapte prevăzute de legea penală, ci şi în cazul dezincriminării in concreto a acesteia, respectiv atunci când fapta continuă să fie incriminată ca infracţiune, însă a fost restrânsă sfera de incidenţă a infracţiunii, astfel încât fapta concretă săvârşită de o persoană nu se mai încadrează în textul de lege (nu mai este întrunită trăsătura tipicităţii).

Vinovăţia este unul dintre elementele prin prisma cărora se analizează concordanţa dintre modelul descris de legiuitor în norma de incriminare şi fapta concret săvârşită.

În sistemul C. pen. din 1968, prevederea în lege a faptei şi elementele constitutive ale infracţiunii erau separat tratate, dându-se relevanţă diferită incriminării abstracte, pe de o parte, şi conţinutului constitutiv concret al infracţiunii, pe de altă parte. Astfel, pentru ca o faptă concretă să atragă răspunderea penală, se stabilea dacă, în mod abstract, conduita era prevăzută de o normă de incriminare, verificându-se apoi, în concret, dacă toate elementele reale şi subiective ale conduitei corespundeau condiţiilor din incriminare. Mai mult, separat de toate acestea, se examina aşa-numitul "pericol social concret", în lipsa căruia fapta rămânea nesancţionată penal, chiar dacă, atât formal, cât şi în concret, ea realiza toate celelalte condiţii ale incriminării. Sub aspect procedural, distincţia avea, de asemenea, relevanţă, întrucât lipsa prevederii în legea penală, respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi lipsa pericolului social concret constituiau cauze separate de împiedicare a exercitării acţiunii penale [prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. b), lit. b)1) şi lit. d) C. proc. pen. din 1968], cu consecinţe diferite sub aspectul soluţiilor procesuale accesorii celei de achitare.

În sistemul actualului C. pen., iniţial, definiţia infracţiunii s-a construit în jurul echivalenţei dintre "prevederea în legea penală" şi întrunirea în concret a tuturor elementelor de conţinut ale incriminării. Altfel spus, fapta care, în concret, realizează în întregime elementele constitutive ale infracţiunii ar trebui considerată ca fiind "prevăzută de legea penală". Prevederea faptei în legea penală semnifică, în principiu, identitatea dintre conduita propriu-zisă şi toate condiţiile din normă (trăsătura "tipicităţii" infracţiunii). Corelativ, lipsa în concret a oricărui element de conţinut al incriminării, obiectiv sau subiectiv, ar face ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală.

Această construcţie legală, corespunzând tuturor criteriilor doctrinei moderne de drept penal, nu a fost receptată corespunzător de legiuitor, care a resimţit ca negativă lipsa unei explicite referiri la "vinovăţie" din definiţia infracţiunii, astfel că a adăugat-o textului din art. 15 alin. (1) C. pen.:

"Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o".

În mod firesc, C. proc. pen. a preluat aceeaşi concepţie în art. 16 alin. (1) lit. b), unde referirea la trăsătura de tipicitate (prevederea în legea penală) a fost întregită cu referirea la "vinovăţie".

Astfel, se va reţine că fapta nu este prevăzută de lege în toate situaţiile în care lipseşte unul dintre elementele de conţinut ale infracţiunii, altul decât vinovăţia.

Prin urmare, cu această excepţie, toate situaţiile care erau anterior subsumate dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b), lit. b)1) şi lit. d) C. proc. pen. din 1968 se încadrează de lege lata în cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale de la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., iar lipsa vinovăţiei, la cel prevăzut de teza a II-a a aceleiaşi norme.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine, deopotrivă, că teza I a art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. operează, în principiu, in rem şi presupune lipsa tipicităţii obiective: atunci când fapta nu a fost incriminată ori a fost prevăzută de norma de incriminare şi a intervenit ulterior dezincriminarea sau când fapta comisă este de natură civilă sau o contravenţie sau când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de factură obiectivă ori când subiectul activ nu întruneşte cerinţele speciale prevăzute de lege, în acest din urmă caz efectele fiind in personam.

Teza a II-a a art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. operează in personam şi vizează cazurile în care lipseşte tipicitatea subiectivă a faptei.

Se reţine, de asemenea, că în ipoteza în care se constată că sunt incidente mai multe cazuri dintre cele enumerate la art. 16 din C. proc. pen., soluţia se va dispune în baza unui singur temei, având prioritate cazurile determinate de lipsa temeiurilor de fapt sau de drept, faţă de cele determinate de lipsa de obiect al acţiunii penale.

Când se constată existenţa mai multor cazuri determinate de lipsa temeiurilor de fapt sau de drept, soluţia de achitare se va dispune în baza unui singur temei juridic, ordinea de prioritate fiind cea enumerată de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

Cum, în prezenta cauză, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor G., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu) şi H., pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu), în baza ambelor teze prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că, în ceea ce îi priveşte pe aceşti inculpaţi, prin raportare la argumentele de ordin teoretic expuse în precedent, se impune a se reţine ca temei al achitării doar dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., conform ordinii de prioritate a cazurilor enumerate de legiuitor în cadrul articolului menţionat.

Cât priveşte criticile formulate de apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în calea ordinară de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, apelanta parte civilă a susţinut, în esenţă, că, urmare a încheierii de către SCA "B." a convenţiei de conlucrare profesională cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", a contractelor de leasing financiar pentru autoturismele marca x şi marca x, precum şi a contractului de cooperare încheiat cu MMM., obligaţiile fiscale au fost influenţate, în sensul diminuării acestora cu suma de 126.980,80 RON, apreciind că materialul probator administrat în cauză relevă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, fiind netemeinică lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile promovate, precum si restituirea, către inculpatul G., a sumei de 147.724,22 RON, depusă de cel din urmă, la data de 12.06.2015.

Contrar susţinerilor apelantei parte civilă, instanţa de control judiciar reţine că, în cauză, în mod corect s-a stabilit de către instanţa de fond că faptele imputate inculpatului G. (constând în aceea că, în calitate de avocat coordonator al S.C.A. "B.", în perioada octombrie 2007 - iunie 2009, în scopul de a sustrage societatea de avocaţi de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, a evidenţiat în actele contabile ale acesteia şi în alte documente legale -jurnalul de cumpărari, registrul jurnal de încasări şi plăţi şi, respectiv, jurnalul de vânzări - operaţiuni fictive reprezentate de executarea convenţiei de conlucrare profesională încheiată în anul 2007 cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", precum şi cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale privind starea de fapt fiscală, reprezentate de executarea contractelor de leasing financiar nr. x din 02.09.2008, perfectat cu S.C.

JJJ. S.A., privind autoturismul x MR, şi nr. 1892 din 24.09.2007, încheiat cu S.C. KKK. S.A., referitor la autoturismul x, în sensul că cele două autovehicule nu au fost folosite în scopul desfăşurării activităţii casei de avocatură, acţiuni ce au produs un prejudiciu prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ale S.C.A. "B." în cuantum de 94.383,91 RON, prin diminuarea nelegală a impozitului pe venit şi deducerea nelegală a sumei reprezentând TVA; totodată, în calitate de persoană care a dictat comportamentul economic al S.C.A. "BBB." şi de reprezentant de fapt al acesteia, în intervalul ianuarie 2010 - septembrie 2011, a evidenţiat în actele contabile ale societăţii şi în alte documente legale - registrul jurnal de încasări şi plăţi - operaţiuni fictive reprezentate de executarea contractului denumit "NNN." încheiat în anul 2010 cu numita MMM., despre care cunoştea că are caracter fictiv, activitate ce a produs un prejudiciu prin sustragerea casei de avocatură de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 32.596,82 RON) nu întrunesc cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), iar în ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului H. (constând în aceea că, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, a pus la dispoziţia inculpatului G., în vederea înregistrării în actele contabile şi a decontării, un număr de 17 facturi fiscale emise de Cabinetul Individual de Avocat "H.", ce atestau în mod nereal prestarea unor activităţi juridice în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, ajutând astfel la evidenţierea în documentele legale ale S.C.A. "B." a unor operaţiuni fictive reprezentate de executarea respectivei convenţii, faptă care a produs şi un prejudiciu în cuantum de 51.321,80 RON, prin sustragerea societăţii de avocaţi de la plata obligaţiilor fiscale), nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa formei de participaţie reţinută de acuzare în sarcina acestuia.

Astfel, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 constă în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori în evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Subiectul activ al infracţiunii în discuţie este reprezentat de o persoană fizică sau juridică cu atribuţii financiar-contabile, ale cărei obligaţii privind respectarea reglementărilor în această materie sau, după caz, organizarea şi conducerea contabilităţii, sunt instituite în sarcina sa prin lege sau contract.

În cazul existenţei unui document justificativ atestând o operaţie fictivă, în planul realităţii, autorul unei asemenea fapte desfăşoară două activităţi distincte: prima, disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care, în fapt, nu există, prin întocmirea unor facturi fiscale şi documente de plată ce atestă un act de comerţ care nu s-a petrecut, şi a doua, cea care şi constituie elementul material al laturii obiective, evidenţierea în documentele contabile sau alte documente legale a operaţiunii respective, respectiv înregistrarea facturilor, a documentelor de plată, reflectarea lor în declaraţiile fiscale.

Materialul probator administrat în cauză nu a reliefat că inculpatul G. ar fi evidenţiat, personal, în documentele legale ale S.C.A. "B." şi S.C.A. "BBB.", cheltuielile efectuate în legătură cu cele patru contracte încheiate cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", cu S.C. JJJ. S.A., S.C. KKK. S.A. şi, respectiv, cu numita MMM., sau că ar fi exercitat, în fapt, conducerea şi organizarea activităţii contabile a societăţilor de avocatură (în lipsa unor dispoziţii legale sau contractuale în acest sens), nefiind îndeplinite cerinţele legale pentru a putea fi considerat subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Cât priveşte elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, acesta constă în evidenţierea, în documentele legale, astfel cum sunt circumstanţiate în art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005, a unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale ori a altor operaţiuni fictive, acţiune ce semnifică înscrierea, consemnarea în registrele/jurnalele/situaţiile contabile şi în declaraţiile fiscale a unor cheltuieli care nu s-au făcut în realitate sau care nu privesc societatea în evidenţa căreia au fost înregistrate, în scopul eludării obligaţiei de plată a taxelor şi impozitelor datorate către bugetul consolidat al statului.

În speţă, nu a fost întrunită, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, condiţia referitoare la fictivitatea operaţiunilor înregistrate în evidenţa contabilă a firmelor de avocatură ca urmare a încheierii, de către S.C.A. "B.", a convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007 şi a actului adiţional nr. x/27.03.2008 la aceasta cu Cabinetul Individual de Avocat "H.", iar de către S.C.A. "BBB.", a contractului din 01.01.2010, denumit "NNN.", cu numita MMM., semnificative sub acest aspect fiind şi concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă şi fiscală întocmit în cauză, în sensul că toate cheltuielile (plăţile) evidenţiate în documentele legale ale celor două societăţi avocaţiale au fost efectuate în realitate, corespund cu cele efectiv realizate şi au fost înscrise în documente justificative (facturi, chitanţe şi/sau extrase de cont), neputând fi asimilate unor operaţiuni imaginare, inexistente în fapt sau fără legătură cu contribuabilul, în sensul art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât înregistrarea lor nu a avut ca obiectiv ocultarea materiei impozabile în vederea diminuării sarcinii fiscale. Totodată, în evidenţa contabilă a Cabinetului Individual de Avocat "H." au fost înregistrate ca venit corelativ cheltuielile înscrise în documentele legale ale S.C.A. "B.", reprezentate de plăţile efectuate în temeiul facturilor fiscale emise în executarea convenţiei de conlucrare profesională, despre care s-a susţinut că au condus la diminuarea bazei de calcul a obligaţiilor fiscale ale societăţii (T.V.A. şi impozit pe venit), sarcina fiscală fiind suportată de către Cabinetul Individual de Avocat "H.".

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar constată că în mod just s-a stabilit de către instanţa de fond nerealizarea, în cauză, a urmării imediate ce constă în cauzarea unui prejudiciu în dauna bugetului general consolidat, obligaţiile fiscale generate de veniturile realizate în temeiul convenţiei de conlucrare profesională din 30.08.2007, modificată prin actul adiţional nr. x/27.03.2008 (53.362,86 RON), şi al contractului de cooperare din 01.01.2010 (48.229 RON), fiind net superioare celor circumscrise de acuzare rezultatului păgubitor (51.321,80 RON şi, respectiv, 35.596,82 RON).

Pe de altă parte, şi evidenţierea, în documentele legale ale S.C.A. "B.", a cheltuielilor aferente contractelor de leasing financiar nr. x din 02.09.2008, încheiat cu S.C. JJJ. S.A. (privind autoturismul x, cu serie de şasiu x) şi nr. x din 24.09.2007, perfectat cu S.C. KKK. S.A. (referitor la autoturismul x cu serie de şasiu x), a) vizat operaţiuni reale, şi nu imaginare, inexistente în fapt, simulate sau neadevărate, toate plăţile înregistrate în actele contabile ale societăţii de avocatură fiind efectuate - în executarea obligaţiilor asumate prin cele două convenţii şi în schimbul transmiterii dreptului de folosinţă a autoturismelor ce au fost puse efectiv la dispoziţia utilizatorului - şi înscrise ca atare în documente justificative (facturi şi extrase de cont), având deplin corespondent în realitatea faptică şi juridică, fiind exclus caracterul lor fictiv, cerut de norma de incriminare pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G..

Astfel, în raport de împrejurarea că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. nu îndeplineşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), nu poate fi reţinut nici caracterul penal al actelor de complicitate imputate inculpatului H., nefiind îndeplinită condiţia esenţială prevăzută de lege pentru existenţa acestei forme de participaţie.

Aşa fiind, faţă de soluţia de achitare a inculpaţilor G. şi H., sub aspectul infracţiunii continuate de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reţinută de acuzare în sarcina acestora în forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii şi având în vedere temeiul achitării, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., iar pe de altă parte, conţinutul dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în mod corect s-a dispus în cauză lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile formulate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi dispunerea restituirii, către inculpatul G., a sumei de 147.724,22 RON, achitată de acesta, la data de 12.06.2015, în contul x, cu titlu de contravaloare a prejudiciului reclamat de partea civilă, apelul promovat de aceasta din urmă fiind nefondat.

În ceea ce priveşte apelul inculpatului D.:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în majoritate, reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.

În alin. (7) se prevede că:

"dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă achitarea".

Continuarea procesului penal, la cererea suspectului sau inculpatului, poate fi solicitată în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală (art. 18 din C. proc. pen.).

Deşi, în cauză, termenul general de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, având în vedere poziţia procesuală a inculpatului D., care a solicitat continuarea procesului penal, instanţa de apel va proceda la analiza legalităţii şi temeiniciei acuzaţiei aduse acestuia, pentru a verifica incidenţa unuia dintre cazurile prevăzute de 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată, în majoritate, că prin hotărârea atacată prima instanţă a procedat la o analiză judicioasă a probatoriului administrat în cauză şi a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea, presupusa îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, de către inculpatul D., fiind examinată doar prin prisma încălcării dispoziţiilor din legislaţia primară ce au fost reţinute prin rechizitoriu (menţiunile făcute, în completare, de procuror, depuse în cursul cercetării neputând fi supuse controlului jurisdicţional întrucât exced acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare), şi anume a celor ale art. 2, art. 19, art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 3, art. 4, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, art. 1 din Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 612/2006 (exclusiv în măsura în care acestea preiau, detaliază sau explicitează norme de drept primar), dar şi a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce priveşte aceste din urmă dispoziţii, criticile apărării privind extinderea acuzaţiei sunt nefondate, întrucât, deşi nu au fost indicate de către procuror cu prilejul motivării caracterului nelegal al actelor juridice încheiate între S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.", au fost expuse şi analizate în preambulul rechizitoriului, în contextul prezentării normelor legale care obligau la desfăşurarea unei proceduri de atribuire a contractelor conform O.U.G. nr. 34/2006 şi nu la atribuirea directă.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în majoritate, îşi însuşeşte în totalitate argumentele primei instanţe, potrivit căreia analiza acuzaţiei aduse inculpatului D. poate fi realizată doar din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 119/1999 şi a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 119/1999, se reţin următoarele:

Din conţinutul actului de sesizare, rezultă că, în opinia parchetului, nerespectarea dispoziţiilor din O.G. nr. 119/1999 s-a realizat prin aceea că, prin achiziţia serviciilor de asistenţă juridică, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. ar fi angajat cheltuieli total nejustificate. În acest sens, s-a susţinut că la nivelul societăţii era organizat un Birou Juridic aflat în subordinea directorului general, în cadrul căruia, în anul 2007, au funcţionat 10 posturi de consilier juridic şi 12 posturi în anul 2008, cheltuielile totale de natură salarială fiind de 1.520.000 RON, pe când pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2008, C.E.T. a cheltuit cu asistenţa juridică acordată de S.C.A. "B." suma de 3.367.568 RON fără TVA, adică de peste trei ori mai mult pentru un volum al activităţii juridice de peste 10 ori mai mic, având în vedere numărul de cauze, în condiţiile în care complexitatea poate fi apreciată ca fiind echivalentă. În plus, s-a arătat că, în toată această perioadă, la nivelul conducerii CET sau al oricărui compartiment nu a apărut vreodată necesitatea contractării vreunui serviciu de asistenţă juridică în legătură cu activitatea CET. În acest fel, s-au nesocotit de către inculpatul D. dispoziţiile O.G. nr. 119/1999, operaţiunea de alocare a fondurilor publice încălcând în mod vădit caracteristicile de oportunitate, economicitate şi eficienţă.

Deşi, în rechizitoriu, analiza în fapt a încălcării art. 5 din O.G. nr. 119/1999 s-a realizat numai în privinţa contractului nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x, pentru actul adiţional nr. x şi contractul nr. x/13.02.2008 fiind doar indicate dispoziţiile O.G. nr. 119/1999, în mod evident acuzaţia formulată de procuror vizează şi aceste din urmă acte, împrejurare rezultată şi din examenul realizat cu referire la întreaga sumă de 3.367.568 RON (fără TVA), care cuprinde ansamblul cheltuielilor pentru asistenţa juridică efectuate de CET în baza ambelor contracte şi acte adiţionale.

Date fiind limitele acuzaţiei (angajarea de cheltuieli nejustificate, în contextul existenţei biroului juridic) astfel cum aceasta este descrisă în actul de sesizare, se constată de către instanţa de control judiciar, în majoritate, că încălcarea dispoziţiilor art. 5 din O.G. nr. 119/1999 nu poate fi raportată la alte împrejurări de fapt, cum sunt cele vizând nerespectarea procedurii de atribuire prevăzută de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

În aceste circumstanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în majoritate, apreciază că toate argumentele primei instanţe prin care s-a constatat lipsa totală de suport probator a susţinerilor parchetului referitoare la caracterul total nejustificat al cheltuielilor cu achiziţia serviciilor de asistenţă juridică sunt incidente şi în privinţa Actului adiţional nr. x şi a contractului nr. x/13.02.2008. Astfel, în cauză, acuzarea nu a adus nicio dovadă că activităţile juridice ar fi putut fi realizate în aceleaşi condiţii de performanţă şi de către consilierii juridici ai companiei, neexistând nicio analiză cu privire obiectul, complexitatea şi dificultatea cauzelor pentru a stabili corespondenţa dintre costul resurselor financiare şi atingerea rezultatelor estimate. Pe altă parte, încheierea unui contract de asistenţă juridică reprezintă o decizie managerială, neexistând la acel moment nicio dispoziţie legală care să îngrădească dreptul entităţilor publice în cadrul cărora existau compartimente juridice de a apela la servicii externe de avocatură.

În continuare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în majoritate, constată corectă concluzia primei instanţe în sensul că prin noile convenţii de asistenţă juridică, S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi-a asumat obligaţii suplimentare, constând în achitarea, pe lângă tariful de 140 RON/oră, a unui onorariu de succes reprezentând un anumit procent din valoarea creanţelor ce au format obiectul litigiilor, în funcţie de rezultatul obţinut. Astfel, au fost aduse modificări uneia dintre clauzele esenţiale convenite prin contractul nr. x/23.07.2007, ce priveşte onorariul, element definitoriu al acordului de voinţă al părţilor potrivit art. 127 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, şi, ca atare, atribuirea actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 nu se mai putea realiza în baza procedurii competitive organizată anterior şi câştigată de S.C.A. "B." strict în considerarea preţului orar oferit, ci cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în funcţie de valoarea serviciilor de asistenţă juridică ce urmau a fi achiziţionate.

Organizarea unei proceduri concurenţiale pentru atribuirea unui contract de prestări servicii listate în Anexa 2B a ordonanţei de urgenţă, care, indiferent de valoarea estimată a acestuia, respectă cerinţele prevăzute de art. 35-38 şi art. 56 din acelaşi act normativ, asigură şi legalitatea încheierii, ulterioare, a unor acte adiţionale sau a altor contracte de asistenţă juridică cu casa de avocatură declarată câştigătoare în situaţia în care, prin acestea, nu se modifică aspectele de conţinut reprezentative ale convenţiei iniţiale (cu referire, în special, la obiect şi onorariu), în caz contrar, pentru achiziţionarea serviciilor juridice în noile condiţii, existând obligaţia parcurgerii procedurii simplificate instituită de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, însă numai în ipoteza în care valoarea acestora depăşeşte suma de 420.000 de euro.

În cauză, se constată de către instanţa de control judiciar, în majoritate, că doar aparent, raportat exclusiv la suma decontată în temeiul fiecăreia dintre convenţii, respectiv 1.142.400 RON în baza actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi 1.242.019,13 RON în executarea contractului nr. x/13.02.2008, acestea erau exceptate de la aplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006, pentru că, în realitate, s-a încheiat un contract de asistenţă juridică cu un obiect fracţionat, a cărui valoare totală depăşea pragul de 420.000 euro instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât respectarea procedurii simplificate de atribuire, reglementată de art. 16 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, era obligatorie.

Prin clauzele actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi ale contractului nr. x/13.02.2008, se prevedea şi obţinerea unui anumit rezultat, constând în negocierea şi realizarea unor înţelegeri cu partea adversă, în funcţie de gradul de atingere a rezultatului preconizat urmând a fi achitat şi onorariul de succes. Ca atare, dacă anterior perfectării actului adiţional nr. x/01.11.2007, faţă de informaţiile deţinute nu era posibilă estimarea de către inculpatul D. a unui cost al serviciilor juridice care să devanseze pragul instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, depăşirea, ulterioară, a valorii de 420.000 de euro pentru prestarea unor activităţi juridice de aceeaşi natură, în condiţiile acordării unui onorariu de succes casei de avocatură, era previzibilă la acel moment şi îl obliga, astfel, pe acesta, la respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 35-38 şi art. 56 din acelaşi act normativ prealabil atribuirii noului contract.

Instanţa de fond a realizat o amplă analiză a materialului probator administrat în cauză sub acest aspect, pe care Înalta Curte - Completul de 5 judecători şi-o însuşeşte, apreciind că nu se mai impune reluarea acesteia, mai ales în condiţiile în care, în majoritate, se apreciază că, la data săvârşirii faptelor, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 era sancţionată exclusiv contravenţional.

Astfel, ceea ce s-ar reţine în sarcina inculpatului D. este nerespectarea procedurii simplificate prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 cu ocazia încheierii actului adiţional nr. x/01.11.2007 şi a contractului nr. x/13.02.2008 şi atribuirea directă a acestora către S.C.A. "B.", deşi valoarea contractului depăşea pragul de 420.000 euro instituit de art. 57 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în majoritate, reţine că, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, O.U.G. nr. 34/2006, încadra în mod explicit în categoria contravenţiilor aplicarea altor proceduri de atribuire decât a celor care sunt prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi orice altă încălcare a prevederilor ordonanţei sau a actelor normative emise în aplicarea acesteia.

Astfel, potrivit art. 293 "constituie contravenţie şi se sancţionează următoarele fapte: (...)

d) aplicarea altor proceduri de atribuire decât a celor care sunt prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă; (...)

v) orice altă încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau a actelor normative emise în aplicarea acesteia, având ca efect încălcarea dispoziţiilor de la art. 2.

Aplicarea procedurii de atribuire directă a contractelor, în condiţiile în care aceasta nu era incidentă (fiind depăşit pragul de 420.000 euro), ci trebuia folosită procedura simplificată de atribuire reglementată de art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, constituie contravenţia reglementată de art. 293 lit. d) (fapta putând fi încadrată şi la art. 293 lit. v).

Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în majoritate, reţine, totodată, dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora, legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

Există, însă, multiple acte normative care sancţionează contravenţional anumite comportamente ilicite ce se pot suprapune conţinutului constitutiv al unei infracţiuni. Un exemplu îl constituie Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, care, în art. 2, reglementează o serie de contravenţii, fapte ce se pot circumscrie şi infracţiunilor de distrugere sau celor prevăzute în Titlul VIII al C. pen., Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială. Tocmai având în vedere aceste împrejurări şi pentru a permite angajarea răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în art. 2, că faptele constituie contravenţii "dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni" (aceasta fiind forma textului încă de la intrarea în vigoare a legii). Aceeaşi modalitate de reglementare se regăseşte şi în Regulamentul de aplicare al Codului vamal al României din 07.06.2006, art. 655 statuând că "faptele prevăzute la art. 651-653 constituie contravenţii dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune", sau în Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, în care, în cazul contravenţiilor care se pot suprapune peste conţinutul constitutiv al unei infracţiuni (furt, distrugere, etc.), cum sunt cele reglementate în art. 8 şi 12, 14, 15, 19, există menţiunea expresă că faptele constituie contravenţii silvice "dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie infracţiuni", sau în art. 98 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, faptele constituind contravenţii doar "dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie potrivit legii penale infracţiuni".

Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în majoritate, subliniază dreptul exclusiv al legiuitorului primar sau delegat (conform art. 115 din Constituţie) de a califica, prin prisma gradului de pericol social, anumite fapte, drept contravenţii. Astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în exercitarea competenţei de legiferare, legiuitorul are în vedere principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracţiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ca "ultima ratio". Realităţile sociale, care, în timp, contrazic aprecierea iniţială, determină luarea unor măsuri ce ţin de politica penală a statului, legiuitorul intervenind prin modificarea actului normativ, astfel încât acesta să fie de natură să atingă scopul urmărit.

Din analiza evoluţiei legislative, o asemenea situaţie se identifică şi în cauză.

Astfel, dacă iniţial, legiuitorul, în baza marjei de apreciere, a considerat că încălcarea dispoziţiilor din O.U.G. nr. 34/2006 nu prezintă un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală, stabilind incidenţa unei singure forme de ilicit, cel contravenţional, fără a limita această răspundere prin raportare la consecinţele produse, în condiţiile în care, simpla nerespectare a prevederilor din ordonanţă vatăma interesele legale fie ale autorităţii contractante, fie ale celorlalţi concurenţi şi era de natură a produce prejudicii, ulterior a intervenit pentru a permite şi angajarea răspunderii penale, în raport de reglementările cu caracter general deja existente în legislaţie.

Astfel, prin O.U.G. nr. 35/2013, dispoziţiile art. 293 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost modificate, în sensul introducerii prevederii subsidiare a caracterului contravenţional al faptelor cuprinse în conţinutul său, prin adăugarea sintagmei "dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni".

Conform noii reglementări (intrată în vigoare potrivit art. II din ordonanţă în termen de 30 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I - Monitorul Oficial Nr. 251 din 30 aprilie 2013), "următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni (. . . . . . . . . . . .):

d) aplicarea altor proceduri de atribuire decât a celor care sunt prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă; (...)

v) orice altă încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă sau a actelor normative emise în aplicarea acesteia, având ca efect încălcarea dispoziţiilor art. 2, cu excepţia alin. (2) lit. f).

Este adevărat că abuzul în serviciu era incriminat, inclusiv în forma calificată prevăzută art. 131 din O.U.G. nr. 78/2000, însă stabilirea caracterului exclusiv contravenţional al faptelor de încălcare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, indiferent de consecinţele produse, exclude posibilitatea încadrării aceloraşi acţiuni în infracţiunea de abuz în serviciu, în condiţiile în care nu identifică niciun alt element particular, suplimentar faţă de contravenţia/contravenţiile reglementate în art. 293 din O.U.G. nr. 34/2006. Chiar şi sub aspectul urmării imediate a infracţiunii de abuz în serviciu contravenţiile prevăzute de art. 293 lit. d) şi v) acopereau integral incriminarea cu caracter general din C. pen., astfel cum a arătat şi prima instanţă, încheierea contractelor cu eludarea prevederilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 a condus implicit la prejudiciu şi la obţinerea folosului corelativ obţinut de S.C.A. "B.", fiind fără relevanţă împrejurarea că societatea de avocaţi a prestat, în concret, activităţi juridice în executarea celor două contracte (în cauză prejudiciul nu a fost stabilit în raport cu diferenta dintre suma achitată către S.C.A. "B." ca urmare a încheierii contrcatului cu încălcarea O.U.G. nr. 34/2006 şi suma pe care S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. ar fi achitat-o în urma desfăşurării unei proceduri concurenţiale).

Aşadar, deşi abuzul în serviciu constituie o incriminare care, în principiu, include orice încălcare a legii în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta nu poate fi reţinut în privinţa acelor încălcări punctuale pentru care legiuitorul a stabilit exclusiv o răspundere contravenţională, principiul specialia generalibus derogant fiind pe deplin aplicabil (în acelaşi sens decizia penală nr. 14/3 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020 şi decizia penală nr. 579/RC/21 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021).

Dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 sunt suficient de clare pentru excluderea răspunderii penale în cazul în care fapta este calificată de legiuitor doar contravenţie, iar exemplele anterioare sunt elocvente pentru a concluziona că, atunci când legiuitorul a dorit ca prin stabilirea caracterului contravenţional al unei fapte să nu excludă posibilitatea calificării aceleiaşi fapte ca infracţiune, a prevăzut-o în mod expres, prin folosirea sintagmei "dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie infracţiuni" sau a unora similare.

În raport de aceste considerente şi de principiul legalităţii incriminării, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în majoritate, reţine că doar ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 35/2013 încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 putea atrage răspunderea penală pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu. Pentru perioada anterioară stabilirea de către legiuitor a caracterului exclusiv contravenţional al faptei conduce la concluzia excluderii naturii penale a acesteia şi imposibilitatea angajării răspunderii penale a persoanei care s-ar face vinovată de comiterea ei.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în majoritate, constată că se impune achitarea inculpatului D., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.") şi, respectiv, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B."), în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., împrejurare ce face inutilă examinarea celorlalte critici formulate de către apărare, în condiţiile în care, prin acestea, nu se tinde la obţinerea unui temei de achitare mai favorabil.

Cât priveşte motivele invocate de apelantul intimat inculpat D. în cererea completatoare de apel, se reţine că acestea nu au fost susţinute de apărare şi nici nu au făcut obiectul dezbaterilor în contradictoriu, astfel că nu vor constitui obiect al analizei instanţei de control judiciar.

Totodată, în raport cu soluţia de achitare a inculpatului D. ce se impune a fi pronunţată în cauză pentru cele două infracţiuni de abuz în serviciu, la care s-a făcut referire în cele ce preced, criticile formulate de Ministerul Public în calea de atac a apelului, cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate de către instanţa de fond, nu vor mai constitui obiect al analizei instanţei de control judiciar.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de control judiciar reţine că, în procesul penal, acţiunea civilă este guvernată de regulile dreptului civil, dar este alăturată acţiunii penale, având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului şi/sau a părţii responsabile civilmente ori a succesorilor acesteia, în vederea reparării prejudiciilor materiale şi/sau morale cauzate persoanei vătămate ca urmare a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Repararea prejudiciului material şi moral se realizează conform dispoziţiilor legii civile, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 1357 - 1371 din C. civ., potrivit cărora, pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea cumulată a următoarelor condiţii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

În prezenta cauză, prin adresa din 02.11.2015, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (în calitate de succesoare în drepturi a Complexurilor Energetice Rovinari şi Turceni, conform art. 4 raportat la art. 2 din H.G. nr. 1024/2011 privind unele măsuri de reorganizare a producătorilor de energie E. de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin înfiinţarea Societăţii Comerciale Complexul Energetic Oltenia S.A.) s-a constituit parte civilă cu suma de 32.608.333,82 RON, indicată în actul de sesizare a instanţei, menţionând, însă, că în evidenţele contabile ale companiei nu este înregistrat prejudiciul constatat de Direcţia Naţională Anticorupţie .

Ulterior, prin adresa din 10.02.2016, revenind asupra menţiunilor iniţiale şi făcând trimitere la concluziile proceselor-verbale nr. x/22.07.2011 şi nr. y/14.07.2011 încheiate de A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj, ca urmare a controalelor financiare efectuate la S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi, respectiv, la S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi-a precizat cuantumul pretenţiilor formulate în cauză la suma de 20.019.104,83 RON, din care 2.737.054,21 RON reprezintă contravaloarea actelor adiţionale nr. x/03.09.2007, nr. y/19.12.2007 şi nr. 3/22.12.2008 la contractul de asistenţă juridică nr. x/21.03.2007 (suma de 1.665.717,41 RON) şi a convenţiei nr. 165/14.02.2008 (suma 1.071.336,80 RON), încheiate între S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. şi S.C.A. "B.", iar 17.282.050,62 RON contravaloarea contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2007, a actelor adiţionale nr. x/01.11.2007 şi nr. y/29.12.2007 la acesta (suma de 2.765.388 RON) şi a convenţiei nr. 80/13.02.2008 (suma de 1.242.019 RON), perfectate de aceeaşi casă de avocatură cu S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., precum şi a prejudiciului cauzat prin încheierea de către societate a tranzacţiei din data de 27.11.2007 cu S.C. E. (suma de 13.274.643,62 RON).

Conformându-se dispoziţiilor instanţei de la termenul de judecată din 18 martie 2016, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a depus la dosar, în data de 5 aprilie 2016, anterior începerii cercetării judecătoreşti, adresa din 04.04.2016, în cuprinsul căreia a detaliat cuantumul sumei cu care s-a constituit parte civilă pentru fiecare contract de asistenţă juridică şi act adiţional încheiate de S.C.A. "B." cu cele două complexuri energetice, indicând, totodată, şi persoanele care se fac responsabile de producerea prejudiciului . În acest sens, partea civilă a menţionat că suma de 1.665.717,41 RON, reclamată de la inculpaţii A. şi G., se compune din 219.281,30 RON (valoarea actului adiţional nr. x/03.09.2007 la contractul nr. x/21.03.2007), 1.407.947,62 RON (valoarea actului adiţional nr. x/19.12.2007 la acelaşi contract) şi 38.488,49 RON (valoarea actului adiţional nr. x/22.12.2008), iar suma de 2.765.388 RON, solicitată de la inculpaţii D. şi G., este formată din 1.142.400 RON (valoarea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007) şi 1.622.988 RON (valoarea contractului nr. x/23.07.2007 şi a actului adiţional nr. x/29.12.2007).

Având în vedere, însă, că faţă de inculpatul D. este incidentă o soluţie de achitare, fundamentată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. - inclusiv pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.") şi, respectiv, abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.") - în cauză devin incidente dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., care statuează că, în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în caz de achitare a inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din acelaşi cod, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, ca o consecinţă a caracterului accesoriu al acţiunii civile în procesul penal, partea civilă păstrând liberul acces la instanţa civilă. Aşadar, în ceea ce priveşte soluţionarea sa, soarta acţiunii civile depinde de aceea a acţiunii penale, iar în situaţia în care procesul penal a luat sfârşit, singura cale rămasă persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă în procesul penal, este acţiunea exercitată în faţa instanţei civile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., urmează a se lăsa nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la pretenţiile formulate de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în unanimitate, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul D. împotriva sentinţei penale nr. 290 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului D., în pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.");

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.");

- 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013 a Tribunalului Gorj, secţia penală, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În majoritate, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpatul D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la pretenţiile formulate de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., va menţine măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului D., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

În unanimitate, va înlătura dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. şi va menţine achitarea inculpatului G., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu).

Va înlătura dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. şi va menţine achitarea inculpatului H., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu).

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi sentinţe.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul D. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat D. şi pentru intimaţii inculpaţi G., F., H. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 340 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În unanimitate:

Admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul D. împotriva sentinţei penale nr. 290 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului D., în pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.");

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.");

- 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 274/01.10.2013 a Tribunalului Gorj, secţia penală, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 237/24.02.2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

II. În majoritate:

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpatul D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.2 din rechizitoriu x încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) (Titlul II, Subtitlul II.3 din rechizitoriu x încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 dintre S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. şi S.C.A. "B.").

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la pretenţiile formulate de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

În baza art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., menţine măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului D., instituită prin ordonanţa nr. 122/P/2012 din 15.09.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

III. În unanimitate:

Înlătură dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. şi menţine achitarea inculpatului G., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu).

Înlătură dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. şi menţine achitarea inculpatului H., în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (Titlul V din rechizitoriu).

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul D. rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat D. şi pentru intimaţii inculpaţi G., F., H. şi A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 340 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 decembrie 2023.

OPINIE SEPARATĂ

I. În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că faptele inculpatului D. de a încheia, în calitate de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, având ca obiect prestarea de servicii judiciare de către B., prin atribuire directă, deşi valoarea serviciilor depăşea 420.000 euro în echivalent RON, întrunesc fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 şi art. 2481 C. pen. din 1969, soluţia de condamnare pronunţată în primă instanţă fiind legală şi temeinică pentru motivele pe care le vom expune în cele ce urmează.

Subliniem în prealabil că prezenta opinie separată se limitează la chestiuni de drept, asupra chestiunilor de fapt - existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului, neexistând contrarietate de opinie.

Reţinând, aşadar, în concordanţă cu opinia majoritară, că probele atestă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul D., în exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de director general al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A., a încheiat actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu S.C.A. "B." cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, fapt ce atrage, implicit, şi nerespectarea de către acesta a obligaţiei prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, prin neîntrunirea cerinţelor de legalitate şi regularitate pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în administrarea patrimoniului public aparţinând societăţii pe care o conducea, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. o) şi v) din aceeaşi ordonanţă.

Reiterând argumentele expuse de prima instanţă şi însuşite de instanţa de apel, în situaţia atribuirii contractelor de achiziţie a serviciilor juridice listate în Anexa 2B (pct. 21), a căror valoare depăşeste pragul de 420.000 de euro, cum este şi cazul actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi al convenţiei de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 încheiate cu S.C.A. "B.", ale căror clauze esenţiale privind obiectul (reprezentarea clientului în procese, negocierea şi realizarea unor înţelegeri cu partea adversă) şi onorariul (un tarif orar fix de 140 RON/oră şi un onorariu de succes) sunt comune şi în temeiul cărora a fost decontată de către S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. suma totală de 2.384.419,13 RON (respectiv 669.521,63 euro, calculată la un curs oficial de schimb valabil la data plăţii facturilor), autorităţii contractante prevăzute de art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 îi revine, potrivit art. 16 alin. (1), obligaţia de a aplica procedura prevăzută de ordonanţa de urgenţă.

Prin încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi a contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, cu ignorarea dispoziţiilor legale incidente din materia achiziţiilor publice, inculpatul D. a cauzat o pagubă în patrimoniul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. în sumă de 2.384.419,13 RON (compusă din 1.142.400 RON şi 1.242.019,13 RON) reprezentând cuantumul total al facturilor decontate casei de avocatură în temeiul acestor convenţii atribuite în mod nelegal şi, totodată, a procurat S.C.A. "B." un avantaj patrimonial necuvenit de aceeaşi valoare.

În plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, în sensul că a prevăzut că, prin acţiunile sale, de a atribui actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 către S.C.A. "B." cu nerespectarea legislaţiei achiziţiilor publice, cauzează o pagubă în patrimoniul S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. corelativ obţinerii unui folos necuvenit pentru casa de avocatură, urmărind producerea acestui rezultat prin comiterea faptelor.

Ca atare, reţinem că faptele inculpatului D., astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond, dar şi de instanţa de apel, întrunesc toate elementele de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu, în forma prevăzută de legea specială.

Sub un prim aspect reţinem că prevederea faptei în legea penală semnifică identitatea dintre conduita concretă reţinută în urma analizării probatoriului şi condiţiile de tipicitate ale incriminării, art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. fiind incident în acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a incriminării sub aspectul laturii obiective, fie din cauza împrejurării că fapta nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării, ipoteze în care fapta poate ieşi complet din sfera ilicitului juridic sau poate atrage sancţiuni de altă natură, cel mai adesea contravenţională. Or, în cauză, nu regăsim niciuna dintre aceste ipoteze.

Notăm că, de la data faptelor şi până în prezent, infracţiunea de abuz în serviciu a fost reconfigurată sub aspectul conţinutului său constitutiv, prin decizii succesive ale instanţei de contencios constituţional şi modificări legislative intervenite pentru a pune în acord norma de incriminare cu acestea.

Din perspectiva acestei succesiuni în timp, relevante în cauza de faţă sunt deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017 care au determinat reconfigurarea conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu - atât în varianta tip, prevăzută de art. 246 şi art. 248 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen., cât şi în forma specială, reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care face trimitere şi se raportează la normele de incriminare din C. pen. - prin limitarea elementului material al laturii obiective, statuându-se că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Ca atare, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele Deciziei nr. 405/15.06.2016 - pe care le-a aplicat, ulterior, şi cu prilejul verificării constituţionalităţii prevederilor art. 248 din C. pen. anterior (Decizia nr. 392/06.06.2017, paragr. 31-38), că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Au fost, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin acte infralegale sau acte interne ale angajatorului, în privinţa acestora operând dezincriminarea cu consecinţa transpunerii răspunderii pentru aceste fapte, în măsura în care îşi păstrează caracterul ilicit, în sfera răspunderii contravenţionale sau disciplinare.

Or, aşa cum am arătat, faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D. corespund tiparului normei de incriminare astfel cum a fost reconfigurată de instanţa de contencios constituţional, dispoziţiile legale încălcate în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către acesta, respectiv art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, fiind norme cuprinse în legislaţia primară.

Cât priveşte caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu, acesta operează exclusiv în raport de alte infracţiuni de serviciu care incriminează punctual şi special o anume conduită a funcţionarului public, principial, "conflictul" dintre infracţiunea de abuz în serviciu şi alte infracţiuni de serviciu fiind soluţionat în favoarea normei speciale, care va avea prioritate.

În ce priveşte raportul cu norma contravenţională, reţinem că potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001:

"Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti".

Prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cărora "legea contravenţională apără valorile sociale care nu sunt ocro­tite prin legea penală" trebuie înţelese în sensul că legea contravenţională nu poate stabili şi sancţiona fapte care sunt prevăzute şi pedepsite de legea penală, întrucât cele două legi nu pot reglementa, în acelaşi timp, fapte cu acelaşi conţinut - adică nu pot viza aceleaşi aspecte ale valorilor sociale. Aşadar, norma generală în materia răspunderii contravenţionale instituie regula subsidiarităţii, conform căreia, răspunderea contravenţională poate fi antrenată numai dacă faptele considerate contravenţii nu sunt reglementate ca infracţiuni, norma fiind aplicabilă şi în cazul contravenţiilor prevăzute în O.U.G. nr. 34/2006. De altfel, art. 296 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede expres că "Contravenţiilor prevăzute la art. 293 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare".

În acelaşi sens, respectiv al completării normelor speciale cu normele generale aplicabile într-o materie, sunt şi dispoziţiile art. 14 - Reglementări speciale şi derogatorii, din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, care prevede în alin. (3) următoarele:

"Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urma păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri."

Cu alte cuvinte, prin intermediul art. 1 din O.G. nr. 2/2001, legiuitorul a dorit să sublinieze corelaţiile existente între cele două categorii de legi - legile penale şi legile contravenţionale - în sensul că una şi aceeaşi faptă nu poate fi consi­derată atât infracţiune, cât şi contravenţie.

Dacă, totuşi, o anumită faptă ar întruni atât elementele unei norme contravenţionale, cât şi pe cele ale unei norme penale, fapta va fi considerată numai infracţiune, iar făptuitorul va fi sancţionat exclusiv penalmente. De aceea, este lipsită de relevanţă împrejurarea că, la data faptelor art. 293 din O.U.G. nr. 34/2006 nu menţiona expres regula subsidiarităţii, întrucât chiar şi în lipsa sintagmei "dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale, infracţiuni", aceasta opera în virtutea regulii generale care completa textul, cu atât mai mult cu cât această completare era prevăzută expres de art. 296 din acelaşi act normativ.

În doctrină se arată, de asemenea, că dreptul contravenţional are caracter subsidiar faţă de dreptul penal, deoarece "incriminările" de natură contravenţională intervin numai în măsura în care aceeaşi faptă nu este incriminată de legea penală - în acest sens menţionăm O. Podaru, R. Chiriţă - Regimul juridic al contravenţiilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 1; Fl. Streteanu - Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 43, D. Apostol Tofan -Drept administrativ. Actul administrativ. Contenciosul administrativ. Domeniul public. Răspunderea administrativă, Vol 2, ediţia 5, Editura C. H. Beck, 2020, Mihai Adrian Hotca - Regimul juridic al contravenţiilor. Comentarii şi explicaţii, ed. a 5-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, pag. 8 şi urm.

În acest context, concluzionăm în sensul că, potrivit regulii subsidiarităţii în forma reglementată de legislaţia în vigoare, răspunderea contravenţională poate fi antrenată numai dacă faptele considerate contravenţii nu sunt reglementate ca infracţiuni, iar nu viceversa, reciproca neavând suport legislativ, lipsind o condiţie negativă impusă de lege în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală dacă acţiunea ce defineşte verbum regens constituie contravenţie şi nici doctrinar.

O faptă ilicită ar putea fi simultan atât contravenţie, cât şi infracţiune, atât timp cât aceeaşi valoare socială ar fi, simultan, atât obiect al protecţiei penale, cât şi al celei contra­venţionale, dar sub aspecte diferite, gravitatea lezării valorilor sociale în discuţie fiind cel mai frecvent, dar nu şi unicul element delimitativ.

În continuarea acestui raţionament, se observă că dispoziţiile art. 293 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd că "aplicarea altor proceduri de atribuire decât a celor care sunt prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă" constituie contravenţie, lipsind orice referire calitativă sau cantitativă la urmările faptei, spre deosebire de norma penală de incriminare, neexistând o suprapunere între faptele sancţionate de cele două forme de răspundere decât sub aspectul elementului material. Ca atare, ori de câte ori urmarea imediată nu corespunde celei prevăzute de norma penală, fapta va constitui contravenţie în virtutea regulii subsidiarităţii, cu respectarea principiului legalităţii dreptului penal şi a principiului ultima ratio. De altfel, se observă că tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu nu este pedepsită penalmente.

Revenind la materialitatea faptelor ilicite ce constituie obiectul acuzaţiei aduse inculpatului D., se constată că acestuia nu i se reproşează doar aplicarea altei proceduri de atribuire decât a celor care sunt prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de art. 293 alin. (1) lit. d) din actul normativ menţionat, ci faptul că urmare a încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 s-a produs o pagubă semnificativă în patrimoniul autorităţii contractante ce îmbracă forma consecinţelor deosebit de grave în legea penală şi concomitent un folos necuvenit societăţii cocontractante, faptă prevăzută de legea penală şi care constituie infracţiune.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 119/1999, se constată că art. 1 din actul normativ respectiv, prevede că aceasta "reglementează controlul intern şi controlul financiar preventiv la entităţile publice şi cu privire la utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public". În înţelesul actului normativ, categoria entităţilor publice cuprinde autorităţile publice, instituţiile publice, companiile/societăţile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ - teritorială este acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public (art. 2 lit. m). Ultima condiţie este una alternativă, iar nu cumulativă, respectiv utilizarea sau administrarea trebuie să aibă ca obiect fonduri publice şi/sau patrimoniu public.

Întrucât Complexul Energetic Turceni S.A. este persoană juridică română organizată ca societate pe acţiuni, al cărei capital social este deţinut în întregime de statul român înfiinţată prin H.G. nr. 103/2004, rezultă că aceasta, în accepţiunea O.G. nr. 119/1999, reprezintă o entitate publică care administrează un patrimoniu public în sensul art. 2 lit. s) din actul normativ care defineşte sintagma ca "totalitatea drepturilor şi obligaţiilor statului, unităţilor administrativ-teritoriale sau ale entităţilor publice ale acestora, dobândite sau asumate cu orice titlu. Drepturile şi obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale se referă atât la bunurile din domeniul public, cât şi la cele din domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale."

Ca atare, inculpatului D., în calitate de director general, îi revenea obligaţia prevăzută de art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999, potrivit căreia "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.".

Se reţine că dispoziţiile din actul normativ menţionat definesc criteriile de evaluare a îndeplinirii acestei îndatoriri, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea în derularea contractelor, iar ceea ce i se impută inculpatului este încălcarea art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 prin neîntrunirea cerinţelor de legalitate şi regularitate pentru asigurarea bunei gestiuni financiare în administrarea patrimoniului public aparţinând societăţii pe care o conducea, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. o) - "legalitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia" şi v) - "regularitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte", din aceeaşi ordonanţă.

Ignorând dispoziţiile legale menţionate, inculpatul D. a încheiat actul adiţional nr. x/01.11.2007 la contractul nr. x/23.07.2007 şi contractul de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 cu S.C.A. "B.", fără a respecta procedura de achiziţie publică prevăzută de lege. Astfel, deşi dispoziţiile din actul normativ menţionat ce consacră principiile economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în derularea contractelor sunt, în abstract, generale, acestea instituie o obligaţie în sarcina conducătorului unei instituţii ce intră în sfera de reglementare, respectarea acestora fiind o chestiune de legalitate ce se concretizează în fapta analizată, fiind exclus ca un contract încheiat în această modalitate să corespundă exigenţelor amintite.

II. În ce priveşte soluţia în apel, opinăm în sensul că se impunea admiterea apelului declarat de inculpatul D. şi încetarea procesului penal pentru ambele infracţiuni de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave având în vedere că în raport de acestea a intervenit prescripţia răspunderii penale, cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Prioritar, având în vedere implicaţiile majore pe care data săvârşirii faptei o are atât din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, cât şi din perspectiva evaluării legii penale mai favorabile aplicabile, dată fiind succesiunea în timp a mai multor legi penale, reţinem că aceasta trebuie raportată în mod necesar la momentul consumării infracţiunii, respectiv data la care s-a produs urmarea imediată, în contextul în care, infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat.

Relevantă în soluţionarea problematicii consumării infracţiunii de abuz în serviciu în forma prevăzută de legea specială, este Decizia nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000, raportate la art. 132 din acelaşi act normativ, cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu. Astfel, în considerentele acestei decizii, deopotrivă obligatorii, Curtea a statuat în sensul că formă consumată a infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 presupune în mod necesar atât consumarea infracţiunii de abuz în serviciu în varianta-tip, respectiv producerea unei pagube sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, precum şi obţinerea de către funcţionarul public, pentru sine ori pentru altul, a unui folos necuvenit (paragrafele 42-45).

Ca atare, vom reţine ca dată a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu pentru fapta în legătură cu încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007, data la care Complexul Energetic Turceni a achitat factura fiscală nr. x/14.12.2007 emisă de B., respectiv 18.12.2007, iar pentru fapta în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, data la care Complexul Energetic Turceni a efectuat prima plată în executarea contractului, respectiv 26.03.2008, data ordinului de plată emis pentru achitarea facturii fiscale nr. x/07.03.2008 emisă de B., date la care s-a produs urmarea imediată, respectiv paguba în patrimoniul Complexul Energetic Turceni, cât şi folosul necuvenit pentru B..

În ce priveşte fapta în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008, trebuie precizat că, la stabilirea datei consumării, s-a avut în vedere şi Decizia nr. 5/2019, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că:

"Prin data săvârşirii infracţiunii şi, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp se înţelege momentul apariţiei primei pagube ori al obţinerii primului folos necuvenit."

Obiectul recursului în interesul legii l-au vizat exclusiv infracţiunile simple ce constau într-o unică acţiune sau inacţiune, care prezintă particularitatea producerii unei pagube ori realizării unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen., folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prevăzută de art. 301 din C. pen., statuându-se că momentul de debut al curgerii termenului de prescripţie a răspunderii penale este cel în care s-a produs prima pagubă sau s-a obţinut primul folos patrimonial, întrucât doar atunci sunt întrunite toate condiţiile cerute de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii în configuraţia sa tipică, acesta fiind momentul în care fapta săvârşită a produs rezultatul cerut de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii în forma tip.

Pertinentă pentru prezenta situaţie este explicaţia conţinută în considerentele deciziei, potrivit căreia atunci când infracţiunea comisă este o infracţiune de rezultat sau de pericol, dacă, în cazul concret, urmarea tipică (corespunzătoare stadiului de infracţiune consumată) se produce la o oarecare distanţă în timp faţă de momentul desfăşurării (şi încetării comiterii) elementului material, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale este momentul consumării (data producerii primei urmări relevante penal/primul moment de la care fapta se poate încadra juridic drept infracţiune consumată).

În ce priveşte durata termenului de prescripţie, în varianta legislativă aplicabilă la data săvârşirii faptelor, infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 şi art. 2481 din C. pen. din 1969, era pedepsită cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 22 de ani şi 6 luni, termenul general de prescripţie fiind, potrivit art. 122 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, de 15 ani.

Totodată, dispoziţiile art. 123 alin. (1) din aceeaşi codificare anterioară statuau în sensul întreruperii cursului termenului prescripţiei prin îndeplinirea oricărui act care trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal şi, în fine, reglementau, în cuprinsul art. 124 (în varianta anterioară Legii nr. 63/2012, publicată în M.O. nr. 258 din 19 aprilie 2022), prescripţia specială a răspunderii penale care înlătura răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul general de prescripţie era depăşit cu încă jumătate (modificarea adusă art. 124 prin actul normativ anterior menţionat conferind textului un conţinut asemănător celui în vigoare şi în prezent şi, prin aceasta, un caracter mai aspru).

Prin urmare, în baza legii penale în vigoare la data săvârşirii faptelor şi ca efect al actelor întreruptive de prescripţie efectuate în temeiul acestei legi, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale era de 22 ani şi 6 luni, termen care, raportat la data săvârşirii faptelor, nu s-a împlinit până în prezent.

În varianta legislativă aplicabilă începând cu data de 1 februarie 2014 şi până în prezent, infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 297 alin. (1) şi art. 309 din C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 4 ani la 14 ani, iar termenul general de prescripţie este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., de 10 ani. Determinarea sa a avut în vedere limitele de pedeapsă, respectiv maximul special rezultat din caracterizarea în drept a infracţiunilor.

Dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (în varianta anterioară datei de 25 iunie 2018), statuau în sensul întreruperii cursului termenului prescripţiei prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, astfel că aplicarea globală a acestei variante normative [inclusiv a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din C. pen..] ar avea ca efect stabilirea unui termen de prescripţie specială de 20 de ani, termen neîmplinit până în prezent.

În schimb, ca o consecinţă a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin jurisprudenţa obligatorie relevantă a Curţii Constituţionale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O. Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) şi nr. 358/2022 (publicată în M.O. Partea I nr. 565 din 9 iunie 2022) s-a statuat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, au avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea...", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie. Ca efect al acestor decizii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Evaluată în contextul celorlalte dispoziţii pertinente în materia prescripţiei, această particularitate imprimă C. pen. în vigoare în intervalul de timp limitat, anterior menţionat -25 iunie 2018 - 30 mai 2022, caracterul unei legi penale de natură să asigure, în ansamblul său, o situaţie mai favorabilă pentru inculpat şi, astfel, să devină aplicabilă în speţă, în conformitate cu principiul de aplicare a legii penale în timp, prevăzut de art. 5 alin. (2) din C. pen.

Referitor la solicitarea procurorului de a lăsa neaplicate Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în considerarea hotărârii pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, constatăm că, infracţiunile de abuz în serviciu astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpatului D. nu intră în domeniul de reglementare a dreptului uniunii, având în vedere că Decizia 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei (MCV) a fost abrogată prin Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei, din 15 septembrie 2023, în vigoare începând cu data de 8 octombrie 2023. Ca atare, obligaţia de combatere a corupţiei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, aşa cum rezultă din articolul 325 alin. (1) TFUE, nu mai poate fi completată de angajamentele specifice pe care România şi le-a asumat la încheierea negocierilor de aderare la 14 decembrie 2004, angajament concretizat prin adoptarea Deciziei 2006/928, prin care au fost stabilite obiective de referinţă în vederea remedierii deficienţelor constatate de Comisie înainte de aderarea României la Uniune, în special în domeniul luptei împotriva corupţiei (paragrafele 163 şi 188 din hotărârea CJUE mai sus amintită).

În acest context, infracţiunile de corupţie ce intră în domeniul dreptului uniunii sunt cele subsumate sintagmei "orice activitate ilegală", din cuprinsul articolului 325 alin. (1) TFUE, sintagma care desemnează în mod obişnuit comportamente contrare legii şi acoperă, printre altele, orice act de corupţie al funcţionarilor sau orice abuz în serviciu din partea acestora care poate aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în sensul unor acte de corupţie legate de cazuri de fraudă şi, invers, săvârşirea unei fraude facilitată prin acte de corupţie (paragrafele 184-187 din aceeaşi hotărâre), ceea ce nu este cazul prezentei acuzaţii.

Potrivit art. 186 alin. (1) teza finală din C. pen., luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă, astfel că, termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 10 ani a început să curgă la data 18.12.2007, pentru infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită în legătură cu încheierea actului adiţional nr. x/01.11.2007, respectiv la data de 26.03.2008, pentru infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită în legătură cu încheierea contractului de asistenţă juridică nr. x/13.02.2008 şi s-a împlinit la data de 17.12.2017, respectiv la data de 25.03.2018.

Pentru considerentele anterior expuse, concluzionăm în sensul că în privinţa inculpatului D. nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu pentru săvârşirea cărora acesta a fost condamnat de prima instanţă, impunându-se soluţia de încetare a procesului penal, conform prevederilor art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. subsecvent schimbării calificării faptelor în considerarea legii penale mai favorabile, iar în ce priveşte latura civilă, dispoziţiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. şi analiza particularităţilor cauzei în latura penală conduc la concluzia că, şi în condiţiile incidenţei prescripţiei răspunderii penale, soluţia de angajare a răspunderii civile delictuale, dispusă prin sentinţa penală, este legală şi justificată probator, astfel încât s-ar fi impus menţinerea sa.