European Arrest Warrant execution: non-consent and refusal to serve sentence in executing state do not bar surrender for organized robbery exempt from double incrimination

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 109 alin. (1) rap. la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind executarea mandatului european de arestare nr. x/2022 emis la data de 27.06.2023 de autorităţile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna privind persoana solicitată A.

S-a luat act că persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de reţinere şi arest preventiv din cadrul I.P.J. Dâmboviţa, cu privire la care s-a emis mandatul european de arestare nr. x/2022, emis de autorităţile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna, la data de 27.06.2023 întrucât a fost condamnat prin Sentinţa nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna, irevocabilă la data de 21.12.2021 la o pedeapsă de 4 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "jaf organizat sau armat", prev. de art. 110, 628 C 3 din C. pen. italian, în vederea executării unei pedepse de 4 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "jaf organizat sau armat" prev. de art. 110, 628 c 3 din C. pen. italian, aplicată prin Sentinţa nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna nu este de acord cu predarea către statul solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, pentru executarea unei pedepse de 4 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "jaf organizat sau armat" prev. de art. 110, 628 c 3 din C. pen. italian, aplicată prin Sentinţa nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată şi prin asistarea persoanei solicitate de către un apărător desemnat de către autorităţile judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform Ordonanţei emisă la data de 17.10.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, începând cu data de 17.10.2023 orele 10:10 până la data de 18.10.2023 orele 10:10 şi arestat preventiv provizoriu pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 17.10.2023 până la data de 31.10.2023, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26 octombrie 2023 până la data de 24 noiembrie 2023, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Italia, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară din Italia.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a constatat că a fost emis de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna, mandatul european de arestare nr. x/2022 din data de 27.06.2023 pe numele persoanei solicitate A., în scopul predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia în baza mandatului european de arestare nr. x/2022 din data de 27.06.2023 emis de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "jaf organizat sau armat" prev. de art. 110, 628 c 3 din C. pen. italian, aplicată prin Sentinţa nr. 4631 C/2015 din 26.11.2015 a Tribunalului din Bologna.

S-a menţionat că autoritatea judiciară solicitantă face parte dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, iar infracţiunea presupus săvârşită de persoana solicitată are corespondenţă în legea penală română în infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - 234, alin. (1), lit. a) din C. pen. român, făcând parte din lista celor 32 de infracţiuni care, conform art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, dau dreptul la predare între statele membre.

Curtea a constatat, totodată, că circumstanţele cauzei constau în aceea că persoana solicitată este acuzată că, împreună cu numitul B. şi o altă persoană, au ameninţat folosind un cuţit după ce au intrat în sucursala "C." pe director, precum şi pe câţiva angajaţi şi clienţi, luând suma de 31.612,43 euro şi 1.598,98 dolari iar infracţiunea ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară germană solicitantă, face parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată care, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puţin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, iar în C. pen. român aceasta are corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 233 - 234, alin. (1), lit. a) - tâlhăria calificată;

De asemenea, nu au fost formulate obiecţiuni privind identitatea şi nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opţionale de refuz ale executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care sunt expres şi limitativ prevăzute de acest act normativ iar persoana solicitată, fiind audiată, a susţinut că nu este de acord să fie predată către statul solicitant; respectiv aceasta a înţeles regula specialităţii declarând că nu renunţă la aceasta. În mandatul european de arestare se precizează informaţiile prev. la art. 87 alin. (1) din Legea 302/2004, având în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi pentru asigurarea împiedicării sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate.

Curtea a respins apărarea persoanei solicitate în sensul că ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale în cauză şi ar exista un impediment la emiterea mandatului de arestare.

În prezenta cauză există o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă în Republica Italia, putându-se cel mult invoca aspecte care ţin de prescripţia executării pedepsei (evident, executarea pedepsei nu este prescrisă deoarece hotărârea judecătorească a rămas definitivă la data de 21.12.2021, nefiind îndeplinit termenul prevăzut de C. pen. român). De altfel, s-a menţionat că nu se poate pune în discuţie aspecte care ţin de prescripţia răspunderii penale într-o cauză ce are ca obiect o pedeapsă aplicată prin hotărâre rămasă definitivă.

În ceea ce priveşte faptul că persoana solicitată nu este de acord cu predarea, Curtea a considerat că acest fapt nu constituie un impediment la predare, deoarece persoana solicitată nu a fost de acord cu executarea pedepsei pe teritoriul României.

Totodată, a fost respinsă şi apărarea în conformitate cu care mandatul european de arestare emis de autorităţile italiene nu ar cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, ca urmare a nedescrierii infracţiunii pentru care a fost condamnată persoana solicitată deoarece fapta este descrisă în cuprinsul mandatului conform prevederilor legale.

S- a observat, totodată, faptul că persoana solicitată a beneficiat de asistenţa juridică a unui apărător ales în faţa autorităţile judiciare din Republica Italia, astfel încât, susţinerile în sensul că nu a avut cunoştinţă de proces urmează a fi respinse, ca nefondate.

Ca urmare a îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, nefiind incident nici unul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

În susţinerea cererii, persoana solicitată a menţionat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţilor din Italia, ori cu executarea pedepsei pe teritoriul României, precizând că nu se consideră vinovată de fapta pentru care a fost condamnată.

Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Din dispoziţiile art. 86 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile italiene au menţionat că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie mandatul european de arestare nr. x/2022 emis la data de 27.06.2023, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna pe numele persoanei solicitate A.

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă care, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare a constatat că persoana solicitată este cercetată de autorităţile din Italia pentru săvârşirea infracţiunii de "jaf organizat sau armat", prev. de art. 110, 628 C 3 din C. pen. italian, în vederea executării unei pedepse de 4 ani şi 10 luni închisoare, aceasta realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - 234, alin. (1) lit. a) din C. pen. român.

Persoana solicitată a menţionat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţilor din Italia, însă, totodată, a arătat că nu este de acord cu executarea pedepsei pe teritoriul României, precizând că nu se consideră vinovată de fapta pentru care a fost condamnată.

Art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 menţionează care sunt motivele obligatorii de refuz ale executării mandatului european de arestare, iar, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte constată că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare străine, însă, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitat nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Este adevărat că dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia.

Raportat la textul legal antemenţionat, Înalta Curte constată că persoana solicitată a menţionat că nu este de acord nici cu executarea pedepsei pe teritoriul României, considerând că nu se face vinovată de fapta pentru care a fost condamnată. Or, aspectele care ţin de judecarea pe fondul cauzei nu pot fi avute în această procedură.

Totodată, situaţiile prevăzute în art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia "poate refuza") şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

În ceea ce priveşte măsura arestării luate în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi dispusă în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menţionează că: "În situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Prin urmare, predarea, ca o consecinţă directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reţine că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situaţia în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, aşa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 26 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2023.

GGC - ED