Revocation of suspended sentence execution for bad-faith non-payment of civil restitution obligations

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 583 C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (2) C. pen. s-a admis sesizarea Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 294 din 09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

S-a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată intimatului condamnat A. prin sentinţa penală indicată.

S-a dispus executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 25.08.2022, sub nr. x/2022, Serviciul de Probaţiune Bucureşti a înaintat acestei instanţe raportul de evaluare întocmit pentru persoana condamnată A., în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (4) lit. c) C. pen., cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa, prin sentinţa penală nr. 131/F din 27.06.2017 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul penal nr. x/2016, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

În motivarea sesizării, s-a arătat că persoana condamnată A. se află în evidenţa Serviciului de Probaţiune Bucureşti, în baza sentinţei penale nr. 131/F din 27.06.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul penal nr. x/2016, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, având de respectat următoarele măsuri şi obligaţii: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei, precum şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice Serviciului de Probaţiune schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul ADPDU Sector 6 Bucureşti sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară şi Salubrizare S.A. Sector 5 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile.

Totodată, prin sentinţa penală menţionată, sentinţă rămasă definitivă la data de 09.11.2018 conform deciziei penale nr. 294/A din 09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, persoana supravegheată a fost obligată să plătească în solidar cu inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I., suma de 2.821.786,03 RON, reprezentând daune materiale către partea civilă SC "J." S.R.L..

A. s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune Bucureşti în data de 11.12.2018 când a fost pusă în executare sentinţa penală şi a luat la cunoştinţă conţinutul procesului-verbal şi a avut loc evaluarea iniţială, iar ulterior, în data de 25.01.2019 a semnat planul de supraveghere.

În ceea ce priveşte respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), s-a arătat că acesta s-a prezentat la toate întrevederile stabilite de Serviciul de probaţiune Bucureşti, a depus documente doveditoare privind situaţia sa locativă, financiară, ocupaţională şi familială.

Cu privire la respectarea obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, acesta a executat obligaţia în cadrul ADPDU Sector 6 Bucureşti în perioada 23.10.2019 - 31.01.2020.

În ceea ce priveşte obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, A. a urmat programul "Reglare emoţională şi control comportamental" în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie "K.".

Referitor la cuantumul obligaţiilor civile impuse în sarcina condamnatului A., Serviciul de Probaţiune a solicitat instanţei de judecată o clarificare cu privire la acest aspect, iar la data de 16.06.2021 i s-a prezentat persoanei supravegheate un proces-verbal revizuit prin care i se aducea la cunoştinţă obligativitatea achitării integrale a obligaţiilor civile cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere şi consecinţele ce decurg din nerespectarea acestei obligaţii. A. a dat o declaraţie în care precizează că "nu recunoaşte că ar avea de plată obligaţii civile atât timp cât Curtea Supremă suspendă plăţile civile fără a menţiona că rămâne în picioare un prejudiciu material strict faţă de S.C. J. SRL".

Deşi la fiecare întrevedere ulterioară i s-a reamintit de obligativitatea achitării obligaţiilor civile, A. a declarat că, din punctul său de vedere, nu are de plătit personal suma menţionată în sentinţă şi nici nu ştie unde poate achita partea sa, partea civilă fiind în insolvenţă.

În data de 22.06.2022, A. a dat o declaraţie în care menţionează că "nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează personal şi nici cu contul de insolvenţă în care pot fi viraţi banii". Acesta a declarat că va deschide un proces pe latură civilă pentru stabilirea sumei pe care o are de plată şi odată cu stabilirea sumei datorate şi aflarea contului de insolvenţă, va începe a vira suma de bani stabilită.

S-a arătat că, deşi Serviciul de Probaţiune i-a prezentat detaliat obligativitatea achitării obligaţiilor civile şi consecinţele ce decurg din neachitarea acestora şi l-a îndrumat să consulte şi un avocat care să îl sprijine în clarificare situaţiei, A. a susţinut că nu are nimic de plată şi în instanţă se va clarifica această situaţie.

În vederea justei soluţionări a prezentei cauze au fost administrate următoarele mijloace de probă: fişa informaţii J. S.R.L. potrivit evidenţei Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, extras revisal înaintat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti privind situaţia contractelor de muncă pentru A. din care reiese că, din data de 27.09.2022 este angajat ca magaziner în cadrul L. cu normă întreagă, pe durată nedeterminată; adresa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind veniturile realizate în perioada 2018-2022 de A. din care reiese că acesta figurează cu venituri declarate din jocuri de noroc; adresa Direcţiei Generale de Impozite şi Taxe Locale Sector 1 Bucureşti potrivit căreia intimatul nu figurează înregistrat cu bunuri mobile şi/sau imobile; adresa Direcţiei Generale de Impozite şi Taxe Locale sector 6 Bucureşti potrivit căreia A. figurează înregistrat titular de rol fiscal pentru terenurile intravilane agricole situate în mun. Bucureşti în suprafaţă de 433 mp şi 134 mp, în coproprietate cu numitul M.; adresa emisă de N., desemnată în calitate de lichidator judiciar al societăţii J. S.R.L. prin care menţionează că, în urma punerii în executare a sentinţei penale nr. 131 din 27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 294 a ICCJ, nu s-a recuperat/achitat nicio sumă din daunele la care inculpaţii au fost obligaţi.

Examinând sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Bucureşti privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate persoanei condamnate A., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că este întemeiată, pentru următoarele motive.

Prin sentinţa penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 294/A din data de 09 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, intimatul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani 8 luni închisoare.

În baza art. 91, art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că pe durata termenului de supraveghere trebuie să se supună următoarelor măsuri şi obligaţii de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de această instituţie; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate; să desfăşoare pe o perioadă de 100 zile o activitate neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector VI sau S.C. Amenajare Edilitară şi Salubrizare S.A. Sector V, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind situaţiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi neîndeplinirea cu rea - credinţă a măsurilor sau obligaţiilor de supraveghere şi a celor civile, stabilite prin prezenta sentinţă.

În rezolvarea acţiunii civile alăturată acţiunii penale, prin sentinţa penală anterior menţionată, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC "J." S.R.L. şi s-a dispus obligarea inculpaţilor B., C., D., E., F., G., H., I. şi A., în solidar, la plata sumei de 2.821.786,03 RON, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

Au fost respinse cererile de despăgubiri civile - daune materiale formulate de părţile civile O., P., Q., R., S.C. S. S.R.L., T., U., V., W., X., Y..

Curtea a reţinut că sentinţa penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a dispus condamnarea intimatului la pedeapsa principală de 2 ani şi 8 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării a rămas definitivă la data de 09 noiembrie 2018, dată de la care a început să curgă termenul de supraveghere de 4 ani stabilit în acord cu dispoziţiile art. 92 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Ca atare, pentru a putea dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate printr-o hotărâre definitivă este necesar să se constate că persoana faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de reparare a prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, deşi a avut posibilitatea să execute obligaţiile civile. Neplata obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare trebuie să se datoreze relei-credinţe a persoanei condamnate, iar nu unei imposibilităţi obiective a acesteia de a executa obligaţiile impuse în sarcina sa. Condiţia relei-credinţe presupune ca persoana în cauză să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiilor civile şi, cu toate acestea, să nu-şi fi îndeplinit obligaţiile civile.

În cauză, din analiza coroborată a întregului material probator existent la dosarul cauzei s-a dovedit reaua-credinţă a persoanei condamnate A. în neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare - sentinţa penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

Din raportul de evaluare întocmit de consilierul de probaţiune a rezultat că intimatul A. este în vârstă de 59 de ani, locuieşte împreună cu soţia în Bucureşti, într-o locuinţă situată într-un imobil ce aparţine societăţii comerciale pe care o deţine, imobil format din mai multe locuinţe şi care sunt închiriate. A. are o fiică care de-a lungul timpului s-a ocupat împreună cu el de afacerile familiei.

A. a declarat că este absolvent de studii universitare, Universitatea Politehnică Bucureşti, şi a fost recrutat ca ofiţer contraspionaj, lucrând până în anul 1991 în cadrul SRI. Ulterior, acesta a deţinut mai multe afaceri, în diferite domenii (producţie alcool, încălţăminte etc.), în prezent fiind administrator al unei firme care este în insolvenţă. Persoana supravegheată declară că, în prezent, obţine venituri de aproximativ 2000-3000 RON din închirierea spaţiilor din imobilul pe care firma sa îl deţine în proprietate şi la nevoie este sprijinit financiar şi de către fiica sa.

În cuprinsul raportului de evaluare anterior menţionat s-a mai arătat că intimatul A. a declarat că nu are de plătit suma menţionată în sentinţă şi nici nu ştie unde poate achita partea sa, partea civilă fiind în insolvenţă, nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează personal, contul de insolvenţă în care pot fi viraţi banii, susţinând că va deschide un proces pe latură civilă pentru stabilirea sumei pe care o are de plată.

Serviciul de Probaţiune i-a prezentat detaliat obligativitatea achitării obligaţiilor civile şi consecinţele ce decurg din neachitarea acestora, însă intimatul A. a susţinut că nu are nimic de plată şi în instanţă se va clarifica această situaţie.

Referitor la veniturile obţinute pe parcursul termenului de supraveghere, pe baza materialului probator existent la dosar, instanţa a reţinut că, potrivit propriei declaraţii, acesta a obţinut venituri din închirierea spaţiilor din imobilul pe care firma sa îl deţine în proprietate, venituri din activităţi lucrative desfăşurate în cadrul L. şi venituri obţinute din jocuri de noroc.

În acest context, instanţa a constatat că, după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 131 din 27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti şi până în prezent, intimatul A. a desfăşurat activităţi din care a obţinut venituri, însă nu a achitat nici măcar în parte obligaţiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.

Curtea a reţinut că, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare - 09 noiembrie 2018 - şi până la momentul sesizării instanţei de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti - persoana condamnată A. nu a depus nici cea mai mică diligenţă în încercarea de a repara prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat. De altfel, nici ulterior sesizării instanţei cu cererea de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, intimatul nu a făcut demersuri în a executa, cel puţin în parte, obligaţiile civile puse în sarcina sa.

Timpul scurs de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la expirarea termenului de supraveghere instituit în sarcina persoanei condamnate, împrejurarea că intimatul nu a achitat nici măcar în parte obligaţiile civile impuse prin hotărârea de condamnare dovedesc reaua-credinţă a acestuia, care a rămas în pasivitate în tot acest interval de timp, invocând ulterior în faţa instanţei faptul că nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează.

Apărările formulate de inculpat în sensul că nu i s-au pus la dispoziţie datele unui cont bancar în care să vireze suma de bani, nu pot fi reţinute ca adevăr.

În primul rând, intimatul nu a efectuat demersuri din care să rezulte că ar fi contactat lichidatorul judiciar şi şi-ar fi exprimat disponibilitatea să execute de o manieră voluntară obligaţiile impuse prin hotărârea instanţei.

Din actele dosarului rezultă deplina cooperare a lichidatorului pentru recuperarea sumelor datorate societăţii. Prin adresa emisă de N., desemnată în calitate de lichidator judiciar al societăţii J. S.R.L. se comunică faptul că, în urma punerii în executare a sentinţei penale nr. 131 din 27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 294/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu s-a recuperat/achitat nicio sumă din daunele la care inculpaţii au fost obligaţi.

Nu în ultimul rând, instanţa a remarcat promptitudinea cu care lichidatorul a răspuns solicitărilor privind situaţia prejudiciului.

Curtea a reţinut că nu sunt pertinente nici apărările intimatului prin care încearcă să acrediteze ideea că nu datorează nicio sumă de bani.

Prin hotărârea primei instanţe, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC "J." S.R.L. şi s-a dispus obligarea inculpaţilor B., C., D., E., F., G., H., I. şi A. în solidar, la plata sumei de 2.821.786,03 RON, către partea civilă, reprezentând daune materiale.

Hotărârea primei instanţe a fost modificată în calea de atac, în sensul înlăturării obligării inculpaţilor la plata unor sume către alte persoane, sumele de bani stabilite în beneficiul S.C. J. S.R.L. au rămas nemodificate.

Până în prezent, intimatul A. nu a achitat nicio sumă de bani.

Concluzionând, Curtea a reţinut că deşi intimatul a obţinut venituri după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fără niciun motiv valabil, a refuzat să despăgubească partea civilă.

Împotriva sentinţei penale nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, condamnatul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea sesizării Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, contestatorul condamnat a arătat că şi-a îndeplinit obligaţiile legate de munca neremunerată, de prezentarea periodică a documentelor şi dovezilor care atestă nivelul să de venituri şi posibilităţile de trai, precum şi că nu a fost de rea-credinţă în executarea obligaţiilor impuse prin hotărârea de condamnare.

În ce priveşte condiţia neexecutării cu rea-credinţă a obligaţiilor civile impuse, a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că nu a avut iniţiativă în a achita prejudiciul stabilit prin sentinţa penală de condamnare, apreciind că pasivitatea sa este voluntară.

În acest sens, a susţinut că obligaţiile civile i-au fost aduse la cunoştinţă de către ofiţerul de probaţiune cu ocazia unei întâlniri, în primăvara anului 2022, ocazie cu care a fost întocmit un proces-verbal; anterior acestui moment, nu a cunoscut care este situaţia laturii civile a procesului în care a fost condamnat, societatea J. fiind în insolvenţă, încă din cursul judecăţii în fond.

Din momentul în care a fost informat, a început să caute din proprie iniţiativă să poarte discuţii cu reprezentanţii părţii civile, iniţial, comunicându-i-se telefonic faptul că are calitate de debitor în legătură cu sentinţa nr. 131/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 294/A din 9.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, iar această sentinţă a fost dată spre executare societăţii de executori judecătoreşti "Z." din municipiul Bucureşti. A luat legătura cu biroul de executori judecătoreşti, unde i s-a comunicat că pentru lămurirea situaţiei sale este nevoie de parcurgerea unei proceduri scrise, primind din partea acestui birou, un răspuns, ulterior pronunţării soluţiei instanţei de fond, respectiv că, nu are calitate de debitor într-o procedură de executare silită pornită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală menţionată.

În aceste condiţii, a arătat că a scris reprezentantului judiciar al părţii civile, N., care i-a comunicat că s-a adresat executorului judecătoresc pentru clarificări; în lipsa unui răspuns, s-a adresat direct judecătorului sindic ce supraveghează procedura în dosarul nr. x/2014 privitor la debitoarea J. S.R.L..

În urma unei solicitări de raport transmisă de judecător către practicianul în insolvenţă a fost invitat de lichidatorul judiciar în data de 28 februarie 2023 la sediul acesteia, ocazie cu care a primit răspunsul nr. x/28.02.2023 prin care i s-a comunicat ca propunerea sa de eşalonare a debitului prin oferirea unui cuantum de 1500 RON lunar din venitul său, şi de oferire spre executare silită a unui bun imobil teren a fost transmisă executorului judecătoresc în vederea analizării în conformitate cu dispoziţiile procedurale aplicabile - C. proc. civ., Legea nr. 85/2014.

A mai arătat că aprecierea instanţei de fond a fost greşită, din cauză că s-a bazat pe o situaţie incompletă, susţinând că, în urma multiplelor sale demersuri a reieşit că o culpă a eşuării procedurii silite faţă de el aparţine în mod exclusiv subiecţilor implicaţi în procedura de valorificare a titlului, respectiv a practicianului în insolvenţă şi a executorului judecătoresc; practicianul în insolvenţă a apreciat că este de bună credinţă, că a cerut informaţii despre contul în care să poată fi efectuată plata; însă, până la 27.02.2023 nimeni nu şi-a asumat obligaţia de a-l accepta ca debitor, nici executorul judecătoresc, nici practicianul în insolvenţă.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, a mai susţinut că nu i-au fost puse la dispoziţie date de contact ale creditoarei J. S.R.L.; că nu a fost somat de practicianul în insolvenţă ori de executorul judecătoresc asupra obligaţiei civile şi a modului de plată a acesteia mai înainte de data de 7 martie 2023 şi că, în urma acestei somaţii, la data de 8 martie 2023, a depus o ofertă angajament de plată, prin care a arătat că poate achita sume din salariu, în mod periodic, precum şi faptul că pune la dispoziţia executorului judecătoresc cota parte din dreptul de proprietate ce îl deţine asupra unui teren situat în municipiul Bucureşti, de asemenea, că a efectuat plăţii periodice, câte 1.500 de RON în datele de 13 martie 2023 şi 11 aprilie 2023.

Examinând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază contestaţia formulată de condamnatul A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă consecinţa unei soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii, atunci când instanţa apreciază că scopul pedepsei închisorii poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie. Totodată, individualizarea pedepsei, în modalitatea suspendării executării acesteia sub supraveghere, decurge din încrederea acordată condamnatului că, aflat sub influenţa unor măsuri de supraveghere, o perioadă de timp, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.

În cauză, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen., la data de 25.08.2022, consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Bucureşti a sesizat instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 96 alin. (2) C. pen., privind pe condamnatul A., cu privire la neplata obligaţiilor civile dispuse în sarcina acestuia prin sentinţa penală nr. 131/F din 27.06.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 294/A din 09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Conform art. 96 alin. (2) C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Interpretând dispoziţia legală incidentă "afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească", Înalta Curte consideră că pentru a se aplica sancţiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este necesar a se stabili neîndoielnic că, deşi persoana în cauză a avut posibilitatea concretă şi reală de a achita obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, aceasta, în mod voluntar, a ales să nu acţioneze în această manieră, nesocotind astfel clemenţa şi încrederea arătată de instanţa care a apreciat la momentul soluţionării pe fond a cauzei că nu se impune ca executarea pedepsei aplicate să fie făcută în regim privativ de libertate.

În concret, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale incidente în cauză, anterior menţionate, reglementează un caz facultativ de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de legiuitor, lăsat la aprecierea instanţei de judecată, atunci când persoana condamnata nu îşi achită cu rea-credinţă despăgubirile civile la care a fost obligată.

Reaua credinţă ca şi o condiţie pentru a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei presupune faptul că deşi persoana condamnata beneficiază de venituri, aceasta nu înţelege sa îşi achite despăgubirile civile la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.

În speţă, Înalta Curte constată că datele concrete ale cauzei pot fundamenta o soluţie de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile în care, în cauză, se poate reţine că persoana condamnată A. cu rea credinţă nu şi-a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat.

În acest sens, având în vedere actele aflate la dosar, în ce priveşte posibilităţile materiale ale contestatorului condamnat A. de a achita obligaţiile civile datorate, se constată că, pe parcursul termenului de supraveghere, acesta a obţinut venituri din închirierea spaţiilor din imobilul pe care firma sa îl deţine în proprietate, venituri din activităţi lucrative desfăşurate în cadrul L. şi venituri obţinute din jocuri de noroc.

Conform raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Bucureşti, raportat la obligativitatea achitării obligaţiilor civile, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul A. a susţinut că nu are de plătit suma menţionată în hotărârea de condamnare.

Ulterior sesizării instanţei de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti, apărarea condamnatului A. a fost subsumată ideii că nu a fost de rea-credinţă, iar neîndeplinirea obligaţiilor civile este consecinţa, de fapt, a culpei subiecţilor implicaţi în procedura de valorificare a titlului reprezentat de sentinţa nr. 131/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 294/A din 9.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, respectiv a practicianului în insolvenţă al părţii civile şi a executorului judecătoresc, aşa cum reiese din motivele contestaţiei.

Evaluând motivele contestatorului condamnat, Înalta Curte notează că, reaua sau buna credinţă trebuie analizată nu raportat strict la obligaţia nerespectată ci, într-un context mai extins, raportat şi la toată conduita condamnatului.

Ca atare, Înalta Curte reţine că, deşi condamnatul A. a beneficiat de venituri, nu a înţeles să îşi achite despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească, nici măcar în parte.

Astfel, se constată că, deşi de la momentul la care i s-a comunicat dispozitivul deciziei penale nr. 294/A din 09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiindu-i aduse, totodată, la cunoştinţă dispoziţiile art. 96 C. pen., privind situaţiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, între care neîndeplinirea cu rea - credinţă a obligaţiilor civile, contestatorul condamnat A. a cunoscut obligaţiile civile pe care le avea de îndeplinit, pe durata de termenului de supraveghere de 4 ani, acesta nu şi-a manifestat niciun moment disponibilitatea de a achita părţii civile, în măsura posibilităţilor financiare pe care le avea, cel puţin o parte din suma stabilită în sarcina sa, în solidar cu ceilalţi coinculpaţi, cu titlu de obligaţii civile, negând chiar că ar avea de plătit suma stabilită prin hotărârea judecătorească menţionată.

Ca atare, Înalta Curte nu poate considera plauzibilă susţinerea contestatorului condamnat că nu a aflat decât foarte târziu, în primăvara anului 2022, de corelaţia dintre îndeplinirea obligaţiei civile şi revocarea suspendării executării pedepsei în caz de nerespectare cu rea-credinţă a acestei obligaţii.

Pentru a justifica pasivitatea pe care a manifestat-o pe parcursul termenului de supraveghere, contestatorul condamnat a invocat că nu a fost notificat de lichidatorul judiciar al părţii civile S.C. J. S.R.L. în legătură cu suma pe care o datorează personal şi, ca atare, nu a cunoscut contul de insolvenţă în care pot fi viraţi banii; or, un asemenea motiv, prin care se încearcă, de fapt, a se induce ideea că partea civilă ar fi trebuit să facă demersuri pentru îndeplinirea de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare nu poate fi primit de instanţa de control judiciar ca fiind un motiv de natură să dovedească buna-credinţă a condamnatului A., în condiţiile în care îndeplinirea obligaţiilor civile presupune un act voluntar din partea celui în sarcina căruia sunt stabilite, independent de acţiunile părţii în beneficiul căreia trebuie executate aceste obligaţii. Prin urmare, nu poate contribui la conturarea bunei-credinţe a condamnatului, nici împrejurarea că nu s-a derulat împotriva sa procedura de executare silită, întrucât, în mod evident, o asemenea procedură exclude actul voluntar de plată a despăgubirilor civile datorate de către condamnat.

Pe de altă parte, corespondenţa depusă în cursul soluţionării prezentei contestaţii, ca dovadă a demersurilor iniţiate de contestatorul condamnat pentru a afla contul bancar aferent procedurii de insolvenţă în care să depună suma de bani datorată părţii civile, nu poate înlătura concluzia pasivităţii acestuia, în condiţiile în care această corespondenţă nu s-a purtat în cursul termenului de supraveghere de 4 ani, ci numai după data de 25.08.2022, când a fost sesizată instanţa de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti, în vederea revocării beneficiului suspendării.

În apărare, contestatorul condamnat a mai depus la dosarul cauzei, în cursul soluţionării prezentei contestaţii, oferta-angajament de plată din 8 martie 2023, referitoare la propunerea de executare silită a terenului situat în Bucureşti, Drumul la Roşu nr. 11, pe care îl are în patrimoniu şi a unei părţi din salariu, precum şi dovezile de plată a câte 1.500 de RON în datele de 13 martie 2023 şi 11 aprilie 2023, susţinând că aceste probe demonstrează buna-credinţă a sa.

Analizând apărarea contestatorului condamnat, prin prisma împrejurărilor reflectate de actele dosarului, acestea conturând reaua-credinţă a condamnatului pe parcursul termenului de supraveghere, Înalta Curte reţine că disponibilitatea contestatorului de a îndeplini obligaţiile civile reţinute în sarcina sa prin hotărârea de condamnare, manifestată ulterior pronunţării sentinţei de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei, cu precădere în cursul soluţionării prezentei contestaţii, reprezintă o manifestare de voinţă pro causa. În acest context, Înalta Curte reţine că motivele contestatorului condamnat nu pot justifica o soluţie de admitere a contestaţiei sale, fiind dovedit, în cauză, că, deşi a beneficiat de venituri, până la expirarea termenului de supraveghere acesta nu a achitat cu rea-credinţă despăgubirile civile la care a fost obligat.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că raportat la datele cauzale, condamnatul a încălcat această obligaţie cu rea credinţă, într-o manieră aptă să justifice o măsură de revocare a suspendării sub supraveghere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 189/F din 02 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.

GGC - MM