Scope of cassation review under Art. 438(1)(12) CPC: exclusion of penalty individualization and unasserted judicial mitigation

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 476 din 05.07.2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 253 alin. (4) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "distrugere" (fapta din 22.02.2019).

În baza art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "distrugere" în formă continuată (două acte materiale din 28.07.2019 şi 25.08.2019).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni închisoare la care a adăugat un spor de 1 lună închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final, inculpatul A. având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani 5 (cinci) luni închisoare.

(…)

În baza art. 91 C. pen., a suspendat executarea pedepsei de 2 ani 5 luni închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a impus inculpatului să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor sau în cadrul Companiei Municipale Termoenergetica Bucureşti S.A., pe o perioadă de 60 (şaizeci) zile lucrătoare, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

A încredinţat Serviciului de Probaţiune Bucureşti supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile dispuse.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 alin. (1) C. pen., a luat act de faptul că inculpatul a fost reţinut de la data de 19.11.2019 la 20.11.2019, inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. recipientul din material plastic, ambalat într-un colet sigilat tip MI nr. x, ridicat cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului.

În baza art. 397 alin. (1) rap, la art. 19 alin. (1), (2) şi (5), art. 20 alin. (1) şi (2) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 alin. (1) şi (2), 1385 alin. (1) şi art. 1386 alin. (1) şi (2) C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă B. şi l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 7842,9 RON, reprezentând daune materiale.

A respins restul pretenţiilor solicitate de partea civilă B., ca neîntemeiate.

În baza art. 397 alin. (1) rap, la art. 19 alin. (1), (2) şi (5), art. 20 alin. (1) şi (2) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 alin. (1) şi (2), 1385 alin. (1) şi art. 1386 alin. (1) şi (2) C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. C. S.R.L. şi l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON, reprezentând daune materiale.

Prin decizia penală nr. 41/A din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 476 din 5.07.2022 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că, atât instanţa de fond (pag. 8 paragraful 7-8 şi pag. 9 ultimele 2 paragrafe din sentinţa penală nr. 476 din 05.07.2022), cât şi instanţa de apel, au reţinut circumstanţe atenuante în beneficiul inculpatului A., astfel că pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., trebuie să se reducă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, conform art. 76 C. pen.

În ce priveşte infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., dacă instanţa de fond şi cea de apel au aplicat o pedeapsă la minimul special prevăzut pentru această infracţiune, pedeapsa trebuia să aibă un cuantum de 2 luni şi nu de 3 luni închisoare.

Faţă de pedeapsa de 2 ani şi 4 luni aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., fără a se face reducerea limitelor pedepsei cu o treime aşa cum prevede art. 76 C. pen., instanţa de apel ar fi trebuit să aplice în mod proporţional pedeapsa de 1 an şi 6,66 luni. La aceasta ar fi adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 luni pentru infracţiunea prevăzut de art. 253 alin. (1) C. pen., adică 0,66 luni. În final, ar fi rezultat o pedeapsă de 1 an şi 7,33 luni închisoare, ceea ce ar fi permis instanţei de apel să analizeze şi posibilitatea amânării executării pedepsei.

S-a mai invocat ca motiv de nelegalitate a deciziei atacate, şi neaplicarea art. 34 C. pen., ceea ce, în opinia recurentului inculpat, conduce la aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au reţinut circumstanţe atenuante în beneficiul său, astfel că pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., trebuie să se reducă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, conform art. 76 C. pen.

În ce priveşte infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., dacă instanţa de fond şi cea de apel au aplicat o pedeapsă la minimul special prevăzut pentru această infracţiune, pedeapsa trebuia să aibă un cuantum de 2 luni şi nu de 3 luni închisoare.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Dispoziţiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.

Aşadar, cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 476 din 05.07.2022 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia recurată, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani, 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., precum şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în formă continuată, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere sunt de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Conform art. 253 alin. (4) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere sunt de la 2 la 7 ani

Examinând hotărârea instanţei de fond, precum şi decizia recurată, contrar susţinerilor recurentului inculpat, Înalta Curte constată că, în cauză, nu au fost reţinute circumstanţe atenuante în beneficiul inculpatului, astfel că nu se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

Împrejurările indicate de apărare au fost evaluate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel din perspectiva dispoziţiilor art. 74 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, fără a fi reţinute ca circumstanţe atenuante judiciare cu consecinţa prevăzută de art. 76 alin. (1) C. pen., astfel că reducerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, aşa cum solicită recurentul inculpat, excedează cazului prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât presupune evaluarea temeiniciei hotărârii pronunţate de instanţa de fond, evaluare care nu este permisă de lege în actualul stadiu procesual.

Prin urmare, analizând motivele recurentului inculpat, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile acestuia, în condiţiile în care pedepsele de 2 ani, 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen., respectiv 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în formă continuată, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., sunt stabilite în limitele prevăzute de lege.

Relativ la susţinerea recurentului inculpat, în ce priveşte neaplicarea art. 34 C. pen., acesta vizând desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului, Înalta Curte învederează că nu poate face obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.

GGC - MM