Criminal termination via statute of limitations due to lack of valid interruption grounds following unconstitutionality of procedural acts

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 496 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, s-a dispus achitarea, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. a) C. proc. pen., inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

S-a dispus ridicarea popririi asigurătorii instituită prin ordonanţa nr. 146/P/2016 din 10.09.2018 a emisă de DNA - Serviciul Teritorial Constanţa asupra conturilor bancare aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 64.849 RON.

Prin decizia penală nr. 124/P din 08 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru finanţarea Investiţiilor Rurale Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 496 din 14.12.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2018

S-a admis, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale cu nr. 496 din 14.12.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul cu nr. x/2018

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a dispus înlăturarea din cuprinsul sentinţei penale apelate a dispoziţiilor contrare deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 124/P din 08 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Constanţa a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea din 27 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 124/P din 08 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând legalitatea deciziei recurate, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul situaţiei de fapt, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în intervalul iunie 2011 - martie 2012, personal şi în calitate de asociat al PFA A., beneficiar al proiectului "Achiziţionarea de teren agricol de către tânărul fermier instalat pentru prima dată ca şef al fermei mixte în localitatea Baia, jud. Tulcea 9\ măsura 112, aferent cererii de finanţare nr. x din 26.07.2011, a prezentat sau folosit la Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale OJFIR Tulcea (fostul Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit OJPDRP Tulcea), cu rea credinţă, declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete, direct sau indirect, respectiv Formularul F Declaraţia pe propria răspundere din 22.07.2011 prin care declara că îndeplineşte condiţiile minime de acordare a sprijinului în fişa măsurii din Ghidul Solicitantului şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul fermei, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în sumă de 15.000 EURO reprezentând prima tranşă, echivalentul a 64.849 RON.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de "folosire sau prezentare cu rea - credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Curtea a apreciat că pentru infracţiunea săvârşită de inculpat în perioada iunie 2011 - martie 2012, termenul general de 8 ani al prescripţiei răspunderii penale s-a împlinit în cursul lunii martie a anului 2020.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că:

"în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

Prin Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), s-a statuat că "dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile".

Prin urmare, în cauzele pendinte nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., considerând că actul de procedură a produs efect întreruptiv al cursului prescripţiei, prin trimitere la cauzele de întrerupere a prescripţiei din vechiul C. pen., deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în speţă, Înalta Curte observă că, instanţa de apel a valorificat prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunea dedusă judecăţii, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. este potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. de 8 ani şi a început să curgă în martie 2012.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, în martie 2020 pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului A..

În consecinţă, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 124/P din 08 februarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 124/P din 08 februarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul inculpat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.

GGC - MM