Cassation dismissal for failure to meet elements of abuse in office due to violation of primary budgeting and procurement legislation without material damage.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 104 din 10 august 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Lehliu-Gară, între altele:

I. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. (…), la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de primar), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de primar), de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. (S.C. B.).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. (S.C. B.).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. (S.C. C. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. (S.C. C. S.R.L.).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 C. pen. (S.C. D. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (S.C. D. S.R.L.).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. (plată salarii 5 persoane).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. (plată salarii 5 persoane).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (15 societăţi comerciale).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (15 societăţi comerciale).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de primar), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de primar), de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime (1 an, 1 lună şi 10 zile) din totalul celorlalte pedepse stabilite, aplicând, în final, pedeapsa de 4 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare.

(…)

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă UAT Lehliu, în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat de inculpaţi, pentru infracţiunile pentru care s-a dispus achitarea.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 1.042.587,48 RON, către UAT Lehliu, reprezentând daune materiale cauzate, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi complicitate la delapidare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., i-a obligat, în solidar, pe inculpaţii A. şi E. la plata, către UAT Lehliu, a sumei de 31.283,83 RON, reprezentând daune materiale (S.C. B.), 41.824,46 RON. reprezentând daune materiale (S.C. D. S.R.L.) şi 423.817 RON, reprezentând daune materiale (15 societăţi comerciale).

A menţinut măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, aplicat prin Ordonanţa nr. 6/P/2015 din data de 19.01.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Prin decizia penală nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, în dosarul nr. x/2015, între altele:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 419 C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară şi de apelantul-intimat-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 10 august 2017 a Judecătoriei Lehliu-Gară, judeţul Călăraşi, din dosarul nr. x/2015, cu extinderea efectelor apelului declarat de apelantul-intimat-inculpat asupra intimatului-inculpat F..

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând în fond:

S-a constatat că, prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 13.04.2022, în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor:

- A., din infracţiunile de complicitate la delapidare, în formă continuată, prev. de art. 48, alin. (1), C. pen., raportat la art. 295, C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., şi de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 48, alin. (1), C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38, alin. (1), C. pen., în infracţiunile de complicitate la delapidare, în formă continuată, prev. de art. 48, alin. (1), C. pen., raportat la art. 295, C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., şi de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C. pen., ambele cu aplicarea art. 38, alin. (1), C. pen.

(…)

I. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 295 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la delapidare, în formă continuată.

(…)

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (actele materiale în raport cu S.C. "B." S.A. şi cu S.C. "D." S.R.L.).

(…)

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru actul material al infracţiunii de abuz în serviciu, în raport cu S.C. "C." S.R.L.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru actele materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu privind plata necuvenită a numărului de 5 persoane.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat acelaşi riviere pentru actele materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu cu rivier la S.C. "G." S.R.L., S.C. "H." S.R.L., S.C. "I." S.R.L., S.C. "J." S.R.L., S.C. "K." S.R.L., S.C. "L." S.R.L, S.C. "metalux M." S.R.L, S.C. "N." S.R.L, S.C. "O." S.R.L., S.C. "P." S.R.L., S.C. "Q." S.R.L., S.C. "R." S.R.L, S.C. "S." S.R.L., S.C. "T." S.R.L. şi S.C. "U." S.R.L.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 4 luni închisoare şi de 2 ani închisoare, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, şi anume, pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 8 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

(…)

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii, pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit art. 92 alin. (1) şi alin. (2) C. pen.

(…)

În temeiul art. 72 alin. .1 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reţinut de la data de 16. IX.2015 la data de 17. IX.2015.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A., la data de 23.11.2022, termenul de declarare a recursului în casaţie împlinindu-se pentru inculpat la data de 26.12.2022.

Împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I penală, în dosarul nr. x/2015, în termenul legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, prin avocat V., invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Sub aspectul motivării cazului invocat, s-a susţinut că, cele două fapte de abuz în serviciu reţinute în sarcina sa, în raport cu S.C. B. şi S.C. D. S.R.L., nu sunt prevăzute de legea penală, în cauză existând aspecte exclusiv contravenţionale şi fără a exista un prejudiciu.

Astfel, relativ la actele materiale reţinute în legătură cu încheierea asigurărilor la S.C. B., s-a invocat că, din raportul de expertiză extrajudiciară, precum şi din adresa S.C. B. din 7.11.2017, reiese că nu există prejudiciu produs UAT Lehliu, întrucât nu a fost produs niciun eveniment asigurat.

Relativ la actele materiale reţinute în legătură cu achiziţiile de la S.C. D. S.R.L., din acelaşi raport de expertiză contabilă extrajudiciară, rezultă că plăţile efectuate au fost achitate din alte capitole bugetare decât cele corespunzătoare achiziţiilor efectuate, însă aceasta nu le face inutile şi, prin urmare, nu pot fi asimilate unui prejudiciu efectiv.

S-a concluzionat, sub aspectele arătate că, deşi au fost plătite sume de bani fără a fi respectată procedura legală (conform art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 54 din Legea nr. 273/2006), în fapt, urmarea prevăzută de lege, respectiv o pagubă materială produsă UAT Lehliu sau vătămarea drepturilor şi intereselor acesteia, nu s-a produs, astfel încât, aceste fapte nu întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, fiind în afara ilicitului penal.

S-a susţinut că, încălcarea, de către primar, inculpatul A., a dispoziţiilor prevăzute la art. 54 din Legea nr. 273/2006 şi cele prevăzute la art. 22 din Legea nr. 500/2002 pot declanşa doar răspunderea contravenţională a acestuia, în temeiul art. 78 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2006, respectiv în temeiul art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002, nu şi răspunderea penală.

În opinia recurentului inculpat, prin respectarea justă a principiului legalităţii incriminării, se poate aprecia cu certitudine că stabilirea de către legiuitor a caracterului exclusiv contravenţional al faptelor prin care au fost încălcate dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 500/2002, respectiv art. 54 din Legea nr. 273/2006, fără a se prevedea alternativ răspunderea penală în raport de gravitatea graduală a acestor încălcări, exclude de iure natura penală a acestor încălcări, cu consecinţa imposibilităţii declanşării răspunderii penale în sarcina inculpatului.

În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea în parte a deciziei recurate şi achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (actele materiale în raport cu S.C. B. şi S.C. D. S.R.L.).

Prin încheierea din 13 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015 şi s-a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 6, în compunere de 3 judecători, în vederea soluţionării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte menţionează că pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost pentru o faptă prevăzută de legea penală, instanţa de recurs în casaţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel - care nu poate fi schimbată.

Prin decizia penală nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunţată de instanţa de apel s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului A. constă, între altele, în aceea că, în calitate de primar al comunei Lehliu Gară a plătit din bugetul local suma totală de 31.283,83 RON, ca prime de asigurare pentru contracte de asigurare de viaţă cu capitalizare, încheiate cu S.C. B., în condiţiile în care, aceste cheltuieli nu erau prevăzute în buget, iar Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor prevede obligaţia asigurării personalului angajat sau voluntar pentru caz de boală profesională, accident sau deces intervenit în timpul intervenţiilor sau altor misiuni specifice, şi nu asigurări de viaţă cu capitalizare.

Astfel, s-a reţinut că, prin încheierea asigurărilor de viaţă cu capitalizare, inculpatul A. a prejudiciat bugetul local cu suma plătită, respectiv 31.283,83 RON, care nu era prevăzută în proiectul bugetului local pentru o asemenea destinaţie, nesocotind obligaţia prevăzută de art. 63 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 215/2001, fără a respecta fazele execuţiei bugetare prevăzute de art. 22 din Legea nr. 500/2002 şi art. 54 din Legea nr. 273/2006, atribuţiile de serviciu încălcate fiind prevăzute de legislaţia primară, în acord cu Decizia nr. 405/2016 pronunţată de Curtea Constituţională.

De asemenea, în sarcina inculpatului s-a mai reţinut că, în perioada 2011 - 2013, în calitate de primar, a achiziţionat produse alimentare şi nealimentare în interesul propriu al salariaţilor, fără ca aceste cheltuieli să fie prevăzute în buget şi fără respectarea art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 54 din Legea nr. 573/2006 şi Ordinului nr. 1792/2002 privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, plătind către S.C. D. S.R.L. suma totală de 41.824,46 RON.

Aşadar, în prezenta cauză, fapta de abuz în serviciu pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond - actele materiale în raport cu S.C. "B." S.A. şi cu S.C. "D." S.R.L -(soluţie menţinută în apel), vizează încălcări ale legislaţiei primare (respectiv art. 63 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 22 din Legea nr. 500/2002 şi art. 54 din Legea nr. 273/2006), acestea fiind menţionate şi în hotărârea atacată, astfel cum s-a arătat anterior.

Aşa fiind, în condiţiile în care, condamnarea inculpatului A. a avut în vedere săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislaţiei primare, nu pot fi primite aspectele invocate de recurent prin cererea de recurs în casaţie, fapta comisă, astfel cum a fost reţinută în mod definitiv de către instanţa de apel, întrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În susţinerea cazului de recurs în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul A. a mai invocat şi faptul că, deşi au fost plătite sume de bani fără a fi respectată procedura legală (conform art. 22 din Legea nr. 500/2002 şi art. 54 din Legea nr. 273/2006), în fapt, urmarea prevăzută de lege, respectiv o pagubă materială produsă UAT Lehliu sau vătămarea drepturilor şi intereselor acesteia, nu s-a produs, astfel încât, aceste fapte nu întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, fiind în afara ilicitului penal.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, deşi criticile formulate de inculpatul A., au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare, sunt întemeiate pe argumente prin care, în realitate, se tinde la o reinterpretare a materialului probator, respectiv inexistenţa prejudiciului, ce impune stabilirea unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte constată că fapta de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat inculpatul A. întruneşte toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015.

Având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii - inculpaţi E. şi F. urmând a rămâne în sarcina statului, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1480/A din 18 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi F., în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2023.

GGC - MM