EU Fund Fraud: Cassation Jurisdiction Barred from Reviewing Mens Rea and Subjective Elements Under Art. 438(1)(7) CPP

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31/S din data de 09.02.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, între altele, s-au hotărât următoarele:

I. 1. Pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpatul A. a fost achitat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 şi art. 5 C. pen.

2. Pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpatul A. a fost achitat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

II. 1. Pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpata Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu a fost achitată, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 şi art. 5 C. pen.

2. Pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpata Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu a fost achitată, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

(…)

IV. 1. Pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpatul B. a fost achitat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

S-a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

(…)

Prin decizia penală nr. 599/Ap din data de 7 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-au admis apelurile, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST Braşov şi partea civilă Agenţia de plăţi şi intervenţie pentru agricultură împotriva sentinţei penale nr. 31/S/09.02.2021 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii penale şi civile vizându-i pe inculpaţii A., Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu şi B..

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând:

1. Inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale) şi cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (faptă săvârşită în perioada 2013-2017).

(…)

În baza art. 91 şi 92 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an 6 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

(…)

S-a menţinut soluţia de achitare dispusă faţă de inculpat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a din C. pen., cu privire la infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (fapta din 2011).

2. Inculpata Biserica ortodoxă Română - Parohia Cincu a fost condamnată, în baza art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi cu aplic. art. 137 alin. (2), (4) lit. c) din C. pen., la pedeapsa de 210 zile - amendă a câte 240 RON/zi, respectiv 50.400 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (faptă săvârşită în perioada 2013-03.11.2014).

În baza art. 136 alin. (3) lit. d) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea de a participa la proceduri de achiziţie publică pe o durată de 1 an, pedeapsă care se execută, conform art. 138 alin. (4) din C. pen., după pronunţarea prezentei.

S-a menţinut soluţia de achitare dispusă faţă de inculpată, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a din C. pen. cu privire la infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (fapta din 2011).

3. Inculpatul B. a fost condamnat, în baza art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) şi cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (faptă săvârşită în perioada 2013-2016).

(…)

În baza art. 91 şi 92 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an 4 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

(…)

S-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi, pe cale de consecinţă:

- inculpaţii A. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au fost obligaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei de 18.640,98 RON (aferentă campaniei 2011), la care s-au adăugat accesorii fiscale, de la data fiecărei plăţi până la data achitării efective a debitului;

- inculpaţii A., Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu şi B. au fost obligaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei de 59.412,92 RON (28.817,74 RON aferentă campaniei 2013 şi 30.595,18 RON aferentă campaniei 2014) la care s-au adăugat accesorii fiscale, de la data fiecărei plăţi până la data achitării efective a debitului;

- inculpaţii A. şi B. au fost obligaţi în solidar la plata către partea civilă a sumei de 48.213,48 RON (22.015,33 RON aferentă campaniei 2015 şi 26.198,15 RON aferentă campaniei 2016) la care s-au adăugat accesorii fiscale calculate conform O.G. nr. 66/2011, de la data fiecărei plăţi până la data achitării efective a debitului.

(…)

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Au fost respinge, ca nefondate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apelurile formulate de inculpaţii A. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală inculpaţii A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au declarat recurs în casaţie, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia au arătat că, elementul subiectiv al infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen., constă în existenţa relei -credinţe.

Or, aceasta înseamnă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în cazul în care au fost obţinute fonduri pe nedrept, cu intenţie directă, calificată prin scop, urmărindu-se ca prin săvârşirea infracţiunii să fie păgubit bugetul Uniunii.

În acest sens, în art. 2 alin. (1) al O.U.G. nr. 66/2011 se face distincţie între 3 categorii de abateri, nereguli, cu caracter sistemic şi de fraudă.

Prin neregulă se înţelege orice abatere de la legalitate, neregularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor sau a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune, a beneficiarului sau a autorităţii competente în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul UE şi/sau fondurile publice aferente acestora, printr-o sumă de bani plătită necuvenit.

Prin fraudă legiuitorul a înţeles să definească infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora incriminate de C. pen. ori de alte legi speciale.

Este evident astfel că neregula sau abaterea poate fi săvârşită atât de beneficiar cat şi de către reprezentaţii autorităţii, în speţă de către APIA .

În acest context de reglementare, s-a susţinut că neregulile din prezenta cauza nu se subscriu ilicitului penal, neputând fi asimilate unei fraude.

A solicitat achitarea, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., iar sub aspectul laturii civile s-a solicitat respingerea acţiunii civile, nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită a inculpatului, vinovăţie, prejudiciu, legătură de cauzalitate).

Prin încheierea din 2 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2017., dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpaţii A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...)Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanţa supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte notează că, faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză în mod definitiv, pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a stabilit că, în drept, faptele inculpaţilor A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Inculpaţii A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au susţinut, în esenţă, că activitatea imputată nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina lor, întrucât, pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni, trebuia să existe intenţia directă, calificată prin scop, urmărindu-se ca prin săvârşirea infracţiunii să fie păgubit bugetul Uniunii, deoarece elementul subiectiv al infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen., constă în existenţa relei - credinţe.

Examinând motivele recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte constată că acestea au la bază negarea stării de fapt care a condus la reţinerea vinovăţiei lor şi tind la reevaluarea materialului probator sub acest aspect. Prin critica referitoare la comiterea faptei reţinute în sarcina lor fără intenţie directă, ceea ce ar atrage, ca urmare, absenţa laturii subiective a infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, recurenţii inculpaţi aduc în discuţie, în mod esenţial, absenţa elementului subiectiv propriu infracţiunii analizate.

Or, această critică antamează împrejurări cu un pronunţat caracter factual, ce ar contura atitudinea psihică a inculpaţilor faţă de faptă şi urmările sale şi care sunt circumscrise temeiniciei hotărârii recurate, iar nu legalităţii acesteia.

Tipicitatea subiectivă a infracţiunii implică examinarea unor circumstanţe de fapt şi, dat fiind scopul recursului în casaţie, nu poate fi cenzurată în acest cadru nici în baza cazului de casare invocat de inculpat şi nici a altui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context, reiterând scopul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că vinovăţia, ca element subiectiv al unei infracţiuni şi, implicit, elementele factuale care au stat la baza reţinerii sale prin decizia recurată nu pot fi cenzurate în recurs în casaţie în baza cazului de casare invocat în speţă ori al vreunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Reevaluarea situaţiei de fapt şi a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă nu pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi în calea extraordinară de atac analizată, deoarece sfera controlului judiciar în această procedură este limitată la anumite chestiuni de drept pe care legiuitorul le-a apreciat esenţiale pentru legalitatea hotărârii definitive şi le-a reglementat ca atare, expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., printre acestea neregăsindu-se şi cerinţele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii.

Prin urmare, având în vedere baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte constată că inculpaţii A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au fost condamnaţi pentru o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2023.

GGC - MM