Appeal against rejection of annulment motion declared inadmissible as final decision under Article 431 of Criminal Procedure Code

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către petentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 978/P/2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2016

În baza art. 430 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea petentului condamnat privind suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut următoarele:

La data de 05.07.2022, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub numărul dosarului penal x/2022, contestaţia în anulare formulată de către contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 978/P/10.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2016, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Motivul de contestaţie invocat a constat în existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, în raport cu Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022 şi Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 67/25.10.2022.

În temeiul art. 430 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea contestaţiei în anulare.

La termenul de judecată din 03.11.2022, Curtea a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, în baza art. 431 C. proc. pen., reţinând următoarele:

Prin decizia penală nr. 978/P/10.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2016, a fost respins apelul inculpatului A. şi admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, formulate împotriva sentinţei penale nr. 369/06.07.2018 a Tribunalului Constanţa, iar, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 5 C. pen. şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, în formă continuată şi interzicerea cu titlu de pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 5 C. pen. şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată.

De asemenea, în baza art. 5 C. pen. şi art. 42 alin. (1) - alin. (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic, în formă continuată.

Faptele fiind concurente, în baza art. 33 lit. b) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cauză - 3 ani şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare - şi s-a dispus aplicarea pedepsei principale celei mai grele de 3 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani şi 6 luni.

În cadrul examenului de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţie este dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

În cauza dedusă judecăţii, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia ca la dosarul cauzei să fi existat probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, cum este aceea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) teza II C. proc. pen.

Astfel, examinând hotărârea penală atacată, Curtea a constatat faptul că, la condamnarea contestatorului la diferite pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 365/2002 şi Legea nr. 161/2003 în formele în vigoare la acea dată, s-a reţinut, ca lege penală mai favorabilă, C. pen. din 1969, întrucât dispoziţiile acestuia nu prevedeau obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă pentru sancţionarea concursului de infracţiuni.

Curtea a constatat că prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 297 din 26 aprilie 2018, invocată în apărare, a fost constatată neconstituţionalitatea soluţiei legislative, potrivit căreia întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale se putea realiza prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul art. 155 alin. (1) din Noul C. pen., iar prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 358/26.05.2022, a fost declarat ca neconstituţional şi textul rămas în vigoare din cuprinsul art. 155 alin. (1) din Noul C. pen., ca urmare a Deciziei nr. 297/2018.

Prin Decizia nr. 67/25.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarele nr. x/2022 (pct. I. 1), nr. x/2022 (pct. IV.1.1), nr. x/2022 (pct. IV.2.1), nr. x/2022 (pct. IV.3.1), nr. x/2022 (pct. IV.4) şi nr. x/2022 (pct. IV.10.2), respectiv Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022 (pct. IV.7. 1) şi, în consecinţă, a stabilit că:

1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

2. Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Or, aceste decizii nu privesc dispoziţiile cuprinse în art. 123 - art. 124 C. pen. din 1969 referitoare la prescripţia răspunderii penale, dispoziţii care, de altfel, nici nu au fost vreodată declarate neconstituţionale, astfel încât nici deciziile Curţii Constituţionale şi nici decizia dată în rezolvarea unei chestiuni de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocate ca temei al contestaţiei în anulare, nu sunt aplicabile speţei deduse judecăţii.

Mai mult, prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/06.05.2014 s-a statuat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, în aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispoziţiilor mai favorabile din Noul C. pen. şi C. pen. din 1969, întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze. Această interdicţie îşi are temeiul chiar în prevederile art. 5 din C. pen., conform cărora se aplică legea care conţine prevederi mai favorabile şi nicidecum dispoziţiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia şi mai favorabilă inculpatului.

Acesta este, de altfel, şi înţelesul Deciziei nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept.

În lumina acestor considerente, Curtea, în baza art. 431 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către petentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 978/P/2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2016

În baza art. 430 C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondată, cererea petentului condamnat privind suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere.

Împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2022, a formulat apel condamnatul A., calea de atac declarată fiind nemotivată.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.

Se constată că, în speţă, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare declarate împotriva deciziei de condamnare şi a respins-o, ca inadmisibilă, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.

În Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reţinut că în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Aşadar, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Se reţine că, în cauză, condamnatul A. a declarat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2022, hotărâre care este definitivă.

Aşadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 814/P din data de 10 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2023.

GGC - MM