Recusal appeal against final civil judgment declared inadmissible for lack of jurisdiction of the five-judge panel

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea ce formează obiectul recursurilor

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de recuzare a doamnelor judecător A. şi B., formulată de petentul C. în dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit rezoluţiei de primire a cererii de recuzare, petentul a formulat această cerere după rămânerea în pronunţare asupra cauzei, moment procesual de la care o atare solicitare nu mai putea fi luată în considerare. Susţinerea părţii că ar fi cunoscut pretinsul motiv de incompatibilitate absolută doar după închiderea dezbaterilor de la termenul de judecată din 20 octombrie 2022 nu poate fi valorificată în condiţiile în care componenţa completului a fost afişată la intrarea în sala de şedinţă, iar petentul a fost prezent la dezbateri, având posibilitatea de a formula o cerere de recuzare verbală a doamnelor judecător.

Ca urmare, instanţa a apreciat că prezenta cerere de recuzare nu numai că nu răspunde exigenţelor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., de a fi formulată înainte de începerea dezbaterilor, dar nu se circumscrie nici dispoziţiilor art. 394 alin. (3) din acelaşi cod, de a fi formulată mai înainte de închiderea dezbaterilor

2. Cererea de recurs

Împotriva încheierii menţionate la pct. 1, petentul C. a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 1, 2 şi 5, art. 41 şi art. 45 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, recurentul a susţinut că cererea sa de recuzare a fost nelegal soluţionată, câtă vreme respectivii magistraţi au pronunţat încheieri interlocutorii, cum prevede art. 45 C. proc. civ.

Procedura de filtru

Prin încheierea din 9 octombrie 2023, s-a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea lui.

Raportul a fost primit de părţi la 16 octombrie 2023, filele x

Recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia, în sensul că recursul său nu ar fi inadmisibil. Apreciază că o astfel de interpretare dată art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. goleşte de conţinut textul legal.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".

Conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheieri prin care o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 53. - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Încheierea din 3 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor procedurale citate, atunci când hotărârea prin care a fost soluţionată este definitivă, încheierea de respingere a cererii de recuzare poată fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

Însă, Completul de 5 judecători nu este instanţă ierarhic superioară secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât ierarhia instanţelor judecătoreşti este expres reglementată prin art. 94-97 din C. proc. civ., şi anume: judecătoriile, tribunalele, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Completul de 5 judecători este o formaţiune de judecată constituită în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu competenţă specială, reglementată de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum şi recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători.

Completul de 5 judecători are o competenţă expres şi limitativ reglementată de C. proc. civ. în ceea ce priveşte căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile non-penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume: conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 136 alin. (3); renunţarea la dreptul pretins în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 410); perimarea constatată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie art. 421 alin. (2); revizuirea pentru hotărâri potrivnice soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 513 alin. (6); contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauzele care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 525).

În consecinţă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., se apreciază că împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea într-o cauză soluţionată prin hotărâre definitivă pronunţată de o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este deschisă calea de atac a recursului.

În acest sens este şi jurisprudenţa anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021, nr. 104/2021 şi nr. 200/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 3 noiembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2023.