Drug Trafficking Sentence Correction: Successive Application of General and Special Penalty Reductions Must Respect Cumulative Statutory Minimums

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 256 din 1.07.2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, printre altele, cu privire la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată (patru acte materiale din datele de 07.06.2021 şi 14.07.2021).

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (de la rămânerea definitiva a sentinţei, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale).

Pedeapsa principală s-a dispus a se executa prin privare de libertate conform dispoziţiilor art. 60 C. pen.

Pedeapsa complementară s-a dispus a se executa conform dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, de la 29.09.2021 la zi.

În baza art. 399 C. proc. pen.., a fost menţinută măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 11 din data de 25.01.2022 pronunţată de completul de judecători de camera preliminară din cadrul Curţii de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021.4.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la obiectele şi substanţele interzise de lege.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., s-a dispus confiscarea sumei de 650 RON de la inculpatul A. plătită acestuia în schimbul drogurilor şi a substanţelor susceptibile de a avea efecte psihoactive, din fondurile speciale ale DIICOT şi DCCO.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 1400 RON reprezintă cheltuieli aferente urmăririi penale).

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, printre alţii, inculpatul A.

Prin Decizia nr. 209/A din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 256 din 01 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Au fost reţinute în favoarea inculpatului A. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

S-a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului A. de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A fost dedusă la zi prevenţia cu privire la inculpatul A., iar în baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost constatată încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de acesta.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchet, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., susţinându-se, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel este nelegală, în condiţiile în care, a aplicat inculpatului A. o pedeapsă sub limita prevăzută de lege.

În cuprinsul cererii a fost prezentată situaţia juridică a inculpatului A., respectiv fapta pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 din 19.11.2021 al PICCJ - DIICOT- Serviciul Teritorial Piteşti, precum şi soluţiile dispuse în primă instanţă şi în apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, subsumate cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., procurorul a arătat că, prin decizia recurată instanţa de apel a reţinut, în mod corect, ca fiind temeinice statuările primei instanţe referitoare la circumstanţele temporale şi spaţiale în care au fost comise faptele deduse judecăţii, la conduita adoptată de inculpat etc.

S-a mai considerat că, în mod temeinic, instanţa de apel a apreciat că sunt îndeplinite în privinţa inculpatului A. condiţiile referitoare la reţinerea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În aceste condiţii, s-a arătat că, inculpatul A. beneficia la stabilirea pedepsei principale de două cauze de reducere a limitelor de pedeapsă, respectiv, cauza generală de atenuare a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei) şi cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (având în vedere denunţul formulat de inculpat).

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, s-a menţionat că, legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea de la 5 la 12 ani (60 - 144 de luni) şi interzicerea unor drepturi.

S-a mai precizat că, potrivit art. 79 alin. (1) C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Prin urmare, procurorul a susţinut că, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, la stabilirea pedepsei la care urma să fie condamnat inculpatul A. trebuiau avute în vedere limitele de pedeapsă rezultate în urma reducerii cu jumătate, ca urmare a aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv între 30 luni şi 72 luni închisoare şi, ulterior, cu o treime, ca efect a aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., respectiv între 20 luni şi 48 luni închisoare. Cu alte cuvinte, inculpatul A. nu putea fi condamnat la o pedeapsă mai mică de 1 an şi 8 luni închisoare, fără reţinerea vreunei circumstanţe atenuante sau altei cauze de reducere a pedepsei.

Or, în cauză, instanţa de apel, în urma admiterii apelului promovat de inculpatul A., în rejudecare, a reţinut îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În acest context, procurorul a considerat că, în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., solicitând admiterea recursului în casaţie. În sprijinul celor solicitate a fost invocată şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv deciziile nr. 63/RC/2016, nr. 357/RC/2016, nr. 347/RC/2019, nr. 116/RC/2020, nr. 25/RC/2021 şi nr. 210/RC/2022.

Solicitând înlăturarea greşitei aplicări a legii sub aspectul motivului anterior expus şi, reţinând că instanţa de apel s-a orientat spre minimul special de pedeapsă prevăzut de lege după reţinerea celor două cauze de reducere a pedepsei, procurorul a opiniat că, instanţa de recurs în casaţie, după casarea deciziei penale criticate, poate dispune, în rejudecare, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., păstrând modalitatea de individualizare a executării pedepsei, respectiv executarea efectivă în condiţiile art. 60 C. pen.

În subsidiar, având în vedere jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi care, atunci când a constatat necesitatea unei analize concrete, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, operaţiune ce reclamă aprecieri din partea judecătorului şi care se impune a fi efectuată de instanţă într-o cale ordinară de atac, a dispus rejudecarea laturii penale de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, procurorul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.

Prin încheierea din 10 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 209/A din 16 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru motivele indicate ce vizează aplicarea unei pedepse cu închisoarea în alte limite decât cele prevăzute de lege faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în condiţiile reţinerii de către instanţă a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (a căror incidenţă conduce la reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă), precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (referitoare la limitele de pedeapsă reduse cu o treime în cazul judecării în procedura recunoaşterii învinuirii).

Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen.., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 433 C. proc. pen.., recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen.., instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Cazul de casare enunţat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cauză, Curtea de Apel Piteşti, ca instanţa de apel, a dispus prin Decizia penală nr. 209/A din 16 februarie 2023, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Curtea a constatat că, prima instanţă - Tribunalul Argeş, a reţinut, în mod corect ansamblul circumstanţelor faptice în care au fost comise faptele deduse judecăţii.

Astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul A., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut la data de 07.06.2021 numitului B. 0,57 gr. pulbere ce conţine Cocaină, conform RCTS nr. x/11.08.2021 emis de Laboratorul Central de analiză şi profil al drogurilor din cadrul IGPR, la data de 14.07.2021 a vândut colaboratorului C. în două rânduri 0,37 gr. Canabis, respectiv 0,37 gr. Canabis, conform RCTS nr. x/04.08.2021 emis de Laboratorul Central de analiză şi profil al drogurilor din cadrul IGPR, a intermediat la aceeaşi dată vânzarea către colaborator C. de către D. a cantităţii de 0,36 grame Cocaină conform RCTS nr. x/04.08.2021. S-a constatat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (patru acte materiale din datele de 07.06.2021 şi 14.07.2021).

Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, în cursul judecării apelului la dosar au fost primite informări din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti cu privire la formularea unui denunţ de către inculpatul A., constatând, prin urmare, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea 682/2002.

Infracţiunea de trafic de droguri de risc şi mare risc în varianta normativă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri este sancţionată cu închisoarea de la 5 ani la 12 ani.

Având în vedere că instanţa de apel a reţinut în beneficiul inculpatului A. cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (aspect asupra căruia nu se poate interveni în recurs în casaţie deoarece reţinerea unor circumstanţe sau cauze de atenuare sau agravare ţin de individualizarea pedepsei, iar nu de legalitate), limitele speciale ale pedepsei reduse cu jumătate devin de la 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare.

Deopotrivă, în cauză, inculpatul A. a optat pentru judecata în procedura recunoaşterii învinuirii, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., limitele speciale ale pedepsei închisorii reduse cu o treime fiind cuprinse între 1 an şi 8 luni şi 4 ani închisoare.

În aceste condiţii, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 282/2002 şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., apare ca nelegală, fiind mai mică decât limita minimă de 1 an şi 8 luni închisoare, calculată conform celor anterior precizate, ţinând cont de prevederile art. 79 alin. (1) C. pen. referitoare la concursul între cauze de atenuare sau de agravare.

Prin urmare, motivul de recurs în casaţie este întemeiat şi cuantumul pedepsei pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 282/2002 şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., va fi majorat de la 1 an şi 6 luni închisoare, cât fusese stabilit de instanţa de apel, la 1 an şi 8 luni închisoare.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că solicitarea trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel este neîntemeiată.

În speţă, remedierea nelegalităţii cuantumului pedepsei închisorii aplicate pentru infracţiunea comisă de intimatul inculpat A. nu pune în discuţie şi individualizarea pedepsei, ci impune exclusiv stabilirea corectă, printr-un calcul matematic, a minimului pedepsei închisorii determinat în urma incidenţei tuturor cauzelor de atenuare reţinute, în condiţiile în care pedeapsa aplicată de instanţa de apel se situează sub acest minim.

Cu alte cuvinte, nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, cu aplicarea simultană a cauzelor specială şi generală de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, ci de aplicare a pedepsei în cuantumul minim determinat aritmetic, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. şi nu cele ale art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 209/A din 16 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi va înlătura greşita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite în sarcina inculpatului A..

Rejudecând, în aceste limite, va majora cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 8 luni închisoare.

Se va constata că, intimatul A. a fost liberat la termen în data de 28.03.2023 de sub mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 256 din 01.07.2022 pronunţate de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. x/2021, definitivă.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 209/A din 16 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi înlătură greşita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite în sarcina inculpatului A..

Rejudecând, în aceste limite, majorează cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 8 luni închisoare.

Constată că intimatul A. a fost liberat la termen în data de 28.03.2023 de sub mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 256 din 01.07.2022 pronunţate de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. x/2021, definitivă.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti rămân în sarcina statului.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2023.

GGC - ED